Author : Cristina Bazavan

Google_Glass_Explorer_Editionam testat google glass

am testat google glass

zilele trecut am detinut acasa o pereche de google glass – acest prim pas in lupta tehnologiei de a fi cit mai aproape de creierul uman.

mi-a fost frica de ei. m-am uitat citeva ore bune la cutia de pe birou, in timp ce scriam alte lucruri si m-am gindit tot timpul la ce mi-a povestit Mihai Pohontu (vicepresedinte Disney Interactive) despre tendinta tehnologiei viitorului de a livra informatia direct in cortex ca sa nu mai existe alte “discutii”.

asa ca iata-ma citind multe articole de pe net despre google glass.

pentru cine nu stie, google glass e un motor de cautare la purtator. se conecteaza la smartphone si, pe ecranul mic pe care-l ai deasupra ochiului drept, iti apar informatiile pe care le soliciti cu comanda vocala.

cum suntem inca in faza de prototip, comanda vocala e doar in engleza, asa ca motorasul de cautare mai face si surprize la intilnirea cu un accent care nu e nici foarte american, nici foarte british.

primul lucru pe care l-am cautat a fost Minority Report. mi s-a parut amuzant ca primul trailer pe care sa-l vad pe ecranul mic al ochelarilor destepti sa fie al unuia dintre filmele care a vorbit cel mai mult despre tehnologia viitorului. astazi, la 12 ani de la premiera filmului, multe dintre gadgeturile care atunci parea SF sunt active si testate deja de public.

urmatorul lucru pe care l-am intrebat a fost despre filmul Her. nu prea ne-am inteles aici, i-a luat ceva timp si mi-a dat tot felul de alte traznai pina cind a inteles ca eu cu filmul aveam treaba.

inspirata de film am rostit “what is love?”. sigur ca nu avea o HER sau un HIM care sa raspunda, pentru ca tot ceea ce face e sa te duca pe google si sa arate raspunsurile pe care le-ai obtine si daca ai testa in google bar literele care formeaza cuvintele respective, dar….

dupa ce s-a gindit putin a scris (si apoi a zis, ca i-am dat eu optiunea sa citeasca ce a gasit) ca…

Love is a force of nature. However much we may want to, we can not command, demand, or disappear love, any more than we can command the moon and the stars and the wind and the rain to come and go according to our whims. We may have some limited ability to change the weather, but we do so at the risk of upsetting an ecological balance we don’t fully understand. Similarly, we can stage a seduction or mount a courtship, but the result is more likely to be infatuation, or two illusions dancing together, than love.

era din Psychology Today.

dintre toate celelalte lucruri pe care le-am solicitat cea mai amuzanta a fost “ceausescu”, oricum as fi citit, oricum as fi intonat tot ce-mi trimitea era Chelsea School. departe total de ideea de comunism, dictator si orice imi mai imaginam eu ar fi putut sa livreze un motor de cautare.

*
experienta in sine m-a facut insa sa-mi pun citeva intrebari despre viitorul procesarii si utilizarii informatiei.

sigur ca google glass in forma actuala e doar un pas in evolutia tehnologiei in directia informatiilor care sunt proiectate pe retina. probabil ca in 10 ani, in 20 ani vom fi cablati direct la un server si vom face diferite lucruri.

si ni se va parea ca e funny. normal. ca ne ajuta in ceea ce avem de facut.

ceea ce se va schimba insa cu siguranta tine de cum vor folosi copiii viitorului informatia. pentru ca daca ei o vor avea extrem de aproape, la o activare vocala afisata pe o lentila de contact, lectiile si examenele scolare nu se vor mai baza pe memorare.

provocarea cea mare pentru copiii/adultii viitorului va fi cum sa sintetiteze cantitatea mare de informatii, cum sa compileze pentru propriile nevoi informatiile la care au acces.

iar pentru asta inseamna un alt sistem de invatare, o alta forma in care va fi scoala, o alta forma in care se va face educatia. de oricare fel ar fi ea.

*
cu google glass mi se pare ca se scrie o prima propozitie din istorie. cam cum a fost cind s-a creat videoplayer-ul.
sigur ca foarte curind vor aparea multe gadgeturi care vor face lucruri si mai performante si ca ochelarii (sau continuarea lor in lumea SF) vor incepe sa fie la preturi accesibile, dar nu v-ar placea sa stiti ca ati putut testa inca de la inceput ceva ce a schimbat lumea?

Puteti face asta in magazinele QuickMobile din București, Cluj, Timișoara, Iași, Baia Mare. Toate sunt situate in mall-uri si puteti testa ochelarii gratuit. Sigur, nu ii puteti lua acasa – ca mine – decit daca ii platiti, dar senzatia si experienta in sine poate fi traita la maximum si in 10-15 min.

1790
yves-saint-laurent-afisYves Saint Laurent – filmul

Yves Saint Laurent – filmul

aseara, la TIFF 2014, am vazut filmul care romanteaza viata celui care a fost Yves Saint Laurent.

sper ca filmul sa ajunga si in cinematografe in afara festivalului pentru ca ar putea fi o lectie frumoasa, neconventionala, intru rafinarea culturii vizuale a celor care se ocupa cu moda la noi.

habar n-am cit din film e real si cit nu, dar ca imagine arata impecabil si, dincolo de rochite-bluzite-fustite, filmul vinde o poveste emotionanta despre cum geniile au nevoie de niste muritori de rind pe umerii carora sa plinga (sau sa-i sarute), dar care sa fie temelia pe care sa-si construiasca imperiile.

e o poveste despre presiunea din industria modei (sau a industriilor creative), despre cum dupa ce ai vrut sa te dezvolti global incepi sa-ti dai seama ca pietrele pe care ti le-ai asezat pe umeri incep sa te striveasca.

si o poveste despre cei care sunt alaturi, sau in spatele, mecanismului care inseamna un designer de top.

*
recunosc ca nu m-a impresionat povestea de dragoste din film, desi are doza ei frumoasa de erotism; mi s-a parut ca e un film scris din perspectiva iubitului care a acumulat ceva frustrari ca a stat prea mult timp in umbra creativului, creatorului.

*
cautati filmul, e frumos sa vezi ca hainele croite bine, cu un concept rafinat si cu o volumetrie bine gindita, stau “in picioare” si la 40 de ani distanta de la prima aparitie pe un podium.

am mai scris despre acest film la inceputul anului cind aratam nemultumirea francezilor pentru cum a fost prezentat designerul in acest film, acum as vrea sa mai adaug ceva.

anul asta avem citeva filme biografie mass market – Yves Saint Laurent e unul, altul e cel despre printesa Grace de Monaco, poate va veni in curind vremea sa facem si noi un film despre viata uneia dintre vedetele noastre nemuritoare.
despre Maria Tanase, de exemplu (pentru ca tot am vazut aseara, inainte de acest film, un minunat spectacol al lui Alexander Balanescu cu piese inspirate de hiturile Mariei Tanase)

1915
alexander balanescuAlexander Balanescu, cindva cind m-a facut sa pling. si continua sa ma impresioneze.

Alexander Balanescu, cindva cind m-a facut sa pling. si continua sa ma impresioneze.

aseara, la TIFF 2014, l-am vazut pe dl Alexander Balanescu in spectacolul Maria T, reinterpretari dupa Maria Tanase, un show cu muzica pop, jazz, rock, simfonic, popular. toate astea si niciuna dintre ele. un sunet special care parea ca venea din viitor.

aici un mic exemplu, dupa Bun e vinul ghiurghiuliu.

spectacolul e foarte emotionant si e genul acela de intimplare care te face sa constientizezi inca o data ca in cultura noastra sunt valori care, daca ar fi transmise corect peste hotare, ne-ar ajuta sa fim vazuti mai frumos in lume.

si te face sa le multumesti oamenilor care au studiat afara, s-au afirmat afara si-au gasit resurse sa se intoarca in tara si la radacinile lor, ca sa le promoveze mai departe. adica sa le multumesti oamenilor ca Alexander Balanescu.

pentru mine, domnul Balanescu, pe care am avut onoarea si placerea sa-l intervievez de citeva ori, e cel pe care l-am descris intr-o fila de jurnal acum citiva ani, pentru Jurnalul National. asa il vad si asa va ramine mereu in mintea mea.

*

fila de jurnal am scris-o dupa prima noastra intilnire. imi amintesc ca nu se simtea confortabil cu ce il intrebam, ca-mi raspundea standard si se uita la mine gen “cine e si fata asta care intreaba lucrurile astea despre mine?!”

dupa ce am publicat textul a rugat-o pe Ada Milea (pe care am cunoscut-o tot atunci) sa-mi spuna ca e una dintre cele mai frumoase descrieri si mai apropiate de personalitatea lui pe care i le-a facut vreun jurnalist vreodata. si ca l-a emotionat foarte tare. ce nu stiau niciunul dintre ei la vremea respectiva e ca  filmul cu care faceam asocierea era filmul meu preferat din toate timpurile. (e de altfel si singurul meu text scris dintr-una fara nici cel mai mic edit, din toata activitatea mea jurnalistica;  imi amintesc ca m-am asezat in parc, pe iarba linga un copac si l-am scris dintr-una, cursiv ca si cum mi l-ar fi dictat cineva)

la vremea cind am primit complimentele pentru text mi s-a parut pentru o clipa ca am platit putin, foarte foarte putin din bucuria si emotia pe care mi-o provocase spectacolul despre care scriam atunci, spectacol la care am plins de la primul acord de vioara. fara nicio explicatie. pur si simplu, muzica imi ajungea pe dinauntru direct in suflet.

cam asa a fost si aseara, cu Maria T, muzica era mingiiere.

de la textul de mai jos si pina acum stiu insa ca n-am platit nici cit o miime de secunda din bucuria aia, dar mai lucrez la asta.

