Monthly Archives : May 2026

Saint Exupery (Saint-Exupery, 1900-1944).Rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery si vizita mea la Vatican

Rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery si vizita mea la Vatican

Zilele acestea cand ne gandim mai cu atentie la copii si copilarie e frumos sa ne oprim cateva clipe la o rugaciune de la un domn care e si azi caalauza emotionala pentru copiii de toate varstele: Antoine de Saint Exupery.

La sfarsit, pun o poveste foarte personala despre cand am fost la slujba la Vatican.

Doamne,

Fa-ma atent si inventiv, ca in rutina zilelor sa ma pot opri in fata descoperirilor si a experientei care m-au intrigat. Invata-ma sa gestionez corect timpul vietii mele. Ofera-mi un simt al observatiei, pentru a putea diferentia lucrurile importante de cele mai putin importante. 

Iti cer sa-mi dai puterea retinerii si a intelegerii, ca in viata sa nu deviez de la ceea ce este important, dar sa-mi planific rational timpul, sa pot vedea si varful muntelui, si valea si uneori sa pot gasi timp pentru bucuria artei. Ajuta-ma sa inteleg ca visele nu sunt un ajutor. Nici dorul fata de trecut, nici dorintele fata de viitor. Ajuta-ma sa fiu aici si acum si sa percep aceasta clipa ca cea mai importanta.

 Apara-ma de credinta naiva ca totul in viata trebuie sa fie usor. Ofera-mi constientizarea faptului ca toate greutatile, infrangerile, caderile si nemultumirile sunt o parte fireasca a vietii, datorita careia crestem si ne dezvoltam. 

Adu-mi aminte ca inima mereu e in conflict cu ratiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul sa-mi spuna adevarul, dar sa o faca cu dragoste. Stiu, multe probleme se rezolva fara sa faci nimic, deci invata-ma sa astept.  Stii cat de mult avem nevoie de prietenie. Ajuta-ma sa merit acest dar al sortii. Da-mi o fantezie bogata, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tacand, sa pot oferi cuiva caldura necesara. 

Fa-ma omul care poate ajunge si pana la cei cazuti. Fereste-ma de frica evitarii lucrurilor importante din viata. Nu-mi da ceea ce vreau, da-mi ceea ce-mi trebuie cu adevarat. Invata-ma arta pasilor mici.”

Antoine de Saint Exupery in cartea biografica a lui Stacy Schiff

*

Cand am fost la Vatican am participat si la o slujba foarte foarte emotionanta si preotul dupa ce ne-a invitat sa dam mana cu vecinii nostri de scaune si am cunoscut oameni din diferite locuri ale lumii (f frumos, f deschis), ne-a invitat sa ne rugam.

Eu nu sunt cea mai religioasa, in sens dogmatic, persoana din lume. Incerc sa fiu corecta, sa nu mint, sa nu fur, sa practic recunostinta si sa am intelegere pentru semenii mei. Uneori imi iese, alteori nu.

Atunci acolo, in fata indemnului sa spun o rugaciune in gand m-am panicat: nu stiam nimic sa spun din biblie.

M-am rugat din suflet pentru intelepciune, binele celor din jurul meu, linistea mintii si alte cateva lucruri.

Nu o sa povestesc aici rugaciunea, desi mi-o amintesc in detaliu, dar cand am iesit din biserica mi-am sunat un prieten – absolvent de istoria religiilor la Sorbona – si i-am spus ca eu, in mintea mea, m-am facut de ras pentru ca in afara de Tatal Nostru si Inger ingerasul meu nu stiu nicio rugaciune “oficiala” si i-am spus ca mi-am inventat propria rugaciune in care n-am cerut nici sanatate, nici bunuri materiale, nimic standard…

El a ras, mi-a cerut sa-i spun exact ce cuvinte am rostit si, mai tarziu, mi-a trimit pe mail fragmentul din Biblie care semana foarte foarte mult cu rugaciunea mea.

