1 alexa stanescu1 alexa stanescu

6 întrebări esențiale. Alexa Stănescu, jurnalist

O cunosc pe Alexa de pe vremea când lucram la Europa FM și mi-a plăcut mereu la ea felul în care își ia meseria în serios. E unul dintre acei jurnaliști care nu se mulțumesc doar să-și facă treaba, ci sunt curioși să afle cum au făcut-o cei mai buni înaintea lor. Citește despre marii jurnaliști, despre munca și metodele lor, ceea ce, într-o vreme în care citim tot mai puțin, mi se pare o calitate tot mai rară.

Alexa e și mama a doi băieți simpatici, pasionați de rock și de Metallica, deși mai au destul până la majorat. 😊 Iar experiența de mamă, combinată cu educația și rigoarea ei jurnalistică, se vede foarte frumos în ceea ce scrie, atât pe site-ul personal, alexisme.ro, cât și la Edupedu.ro, unde lucrează.

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la ea este că nu transformă experiențele personale în adevăruri universale. Când scrie despre parenting, familie sau chiar despre propriii copii, nu pornește de la ideea „dacă mie mi s-a întâmplat așa, înseamnă că așa e pentru toată lumea”. Caută informații, citește studii, se uită la statistici și încearcă să înțeleagă imaginea de ansamblu. Mi se pare o formă de respect față de cititori și, în același timp, o dovadă de modestie intelectuală.

Și mai e ceva ce-mi place mult la Alexa: umorul ei. Are un fel de a privi lucrurile cu inteligență și căldură, fără să se ia prea tare în serios.Dacă aș avea copii, Alexa ar fi unul dintre oamenii în grija cărora i-aș lăsa cu maximă încredere. Nu doar pentru că știu că ar fi în siguranță, ci și pentru că sunt convinsă că s-ar întoarce acasă cu ceva nou, util și frumos în minte.

Vă invit să o descoperiți pe Alexa Stănescu, prin cele șase întrebări esențiale ale proiectului Esența.

Alexa Stănescu 22/100

Ce înseamnă speranța pentru tine?

Sunt o persoană optimistă. Dintotdeauna am fost si mereu am nevoie de speranta ca să mă mobilizez. Speranta este ceea ce mă motivează să merg mai departe când am o zi proastă, când sunt epuizată. Cu timpul ea s-a transformat în viața mea: nu o mai privesc ca pe ceva care mă ține pe linia de plutire în orb doar prin credință că sigur va fi bine. Acum mă bazez mult pe experiențe anterioare, pe încredere și pe mine. Speranța nu acționează singură, are nevoie de mine și de cât de mult investesc eu în a merge mai departe, de ambitia, puterea de a nu renunța. Le spun mereu copiilor mei că „speranța moare ultima” fără continuarea „dar totuși moare”. V-am spus, sunt o optimist. 

 Ce ai sacrificat pentru succesul de până acum?

Nu sunt o persoană de succes, nu în acel sens al celebrității, dar în viață simt că am ajuns la un moment în care sunt mulțumită cu ce sunt și ce am și de-a lungul anilor cred că am sacrificat timp cu prietenii și chiar cu familia fără să realizez asta atunci.

Dacă a meritat? Probabil că da, dacă mă raportez la viața de acum în care sunt împlinită, dar acum stiu deja consecintele căii alese. Sacrificiul înseamnă alegere, înseamnă că câștigi ceva și să pierzi în același timp. E imposibil să știi când faci alegerea corectă, dar e foarte important să crezi tu că e alegerea corectă în acel moment, indiferent ce efecte va avea.

   Ce ai fi dispus să sacrifici pentru a deveni cel mai bun din lume, pentru a ajuta oamenii la nivel global și pentru a intra în istorie?

Cred că în primul rând trebuie să crezi în tine că poți ajuta oamenii la nivel global. Sigur că mi-ar plăcea să am această putere dar nu pentru a rămâne în istorie, ci pentru că am speranța că putem (re)deveni mai buni, în număr tot mai mare. Trebuie să cred acest lucru, apropo de speranță. 

Aș renunța la confortul fizic, aș renunța la internet și la orice lucru despre care noi azi credem că este indispensabil vieții. M-aș muta departe de civilizație dar probabil că după o perioadă aș simți simți lipsa oamenilor și a socializării.

 Ce înseamnă puterea pentru tine?

Puterea cred că este periculoasă dacă nu știi să o gestionezi. Cred în puterea cuvintelor, prin natura meseriei mele de jurnalist. Le spun și copiilor mei cât de mult pot răni cuvintele pe cineva, dar în același timp, cât de mult bine pot face. Cuvintele sunt vindecătoare, alinează, deschid lumi. 

Mai este și puterea lăuntrică cea are îmi dă forță dimineața să mă trezesc. Aceasta e singura putere unde investesc timp: pentru mine, ca să mă dezvolt, să cresc, să învăț, să descopăr oameni și povești.

 Pentru ce îți ești tie recunoscător, o trăsătură de caracter/ o aptitudine care te-a ajutat?

Sunt recunoscătoare pentru faptul că nu renunț niciodată, că știu că mereu găsesc o soluție chiar dacă nu e pe placul meu sau e o cale mai dificilă și cred că m-a ajutat mult faptul că sunt un om de încredere. Când promit ceva duc până la capăt promisiunea. Încerc să îi învăț și pe copii acest lucru: cât de important este să termine ce au început.

Și încă ceva: învăț din greșeli, ceea ce nu făceam în trecut. Acum prin simplul fapt că recunosc când am greșit ceva, trec mai departe fără să mă judec prea tare și nu uit, iau tot ce am de învățat din acea experiență poate neplăcută.    

6.     Cui i-ai cere iertare și nu ai avut curaj sau putere până acum?

O întrebare capcană, nu-i așa? Aș cere iertare oamenilor pe care i-am rănit fără să realizez asta. Am o fostă colegă de școală cu care nu m-am purtat mereu frumos. Nu e ceva de care să fiu mândră, dar e o traumă a copilăriei comportamentul de bullying fără ca acest termen să existe. Fenomenul exista însă și cred că multor adulți azi  le pare rău de cum s-au comportat la școală.

N-am avut curaj sau putere pentru că e unul din acele lucruri care doare când răscolești trecutul dar faptul că m-ai făcut deja să mă gândesc la acea persoană și la acele momente e un pas.

Leave a Comment


5 + six =


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!