***

(textul din Jurnalul National)

JURNAL DE CINEFIL

El e elegant, rafinat si cu o structura clasica. Ea e nonconformista, brutal de sincera si timida.
El studiaza muzica de la 6 ani, cate 3-4 ore pe zi, ea se descurca cu cateva acorduri la chitara, invatate de la o colega de scoala cu care rezolva probleme la matematica.
El si-a dorit dintotdeauna sa poata sa se exprime ca actor, ea a terminat actorie.
El a cantat cu Michael Nyman (domnul care, printre altele, a scris coloana sonora de la “The Piano”), cu Pet Shop Boys si Kate Bush, dar si cu muzicieni recunoscuti in linia clasica.
Ea a revolutionat Romania cu o muzica atat de atipica incat pare abrupta/ in colturi, o muzica in care versurile si interpretarea vocala sunt esentiale. A ajuns cu ea pana la Cirque du soleil, dar s-a intors acasa pentru ca aici se simtea mai bine.

Pe el nu-l stiu tinerii din Romania, desi e genial si canta un amestec de stiluri care iti taie respiratia. Cei mai multi se gandesc ca daca langa numele lui e trecut si cuvantul Quartet, asta inseamna muzica clasica, destul de greu de digerat. O prejudecata idioata, de care ma fac si eu vinovata.

Pe ea o stie generatia care merge la piesele de teatru din cluburi, generatia pentru care emotiile de pe scena nu trebuie sa fie rostite doar prin cuvintele lui Cehov sau ale lui Shakespeare.
El uraste singuratatea si crede ca e cel mai groaznic lucru care se poate intampla in viata cuiva, dar care “este inevitabila intr-un fel”.

Ea crede ca ne nastem singuri si ca murim singuri, iar nesinguratatea e o iluzie in absenta iubirii. “Singurul lucru care ar face posibila anularea singuratatii e iubirea, dar iubirea nu in sensul impreunarii, ci IUBIREA de care spunea Gellu Naum ca e asa de rara. Si tot el spunea ca sunt unii oameni despre care nici nu stim ca exista, dar ei mentin dragostea pe lume.”

Daca te uiti de la distanta, spui ca-i despart multe lucruri: de la niste ani cat o generatie noua pana la culturi si valori diferite. Daca te apropii de ei, iti dai seama ca ii uneste inteligenta iesita din comun, bunul simt, geniul artistic si singuratatea.

A lor si a lui Gellu Naum. Iar daca ai fost spectator la “Insula”, si singuratatea ta.

Spectacolul “Insula” de Ada Milea si Alexander Balanescu e de departe cel mai emotionant lucru pe care l-am vazut, trait, simtit in ultimii ani. Si cand spun ani, ma gandesc la o perioada lunga de timp. E poate echivalentul singuratatii si iluziei independentei pe care incerca in urma cu ceva vreme sa o transpuna pe ecran Krzysztof Kieslovski cu “Bleu”, filmul cu Juliette Binoche in rolul unei femei care, pentru ca isi pierde familia intr-un accident de masina, crede ca e mai bine sa abandoneze lumea, ca sa traiasca fara sa se lege de oameni si de lucruri.

Cu “Insula” simti la fel. Gellu Naum iti spune prin Milea si Balanescu ca in jurul tau e “multa lume, dar putini oameni” si te face sa te uiti la “multimea de singuri”.

Si la fel ca in filmul cu Binoche, la sfarsit stii sigur ca singuratatea – naufragiul pe o insula, fie ea si imaginara – nu e o solutie. Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

2805
clody-bertola-695720lo femeie magica: Clody Berthola

o femeie magica: Clody Berthola

azi am vorbit mult despre doamna Clody Bertola, o actrita cu un magnetism incredibil. plecasem cu discutia de la o intimplare pe care descrie in cartea biografia, la vie en roze: cum de fiecare An Nou reusea sa-i aduca la aceeasi masa pe toti cei 3 soti ai ei.

redau mai jos fragmente dintr-un text pe care l-am scris cu multi multi ani in urma pentru Jurnalul National, in speranta ca o sa va placa sa descoperiti o femeie magica.

**

Cei trei bărbaţi cu care s-a căsătorit de-a lungul timpului au avut puterea să-i rămână alături dincolo de orice convenienţă socială. Ba mai mult, timp de 10 ani, a petrecut Anul Nou alături de toţi trei. “Suntem la un loc, trei bărbaţi stând alături de femeia pe care o iubim profund. Este ceva sublim în această imagine, un bărbat de 80 de ani, altul de 60, al treilea de 50 şi o femeie a cărei vârstă nu are importanţă. De câte ori mă gândesc la aceasta, am un sentiment de linişte şi de stabilitate,” spunea într-un interviu, în 1986, soţul numărul trei.

Viaţa ei a fost ca un film: soţul numărul unu, pictorul Ştefan Constantinescu, a fost cu 15 ani mai mare, soţul numărul doi, regizorul Liviu Ciulei era cu 10 ani mai mic, iar soţul numărul trei, regizorul Lucian Pintilie, cu 20 de ani mai tânăr.

“Pe scenă vocea ei suna ca sfâşierea înceată a unei bucăţi de mătase veche”, aşa o descrie soţul numărul doi. “Forţa ei de seducţie, neatinsă de timp, era extinsă asupra tuturor generaţiilor neverosimil, aproape scandalos, de la adolescent la bătrân”, spune despre ea soţul numărul trei.
“E ca o cruce pe care o porţi pe piept” o descrie Cioran, iar Radu Beligan recunoaşte: “Toată generaţia mea a fost îndrăgostită de ea”.

Povestea ei magică (nu există dovadă mai puternică a personalităţii ei extraordinare ca dragostea acestor artişti minunaţi) e publicată într-o carte care se numeşte “La vie en rose“. Nu mai aveţi şanse să găsiţi cartea (a apărut în 1997 şi stocul e epuizat) şi nimeni nu se gândeşte să-i ecranizeze uluitoarea viaţă, aşa că vă transcriu aici gândurile ei preţioase. Fără alte comentarii.

Despre Lucian Pintilie: Eu şi Lucian am fost posedaţi de arta noastră. Am sacrificat tot pentru teatru: prieteni, bucuria unui copil, plăcerile unei vieţi obişnuite. Nu regret. Omul trebuie să trăiască ce simte.

Clipe de fericire mută: când ne plimbam sau când stăteam în pat, întinşi unul lângă altul, ţinându-ne de mână, fiecare cu gândurile lui.

În infernul în care trăiesc acum, când nu mai văd aproape deloc şi nevralgia de trigemen de la cap mă desparte de lume, el e singura mea salvare. Suntem amândoi foarte încercaţi. I-am spus într-o zi: noi suntem pedepsiţi pentru că ne-am iubit. La un moment dat ar fi trebuit să ne despărţim, din cauza diferenţei mari de vârstă. Ştiam că legătura nu e normală dar continua să ne unească un dor de neînvins. Mi-a spus că are nevoie în continuare de mine: “tu nu trebuie să faci nimic, tu trebuie doar să exişti.”

Iubirea este o boală. Multă suferinţă – deşi sunt şi clipe de fericire -, pentru că eşti obsedată de cel care te-ai îndrăgostit, îl ai in tine, te întrebi mereu ce face, de ce nu vine

A fost un sentiment pe care nu l-am căutat. El a venit şi eu l-am trăit foarte adevărat şi profund. Consider că a cunoaşte dragostea e o fericire în viaţă. Chiar dacă de cele mai multe ori această stare aleasă este însoţită şi de multă suferinţă.”

Bucuria reuşitei îmi provoca tristeţe. Nu ştiu de ce. Mă apuca o oboseală sufletească. Nu zburdam de veselie, mă cuprindea o stare de melancolie. Liviu Ciulei mi-a spus o dată: Tutu, tu nu ştii să te bucuri.

Poate că actoria e o artă – cum a spus Andrei Şerban – mereu pe nisipuri mişcătoare. Moare şi se naşte în fiecare seară.

Diferenţa dintre actorul mare şi cel mic nu e la nivelul talentului, ci la nivelul miracolului.

Mă înspăimântă perisabilitatea profesiunii noaste. Sunt actori care au şansa ca numele lor să fie legat de o legendă sau de o anecdotă, şi alţii care nu au decât o singură sursă de supravieţuire, arta lor desăvârşită.