7287
cinematoc vs cinematograficCinematic nu inseamna cinematografic. Care sunt sensurile corecte in limba romana

Cinematic nu inseamna cinematografic. Care sunt sensurile corecte in limba romana

Ii povesteam ieri unei prietene ca am corectat pe cineva care vorbea/scria despre Cannes explicand ca “cinematic” nu e tot una cu “cinematografic”. (corectia am facut-o in privat, nu am vrut sa pun pe nimeni la colt, ci doar sa ajut sa invete ceva corect)

De asta si scriu acum acest text pe blog…

In limba romana, cuvintele „cinematic” si „cinematografic” sunt adesea confundate, mai ales din cauza influentei limbii engleze. Desi par asemanatoare, ele au sensuri complet diferite in dictionarele limbii romane.

Ce inseamna „cinematic”?

Conform DEX, termenul „cinematic” apartine domeniului fizicii si mecanicii. El desemneaza ceea ce tine de cinematica, adica ramura mecanicii care studiaza miscarea corpurilor fara a analiza fortele care produc miscarea.

Exemple corecte marime cinematica; ecuatie cinematica; analiza cinematica.

Asadar, „cinematic” nu are, in limba romana standard, legatura cu filmele sau cinematografia.

Ce inseamna „cinematografic”?

„Cinematografic” este adjectivul corect pentru tot ceea ce tine de cinema, film sau arta imaginii in miscare.

Exemple: arta cinematografica; imagine cinematografica; productie cinematografica; limbaj cinematografic.

Acest termen este utilizat in critica de film, jurnalism cultural si studiile de specialitate.

De unde apare confuzia?

Confuzia vine din limba engleza, unde cuvantul „cinematic” are sensul de spectaculos ca intr-un film; specific stilului cinematografic; vizual dramatic.

Sub influenta retelelor sociale, a marketingului si a industriei video, termenul englezesc a fost preluat direct in romana, deseori fara adaptare corecta.

Totusi, limba este vie si evolueaza constant. Uneori, cuvintele imprumutate din alte limbi capata sensuri noi prin uz frecvent. Este posibil ca, in timp, termenul „cinematic” sa fie acceptat oficial si in sens artistic sau vizual, sub influenta englezei.

Pana atunci, diferenta corecta ramane clara:

  • „cinematic” = termen din fizica;
  • „cinematografic” = termen legat de film si cinematografie.

451
wiki stergere infoCum au transformat firmele de PR Wikipedia intr-un camp de lupta pentru reputatie… Lupta pentru controlul informatiei online devine una dintre cele mai sensibile batalii ale epocii digitale.

Cum au transformat firmele de PR Wikipedia intr-un camp de lupta pentru reputatie… Lupta pentru controlul informatiei online devine una dintre cele mai sensibile batalii ale epocii digitale.

Wikipedia, enciclopedia online folosita zilnic de sute de milioane de oameni, a devenit in ultimii ani mult mai mult decat o simpla sursa de informatii. Pentru companii, politicieni, vedete sau chiar state, pagina de Wikipedia poate influenta imaginea publica aproape la fel de puternic ca un articol din presa sau un interviu televizat. Iar in era inteligentei artificiale, miza este si mai mare: multe sisteme AI folosesc continut din Wikipedia pentru antrenare si pentru generarea raspunsurilor oferite utilizatorilor.

In acest context a aparut un fenomen tot mai controversat, cunoscut sub numele de „Wiki-laundering” — procesul prin care firme de PR, consultanti sau echipe specializate modifica discret paginile Wikipedia pentru a sterge informatii negative, a rescrie controverse sau a imbunatati imaginea unui client.

Subiectul a revenit recent in atentia publica dupa scandalul care a implicat compania britanica Portland Communications, asociata cu Tim Allan, fostul sef de comunicare al premierului britanic Keir Starmer. O investigatie realizata de The Bureau of Investigative Journalism sustine ca firma ar fi folosit subcontractori pentru a modifica pagini Wikipedia in favoarea unor clienti importanti.

Potrivit anchetei, anumite editari ar fi avut rolul de a imbunatati imaginea Qatarului inaintea Cupei Mondiale din 2022, prin eliminarea sau minimizarea referintelor la acuzatii privind finantarea terorismului si critici internationale. Alte modificari ar fi vizat proiecte internationale controversate sau conflicte politice din Libia post-Gaddafi.

