Monthly Archives : March 2021

ikea art 2021IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

 Banuiesc ca exista multe studii in echipa IKEA despre consumatori si noua colectie cu obiecte de arta functionale imi pare o dovada ca tinerii corporatisti care cumparau foarte mult de la IKEA au ajuns la un nou nivel al educatiei lor, au deja satisfacute nevoile primare si au facut pasul urmator catre arta.

 E frumos ca si in Romania se simte acelasi trend pentru ca in ultimii ani am vazut la expozitiile mari foarte multi tineri printre vizitatori.

Pare ca incepem sa sadim iar, de la radacina, o generatie care va fi mai interesata de arta, de design, iar asta se va simti in felul in care sunt educati copiii acestor tineri.

Sigur ca e o bula, ca nu e o majoritate, dar de undeva trebuie sa reincepem si oazele mici de cumparatori constienti care aleg nu doar functionalitatea, ci si partea estetica, se vor uni pas cu pas catre o multime mai mare.

 IKEA a lansat in ultimii 5-6 ani mai multe colectii cu designeri faimosi, dar de data aceasta mi se pare ca are o colectie mai ampla si ca transmite un mesaj de forta.

Colectia se numeste IKEA Art 2021 e alcatuita din zece piese de design, realizate de unii dintre cei mai renumiti artisti internationali: Daniel Arsham, Gelchop, Humans since 1982, Sabine Marcelis si Stefan Marx.

Colectia va fi disponibila in magazinele IKEA din toata lumea, dar si online, de la 1 aprilie 2021.

Este formata din 10 obiecte de mobilier de interior care redefinesc felul in care ne raportam la piesele pe care le folosim in fiecare zi, aducând astfel un tribut creativitatii uzuale. Colectia cuprinde corpuri de iluminat realizate de Sabine Marcelis, un ceas de perete realizat de Daniel Arsham, o lampa de masa si diverse lanterne realizate de Gelchop, o vaza si o patura realizate de Stefan Marx si decoratiuni de perete facute de Humans since 1982.

Stiu ca toata lumea isi doreste lampa care are ca o piulita sau ce e acel instrument care ajuta la montatul mobilierului IKEA, creatia japonezului GELCHOP, dar mie imi place foarte mult ceasul lui Daniel Arsham.

Iata cateva detalii despre designerii din colectie

Sabine Marcelis

Sabine Marcelis, nascuta in Noua Zeelanda si stabilita in Olanda, este fascinata de proprietatile unice ale materialelor si de efectele pe care acestea le pot crea – de exemplu, rasina sau sticla care interactioneaza cu lumina. Practica ei se bazeaza pe proces: lucrarile sale sunt realizate pe baza ideilor pe care le experimenteaza prin materiale, in studio. Pornind de la produs, felul in care acesta poate fi instalat si design spatial, ea se straduieste sa creeze experiente magice prin propunerile artistice pe care le prezinta.

Asa arata creatia ei pentru IKEA.

sabine marceli ikea

 

Daniel Arsham

Daniel Arsham este un artist american multidisciplinar, a carui opera combina arta, arhitectura si spectacolul. Are o vasta experienta in colaborarea cu alti lideri creativi in arta spectacolului, moda, design interior si arhitectura. Ultimele sale creatii exploreaza idei legate de civilizatiile viitoare si decaderea celor existente. Arsham este cofondatorul Snarkitecture, un renumit studio de design din New York.

Acesta e ceasul creat de el pentru colectia IKEA.

IKEA Art Event 2021_ceas

 

Humans since 1982

Humans since 1982 a fost infiintat in 2009 de Bastian Bischoff si Per Emanuelsson in timp ce erau studenti la HDK Göteborg. Humans since 1982 aduce impreuna arta si designul pentru a crea obiecte subversive care ridica semne de intrebare referitoare la avansul tehnologei si a naturii sale duale ca sursa de progresie si distrugere.

humans ikea

 

Stefan Marx

Stefan Marx este artist si ilustrator german care isi foloseste stilul distinctiv pentru a surprinde si a infatisa mundanul din fiecare zi. El se inspira din diferite subculturi, cum ar fi graffiti si techno, pentru a transpune arta in diferite medii, inclusiv pe modele de skateboard, picturi in ulei la scara mare si vaze de portelan.

stefan marx

IKEA Art Event 2021_vaza

Gelchop

Colectivul japonez Gelchop deconstruieste obiecte pe care le utilizam in mod curent, combinându-le cu diverse elemente pentru a le schimba functia intr-un mod amuzant, dar convingator. Lucrarile si produsele marca Gelchop incurajeaza oamenii sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva diferita, care invita la o reflectie asupra adevaratului scop al unui obiect in lume.

