Zilele acestea m-am gandit mult cum luam de-a gata multe lucruri bune si frumoase. Ni se par ca ni se cuvin. Si uitam sa apreciem, sa validam cu o vorba buna cand remarcam ceva de calitate.

Eu sunt obisnuita sa trimit mesaje de felicitari cand imi place ceva sau sa share-uiesc ceea ce descopar frumos si de calitate. Stiu ca sunt fapte care ar putea da aripi cuiva intr-o zi care poate nu e prea buna. Sau chiar daca e buna, as putea sa o fac sa fie si mai frumoasa, sa aduc un zambet in plus.

Scriu chiar si autorilor straini ale caror carti ma impresioneaza, unii imi raspund, altii nu… dar tinta mea nu e sa primesc un raspuns, ci sa fac o bucurie (pentru ca si cartea lor m-a bucurat)

*

Stiu si reversul, cand cineva ia de-a gata ceea ce intalneste bun, ca si cum i se cuvine, desi in spate e multa munca. Am experienta urban.ro si reactiile agresive ale cate unui cetatean care vrea sa scriem intr-un fel despre cine stie ce vrea dansul; mai am experienta faptului ca nu ne ia nimeni in calcul la premiile online de oriunde din tara asta – desi  nu e nimeni in Ro care sa fi facut, in ultimii trei ani, mai multe interviuri internationale decat noi la urban.ro, care sa fi avut mai multe exclusivitati de standard international in acelasi timp cu marile publicatii ale lumii – noi suntem luati de-a gata, e normal sa fim buni si destepti… Sunt premiati tot felul de oameni cu mult sub pregatirea noastra sau validarea noastra internationala. Si cu mult sub impactul nostru la un public educat, destept… (Bine, nici nu ne-am inscris vreodata la vreun premiu, mi se pare ca premiile se dau pur si simplu pentru merit, nu te inscrii sa le primesti. Candidatura pentru un titlu intra in alta categorie in mintea mea)

Nu mai supar pentru asta.

M-am intrebat daca am face lucrurile diferit daca am primi premii… Iar raspunsul e NU.

Tinta noastra nu e un premiu, ci sa aducem o bucurie, sa facem fie si cu un milimetru diferenta cu cateva stiri pozitive, destepte, din care cititorii sa descopere ceva nou, sa fie inspirati sa faca ceva mai bun si mai frumos pentru ei.

Si nu e vorba de milioane de oameni, dar daca aducem un zambet pentru macar o persoana intr-o zi, daca influentam in bine cu informatiile noastre macar o persoana intr-o zi, am castigat un premiu inestimabil.

Vorbesc si in numele colegilor Oana Vasiliu si Eduard Enache, stiu ca si ei cred la fel.

*

Cu acest gand, dar si cu tristetea ca nu mai remarcam public oamenii care fac lucruri care schimba lumea in bine macar cu un milimetru, oameni pentru care mental nu exista decat sa faca lucrurile cat mai aproape de perfectiune, incep de maine, aici pe blog, un jurnal de multumiri catre ei. Nu le dau niciun premiu, dar s-ar putea sa le aduc un zambet pe chip si sa descopere ca eforturile lor de a face correct, etic si cat mai aproape de perfectiune meseria lor sunt remarcate si apreciate.