7027
grace2gratia discretiei – sau ce ar trebui sa invete tinerele de la Grace Kelly

gratia discretiei – sau ce ar trebui sa invete tinerele de la Grace Kelly

intr-o vreme in care mai mult ca niciodata tinerele doamne si domnisoare se viseaza printese (copiaza look-ul printeselor lui Disney), reinterpreteaza manelistic mitul Cenusaresei (in alergare dupa o celebritate care aduce,  in locul condurului de clestar , o masina 4×4) si spera sa conduca mici (sau mai mari) regate, e bine sa mai si citim.

si sa ne uitam putin dincolo de cuvinte.

tocmai a fost lansata in romania, biografia lui Grace de Monaco scrisa de Jean des Cars, o biografie mai putin romantata decit filmul pe care urmeaza sa-l vedem pe ecrane in mai putin de doua saptamini (13 iunie).

mi-ar placea ca doamnele si domnisoarele care vor citi aceasta carte sa treaca putin de povestea cu printesa si sa se uite la disciplina, rigoare, educatie si … discretie.

Grace n-a avut deloc o viata usoara cu (nu chiar atit de)distinsul ei print, dar niciodata n-a incalcat niste reguli de discretie, diplomatie si bun simt. iata citeva dintre ele cum apar descrise de Jean des Cars.

*

Tinara americanca a avut o viata inainte de monaco. Cu barbati, cu pasiuni, cu povesti romantate… Intilniri iubiri despartiri. Pe care insa nu le-a comentat niciodata.

Distanta? categoric nu, ci de o politete desavirsita, atenta la ceilalti, curioasa sa cunoasca oameni noi si priceputa la a-i face sa se simta in largul lor.

Glaciala? Evident ca nu. Dar respecta convenientele, veghea asupra a aceea ceea ce se cuvine si ce nu. Viata ei personala raminea un mister; reusise sa si-o protejeze printr-o disciplina de fier, iar acest desavirsit control de sine trecea drept raceala.

Mi-a acordat diverse interviuri pentru Paris Match (…) Am scris intotdeauna ce am vrut eu despre ea, fara control si fara cenzura. Niciodata nu a dat dovada de nici cea mai mica reticenta, nu a formulat nicio remarca, poate doar un cuvint amabil despre text. Altfel stateau lucrurile cu fotografiile, caci ea stia foarte bine pe care trebuie sa le aleaga si pe care trebuie, eventual sa le elimine, caci isi cunostea perfect cele mai avantajoase unghiuri si fotogenia. In cazul in care un instantaneu facut fara voia ei nu ii convenea, nu statea la discutii, acesta era imediat distrus.

***

si o lectie de la domnul Hitchcock despre “sexul indirect” pe care-l simtea la Grace Kelly.

“Cind abordez probleme legate de sex pe ecran, nu uit nicio clipa ca si acolo, suspansul coordoneaza totul. Daca sexul e prea zgomotos si prea evident, nu mai exista suspans. Asadar, cine imi dicteaza alegerea actritelor blonde si sofisticate? Noi cautam femei din zona mondena, adevarate doamne capabile sa se transforme in curve in dormitor. Biata Marilyn Monroe avea sexul afisat la vedere pe tot chipul, la fel ca si Brigitte Bardot, ceea ce nu e tocmai elegant.”

***

desigur sunt niste lectii din alte vremuri, pentru un alt public. dar sunt lectii despre bun gust si discretie, valori care se masoara cu aceeasi “oca” de sute de ani.

*

Cartea Grace de Monaco a aparut la Editura Corint.

Am mai scris despre Grace de Monaco si cartea eveniment Remembering  Grace – cu fotografii de arhiva publicate de revista Life, aici.

 

 

4172
capsuniDE CITIT; FASCINATE. daca nu fascinezi, nu te urmeaza lumea

DE CITIT; FASCINATE. daca nu fascinezi, nu te urmeaza lumea

citesc o carte despre psihologie, manipulare, publicitate: FASCINATE se numeste si autoarea Sally Hogshead face o analiza a comportamentului uman explicind nu doar nevoia noastra de a fi fascinati , ci si mecanismele instinctuale prin care ii fascinam pe altii.

fascinatia e probabil procesul cel mai des intilnit in viata noastra, desi nu-l constientizam: daca n-am fi fascinati de o idee sau un subiect n-am citi nicio carte, n-am vedea niciun film.

daca n-am fi fascinati de anumiti oameni, nu i-am urma.

ii convingem pe apropiatii nostri sa faca unele lucruri si ei ne urmeaza (uneori in situatii banale ) tocmai pentru ca am stiut cum sa le captam atentia, cum sa-i fascinam.

intr-o epoca in care ne lovim de atit de multa informatie, cred ca cei care produc continut de orice fel (text, film, muzica, tv, fashion sport etc) ar trebui sa citeasca aceasta carte pentru a invata sa-si rafineze comunicarea.

***

The ability to fascinate isn’t witchcraft or hypnotism.

And it doesn’t come from wearing nightcaps or eating green peas. It is a tool. Rather than something to be feared, it is a discipline to be mastered. Fascination is born of a natural instinct to influence the behavior of others. But the key to mastering fascination is effectively activating the seven triggers:

LUST creates craving for sensory pleasure.

MYSTIQUE lures with unanswered questions.

ALARM threatens with negative consequences.

PRESTIGE earns respect through symbols of achievement.

POWER commands and controls.

VICE tempts with “forbidden fruit,” causing us to rebel against norms.

TRUST comforts us with certainty and reliability.

Whether you realize it or not—whether you intend to or not—you’re already using the seven triggers. The question is, are you using the right triggers, in the right way, to get your desired result?

***

“If you’re not generating a negative reaction from someone, you’re not fascinating anyone.”

 

2797
maya-angelou-quoteMaya Angelou – de ce vorbele ei au atita putere

Maya Angelou – de ce vorbele ei au atita putere

la inceputul acestei saptamini a plecat de pe aici o mare doamna care a inspirat multe generatii, o doamna ale carei cuvinte au facut ocolul lumii: Maya Angelou

ce avea ea in plus fata de altii care-si exprima gindurile (sau povestesc vietile) prin compuneri?

in primul rind o viata din care a invatat foarte multe (a fost prostituata, dansatoare intr-un bar), a facut studii de literatura si scriere, a ajuns o poeta faimoasa dupa ce a scris scenarii de televiziune, piese de teatru si a fost un celebru producator de televiziune.

in al doilea rind a povestit intotdeauna esenta lucrurilor, nu ambalajul lor

si-n al treilea rind, a muncit foarte mult pentru fiecare fraza pe care a pus-o in spatiul public. a scris-o si rescris-o pina cind i-a dat forma cea mai buna din ce putea da in acel moment.

si da, avea HAR.

de dragul ei, dar si al celor care vor sa scrie, un fragment dintr-un interviu din The Paris Review.

 

How do you know when it’s what you want?

ANGELOU: I know when it’s the best I can do. It may not be the best there is. Another writer may do it much better. But I know when it’s the best I can do. I know that one of the great arts that the writer develops is the art of saying, “No. No, I’m finished. Bye.” And leaving it alone. I will not write it into the ground. I will not write the life out of it. I won’t do that.

How much revising is involved?

ANGELOU: I write in the morning and then go home about midday and take a shower, because writing, as you know, is very hard work, so you have to do a double ablution. Then I go out and shop—I’m a serious cook—and pretend to be normal. I play sane—Good morning! Fine, thank you. And you? And I go home. I prepare dinner for myself and if I have houseguests, I do the candles and the pretty music and all that. Then after all the dishes are moved away I read what I wrote that morning. And more often than not if I’ve done nine pages I may be able to save two and a half or three. That’s the cruelest time you know, to really admit that it doesn’t work. And to blue pencil it. When I finish maybe fifty pages and read them—fifty acceptable pages—it’s not too bad. I’ve had the same editor since 1967. Many times he has said to me over the years or asked me, Why would you use a semicolon instead of a colon? And many times over the years I have said to him things like: I will never speak to you again. Forever. Goodbye. That is it. Thank you very much. And I leave. Then I read the piece and I think of his suggestions. I send him a telegram that says, OK, so you’re right. So what? Don’t ever mention this to me again. If you do, I will never speak to you again. About two years ago I was visiting him and his wife in the Hamptons. I was at the end of a dining room table with a sit-down dinner of about fourteen people. Way at the end I said to someone, I sent him telegrams over the years. From the other end of the table he said, And I’ve kept every one! Brute! But the editing, one’s own editing, before the editor sees it, is the most important.

***

Aren’t you tempted to lie? Novelists lie, don’t they? 

ANGELOU: I don’t know about lying for novelists. I look at some of the great novelists, and I think the reason they are great is that they’re telling the truth. The fact is they’re using made-up names, made-up people, made-up places, and made-up times, but they’re telling the truth about the human being—what we are capable of, what makes us lose, laugh, weep, fall down, and gnash our teeth and wring our hands and kill each other and love each other.

intregul interviu aici 

2321
saptamina asiaticaconcurs: care este filmul asiatic cel mai…”gustos”?

concurs: care este filmul asiatic cel mai…”gustos”?

Cei care ma cunosc stiu ca am o pasiune pentru cultura asiatica, pentru filmele si pentru cartile asiaticilor.

Asiaticii stiu sa faca un lucru de care europenii se tem (si din aceasta cauza exagereaza): sa vorbeasca despre relatii relaxati, cu un rafinament pe care peste probabil inca vreo 1000 de ani il vor avea si europenii. Filmele asiatice capata astfel, dincolo de poveste, o incarcatura pe care o porti cu tine multa vreme, povestile lor sunt mereu ca o metafora compusa din multe alte metafore mici, cu care nu e nevoie sa-ti bati capul ca sa le intelegi, pentru ca iti ajung direct la inima.