Gelchop ikea

 

2203
Romexpo_2Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Pentru orice om care are o cat de mica legatura cu industria spectacolelor (de orice fel) din Romania, nevoia de sali in care sa se poata intampla lucruri de mare amploare nu mai  e o noutate. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist la discutii ale unor tehnicieni de sunet straini care, odata aflati in Sala Palatului cu sarcina de a gasi solutii tehnice pentru un sunet perfect pentru artistii lor, au constatat ca sala nu a fost niciodata gandita cu o acustica pentru muzica, cel mult pentru sedinte de partid.

Marile orchestre ale lumii care canta in cadrul Festivalului International George Enescu spera sa fie “repartizate” in Ateneu, care e singurul loc din Bucuresti cu acustica buna. Doar ca are doar 794 de locuri, adica foarte, foarte putin si pentru cati doritori de concerte sunt, dar si pentru a fi eficient sa aduci 40-50 de instrumentisti, sa-i transporti/cazezi etc si sa poti acoperi costurile.

Nu e nicio noutate nevoia de sali de spectacole nici pentru spectatorul obisnuit care afla din cand in cand ca trupele lui preferate sau artisti mari din lume nu vin la Bucuresti pentru ca nu au unde sa-si faca show-ul in conditii impecabile catre un numar mare de spectatori, astfel incat sa fie si rentabil pentru organizator.

Sala Palatului ar trebui renovata de la temelie, Sala Polivalenta arata ca o ruina, iar in jurul Arenei Nationale nu exista sali de dimensiuni medii care sa realizeze un complex integrat de activitati de divertiment, plus ca accesul e destul de greu, statiile de metrou fiind destul de departe.

Acum traim vremuri complicate pentru tot ceea ce tine de industria spectacolelor, pentru ca pandemia a oprit totul la nivel mondial, dar daca am privi in perspectiva – pe termen lung – timpul acesta de reasezare si restructurare a lucrurilor ar putea fi folosit ca sa construim experiente pentru viitor.

Romexpo_1 (1)

La Bucuresti e in plan un complex spectaculos in zona Romexpo, care cuprinde o sala multifunctionala de spectacole, de conferinte, un muzeu dedicat  lui Constantin Brancusi. In noul proiect pavilioanele Romexpo vor fi transformate in Centru de Conferinte si Congrese, va fi si un Muzeu de Istorie Monetara, dar și cel mai mare Oceanariu din tara, un parc acvatic (cine a fost in Barcelona stie muzeul lor acvatic si cat e de spectaculos). 

Daca lucrurile ies ca in proiect, sunt completate multe rotite din mecanismul care ajuta industria divertismentului sa intoarca foarte multi bani catre stat, dar sa si bucure publicul.

Tot acolo e in plan un hotel de 5 stele care sigur ca e foarte util pentru turism, dar – de exemplu –  si pentru producatorii de film locali care ar putea muta filmari in Romania cu actori foarte mari.

(vorbeam acum ceva vreme cu o producatoare de film din America care imi povestea ca pentru a convinge actorii A list sa vina la 12 ore distanta cu avionul de Los Angeles pentru o luna, le fac prezentari despre unde vor locui, ce centre de sport / spa au, ce restaurante bune au, eventual unde isi pot duce copiii la scoala sau distractie, pentru ca viata lor, dincolo de orele de filmare, trebuie sa continue. Doamna spunea ca mai avem nevoie de hoteluri de 5 stele ca sa le fie si lor mai usor sa acomodeze cat mai multi oameni).

Romexpo_3Romexpo_5 Romexpo_6

Estimarile arata ca in momentul in care Noul Romexpo e functional, va intoarce catre stat 345 de milioane de euro anual din taxe si activitati care se vor desfasura acolo, iar pe perioada de constructie la care vor munci 2000 de oameni ( deci locuri de munca in vremuri grele), vor merge catre stat 202 milioane de euro (sub forma de taxe de autorizatii, impozite si contributii).

Tot acolo vor fi un parc foarte tare si cladiri “verzi” de birouri – pentru 30.000 de angajati – dar scriu mai pe larg zilele viitoare si va arat si fotografii.

Proiectul apartine Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si daca iese tot ce si-au propus va schimba total fata si dinamica orasului.

Prin comparatie, Parisul are 94 de Sali de spectacole – mai mari sau mai mici – printre ele aflandu-se si complexul Bataclan, Salile L’Olympia si Zénith care inseamna de fapt o intreaga industrie a divertismentului si comertului in jurul lor, pentru ca sunt in niste parcuri cu magazine si restaurante.

Noi nu adunam 50 de sali cu toate teatrele din Bucuresti si amfiteatrele mai mari din Universitate si Politehnica (pe care sa zicem ca la nevoie le-am face sali de conferinte).

