Ieri a fost anuntat ca  a murit Clive Davis, unul dintre marii producatori ai muzicii secolului trecut. Avea 94 de ani.

Am citit acum ceva vreme cartea The Soundtrack of My Life (2013), autobiografia lui Clive Davis. Cartea urmareste drumul sau de la un tanar ramas orfan in adolescenta, bursier la Universitatea Harvard, pana la omul care a descoperit sau a lansat carierele unor artisti precum Whitney Houston, Bruce Springsteen, Alicia Keys, Janis Joplin si multi altii.

Una dintre cele mai frumoase povesti spuse de el este legata de prima intalnire cu Janis Joplin la celebrul festival Monterey Pop Festival. Davis povesteste ca nu avea o experienta muzicala vasta cand a vazut-o cantand, dar a fost atat de impresionat de forta si autenticitatea ei incat a decis aproape pe loc sa o semneze. El descrie acel moment ca pe o revelatie: si-a dat seama ca adevaratul sau talent nu era dreptul, ci capacitatea de a recunoaste artisti exceptionali.

Cartea contine si numeroase episoade despre Whitney Houston, pe care Davis a descoperit-o la inceputul anilor ’80. Davis isi aminteste ca, dupa ce a auzit-o cantand intr-un club din New York, a fost convins ca are in fata o voce unica. Relatia lor profesionala a devenit aproape una paterna, iar memoriile surprind atat ascensiunea spectaculoasa a artistei, cat si ingrijorarea lui Davis fata de problemele personale care i-au marcat ultimii ani.

Un alt episod interesant este cel despre Alicia Keys. Davis povesteste cum tanara artista era frustrata de presiunile unei case de discuri care incerca sa ii schimbe stilul si imaginea. El a ales sa ii ofere libertate creativa si sa o incurajeze sa isi urmeze propriul instinct artistic. In retrospectiva, considera ca succesul ei a venit tocmai din faptul ca nu a fost fortata sa se conformeze retetelor comerciale ale momentului.

E foarate  surprinzator si emotionant  capitolul in care vorbeste despre latura personala a vietii sale. La varsta de 80 de ani, Davis a ales sa vorbeasca public despre bisexualitatea sa, marturisind ca a avut relatii atat cu femei, cat si cu barbati. Dezvaluirea nu este tratata ca un scandal, ci ca o reflectie sincera asupra identitatii si a modului in care societatea s-a schimbat in timpul vietii sale. La aparitia cartii, aceasta marturisire a atras aproape la fel de multa atentie ca povestile despre marile vedete ale muzicii.