Problema este ca Wikipedia functioneaza pe baza contributiilor voluntare si a ideii de neutralitate colectiva.

Desi platforma are reguli stricte privind conflictul de interese si editarea platita, multe dintre aceste operatiuni sunt greu de detectat. Firmele de PR folosesc adesea conturi anonime, subcontractori sau retele de editori care actioneaza coordonat pentru a modifica discret informatiile.

Expertii spun ca impactul acestor practici este urias. O pagina de Wikipedia influenteaza rezultatele Google, articolele din presa, profilurile generate automat si chiar raspunsurile oferite de chatboturi AI. Astfel, daca informatia este „curatata” la sursa, efectul se poate raspandi rapid in intreg ecosistemul digital.

Fenomenul ridica o intrebare tot mai importanta pentru era informatiei: cine decide ce ramane in istorie si ce dispare de pe internet?

Intr-o lume in care reputatia poate fi rescrisa prin cateva editari aparent banale, lupta pentru controlul informatiei online devine una dintre cele mai sensibile batalii ale epocii digitale.

381
tastatura caietTrend: Folosind AI, oamenii inlocuie scrisul cu vocea…  Cum se modifica creierul, ce pierdem si ce castigam daca nu mai scriem nici macar cu tastatura

Trend: Folosind AI, oamenii inlocuie scrisul cu vocea…  Cum se modifica creierul, ce pierdem si ce castigam daca nu mai scriem nici macar cu tastatura

Dupa multi, eu sunt model retrograd: am agenda cu insemnari de mana, citesc in print carti si revista preferata… sigur am si multe audiobook-uri pe care le ascult mai ales cand fac treburi casnice…

Nu imi place ca pe whatapp sa folosesc mesaje video/audio… daca tot ma deranjezi pe privat, scrie-mi un mesaj ca sa nu fii si mai intruziv (poate sunt intr-un loc unde nu trebuie sa auda toata lumea ce mi-ai spus)

Aaa, si nu folosesc decat f f rar castile pentru ca ma deranjeaza…

Inadaptata la zilele noastre, clar, dar si cu grija pentru sanatatea mea…asa m-as descrie.

Acum remarc un trend care ma face sa ma incrunt: eliminarea tastaturii si reducerea oricarei forme de scris.

Tastatura a fost, timp de aproape jumatate de secol, extensia naturala a muncii intelectuale. Zgomotul tastelor a devenit coloana sonora a birourilor moderne, iar viteza cu care cineva scria la calculator era aproape sinonima cu eficienta. Astazi insa, intr-o lume dominata de inteligenta artificiala, apare o noua schimbare de comportament: oamenii nu mai tasteaza, ci vorbesc.

Tot mai multi angajati folosesc aplicatii de dictare vocala bazate pe AI pentru a scrie emailuri, rapoarte, cod sau notite. In locul degetelor care alearga pe tastatura, apar soaptele catre telefon sau laptop. Fenomenul a primit chiar si un nume informal in Silicon Valley: „voicepilled” – ideea ca vocea devine principalul mod de interactiune cu tehnologia.

La prima vedere, avantajele sunt evidente. Oamenii vorbesc de trei sau chiar patru ori mai repede decat tasteaza. Dictarea reduce timpul necesar redactarii si ofera senzatia unei exprimari mai naturale. Pentru multi, ideile curg mai liber atunci cand sunt rostite, nu construite litera cu litera. In combinatie cu inteligenta artificiala, aplicatiile moderne pot reorganiza frazele, elimina repetitiile si transforma gandurile haotice intr-un text coerent.

Dar fiecare revolutie tehnologica vine cu un cost invizibil.

Tastatura nu este doar un instrument, ci un filtru al gandirii

Scrisul la tastatura impune un anumit ritm mental. Faptul ca tastezi mai lent decat vorbesti obliga creierul sa selecteze, sa ordoneze si sa structureze ideile inainte de a le exprima. Tastarea creeaza o distanta intre impuls si formulare.