Cand  Clujul a facut un complex integrat – Stadion Sala Polivalenta – viata lor culturala si sociala s–a schimbat radical. Ei pot gazdui acum orice mare competitie de tenis de exemplu, au festivaluri de muzica imense, iar banii intorsi catre primarie si comunitate – hoteluri, servicii publice – sunt uriasi.

Poate avem noroc sa se intample si in Bucuresti, pentru o noua generatie care se va bucura de spectacole la un alt nivel si va avea, indirect, o altfel de educatie.

 

 

 

 

 

 

 

 

3387
MEWEM_Cristina BazavanPrimul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania. Inscriere gratuita.

Primul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania. Inscriere gratuita.

Cred ca aceste vremuri in care pare ca stam pe loc, mai ales daca avem meserii care sunt in zona divertismentului si a culturii, ar trebui folosite pentru a invata lucruri noi.

Eu m-am inscris la un curs, dupa ce-l termin mai vreau sa fac unul, sper sa dovedesc de scris o carte gandita pentru online  (pe chestiuni tehnice, nu literatura pentru ca nu ma pricep si nu vreau sa fac compuneri libere) si am acceptat sa fiu printre mentorii in primul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania

Nu mai merg de multa vreme la conferinte (ca speaker) pe teme de comunicare, media si publicitate pentru ca mi se pare ca nu am invatat (eu personal, nu stiu de altii) ceva dramatic in plus in ultimii 5 ani. Citesc cu aceeasi constanta de o carte pe saptamana (jumatate tehnice, jumatate literatura), dar … cred ca mi-ar trebui mai mult ca sa spun si alte lucruri fata de ceea ce vorbeam in conferinte acum 5-6 ani. 

Am acceptat acest program de mentorat pentru ca e gandit pe experienta unu la unu cu mentorul si pentru ca e dedicat femeilor care vor sa faca o meserie in industria muzicala.

In dreptul meu e comunicarea pe care o cunosc si din perspectiva jurnalistului care scrie despre cultura si divertiment si lucreaza direct cu PR/Publicists romani si internationali, dar si din experienta de a fi lucrat ca PR pentru artisti romani din muzica si actorie, pentru statii radio si festivaluri de teatru si film.

Programul de mentorat dureaza 3 luni si cred ca e un timp decent sa poti transmite mai departe o parte din ce ai invatat in aceasta meserie – e mai mult decat o conferinta in care vorbesti maximum o ora.

 

Programul MEWEM este o premiera pentru industria muzicala din Romania si adreseaza o problema frecventa din industriile culturale si creative – subreprezentarea profesionala a femeilor. Cu toate ca scena româneasca se bucura de prezenta multor artiste, mediul antreprenorial din spatele scenei este in continuare dominat de barbati. Aceasta nu este o problema specifica doar pietei muzicale românesti – un studiu recent realizat de EBU Media Intelligence Service arata ca femeile reprezinta doar 30% din intreaga forta de munca din industria muzicala globala.

Mentori-poster-MEWEM

 

Mentorii programului MEWEM Romania sunt:

 

Alina Manole – Artist independent

Anca Lupes – Fondatoare Mastering the Music Business

Anamaria Hancu – Communications Manager INNA & Antonia

Carina Sava – Fondatoare si artist manager Watermelon Agency

Cristina Bazavan- Jurnalist, specialist in comunicare

Ioana Chereji – PR Manager UNTOLD & Neversea

Iulia Pop – Co-fondatoare & PR Manager Overground Music

Iulia PopoviciJurnalist, curator de arte performative

Laura Coroianu – Managing Partner EMAGIC

Olga Juverdeanu – CEO Global Records

 

Inscrierea in program este gratuita prin completarea formularului disponibil pe http://rawmusic.ro/mewem. Inscrierile se vor desfasura in perioada 1 martie – 18 aprilie 2021, iar numele celor 10 participante selectionate pentru participarea in proiect se vor anunta in data de 26 aprilie.

Programul va consta in participarea la sesiuni one-to-one cu mentorii, la workshop-uri si intâlniri pe diverse teme legate de industria muzicala. 

MEWEM Romania este organizat de Asociatia RAW Music, co-finantat prin programul Europa Creativa, sustinut de Mastering the Music Business si Women in Music Romania.

Daca vreti sa faceti o cariera in acest domeniu si va inspira intalnirea cu una dintre doamnele de mai sus, inscrieti-va. Cred ca va fi o experienta din care se va invata si de o parte si de cealalta, un program onest, un fel de scoala alternativa care e gandit sa dea ma multe sanse femeilor.

