Una dintre directiile importante ale disputelor din online vine din faptul ca oamenii cred ca stiu mai bine decat tine ce trebuie sa faci in toate situatiile din viata ta: de la vacanta si deciziile electorale pana la ce mananci. Eu ma confrunt cu zeci de comentarii foarte aggressive si vad uneori pe pagina mea oameni care se cearta vartos (pana la jigniri personale)  pentru ca au pareri diferite despre… un film.

Asa ca am fost interesata sa citesc despre ”de ce cred oamenii ca stiu ce e mai bine pentru tine” ca sa privesc mai relaxat lucrurile… Ei bine, asta vine dintr-un amestec de mecanisme psihologice, culturale si istorice. La baza acestui fenomen sta, paradoxal, o nevoie profund umana: nevoia de siguranta si de sens.

Cand cineva gaseste o solutie care functioneaza pentru el — un stil de viata, o credinta, o dieta, o alegere politica, o metoda de educatie — apare tentatia de a transforma experienta personala in adevar universal. Daca „mie mi-a mers”, atunci „asa trebuie sa fie pentru toti”. Aceasta generalizare reduce incertitudinea lumii si ofera iluzia controlului. (si da si credinta ca daca esti mama poti sa tii cursuri de parenting – desi nu ai studii despre psihologia copilului, sau daca ai divortat de 3-4 ori, sigur pot isa dai lectii despre relatiile de cuplu – desi n-ai fost la nicio scoala de specialitate, uneori nici la psiholog pentru tine)

Psihologic, creierul nostru este construit sa caute confirmare, nu complexitate. Fenomenul numit „bias de confirmare” ne face sa selectam informatiile care ne sustin convingerile si sa le ignoram pe cele contrare. In timp, convingerile devin identitate. Nu mai sunt doar opinii, ci parti din „cine suntem”. Iar cand altcineva face o alegere diferita, nu mai pare doar o alta optiune, ci o amenintare la adresa identitatii noastre. De aici apare nevoia de a corecta, de a convinge, uneori de a certa.

Cultural, multe societati au fost construite pe modele ierarhice: parintele decide pentru copil, liderul pentru comunitate, autoritatea religioasa pentru credinciosi. Aceste structuri au avut rolul lor in organizarea sociala, dar au lasat si o mostenire mentala — ideea ca cineva „stie mai bine”. In viata de zi cu zi, aceasta mentalitate se infiltreaza subtil: prieteni care dau sfaturi nesolicitate, rude care judeca alegerile personale, necunoscuti care comenteaza pe internet. Spatiul digital a amplificat fenomenul, oferind fiecaruia o tribuna si iluzia expertizei universale.

Mai exista si un motiv emotional: anxietatea fata de libertatea altora. Libertatea celuilalt ne aminteste ca exista mai multe moduri de a trai si ca propriile noastre alegeri nu sunt singurele posibile. Pentru unii, aceasta pluralitate este inconfortabila. Este mai linistitor sa creada ca exista o singura cale corecta — si ca ei o cunosc. Certarea devine atunci o forma de auto-validare: daca il conving pe celalalt, inseamna ca am dreptate.

In realitate, maturitatea sociala apare abia cand acceptam diferenta fara a o percepe ca pe o amenintare. A decide pentru altul este uneori necesar — in cazul copiilor mici sau al persoanelor vulnerabile — dar intre adulti autonomi devine o forma de control. Respectul autentic nu inseamna acord total, ci recunoasterea faptului ca fiecare om traieste intr-un context unic, cu resurse, temeri si valori diferite.

Poate ca adevarata intrebare nu este „de ce credem ca stim mai bine pentru altii”, ci „de ce ne este atat de greu sa acceptam ca nu stim”.

In momentul in care toleram incertitudinea si diversitatea, dispare si nevoia de a certa. Ramane doar dialogul — si libertatea.

Nu scriu asta ca sa va spun ca e bine sa faceti ceva anume, ci doar ca sa asez intr-un context mai larg comentariile care vin din online… ne ajuta sa reactionam mai relaxat la ele…

Puteti citi mai multe pe tema in Mistakes Were Made (But Not by Me) — Carol Tavris & Elliot Aronson… pentru intelegerea auto-justificarii: de ce ne aparam opiniile si ii criticam pe ceilalti cand aleg diferit (am mai scris despre ea) si The Gift of Fear — Gavin de Becker – ajuta sa intelegeti dinamica controlului si de ce unii oameni cred ca stiu mai bine pentru altii.