Unul dintre regizorii mei preferati este Kim Ki Duk  si daca nu i-ati vazut filmele va recomand cu multa incredere (stiu sigur ca vor lasa urme in sufletul vostru) doua dintre filmele lui – 3 Iron (o poveste despre a treia persoana care e intr-un cuplu si a carei amintire obsedeaza ) dar si TIME ( o poveste despre asteptarile si proiectiile pe care le avem in celelalt, in timp ce iubim si cum, din prea multa iubire si majora nesiguranta, vrem sa facem schimbari… radicale)

Bine, imi mai place fooarte foarte foarte tare si Wong Kar Wai pe care l-as lua acasa:), dar aici vorbim deja de un regizor care are o foarte mare notorietate …

Motivul pentru care va vorbesc despre filmele asiatice e ca sa va introduc in cultura lor pe o alta usa. Cea mai simpla intrare ar fi fost mincarea asiatica, dar usa asta va fi deschisa foarte larg de Lidl care in saptamina 9-15 are pregatite in fiecare magazin experiente asiatice pentru clientii sai.

Cu ajutorul Lidl duc mai departe decit v-ati imagina la o vizionare de film experienta asiatica pentru o cititoare.

Spuneti-mi ce film asiatic v-a placut cel mai mult, de-a lungul intilnirii voastre (sper ca exista macar o intilnire) cu aceasta cinematografie si, prin tragere la sorti, alegem o tinara si simpatica cinefila care… va fi transformata in gheisa la o sedinta foto memorabila.

Deci, ce film asiatic v-a placut cel mai mult?

Luni alegem cistigatoarea, iar in cursul saptaminii viitoare se intimpla sedinta foto cu ajutorul careia facem o excursie in timp si peste multe mari si tari si… va transformati in gheisa.

 

maleficent-posterMaleficent (Spoilers!!) – sau cum Disney schimba lumea

Maleficent (Spoilers!!) – sau cum Disney schimba lumea

de vineri intra pe ecrane Maleficent, o noua productie Disney care spune povestea Frumoasei din Padurea Adormita din perspectiva eroinei.

adica a frumoasei din Padurea Adormita.

Aurora o cheama pe frumoasa, si nu doar ca e foarte frumoasa, dar e si de o candoare si o bunatate ca o imblinzeste si pe zina cea rea.

Filmul e impecabil facut, e foarte emotionant in unele secvente (unul dintre ele e intilnirea dintre Aurora si Maleficent, cind printesa isi da seama ca Zina ei ursitoare e personajul cel mai rau ) iar ceea ce spune dincolo de poveste intoarce pe partea cealalta miturile cu care au crescut generatii intregi.

mai intii ca zina rea nu e in totalitate rea.  a fost cindva buna si senina si s-a indragostit de un tinar care aspira sa fie print. si care era dominat de ambitie si parvenire si i-a taiat aripile de zina ca sa cistige increderea regelului lui. (asta e primul barbat care e facut praf din trei rinduri ale naratiunii gindite de scenaristii Disney).

mai apoi ca zina rea nu ramine rea pina la capat nici cind nu mai are aripi . (asta e o parte frumoasa despre cum in nicio fiinta nu exista doar parte rea sau parte buna, desi Aurora pare facuta din miere, atit e de dulce si de buna)

partea cea mai cea este atunci cind Aurora alege sa o salveze pe Maleficent, in detrimentul tatalui ei care o sfirseste inca o data nashpa, dar de data asta pentru totdeauna.

(e un trend pe care filmele Disney l-au tot promovat in ultima vreme, al copiilor care se afla in conflict cu parintii si n-au nici cea mai mica remuscare cind acestia o sfirsesc rau, copiilor rebeli care pleaca de acasa cind nu sunt de acord cu deciziile parintilor. Rapunzel e cel mai bun exemplu in acest sens: fuge de acasa  dupa iubitul ei. si cind te gindesti ca parintii le cumpara fetitelor lor rochite si papusi cu Rapunzel, dar miriie ca fiica lui Adrian Copilul Minune a executat o plecare de acasa, din dragoste.

Banuiesc ca scenaristii de la Disney construiesc pe o tendinta pe care au observat-o din analizele sociologice, pentru ca ei nu fac nimic fara studii in spate, dar chiar si asa, twist-ul acesta in povesti te face sa ridici o sprinceana. )

la nivel de simboluri, Maleficent e despre matriarhat; chiar si ajutorul zinei buna/rea inaripate e o pasare, doar ca e mult mult mai mica (in dimensiuni) decit ea. cind nu e pasare (corb) si ia chip uman e desigur … barbat. pe care Maleficent il domina.

totul in filmul asta e despre dominarea femeii. chiar si printul care trebuie sa o salveze pe printesa cu sarutul lui e un pampalau pe care-l aduce Maleficent plutind adormit pina la patul frumoasei.

practic, nu exista niciun barbat in filmul asta care sa fie BARBAT.

sigur, copiii se vor uita la poveste si nu vor vedea aceste nuante, dar va rog tare sa mergeti sa vedeti filmul, cum ziceam e impecabil facut, functioneaza emotional perfect, doar ca… dincolo de poveste vinde mult mai mult.

nu stiu daca directia e mai buna sau mai proasta, dar e diferita ca mesaj.

si daca vreti sa glumim, as spune/scrie “nu-i taiati aripile unei femei ambitioase pentru ca – la furie – o sa rastoarne lumea. chiar daca o sa regrete dupa aia.”

*

Maleficent intra pe ecranele din Romania de vineri 30 mai.

 

3404
audrey (3)If Audrey… in Bucharest and Viscri

If Audrey… in Bucharest and Viscri

text de Noemi Meilman

Inspirata de alegerile Cristinei Bazavan pentru noptile de magie cinematografica de pe terasa Promenada, am realizat un itinerariu bucurestean, cu o scurta escapada la Sinaia si apoi la Viscri.

 


Asadar, ce ar fi facut, in imaginatia mea, Audrey Hepburn daca ar mai fi fost printre noi si ar fi venit in vizita in Romania:
In primul rand s-ar fi cazat la hotelul Hilton Athénée Palace sau, pe discretie, in apartamentul R’Urban, parte din proiectul Poem Boem.

Ar fi dejunat la restaurantul Joseph si apoi ar fi facut un tur al galeriilor de arta din oras: Fischer & Milenkovici, Galateca – https://www.facebook.com/galateca.ro?fref=ts. De aici si-ar fi cumparat una dintre gratiile lui Catalin Nastasoiu (Ronativ). Apoi ar fi mers la Pavilion si ar fi baut o cafea cu Eugen Radescu si cu Razvan Ion (s-ar fi jucat putin cu catelul lui Razvan) si ar fi continuat cu o vizita la Club Electroputere Bucuresti si apoi la MNAR si la MNAC. Obosita dupa atatea vizite, ar fi luat o cina frugala in gradina de la Escargot.

A doua zi, Audrey Hepburn ar fi facut un tur al magazinelor concept, cu o oprire la Eva Design Romanesc si in showroom-ul Molecule-F. Apoi si-ar fi cumparat niste carti de la Anthony Frost si niste albume de la Carturesti si tot de aici, de la ROD, niste magneti “altfel”, ca souvenir. Ar fi mancat apoi o salata si o prajitura cu nume de scriitor la Readers Café si apoi ar fi vazut un film la Elvira Popescu
Si ar fi dat un interviu cu o scurta sedinta foto revistei Harper’s BAZAAR Romania (Andrei Iovu si Lil Bulgac i-ar fi pregatit cateva tinute memorabile).

In a treia zi a vizitei, Audrey Hepburn ar fi plecat direct la Sinaia, ca sa viziteze Castelul Peles si apoi ar fi petrecut doua nopti linistite la Viscri, un loc minunat pastorit de prietenii de la Fundatia ADEPT Transilvania (cu sprijinul Fundatiei Orange). La Viscri ar fi citit mult si s-ar fi plimbat cu bicicleta.

La intoarcerea in Bucuresti, in drum spre aeroport, dupa un ceai la Infinitea si cateva cesti de colectie cumparate de aici, minunata Audrey Hepburn s-ar fi oprit la Iubirrre ca sa adopte un caine fara stapan si apoi ar fi decolat, imbracata intr-un trenci beige si cu ochelarii sai iconici.

Dar pentru ca Audrey Hepburn nu mai ajunge in Romania, va invit sa descoperiti aceasta carte-album minunata, realizata de unul dintre fiii sai, Luca Dotti. “When Audrey in Rome”.