 

2461
sanatate-emotionala-pandemie-3-1024x538La un an de la declansarea pandemiei in RO o perspectiva asupra mintii noastre.  Psiholog Dr Gina Chiriac: “Nimeni nu ne poate face furios, anxios. E doar o interpretare a mintii.”

La un an de la declansarea pandemiei in RO o perspectiva asupra mintii noastre.  Psiholog Dr Gina Chiriac: “Nimeni nu ne poate face furios, anxios. E doar o interpretare a mintii.”

E un an de cand am constientizat – pe cai oficiale si prin interdictii de deplasare – ca pandemia aceasta inseamna o schimbare importanta pentru noi. In primele zile de lockdown prea putini au fost cei care s-au gandit la impactul emotional asupra noastra si care vor fi efectele emotionale.

La un an distanta, intr-o continua avalansa cu stiri despre morti, restrictii, adaptari la situatii grele, mintea noastra e mai obosita chiar daca poate am muncit mai putin.

Imi pare rau ca autoritatile vorbesc prea putin in aceste zile despre o recuperare emotionala, ii inteleg ca au alte prioritati – vaccinarea, numarul mare de infectari – dar felul in care multi oameni si-au trait emotiile in anul acesta va lasa multe urme in cateva generatii.

E motivul pentru care am vorbit cu una dintre cele mai lumitate minti ale psihologiei noastre, dna doctor Gina Chiriac – fondator si președinte al Asociatiei Române de Psihoterapie Integrativa, presedinte al Institutul European de Studii pentru Terapia Copiilor si Adolescentilor, cea care a adus in Romania psihoterapia integrativa (o modalitate terapeutica care integreaza corpul, mintea si emotiile)

Va rog sa cititi pe indelete cu obiectivizarea propriilor ganduri din mintea fiecaruia. Chiar cred ca aceasta perioada poate sa fie un inceput pentru a ne uita altfel la mintea noastra, fiecare dintre noi.

dr psiholog gina chiriac

 

Cum credeti ca ne-a afectat emotional acest an de restrictii generate de pandemie?

Cercetarile din neurostiinta arata ca noi avem un principiu 60- 70.000 de ganduri pe zi. Si pentru ca avem atat de multe ganduri zilnic ar fi bine sa stim ca sunt, in principiu, aceleasi ganduri, iar mintea noastra este o colectie de amintiri din trecut din care se construiesc imagini.

Din nefericire, toate aceste descoperiri moderne ale neurostintei inca nu au ajuns la publicul larg deoarece sunt cercetari foarte recente de cativa ani. In contextul acestor descoperiri, intelegem ca  mintea noastra traieste foarte mult din cunoscut si contextul exterior ne influenteaza foarte mult necunoscutul.

Deoarece corpul uman nu face diferenta intre imaginar si realitate, noi repetandu-ne mereu si mereu aceleasi ganduri, nu mai avem aceasta constienta prezenta – cum ca gandurile pe care le avem nu au, de fapt, legatura cu momentul prezent.

De aici apar o serie de probleme.

Desi pandemia este posibil sa fi scazut din intensitate, noi nu o percepem in felul acesta, noi o percepem exact asa cum era acum cateva luni cand era – sa zicem – momentul de criza. Si-atunci agitatia, stresul, nelinistea, nemultumirea, furia pe care e posibil sa le avem pentru ca nu mai facem anumite lucruri este posibil sa ne influenteze si sa ne streseeze la fel de mult, fara ca noi sa realizam.

Practic, dvs spuneti ca noi suntem atacati de propria minte zilnic prin 70.000 de ganduri, dar care provin din aceleasi multimi stocate in mintea noastra…

90% din aceste ganduri, cercetarile au aratat, sunt gandurile pe care le-am avut in ziua trecuta sau acum cateva luni pentru ca mintea noastra este o colectie de amintiri din trecut. Mintea este creierul in actiune.

Si eu cetatean obisnuit ce fac cu aceasta informatie, cand nu am antrenamentul de a merge la psiholog si de a lucra cu mintea mea… cum ma apar…

Cel mai important lucru este sa invatam sa ne detasam de gandurile noastre. Ce mi-ar placea sa intelegem si sa invatam cu totii este ca noi nu suntem mintea noastra. Si sa percepm mintea, din afara, ca un observator.

De exemplu, tehnicile din Asia, Buddhism-ul zen de acum cateva mii de ani pana la cercetarile moderne din vestul Europei arata ca observatia acestui fapt – ca noi nu suntem mintea noastra – ne ajuta sa nu ne mai confundam cu gandurile noastre. Pentru ca tendinta noastra este nu sa le observam, ci sa le credem ca sunt adevarate.

Ar fi bine sa invatam ca ele nu sunt in totalitate adevarate.

