Îl știu de când era la Digi24. Tot seara, tot cu subiecte importante, prin care explica temele zilei. Îmi amintesc că i-am trimis un mesaj după un interviu foarte bun (cu un profesor român de la una dintre marile universități ale lumii). Un interviu inteligent, documentat, echilibrat, care analiza chestiunile politice ale zilei dintr-o perspectivă teoretică, de la distanță, fără patimă.
Îmi place mult cum redactează și prezintă știrile, cu o rigoare aproape matematică, limpede, structurată, fără să-și exprime părerile, căutând doar faptele și semnificația lor.
Cred că adevărata lui putere este obiectivitatea și felul în care prezintă știrile, căutând semnificațiile și efectele lor, pentru a explica modul în care ne influențează viața. Și face asta ajutat de alte minți luminate.
El definește altfel puterea (vedeți mai jos), dar mie îmi place mai ales trăsătura de caracter pentru care a ales să-și mulțumească. E semnul că a făcut o alegere conștientă și că are grijă să rămână fidel acestei valori de-a lungul vieții.
17/100 – Marius Pancu, jurnalist
1. Ce înseamnă speranța pentru tine?
Capacitatea de a-ți reactualiza așteptările, de a le recalibra, de a-ți îngădui să aștepți, uneori chiar și pasiv, dar fără să te abați de la propriile valori, o schimbare a timpurilor. Asta când vorbim despre speranțe-macro. Sper la o conducere mai… meritorcratică a țării, la o revenire a lumii în șabloanele dreptului internațional și ale păcii, la o elevare socială. I do my part, dar am și răbdarea să nu cad în deznădejde până când, speranță cu speranță, ajungem la schimbarea mai mare. Am sperat, de pildă, că lumea digitală nu ne va consuma cu totul, iar acum văd, ca recul la excesul de informatizare, că oamenii tânjesc tot mai mult după analog, iar asta devine adevaratul lux.
2. Ce ai sacrificat pentru succesul de până acum?
Capacitatea de a fi ludic, de a-mi trăi vârstele în conformitate cu mersul firesc al lucrurilor, îngăduința de a fi uman si de a greși și de a nu lua totul prea în serios. Sunt de peste 18 ani expus zilnic unei meserii care nu admite greșeala, pentru că nu poți să dai backspace la ce-ai zis live, n-ai buton de undo. Asta te face hyperatent, overthinker, sceptic până în pânzele albe și-ți dă un soi de gravitas pe care-l iei acasă, nu-l lași la ușa studioului. Recuperez, pe cât posibil, chiar dacă piesele nu se mai potrivesc la fel dacă nu le-ai descoperit la timp.
3. Ce ai fi dispus să sacrifici pentru a deveni cel mai bun din lume, pentru a ajuta oamenii la nivel global și pentru a intra în istorie?
Cred că ce m-a ținut sănătos în meserie atâta vreme e că nu am nici măcăr 1 miligram din vanitatea asta care te face să vrei mereu mai mult, mereu altceva, mereu mai multă expunere, mai multă putere, mai multă influență, să fii mai sus pe scara comparațiilor. Vreau doar să fiu pe cât de bun pot să fiu, n-am ambiția istoriei, nici mici, nici mari, deci n-aș face un pact faustian. Ajut cu picătura mea- pot să atrag atenția, pot să vorbesc cu mai mult curaj despre diferite teme, pot să deschid perspective, pot să pun întrebări care să ducă la adevăr. Apoi nu mai depinde de mine, dar în vasul petri al reacțiilor, poate va ajunge la chimia potrivită pentru a influența marea istorie.
4. Ce înseamnă puterea pentru tine?
Capacitatea de a rămâne profund simplu, uman și neostentativ.
5. Pentru ce îți ești recunoscător ? O trăsătură de caracter sau o aptitudine care te-a ajutat în viață.
Integritatea. N-am făcut compromisuri, n-am uneltit pe la spatele nimănui, n-am forțat drumuri, n-am fost invidios pe salturile rapide si spectaculoase ale altora, mi-am văzut cu răbdare și recunoștință de propria cale, iar construcția are baze mult mai solide așa și-mi dă relaxarea de a nu-mi pune la îndoială propria valoare.
6. Cui i-ai cere iertare și nu ai avut curajul sau puterea să o faci până acum?
Probabil părinților, prin prisma a ceea ce-ți spuneam legat de incapacitatea de a abandona gravitas-ul în viața de după muncă, pentru că i-am privat și pe ei de o dinamică uzuală de familie.