*

Noemi Meilman este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazzar Romania si o puteti citi si pe Placerile lui Noe

2584
Afis-TIFF-Bucuresti-770x472incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna

incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna

de astazi incepe cea de-a 13 editie a Festivalului International de Film Transilvania , iar la sfirsitul saptaminii viitoare incepe cea de-a 21-a editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu.

pentru ca ne-a placut cum ne-am distrat la carePEcare (si sper ca v-a placut si voua), continuam aventura de a vedea filmele (si apoi teatrul) din doua perspective : femei vs barbati, cu participarea exceptionala  Raiffeisen care este sponsorul principal al TIFF si co-prezinta Zilele Filmului Romanesc la TIFF, dar si unul dintre sponsorii principali de la FITS.

impreuna cu Cristian Manafu voi incerca sa aveti acces super exclusiv la ceea ce inseamna TIFF (si apoi FITS, unde ne va ajuta si Dragos Asaftei), va vom recomanda filme/spectacole care credem ca sunt simpatice (din perspectiva fiecaruia), va vom face cunostinta cu actori, regizori si producatori, intr-un mod in care nu-i puteti intilni prin reviste sau la tv.

incepem cu TIFF: saptamina viitoare vom fi la Cluj si pregatim citeva surprize la tema:), in plus – daca vreti-  puteti merge cu noi la film 🙂

ca sa incepem a va oferi un tratament de cinefil cu totul special, incepem cu un concurs la care puteti cistiga 7 invitatii duble, la oricare film din TIFF , adica impreuna cu Raiffeisen va oferim invitatii in alb la orice film va doriti in festival, iar asta inseamna avere… stiu cei care merg de ani de zile, pentru ca veti putea intra cu ele si la serile de gala unde biletele se dau cu multa vreme in avans.

ca sa puteti cistiga cele 7 invitatii duble, trebuie sa spuneti care este filmul romanesc (post 89) care v-a placut cel mai mult. si daca nu aveti noroc sa cistigati la mine, incercati si la Cristian Manafu.

ne vedem la Cluj, de luni:)

 

mickey minnie parisReportaj (EXCLUSIV): In culisele Disneyland Paris

Reportaj (EXCLUSIV): In culisele Disneyland Paris

In culisele Disneyland Paris – sau ce pot invata adultii de la Walt Disney

La sfirsitul anilor 40, Walt Disney obisnuia sa-si duca cele doua fete in fiecare duminica in Griffith Park, un parc de distractii de linga casa. Acolo, plictisindu-se in timp ce ele se distrau, si-a spus pentru prima data: “Nu e nimic de facut pentru parinti in parcurile de distractii. Trebuie sa existe un loc in care intreaga familie sa se poata amuza.”

Walt Disney n-a avut niciodata intentia de a concepe un parc de distractii, ci un intreg univers al imaginatiei – mai degraba o tara decit un parc; a vrut si a reusit sa dea o forma palpabila pentru ceea ce isi imaginau oamenii (de orice virsta) despre povesti si le-a spus celor pe care i-a antrenat pentru a fi personaje in lumea lui fantastica: “Sa facem totul atit de bine, incit vizitatorii sa fie uimiti de perfectiune si sa vrea sa se intoarca aducindu-si prietenii.”

Aceasta este o excursie in culisele Disneyland Paris, un rollercoaster prin timp in care aflati povestea intretinerii perfectiunii visului lui Walt Disney la aproape 60 de ani de la inaugurarea primului tarim magic creat de el. (Primul Disneyland a fost inaugurat in 17 iunie 1955, in Florida)

[caption id="attachment_27794" align="alignnone" width="389"] imagine din show-ul Disney Dreams!, realizat printr-o tehnica revolutionara – mapping (proiectii pe cladiri si suprafete create de caderi de apa)[/caption]

 

CUM SE INTRETINE PERFECTIUNEA UNUI TARIM AL FANTEZIEI?

La Disneyland Paris nu e niciun moment din zi, noapte sau an cind pe aleile de linga Castelul Frumoasei din Padurea Adormita sa nu se afle citeva sute de oameni, chiar si in afara orelor de vizitare. La ora 23.00 dupa ce ultimul vizitator a parasit lumea fantastica, pe mijlocul aleilor rasar iluminatoare din locuri care par guri de canalizare, iar spatiul e invadat de crew members, cei care intretin perfectiunea.

Aproape de miezul noptii incep verificariile in detaliu, sector cu sector. Sunt inlocuite florile care s-au ofilit sau au fost bruscate de vizitatori, sunt verificate fiecare dintre elementele atractiilor – barci, lifturi, papusi mecanice etc– si reconditionate daca a aparut o zgiriietura, cum sunt verificate si fiecare dintre costumele papusilor mecanice.

Vorbim de o suprafata de 2230 hectare pe care se afla 35.000 de copaci, 450.000 de tufisuri si peste un million de flori plantate in fiecare an. 130 de gradinari specializati intretin zilnic toate aceste plante cu ajutorul unui sistem de irigatii de 6000 de km de tevi care se afla in pamint, departe de ochii vizitatorilor.

O parte din peisagisti au in grija tunsul copacilor, operatiune care, intern, e numita “lacing”, dantelarit, asta pentru ca fiecare element din parc trebuie sa fie mereu ca si cum ar fi fost desenat pe un ecran urias, fiecare copac trebuie sa aiba proportia perfecta de frunze care lasa sa se intrezareasca un anume peisaj ca sa trezeasca curiozitatea sau uimirea privitorului.

[caption id="attachment_27783" align="alignnone" width="581"] in stinga varianta decoratiunilor rezultate din desenul gindit pe computer, asa cum arata in dreapta[/caption]

Cea mai recenta dintre temele paradelor Disney se numeste Swing into Spring si poate fi vazuta pina la sfirsitul lui iunie. Tema reuneste personajele din filmele Disney a caror actiune e in legatura directa cu natura, cu aparitia primaverii – Bambi, Lion King, Pisicile Aristocrate, Pinocchio -, dar si pe celebra Mary Poppins – pentru ca la inceputul anului a fost lansat Saving Mr. Banks, un film despre viata lui Walt Disney din perioada realizarii filmului cu dadaca magica.

Asa ca in Disneyland tufisurile au fost luat forma lui Bambi sau ale lui Simba si Nala, personajele din Lion King, Mickey si Minnie Mouse se imbratiseaza de la balconul in forma de portativ muzical si, intr-o piateta de pe Main Street, doua tufisuri au forma a doi tineri care danseaza Charleston.

Dar, ca sa fie pregatiti pentru oricare situatie de criza, pentru fiecare dintre aceste instalatii exista o dublura in depozitele din backstage.

FANTEZIA A FOST CONSTRUITA PE UN TEREN VIRAN

Imaginati-va ca in 1987 cind statul francez a semnat acordul cu Euro Disney S C A pentru ca la 32 de km de Paris sa fie Disneyland, pe locul respectiv era un teren viran, fara riuri, vegetatie luxurianta sau roci muntoase. Tot ceea ce se afla in tarimurile fanteziei au fost construite dupa schite realizate pe calculator, ca intr-un décor urias de film in care vizitatorii sunt personajele principale.

Plantarea copacilor si crearea lacurilor artificiale a inceput cu 4 ani inainte de a fi inaugurat parcul, iar intregul domeniu e controlat de specialisti in biodiversitate (in parc nu exista pasari, desi se aud triluri specifice pentru fiecare regiune geografica ilustrata cu plante; plantele care au fructe sunt curatate noaptea pentru a evita degustarea realizata de copii, vizitatorii sunt protejati de albine si alte insecte prin instalatii speciale care sunt ascunse la baza coroanelor copacilor etc.)

Perfectiunea merge pina la detalii incredibile: pentru ca la Paris ploua mai mult decit in Florida, iar cerul este mai multe zile pe an un albastru gri, simularile pe computer au aratat ca pentru un cadru perfect in fotografii in orice conditii meteo, Castelul Frumoasei din Padurea Adormita ar trebui sa aiba mai mult roz cenusiu decit alb, asa ca in Paris castelul arata putin diferit de cel din Florida.

[caption id="attachment_27787" align="alignnone" width="557"] Disneyland: in stinga Castelul din Florida, in dreapta cel din Paris[/caption]

*
D’ISIGNY = DISNEY, radacinile franceze ale lui Walt

Parizienilor le place sa povesteasca despre stra stra strabunicul lui Walt Disney, Robert d’Isigny un francez care a calatorit in Anglia cu William Cuceritorul pe care englezii, pentru ca nu i-au inteles corect numele, l-au rebotezat scriind Disney. In semn de omagiu, dar si pentru o poveste buna, in restaurantele hotelurilor din Disneyland se gaseste Beurre d’Isigny, un unt produs in zona de la care isi luase numele stra stra strabunicul.

Walt Disney a fost insa prezent in Franta la 16 ani ca sofer pe ambulanta cind n-a fost acceptat in armata pentru a lupta in primul razboi mondial si s-a inscris in Crucea Rosie. Venea dintr-o familie saraca. Pe perioada scolii generale vinduse ziare in fiecare zi, de la 4 dimineata pina cind incepea cursurile. Cind tatal i-a spus ca poate sa lucreze la mini fabrica de jeleuri pe care o crease, a preferat sa se duca functionar intr-o banca. Si-a dorit dintotdeauna sa fie ilustrator si-a desenat tot ce se putea pentru ziarul scolii sau publicatiile locale care l-au bagat in seama.

Prima animatie cumparata si difuzata de un studio producator a fost cu Oswald- iepurele norocos, dar pentru ca n-a stiut sa negocieze contractul, a pierdut repede dreptul de a utiliza personajul.