Pema Chodron, o calugarita buddhista foarte draga mie,  spune ca o furie sau o suparare genereaza un impuls in organismul nostru care dureaza nu mai mult de 90 de secunde, restul e vocea noastra din cap care reimagineaza situatia si intretine/ hraneste emotia.

Este foarte adevarat si cercetarile moderne au confirmat aceste tehnici stravechi din buddhism. Aici este locul unde neurostiinta intalneste mostenirea pe care ne-a lasat-o aceasta cultura estica extrem de avansata.

Ca sa intelegem: un gand declanseaza cortizol. Atunci suntem – ca sa avem o harta – in zona inferioara a creierului, in creierul acela reptilian imi place mie sa spun, stravechi, unde ni se activeaza instinctul de supravietuire. Corpul nostru secreta cortisol pentru ca atunci cand eram amenintati de un animal salbatic, trebuia sa fugim. Asa suntem noi creati, aceasta ne e biologia, este ca un boost de energie, ca si cum am pune mai multa benzina in rezervor.

Ei bine, de aici pana la pericol sau a ne confrunta real cu un pericol e distanta de mii de an. Atunci aveam nevoie sa fugim ca sa ne aparam, dar acum o stire de la televizor, de exemplu, ne activeaza acelasi instinct de supravietuire si noi nu realizam ca nu mai suntem acolo in jungla sa alergam.

Acea calugarita avea foarte mare dreptate. Corpului ii ia doar 90 de secunde sa metabolizeze adrenalina, cortisonul secretat de acest gand. Nenorocirea este ca noi ne repetam din imaginatie acelasi si acelasi lucru, desi in exterior nu mai exista acest pericol.

Creierul uman nu stie sa faca diferenta intre imaginatie si realitate. Este posibil ca noi sa nu mai fim in contact in exterior cu acel stimul care ne-a provocat o stare de spaima, de anxietate, nemultumire sau frustare si totusi in mintea noastra sa repetam la infinit. Si atunci iata cum apar bolile, sau stresul.

Dvs cu experienta dv si cu nivelul dvs de constienta ridicat fata de medie, ce ati facut in perioada de lockdown, cum ati primit ceea ce ni se intampla cand eram cu totii inchisi in casa?

 

La inceput m-am panicat ca toata lumea.

Si as vrea sa invatam cu totii sa fim foarte onesti si autentici. Este un indem la autenticitate. Era firesc sa ne speriem.

Era prima data in viata cand m-am confruntat cu o asemenea situatie. Cu o saptamana inainte eram in America la o conferinta, unde tocmai vazuzem cum NASA prezinta un program despre cartografierea creierului. Si eram foarte fericita ca il aduc in Romania.

Imaginati -va ca dupa nicio saptamana de la toata povestea asta atat de moderna pentru sistemul meu de credinta, pentru creier, ma vad pusa in fata unei pandemii.

La inceput mi-am imaginat ca totul o sa decurga repede si foarte normal. Insa pe masura ce vedeam amploarea pe care o iau lucrurile, am inceput sa realizez ca, de fapt, nu este ceva cunoscut. Si atunci creierul meu  -intrand in starea de necunoscut –  s-a panicat.

Foarte rapid am updatat tot ceea ce stiam la situatia de criza pandemica. Si am inceput sa tin webinarii pentru ca colegii mei pe care ii am in supervizare, sa invete sa lucreze cu astfel de probleme.

Asta facem noi in permantenta: practic am fugit in ceea ce stiam sa fac – in munca. Dupa 4-5 luni, dupa seminarii saptamanale cu 100-200 de colegi, aparitii la tv, eram deja obosita. Atunci a fost momentul in care m-am oprit si m-am intrebat: oare ce fac eu aici? Nu pot sa am un viitor predictibil, pentru ca omenirea nu a trait pana acum aceasta situatie.

M-am oprit si am luat vreo 3 saptamani de pauza. In care nu am mai facut nimic si abia dupa ce mi-am linistit sistemul nervos  si am inceput sa observ ce se intampla, am stiut sa ma ajustatez la ceea ce se intampla.

Chiar si mie ca specialist in domeniu sanatatii mintale mi-a fost destul de greu sa inteleg ce se intampla si sa ma uit la situatie, nu cu neliniste neaparat, ci in starea de curiozitate, incercand sa ma protejez de toate aceste informatii.

Dar in aceasta perioada sunt oameni care nu-si mai gasesc locul, se invinovatesc ca, din cauza presiunii, simt ca nu mai au acelasi nivel de reactie la munca, poate simt depresia si sunt necajiti pe ei ca ii incearca aceasta stare. Ce sa faca?