Vocea functioneaza diferit. Cand vorbesti, gandurile ies aproape simultan cu procesul de creare a lor. Rezultatul poate fi mai spontan, dar si mai putin profund. Exista riscul ca viteza sa inlocuiasca reflectia.

Multi profesori si psihologi observa deja o problema similara in cazul mesajelor audio si al continutului generat rapid: oamenii exprima mai mult, dar proceseaza mai putin. In loc sa sintetizeze informatia, o varsa continuu in spatiul digital, iar inteligenta artificiala se ocupa de curatenie.

Ce se intampla cu scrisul de mana?

Daca tastatura incepe sa dispara, scrisul de mana pare deja aproape o relicva. Cu toate acestea, cercetarile din neurostiinta arata constant ca scrisul de mana activeaza creierul intr-un mod diferit fata de tastare sau dictare.

Cand scriem de mana memoram mai bine informatia, intelegem mai profund ceea ce notam, dezvoltam conexiuni mai puternice intre gandire si limbaj, stimulam coordonarea fina si atentia.

Scrisul de mana este lent — iar tocmai aceasta lentoare il face valoros. Pentru a nota o idee pe hartie, creierul trebuie sa o comprime si sa o reformuleze. Nu putem copia in ritmul in care ascultam, asa ca suntem obligati sa intelegem.

In schimb, dictarea vocala elimina aproape complet acest proces intermediar. Vorbirea devine flux brut.

O societate mai rapida, dar mai zgomotoasa

Exista si un efect social al renuntarii la tastatura. Birourile care altadata erau pline de sunetul discret al tastelor incep sa semene cu niste call-center-uri permanente. Oamenii soptesc catre computere in cafenele, in trenuri sau pe strada. Intimitatea gandului scris dispare treptat.

In plus, vocea expune emotia mai mult decat textul. Tonul, ezitarile si starile devin parte din comunicare. Pentru unii, asta poate crea autenticitate. Pentru altii, oboseala si suprastimulare.

Nu asistam la moartea tastaturii, ci la o schimbare de echilibru

Este putin probabil ca tastatura sa dispara complet. Asa cum cartea nu a murit odata cu internetul, nici scrisul nu va fi inlocuit total de voce. Mai degraba, fiecare metoda isi va gasi propriul rol.

Este alegerea noastra daca renuntam la tastatura si ce fel de gandire vrem sa pastram. Pentru ca fiecare instrument prin care scriem ne modeleaza, discret, si felul in care gandim.

531
carte gredina workCum s-a schimbat munca in ultimii ani… nu mai vorbim de job ci de work… Despre o carte care m-a invatat sa ma relaxez in ceea ce priveste job-ul clasic… si sa accept multele schimbari: Re-thinking work  – Tobaccowala

Cum s-a schimbat munca in ultimii ani… nu mai vorbim de job ci de work… Despre o carte care m-a invatat sa ma relaxez in ceea ce priveste job-ul clasic… si sa accept multele schimbari: Re-thinking work – Tobaccowala

Muncesc de la 19 ani si, pentru ca nu am vreun pedigree, am stiu intotdeauna ca doar munca si scoala ma pot ridica si imi pot oferi o viata mai buna.

Asta mi-a adus si avantaje – pentru ca mi-am cultivat intotdeauna cunostiintele (citesc in continuare mult si fac cursuri ca sa fiu la current cu vremurile) dar mi-am adus si probleme de sanatate si, pe alocuri, probleme de relationare.

Am avut nevoie de multi ani ca sa accept ca cei din jurul meu nu au acelasi ritm de munca cum am eu, nu au aceeasi rigoare si, mai ales (ceva ce ma scoate din minti in continuare) nu-si respecta cuvantul si deadline-urile.

Acum cand am un confort financiar, nu mai pun atat de multa presiune pe mine in ceea ce priveste indelinirea tuturor sarcinilor de pe to do list (le fac pe toate dar nu chiar in aceeasi zi- sau noapte ), am confortul de a munci doar cu oamenii care au si cunostinte profesionale, dar si o etica a muncii si isi respecta promisiunile.

Imi dau seama ca reperele de munca s-au schimbat imens in ultimii ani si ca cei care au astazi 19 ani nu ra mai munci cu intensitatea si determinarea pe care o aveam noi.