MICKEY MOUSE A APARUT LA SUPARARE, NU DINTR-UN ACT CREATIV LIBER

Faimosul soricel a aparut intr-o excursie cu trenul pe care o facea impreuna cu sotia lui, Lilian, dupa o vacanta in care incercase sa si calmeze nervii pierderii intregii sale munci. Il chema initial Mortimer. Doamnei Disney nu i s-a parut insa potrivit asa ca Walt a propus Mickey, un nume irlandez care suna prietenos, dar nu era folosit in America. Prima aparitie a lui Mickey Mouse a fost in noiembrie 1929 si pina in 1947 vocea personajului a fost chiar cea a lui Walt Disney. A devenit rapid cel mai indragit personaj in America si scenaristii s-au aflat intr-o situatie delicata: nu mai puteau construi povesti cu suspence pentru ca publicul nu voia ca Mickey Mouse sa faca nicio actiune controversata. Asa a aparut antiteza lui Mickey, Donald Duck.

DONALD DUCK SI IMPOZITELE AMERICANILOR PE TIMP DE RAZBOI

In 1941, imediat dupa ce japonezii au atacat Pearl Harbor, secretarul trezoreriei l-a rugat pe Walt Disney sa-l puna pe Mickey Mouse in slujba intereselor tarii ca sa-i convinga pe americani sa-si plateasca taxele. Walt n-a vrut sa-l dea pe Mickey, l-a propus insa pe Donald Duck , iar filmul pe care l-a facut – New Spirit – a fost vazut de 35 de milioane de americani. Conform unui sondaj Gallup de la acea vreme, 37% dintre spectatori au recunoscut ca filmul i-a influentat sa-si plateasca taxele, iar 86 % au spus ca Disney ar mai trebui sa faca si alte filme pentru guvern.

 (Puteti vedea aici filmul New Spirit cu Donald Duck )

In cei 12 ani de la crearea lui Mickey Mouse si pina la acest rezultat spectaculos, Walt Disney isi perfectionase tehnica de a se adresa publicului, de a-i capta atentia. Vizionarul Walt Disney le spusese scenaristilor sai inca din 1930 ca o poveste trebuie sa plece de la starile pe care trebuie sa le transmita spectatorilor si abia apoi trebuie gasite actiunile care pot genera acele emotii.

Astazi asta e cheia functionarii oricareia dintre atractiile din Disneyland. Si reteta dupa care se scriu scenariile pentru blockbustere.

Asa cum Walt Disney a visat inca din primele clipe, Disneyland-urile sunt locurile in care vizitatorul traieste intr-o lume in care fanteziile sale iau formele gindurilor lui, iar atentia ii e captata integral, indepartindu-l de la problemele zilnice.

CUM POTI SA RUPI UN OM DE LUMEA LUI SI SA-I DAI ILUZIA CA TRAIESTE INTR-UN VIS?

Tehnica pe care oamenii de la Disneyland o folosesc se numeste IMMERSION (imersie). Termenul vine de la scufundarea totala a unui corp intr-un lichid si s-a extins la acapararea integrala a atentiei unei persoane. Tehnica (dezvoltata in doi pasi – frustrare/constringere si recompensa) sta acum la baza tuturor jocurilor pe computer sau a activitatilor cu care se creeaza dependenta de lumea virtuala.

Disneyland Paris e un mare platou pentru un joc asemeni celor de pe playstation sau computer,iar experienta vizitatorilor e gindita ca intr-un scenariu in care ei sunt personajele principale; angajatii se numesc “cast members” – adica membri in distributia filmului, iar fiecare dintre atractii/ jocuri are un desfasurator pe scene, la fel ca la orice film: scena 1: intrarea (decorul e cu x si y, in fata personajului principal apare z, in stinga are un perete pe care se afla t… etc etc), scena 2, scena 3…

Muzica joaca si ea un rol important in inducerea unei stari sau in localizarea geografica pentru un anumit tronson din parc si difuzoarele sunt amplasate dupa o structura inteligenta care face ca vizitatorul sa auda in fadein/ out “sonorul” in timp ce trece de la o atractie la alta.

IMERSIUNEA – PRINDEREA SPECTATORULUI IN MREJELE POVESTII SE REALIZEAZA DIFERIT DE LA O ATRACTIE LA ALTA, DAR DUPA ACEEASI STRUCTURA

In Walt Disney Studios (cel de-al doilea parc de distractii din Disneyland Paris) intrarea din curtea interioara catre studioul propriu zis se face pe porti ca la stadion, foarte inguste, ingradite de pereti care au si gratii de otel, iar tavanul e foarte jos. Vizitatorul trebuie sa parcurga citiva metri prin acest culoar ingust, insotit de un zgomot de fond de foiala umana (care se aude din boxe ascunse in perete) si subconstientul sau reactioneaza instant trimitind semnale de disconfort. 10 pasi mai incolo, vizitatorul intra intr-un hangar liber, imens, foarte inalt, luminat puternic si, din nou, subconstientul reactioneaza: “waaaaw”. In mai putin de 1 minut , vizitatorul a fost rupt de lumea lui si introdus intr—o lume de poveste, a fost uimit, iar creierul lui – pentru ca i-a placut surpriza – secreta dopamina. Deci incepe sa simta fericirea. (Fiecare vizitator trece de cel putin 5 ori prin acest ritual intr-o vizita de o zi, iar creierul incepe sa simta efectul de drog al dopaminei, asa se explica de ce toti vizitatorii vor sa se reintoarca, sa retraiasca bucuria recompensei.)

La atractia inspirata de Toy Story – una dintre cele mai populare intrucit te poti lupta in lasere cu Buzz Lightyear – imersiunea se realizeaza in spatiul liber: vizitatorii merg pe o alee care are o curba amplasata strategic astfel incit decorul din jur (copacii masivi) sa ii separe vizual de restul parcului, aleea e in panta descendenta, iar in stinga si-n dreapta sunt versiuni uriase ale personajelor din Toy Story. Vizitatorii au senzatia ca se fac mici (coboara pe linga niste personaje uriase)si, citiva pasi mai incolo, sunt de aceeasi dimensiune cu personajele din Toy Story. Din nou o senzatie de disconfort (mersul in panta, senzatia de micsorare) pentru ca sa vina recompensa ca te poti juca de la egal cu o jucarie care ti-e draga.

Poate cea mai reusita si mai emotionanta dintre imersiuni este cea la intilnirea cu Mickey Mouse, intr-un teatru in care el urmeaza sa apara intr-o piesa. Prin abilitatea de a se juca cu nevoile si emotiile oamenilor, scenaristii atractiilor Disneyland au transformat o banala sedinta foto intr-o intilnire memorabila si emotionanta. O intilnire in care, din nou, detaliile duc catre perfectiune: Mickey Mouse este de 1,5m desi ar fi putut fi o mascota mai inalta. Explicatia? Copiii trebuie sa se bucure de intilnire, sa-l considere egalul lor, nu sa fie dominati de prezenta soricelului magic.

E un exemplu foarte bun despre cum e dusa mai departe viziunea lui Walt Disney care a intuit, inca din anii ’40, puterea tehnicilor cu care se poate realiza imersiunea. In ciuda comentariilor ca Disney ar fi fost interesat sa controleze magia, pentru el intotdeauna a fost vorba despre magia de a sti sa detii controlul mintii spectatorilor.

*
Walt Disney a vrut intotdeauna ca spectatorii sa traiasca exact emotiile pe care el si echipa de scenaristi si tehnicieni le-au imaginat, oricit de mult ar fi insemnat efortul de a reduce catre zero distanta dintre gind si fapta.

Pentru premiera de la Fantasia (1940) a refacut sistemul sonor al cinematografului de pe strada 53 din New York cu un echipament care cintarea peste 30 de tone, chiar daca a fost nevoie de o saptamina de lucru in plus.

IMAGINEER – MAGICIANUL CARE STIE SA TRANSPUNA FANTEZIA IN REALITATE

Inca din 1940 au fost angajati la studiourile Walt Disney oameni care aveau o slujba pe care Walt a numit-o “Imagineer” – un mix intre “imagination” si “engineering”, acei magicieni care cautau solutii tehnice ca sa integreze fantezia in lumea reala. Walt Disney Imagineering este compania care are acum in grija layout-ul si creatia tuturor atractiilor din Disneyland.

Compania Walt Disney Imagineering are peste 100 de brevete de inventii care au schimbat lumea enterteinmentului, cu artificii care nu fac zgomot, efecte speciale sau sisteme super performante de sunet. Poate cea mai celebra inovatie este Animatronicul – o papusa animata care permite interactiunea in 3D cu personajul si care a fost creata inca din 1964. Ea poate fi gasita in parc la Piratii din Caraibe, Casa Bintuita sau, noua atractie pe care Disneyland Paris o va avea de la anul, Ratatouille.

Tot Walt Disney a inteles inca de la inceputul vietii lui Mickey Mouse ca daca vrea sa-l transforme intr-o figura emblematica trebuie nu doar sa investeasca in publicitate, ci si in brand extension, asa ca inca din 1930 au existat benzi desenate cu Mickey Mouse care erau publicate in 40 de ziare din 22 de tari pentru realizarea carora Walt angajase ilustratori noi.

Un an mai tirziu a inceput sa licentieze figura lui Mickey Mouse, licente din care a obtinut anual – de atunci – mii, apoi milioane de dolari pentru tricouri, cani, ceasuri, cereale etc. Dorinta lui de a-si face filmele tot mai cunoscute, dar si de a controla senzatiile pe care le va avea publicul, l-a facut sa creeze un program de televiziune – Disneyland s-a numit initial – care a ajutat la promovarea lansarii primului sau tarim al fanteziei.