Cel mai bun lucru pe care-l pot face este sa se detaseze de context si sa se detaseze de gandurile lor. E foarte simplu de spus asta, dar se obtine prin practica.

Tehnica cea mai simpla si concreta pe care o putem recomanda este aceasta: sa incepem sa practicam constienta –  la ce ma gandesc eu in acest moment? Si apoi sa punem intrebarea. Este adevarat ceea ce gandesc eu/ ce se intampla cu mine in acest moment?

Adica se ne obisnuim sa avem aceasta metoda de introspectie pentru ca gandurile ne pot fura imediat. Si intradevar 10% provin din exterior, 90% din imaginatie.

Cei care citesc aici aceasta informatie, daca ar invata sa se intrebe “oare este adevarat ceea ce traiesc eu acum?” ar face primul pas spre mai bine.  Pentru ca emotiile noastre nu sunt generate pe baza realitatii. Nimeni nu ne poate face furios, nimeni nu ne poate face anxios, nici nu ne poate face sa fim suparati. Obisnum sa spunem “din cauza ta sunt suparat”, nu este adevarat e doar o interpretare a mintii mele.

 

Acum ascultandu-va ma gandesc la situatii in care particip la acelasi eveniment si am perceptie, reactie diferita de a cuiva de langa mine.

Exact. Despre asta e vorba. Emotiile iau nastere pe baza perceptiior noastre despre realitate si nu pe baza realitatii din interiorul nostru.

Sa luam ploaia care e un fenomen pe care noi nu-l putem controla.

Daca la 2 ani prima ploaie din viata noastra sa zicem ca ne-am imbratisat cu vecinul de la bloc si a fost o ploaie de vara eu am sa-mi formulez un “program” fara sa stiu de ce o sa-mi placa ploaia tot restul vietii. Insa un alt copilas care a trait o experienta neplacuta – sa zicem ca a racit la prima ploaie din viata lui si a facut injectii, atunci o sa-si inregistreze ca ploaia fiind neplacuta.

Si atunci avem acest filtru cu care vedem lumea – 95% din filtru e din ce am trait, din perceptiile trecute, doar 5% este constient.

Percetiile noastre dau emotia si nu realitatea obiectiva. Cu alte cuvinte, realitatea obiectiva este un teritoriu. Iar emotiile mele iau nastere pe baza perceptiilor mele despre acest teritoriu.

Cum putem sa-i invatam pe copii sa aiba o educatie a propriului gand?

Ar trebui sa incepem prin a-i obisnui de mici sa observe, sa-i invam ce e acela un gand, desi este o notiune abstracta. Sa facem diferenta intre ganduri si emotii, adica sa recunoasca o emotie, sa recunoasca starea de frica, starea de bucurie. Macar emotiile fundamentale. Apoi sa le activam in relatii empatia. De exemplu, daca cineva isi pierde o minge si copilul nostru o gaseste si vrea sa o ia casa, ii putem pune o intrebare “cum crezi ca te-ai simti tu daca ti-ar pierde mingea si alt copil ti-ar lua-o?”. Noi trebuie sa invatam sa cultivam aceasta inteligenta emotionala la copiii nostri.

Credeti ca vom invata ceva special din aceasta perioada?

Cuvintele acestei perioade sunt adaptabilitatea si flexibilitatea. Important e sa mergi cu valul, nu sa te opui, pentru ca tendinta noastra este sa mergem in cunoscut si sa cautam repere ale unei vieti pe care am avut-o. Ori iata ca nu despre asta e vorba. Pentru ca nu mai avem cum sa fim impliniti cu stilul de viata pe care l-am avut inainte de pandemie.

Sa luam in calcul si partea buna care exista in aceasta perioada, pentru ca sigur exista si o parte buna; nu mai muncim atat de mult, cu siguranta ca exista niste plusuri. Daca ne-am face o lista cu plusurile pe care ni le-a adus perioada asta, dincolo de toate frustrarile si nemultumirile, s-ar putea sa devina interesanta aceasta perspectiva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4413
salata marocana morcovi portocaleLeftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –

Leftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –

 

Am mai scris ca pentru mine e f important sa nu arunc alimente. Vin dintr-o epoca in care nu era f multa mancare si pretuiesc orice aliment.

Cand fac aprovizionarea pun pe frigider o hartie cu alimentele proaspete in ordinea in care expira, si alimentele congelate, pentru ca sa aleg ce mananc/pregatesc intr-un mod coerent si fara risipa.

In zilele in care moralul n-a fost pe culmi de glorie stabileam de seara ce voi pregati la micul dejun si alegeam ceva care e un rasfat, o delicatesa… ceva care sa fie un indemn pentru trezire.