Vad munca ca pe o autostrada. Ma gandesc ca parintii nostri  au muncit mai mult si mai greu – au sapat prin munti ca sa faca loc pentru un drum, noi am muncit greu ca sa pregatim asfaltarea si generatiile de azi, asfalteaza si dau cu var, pun semne de circulatie or fac spatii de relaxare pe autostrada.

E cumva normal pentru ca venim dupa communism cand munca era organizata altfel, acum invatam antreprenoriatul si inca mai avem probleme la educatia financiara.

La inceputul anului am citit o carte care mi-a asezat si mai bine raportarea la munca, Rishad Tobaccowala – Rethinking Work care se uita altfel la ceea ce numim munca: nu mai este suficient sa ne gandim la munca drept un „job”, ci trebuie sa o privim ca pe un ecosistem dinamic, in care sensul, flexibilitatea si autonomia devin centrale.

Intr-o lume in continua accelerare, in care tehnologia redefineste constant limitele posibilului, modul in care intelegem munca trece printr-o transformare profunda.

Una dintre ideile fundamentale ale cartii este distinctia dintre „job” si „work”.

Daca jobul reprezinta o structura fixa, definita de un program si un angajator, munca este o expresie mai larga a contributiei individuale.

In acest sens, viitorul apartine celor care nu se limiteaza la o singura identitate profesionala, ci isi construiesc un portofoliu de activitati, competente si proiecte. Aceasta mutatie marcheaza trecerea de la stabilitate la adaptabilitate, de la siguranta la explorare.

Transformarile tehnologice, in special dezvoltarea inteligentei artificiale, nu elimina nevoia de oameni, ci o recalibreaza. Tobaccowala sustine ca valoarea umana nu consta in sarcini repetitive, ci in capacitatea de a gandi critic, de a crea si de a colabora. Astfel, competentele considerate „soft” devin, paradoxal, cele mai solide resurse ale viitorului. Creativitatea, curiozitatea si empatia nu pot fi replicate usor de masini, ceea ce le confera o importanta strategica.

Un alt aspect esential este redefinirea motivatiei. Oamenii nu mai lucreaza exclusiv pentru venit, ci cauta sens, apartenenta si dezvoltare personala. Munca devine o componenta a identitatii, iar organizatiile care ignora aceasta dimensiune risca sa devina irelevante. In acest context, companiile sunt nevoite sa se transforme din structuri rigide in retele flexibile, capabile sa integreze talente diverse si sa functioneze pe baza de proiecte.

Leadershipul, la randul sau, se schimba radical. Modelul autoritar, centrat pe control, este inlocuit de unul bazat pe incredere si influenta.

Liderul viitorului nu este cel care stie toate raspunsurile, ci cel care creeaza contextul in care altii pot performa. Aceasta schimbare reflecta o realitate mai ampla: cunoasterea nu mai este concentrata, ci distribuita.

Poate cea mai importanta concluzie a cartii este ca stabilitatea nu mai este norma.

Cariera liniara, construita in jurul unui singur angajator, devine exceptia, nu regula. In schimb, individul este responsabil pentru propria evolutie, fiind nevoit sa invete continuu si sa se reinventeze. Aceasta responsabilitate poate parea apasatoare, dar ofera, in acelasi timp, o libertate fara precedent.

Daca am invata ceva in ultimii ani este sa renunt la vechile certitudini si sa accept incertitudinea ca pe o oportunitate.

Intr-o lume in care regulile se rescriu constant, succesul nu mai depinde de conformare, ci de capacitatea de a evolua. Astfel, viitorul muncii nu este ceva ce ni se intampla, ci ceva ce construim activ, prin alegerile si atitudinile noastre.

Dar cred ca e cale lunga pana vom lua ca atare acest fapt, si nu ne vom mai lupta cu frica de incertitudine… si sunt absolut sigura ca in timp ce cititi aceste randuri incercati sa va aparati in fata schimbarii si cautati un sprijin care sa vina de la altii, oricine ar fi acei altii – angajator, stat…

Cand de fapt propria initiative e calea

589

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!