O lectie pe care au invatat-o foarte bine toti cei care lucreaza pentru Disneyland-urile din toata lumea, dar si in studiourile Walt Disney.

***
Pe aleea principala – The Main Street USA –in Disneyland Paris miroase a turta dulce (parte din ideea imagineer-ilor de a experimenta cu toate simturile lumea fanteziei). In stinga si-n dreapta sunt magazine cu nume si vitrine diferite, toate gindite de departamentul de design in identitatea temelor paradelor sezoniere, acelasi department care are in grija si costumele pentru show-urile de strada. E vorba de 10 designeri de costum si vitrinieri si alte 45 de persoane care intretin (curata, retuseaza) costumele care apar in paradele zilnice.

Perfectiunea se intretine cu multa munca si magia nu apare daca nu e totul perfect, asa ca pentru fiecare costum din parada mai exista cel putin doua dubluri, uneori mai multe, iar pentru realizarea lor se lucreaza pina la 50 de versiuni de schite. In plus, sunt multe elemente de luat in calcul cind e vorba de materialele din care sunt facute pentru ca trebuie sa reziste si pe ploaie, si pe vint si sa le permita dansatorilor din show-urile de strada sa-si faca miscarile cu lejeritate.

Pentru cea mai recenta parada, Swing into Spring, s-a muncit mai bine de 10 saptamini la realizarea celor peste 200 de costume noi pentru care au fost folosite 6,500 de metri de material.

Temele paradelor sunt gindite cu multe luni inainte (pina la un an si jumatate) pentru ca, asa cum Walt Disney i-a invatat, o parte importanta din business se face din merchandise si e nevoie de timp pentru ca toate produsele sa poata fi prezentate simultan, integrat, publicului.

ACEEASI CROIALA, CULORI DIFERITE PENTRU FIECARE PRINTESA

Unul dintre cele mai bine vindute item-uri de merchandise e “rochia de printesa”- creata in culori distincte pentru fiecare poveste in parte, in dimensiuni potrivite de la 4 la 16 ani.

Geniul lui Walt Disney se simte insa si aici, pentru ca inca de la primele desene de lung metraj pe care le-a creat, a avut grija ca vestimentatia printeselor (din oricare poveste ar fi fost) sa fie aproximativ la fel: mineci bufante, un corset pe talie, o fusta ampla, clos si doua falduri laterale. Diferenta se face, intr-un mod genial pentru cei care au gindit personajele luind in calcul si merchandise-ul, doar in culoarea rochiei, iar fetitele stiu ca mov e Rapunzel, bleu e Cenusareasa, roz e Aurora, iar albastru cu galben e Alba ca Zapada.

Si cind se imbraca, peste hainele lor de strada, cu o rochita cumparata din magazinele de pe Main Street se intimpla magia: oricit de frig/cald ar fi, oricit de mult au mers prin parc, ele fac pasi mici dar semeti, cu spatele drept si miinile alunecind pretios pe linga fusta cu tul. Devin PRINTESE.

In cei 85 de ani de la aparitia lui Mickey Mouse, Walt Disney a schimbat lumea entertainment- ului mai mult decit si-a imaginat in cele mai indraznete vise. Si a visat intotdeauna sa invinga imposibilul.

Personajele sale sunt cunoscute peste tot in lume, milioane de copii din 100 de tari se bucura de 6 canale Disney dedicate lor, filmele animate (sau nu) care dau forma fanteziilor copiilor din fiecare dintre noi au declinari in carti, e book-uri, jocuri pe computer, iar muzicieni cu hituri in toate marile clasamente au inclus pe albumele lor cintece pe care le-au interpretat pe coloanele sonore ale filmelor Disney.

Ryan Gosling, Justin Timberlake, Britney Spears si Christina Aguillera au fost copii vedeta in The New Mickey Mouse show, o emisiune celebra in America anilor 90, iar astazi sunt lideri informali pentru milioane de tineri.

Madonna, Lady Gaga sau Miles Cyrus folosesc tehnica pe care imagineer-ii lui Disney o numesc immersion si aduc la concertele lor alte milioane de tineri. (Cel mai bun exemplu e show-ul MDNA 2012 in care spectatorii sunt introdusi in atmosfera apasatoare a unui ritual bisericesc, simtindu-se vinovati pentru pacatele nerostite, pentru ca apoi sa vina rasplata: aparitia somptuoasa a Madonnei – deschiderea unor usi gigantice, spargerea geamurilor si largirea spatiului de spectacol. Urmariti aici primele 7 minute din show)

Iar cea mai rafinata dintre inovatiile lui Walt Disney – Disneyland – locul in care iti poti trai propria fantezie, locul in care esti egalul personajelor care au happy end, locul in care la fiecare “atractie” primesti o puternica rasplata emotionala, are anual milioane de vizitatori. (In Disneyland Paris in 2013 s-au bucurat de magie 14, 9 milioane de oameni, iar de la inaugurare- 1992- si pina in prezent parcul a fost vizitat de peste 275 de milioane de persoane).

REGULILE INTERNE DISNEYLAND APLICATE IN AFARA TARIMULUI FANTEZIEI

De fapt, Walt Disney a identificat esenta umanitatii si-a speculat-o intr-un tarim al fanteziei pentru ca daca privim viata ca un spectacol pe o scena, regulile dupa care functioneaza  in Disneyland cast members (angajatii care fac parte din show-ul pe care-l vad vizitatorii) se aplica si dincolo de tarimul magic si pot face lumea mai buna:

1. Fiecare e parte din spectacol si e preocupat sa-i fie bine celuilalt.

2. Spectacolul nu se opreste niciodata. Fiecare isi poarta costumul si respecta regulile personajului. Relaxarea si pauzele se fac dincolo de ochii vizitatorilor.

3. Fiecare este responsabil pentru ca scena sa fie curata, prietenoasa si, mai presus de orice, sa fie distractie.

4. Fiecare e atent la cei care au nevoie de ajutor si isi arata disponibilitatea, inainte de a fi solicitat.

5. Fiecare face o fapta buna cind vizitatorii se asteapta mai putin.

***
Diane, fiica cea mare a lui Walt Disney isi amintea despre ziua de 17 iunie 1955 cind a fost inaugurat primul Disneyland: “N-am mai vazut niciodata un om atit de fericit. Cind tata a iesit din biroul lui amplasat linga Statia Pompierilor din Disneyland si s-a uitat de-a lungul strazii principale, avea lacrimi pe obraji. La sfirsitul zilei a privit focul de artificii in timpul unei cine pe care a luat-o alaturi de prietenul lui Art Linkletter (nota mea. vedeta tv/radio a epocii), iar Art ne-a povestit ca tot timpul a notat ceva. S-a dovedit ca numara cite artificii au fost lansate ca sa fie sigur ca e ceea ce el a gindit.”

(Poti vedea aici discursul lui Walt Disney de la inaugurarea Disneyland)

Disneyland Paris – numarul 1 in destinatiile turistice din Europa – e o lectie despre cum magia se intretine vizind perfectiunea lucrurilor marunte, o lectie despre cum o tara a fanteziei poate fi reala daca munca intru perfectiune nu se opreste vreodata. E o lectie pe care mai ales adultii trebuie sa o inteleaga ca sa poata sa o dea mai departe.

*

Air France este linia aeriana preferata a Disneyland Paris.  Pina la 5 zboruri zilnice va vor purta spre tarimul distractiei. Detalii pe www.airfrance.ro

Pentru familiile din Romania care merg catre Disneyland cu Air France exista discounturi speciale de acces in parc, dar si facilitati gindite pentru confortul copiilor la bord. 

Copiii pina in 12 ani calatoresc GRATUIT la Disneyland cu Air France. Afla aici detalii.

 

Pentru acest articol au fost folosite informatii oferite de Luc Behar- Bannelier – Director Nature & Environment Disneyland Paris, Kat de Bois – director artistic Disneyland Paris, Laurent Cayuela – Imagineer Disneyland Paris, informatii din cartile Walt Disney: The Triumph of the American Imagination (Neal Gabler) si Dream It! Do It!: My Half-Century Creating Disney’s Magic Kingdoms (Marty Sklar), dar si informatii din studiile Immersion and Emotion: Their Impact on the Sense of Presence (Barnos, Botella) si Sensory and Emotional Immersion in Art, Technology and Architecture (Richard Almond)

Multumiri Speciale Air France pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol.