As plati oricand multi bani pe o masa facuta de un super chef, o mega delicatesa, dar in acelasi timp m-as gandi de 3 ori in fata frigiderului cum combin alimentele necajite care incep sa se rideze prin frigider. Nu cred ca e vorba de a fi zgarcit, sper ca nu e asta…

Azi, pentru ca aveam 3 portocale super triste si extra coapte, dar si o provizie noua de morcovi in conditiile in care mai am si din seria de la aprovizionarea trecuta (sunt o mare sursa de zahar si am mereu morcovi pt salata in frigider), m-am gandit sa fac o salata marocana de morcovi si portocale.

 

Am pus intr-un robot care toaca: 3 morcovi maricei, cele trei portocale, o jumatate de dovlecel care nu se simtea bine in frigider, era pe drumul imbatranirii. Rezultatul l-am pus pe foc in unt si dupa 5 min am adaugat si putina apa.

In robotel am pus migdale crude si doi catei de usturoi si apoi le-am adaugat  in compozitia de pe foc.

Unde am pus si o ligurita din condimentul pe nume masala  – cu ghimbir pulbere, turmeric si ce radacinoase o mai avea acolo.

Am mai adaugat o cana cu apa (acum ma gandesc ca si putin vin alb facea bine, dar nu m-a dus capul pe moment) si am mai lasat la foc mic inca 5 minute, acoperit.

Nu are sens sa va spun cum miroase in casa.

De gust… e divin. Si are calorii cat o friptura.

Se poate manca sub forma de garnitura la o carne cu sos, dar eu prefer varianta gustare independenta cat o cina si un pranz la un loc.

 

2081
melania and meMelania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Melania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Stiu ca la prima vedere, Melania & Me – The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady  pare o carte despre barfe de la Casa Alba pe vremea mandatului lui Donad Trump, dar cartea scrisa de Stephanie Winston Wolkoff a avut alt scop.

In prima faza am crezut ca e o carte prin care autoarea incearca sa-si consolideze imaginea pentru noi locuri de munca la nivel inalt, dar e o carte in care incearca sa dea context despre cum au fost cheltuiti banii pentru ceremonia de inaugurare a lui Donald Trump (pentru care se afla in ancheta), asa ca apar in integralitate o multime de mailuri din corespondenta din acel timp.

Putin context. Doamna Stephanie Winston Wolkoff a fost timp de multi ani cea care a organizat MET GALA, cel mai important eveniment al revistei Vogue si a fost si producator al Saptamanei Modei de la New York. Vorbim deci de o persoana care stie foarte bine sa organizeze si sa administreze detalii pentru evenimente de protocol zero.

Gasiti informatii despre cum se negociau tinutele cu designerii pentru diverse aparitii, cum publicistii vedetelor negociaza parcursul pe covorul rosu al clientelor lor si ilustrarea in media.

Sunt informatii si despre evenimentele conexe – construite special ca sa sustina brand-ul MET Gala – de la licitatii cu diverse tinute din galele precedente pana la cine si dineuri caritabile pentru networking si consolidarea unor relatii.

Pentru cineva care lucreza in comunicare si construieste branduri de lux, paginile in care este descrisa activitatea doamnei de la revista Vogue, impreuna cu MET Gala, sunt foarte valoroase.

Evident si in acest capitol apare si familia Trump  cu context despre cum construieste un brand din nimic.

In anii 2000, Trump a semnat un contract de publicitate cu Vogue care a publicat mai multe pictoriale cu Melania, pe atunci un model seminecunoscut, dar iubita a magnatului de imobiliare. In contract era prevazut si ca André Leon Talley, directorul creativ Vogue, sa o aiba partenera pe Melania la prezentarile de la Fashion Week la Paris si Milano pentru ca lumea sa o vada in primul rand la prezentari si sa inceapa sa se obisnuiasca cu numele si chipul ei.

Din aceasta perspectiva, e de inteles de ce fosta prima doamna a Americii a fost suparata ca, pe durata timpului petrecut la Casa Alba, revista Vogue nu a vrut sa faca nicio coperta cu ea. I-au propus mai multe articole de interior, dar coperta niciodata.

Tot din colaborarea Vogue si/sau Conde Nast (trustul de presa de care apartine Vogue) un alt detaliu de context: cand Trump a fost desemnat candidat pentru prezidentiale, el a avut un pranz cu toti publiserii si editorii sefi de la Conde Nast (incluzand aici Vanity Fair, The New Yorker, GQ,  Wired, Architectural Digest (AD), Condé Nast Traveler si La Cucina Italiana). Toti sefii, desi scrisesera multe lucruri rele despre Trump, s-au prezentat regulamentar la acest pranz considerat a fi “pentru networking”.

Partea despre evenimentele legate de inaugurarea prezidentiala au detalii foarte bune organizatorice pentru cei care organizeaza la noi evenimente din campaniile electorale, dar si pentru jurnalistii de politic care au comentat si vor mai comenta asemenea evenimente.

Dupa ce citesti aceasta carte, iti dai seama cam cat de superficiali sunt ai nostri jurnalisti la documentare (dar nu e o noutate, pentru ca traim in epoca vitezei, nu mai are nimeni timp sa citeaca mult).

La americani, ceremonia de investire prezidentiala e precedata de o serie de evenimente de ordinul zecilor – intre 30 si 50 de la un mandat la altul – unele create sa le multumeasca sindicatelor, donatorilor din campanie, altele pur si simplu pentru a strange alti bani.

Bugetele pentru aceste evenimente sunt impresionante. De exemplu, un detaliu care apare in carte este ca la Balul de dinainte de inaugurare, familia Obama a daruit principalilor donatori cate un glob de cristal de la Tiffany’s, un cadou pe care l-a copiat si familia Trump.

Si da, si la ei sunt oameni de o calitate indoielnica, unii au plecat acasa cu mai multe globuri de cristal. 🙂

In seria aceasta de evenimente preinaugurare a fost si cel la care a participat si s–a pozat domnul Dragnea, eveniment care se afla acum in ancheta pentru cum a fost finantat si cum s–au cheltuit banii. In carte e explicat procedeul in care oamenii ca Dragnea ajung la ceremonie, sunt pachete de 1 milion de dolari pentru 5 invitati, si pachete de 5 milioane de dolari pentru 20 de invitati.

Conform datelor facute publice din ancheta lui Dragnea, aparute in presa, el a fost pe pachetul de 1 milion de dolari impreuna cu alti politicieni aspiranti la glorie internationala si influenta de la America.

*

Si cateva detalii picante daca ati ajuns pana aici cu lectura.

Consilierul personal de imagine al lui Trump, inainte de a fi orice candidat politic, e domnul care a creat The Aprentice si Survivor. El i-a facut un scenariul despre cum sa-si anunte logodna cu Melania, ca sa aiba cat mai multa acoperire media, la o Gala Met pe covorul rosu. Imaginea de mai jos e din 2004, de la acea gala MET. Erau la inceputul campaniei de imagine, nu aveau acces la fotografii pe trepte, asa ca aranjau poze in fata.

melania trup met gala

Pentru familia Trump deviza principala este “nu conteaza adevarul, ci perceptia pe care o cream legat de un eveniment”

Da, a fost un razboi deschis intre Ivanka Trump si Melania, fiecare incercand sa aiba o mai buna prezenta in presa. Fiica lui Trump a dovedit-o in cele din urma pe Melania, dar vedeti in carte detaliile.

La inaugurare Melania a avut un plan exact unde sa se aseze, unde sa fie Ivanka asezata pentru ca fiica lui Trump sa nu apara in imaginile cu juramantul de investitura. ( e un detaliu sordid dar arata nivelul acestei familii si a disputelor din interiorul ei)

Melania a avut pe perioada mandatului de prima doamna un stilist – designerul american de origine franceza, Hervé Pierre Braillard, care a avut in grija si alte prime doamne – Laura Bush, Hillary Clinton si Michele Obama – stilist pe care a refuzat sa-l plateasca in prima jumatate de an, considerand ca e o onoare pentru el ca munceste pentru ea, deci nu mai are nevoie de bani 🙂 .

Da, cum banuiau multi oameni de comunicare, fotografiile cu Melania nud au fost facute publice cu acordul lui Donald pentru ca avea nevoie sa se mute atentia publica de la problemele sale.

Cartea e si un profil indirect al Melaniei Trump, o femeie care nu a fost deranjata nici de infidelitatile sotului, nici de faptul ca a fost pusa in situatii penibile in fata opiniei publice internationale, atat timp cat a avut asigurata viata luxoasa pe care si-a dorit-o.

In plus, femeia facea doar ce voia ea in materie de respect fata de protocol. La vizita premierului nipon cu sotia in New York pentru ca echipa de comunicare a sotului (separata de echipa ei, si condusa de Ivanka) a pacalit-o cu detaliile de organizare, rezultatul fiind ca a atacat-o toata presa ca nu a fost non stop langa sotia premierului, la primul moment de intalnire cu Akie Abe– o plimbare printr-o gradina japoneza – s-a imbracat cu o rochie alba Dior si nu a avut lenjerie intima.

Cam asta era nivelul sordid al disputelor dintre ei. Dar nu aceste detalii sunt importante pentru profesionistii din comunicare, astea sunt amuzante la cafea.

melania-trump-akie-abe

3203

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!