8630
air france kidsCu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

Cu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

pentru ca Air France este linia aeriana preferata a Disneyland Paris ,  familiile pot calatori direct de la Bucuresti la Paris –  aeroportul Charles de Gaulle si beneficiaza de  cele mai bune tarife.

costurile calatoriei cu avionul pot fi reduse considerabil intrucit daca o familie are un copil pina in 12 ani, el va calatori GRATUIT cu Air France la Disneyland® Paris, achitandu-se doar contravaloarea taxelor de aeroport.
 daca familia are si un al doilea copil (intre 0 si 2 ani) se aplica o  reducere de 90%.

pretul unui bilet de avion dus-intors pentru un ADULT este de 266 EUR, toate taxele incluse.
pentru primul copil (0-12 ani) zborul este GRATUIT, 
iar contravaloarea taxelor de aeroport este de 159 EUR.

perioada minima de vacanta: o sambata noapte sau 2 nopti la destinatie.

oferta poate fi rezervata apeland Call Center-ul Air France: 021 206 92 00 sau orice alta agentie de turism partenera. detalii despre oferta, aici

Air France a lansat de la inceputul lunii mai un pachet special de servicii dedicat familiilor in care sunt urmarite nevoile copiilor (si , implicit linistea si confortul parintilor si al celorlalti calatori): Air France Kids

pe langa  tarifele adaptate, opţiunea de a calatori cu un carucior, noi jocuri şi meniuri personalizate destinate in principal bebeluşilor si copiilor, Air France Kids ofera cateva produse şi servicii noi in 2014 : copiii mici primesc carti de colorat ca sa-si ocupe timpul pe durata calatoriei, adolescentii pot citi – pe tablete – publicatii dedicate virstei lor, daca se intimpla sa calatoreasca pentru prima data cu avionul sau sa-si aniverseze ziua de nastere in ziua calatoriei, au parte de o ceremonie speciala si de …o diploma, iar pe perioada verii , zona Kids din Business lounge, terminalul 2, sala M, este echipata cu jocuri, reviste pentru tineret şi console de jocuri SONY.

***

detaliul care imi place cel mai mult legat de oferta pentru copii de la Air France si care spune ca in spate sunt niste multi oameni care studiaza nevoile pasagerilor si incearca sa gaseasca solutii pentru confortul lor si dincolo de calatoria cu avionul, detaliul meu preferat sta in acest carucior.

el este creat special sa poata fi strins si sa poata urca la bord, poate fi cumparat din magazinele Air France (exista si versiunea online) si desigur poate fi folosit oricind, nu doar atunci cind calatoriti cu copilul cu avionul.

 

 

4656
gewn stefani l'orealPhotos: In the mood for Gwen Stefani

Photos: In the mood for Gwen Stefani

Gwen Stefani a intrat in juriul la The Voice SUA inlocuind-o pe Shakira si cum sezonul 7 tocmai a inceput la ei, ma tot lovesc de fotografii cu Gwen. (ma rog, si cu domnul Levine, dar asta e bonus track)

 

acesta este noul ei look, intr-o fotografie pe care a postat-o din cabina de backstage.

cum tocmai am comandat una bucata rochie din colectia ei noua, lamb – adica fix aceasta…

 

m-am gindit ca e un moment bun sa va arat citeva dintre fotografiile cu Stefani pe care le am in folderul cu “inspiratii haine”

 

si un bonus, din vogue de acum citiva ani, ca sa ne aducem aminte de unde s-a inspirat madonna pentru aparitia de la Grammy’s de anul asta:)

2253
spectrul-lui-alexander-wolfde citit: Gaito Gazdanov – Spectrul lui Alexander Wolf

de citit: Gaito Gazdanov – Spectrul lui Alexander Wolf

“Dintre toate amintirile din sirul fara de sfirsit al simtamintelor mele, cea mai impovaratoare era imaginea singurului omor pe care il savirsisem. Din clipa cind l-am comis, nu stiu sa fi existat zi in care sa nu fi fost covirsit de regrete.”

asa incepe Gaito Gazdanov  o carte in care vorbeste despre iubire si moarte prin perspectiva unui personaj care la 16 ani , in timpul razboiului, a tras intr-un tinar de virsta lui care era partizan.

peste ani, cind ajunge jurnalist, citeste o nuvela care descrie exact scena crimei pe care credea ca a comis-o si realizeaza ca nu-l omorise pe partizan. pleaca in cautarea lui, care e mai degraba o cautare de sine pentru ca pe drum incepe sa-si reaseze convingerile despre iubire si moarte.

*

cartea lui Gaito Gazdanov e un exemplu minunat despre ce doar rusii pot sa faca, in scris, relaxati: sa descrie secvente de viata care sa aiba printre cuvinte o greutate , o lentoare si o armonie apasatoare.

fara dantele, fara multe adjective, fara multe comparatii; doar descriind fapte .

ca intr-o secventa in care personajul principal, jurnalistul, vorbeste cu noua lui iubita, o rusoaica maritata cu un englez, dar stabilita la paris, careia ii spune ca e obosit pentru ca a avut mult de lucru.

– N-am spus deloc ca pot simti oboseala in ceea ce te priveste. Si cind te vad…

– E ca si cum ar fi dimineata?

– E ca si cum ar fi dimineata.

sau ca in secventa in care merge la un meci de box si, la plecare, isi scrie textul pentru ziar in minte in timp ce gindurile o iau aiurea la o intilnire care tocmai s-a consumat. felul in care alege sa arate ca mintea ii e plecata in mai multe directii, ritmul cu care scrie acel fragment , simplitatea solutiei sunt mi-nu-na-te.

Spectrul lui Alexander Wolf e o carte despre barbati, scrisa de un barbat … un rus. dar am asa un sentiment ca doamnelor le va placea mai mult. asa ca va mai arat un fragment despre cum o descrie pe noua iubita a personajului principal

Cunoscusem femei mai frumoase decit ea, auzisem glasuri mai melodioase decit galsul ei; fata ei imobila si ochii ei calmi-umilitori mi-ar fi putut produce mai degraba o impresie apasatoare (…). nu era in ea niciun fel de “farmec” , aceasta notiune nu se potrivea deloc cu ea. Si totusi ea anume era irepetabile si iesita din comun in imaginatia mea, si nimic nu mai putea schimba lucrurile.

nu se putea spune despre ea ca e ascunsa, dar iti trebuia timp ca sa o cunosti sau trebuia sa-i fii foarte apropiat sufleteste ca sa afli ce drum urmase viata ei pina atunci, ce ii place, ce nu ii place, ce o intereseaza, ce i se pare de pretuit la oamenii cu cae vine in contact.

(…)

Ea nu facea niciodata nimic pentru a produce o impresie sau alta. Nu se gindea niciodata ce efect vor avea cuvintele pe care le rostea. (…) Pe mine ma frapase aproape din primele zile nepasarea ei sufleteasca, indiferenta fata de ceea ce gindea despre ea interlocutorul ei. In schimb iubea, cu o iubire rece si indirjita, senzatiile periculoase, tari.

 

cartea are 165 de pagini si se citeste foarte usor. e o lectura de o dupa amiaza, cu efecte pe mult mai mult timp.

Gaito Gazdanov – Spectrul lui Alexander Wolf a aparut la editura Polirom.

(multumesc frumos Ana Maria Onisei pentru ca, imediat dupa ce a citit cartea, a zis ca e ceva ce m-ar bucura asa ca mi-a daruit-o.)

 

1928

Mircea Diaconu, politica si teatru

“Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i…”

***

cineva mi-a zis astazi ca de cite ori l-a vazut pe domnul Mircea Diaconu la televizor, post alegerile europarlamentare, si-a adus aminte de “mina-ntinsa care nu spune o poveste…” si de atitudinea pe care domnul Diaconu a exersat-o in filmul lui Nae Caranfil, Filantropica.

mie, prezenta dumnealui din ultimele luni imi aduce aminte de montarea domnului Liviu Ciulei a piesei O scrisoare pierduta.

dl Diaconu era acolo Brinzovenescu.

*

citeodata, si sa vezi prea mult teatru, sau prea multe filme, nu e bine.

puteti vedea mai sus, 5 minute din acea montare.

2202
Royal-Helenamiine velierele ies in larg. poate ajungeti la Constanta

miine velierele ies in larg. poate ajungeti la Constanta

daca sunteti miine in Constanta, sau aveti liber si puteti ajunge in Constanta, nu ratati sansa de a vedea plecarea velierelor care au stationat 4 zile in port la noi dupa ce s-au intrecut in Regata Marilor Veliere.

vor iesi din port tractate de niste nave motoras si la doar citiva kilometri de tarm isi vor deschide velele si vor pleca la drum ajutate de vint.

o sa fie un moment de magie pentru ca vasele arata cam asa:

am fost ieri la Constanta si m-am uitat indeaproape la aceste veliere, imi vine sa le spun vase dar cuvintul e prea mic pt cit sunt ele de impunatoare si cite senzatii pot sa-ti trezeasca.

vasul de sus, cel mai mare, se numeste Sedov si cind am urcat pe el am constatat ca are parimele mai groase decit mina mea.

cum ziceam e foarte intimidant sa fii pe un vas asa de mare sau linga el. iti dai seama cit de mult a stiut omul sa lupte cu natura (gravitatia mai ales) ca sa creeze niste mastodonti care reusesc sa pluteasca desi au sute de tone. (iar eu ma pot scufunda – adica ineca – fara prea mare efort)

*

ce-a fost cel mai simpatic de vazut erau turistii care voiau sa vada vasele. am vazut multi tatici care isi carau copiii de 2-3 ani prin barcile cu pinze aratindu-le super incintati cine stie ce detaliu. evident ca aia micii nu intelegeau nimic, evident ca era mai mare incintarea tatalui decit a copilului, dar…. in fiecare dintre noi e un copil.

eu mi-am adus aminte de filmul Toate pinzele sus. (am vazut si citeva Adnana prin echipaje)

*

deci, daca miine puteti ajunge la Constanta, in ultima zi a evenimentului care se numeste Tall Ships , duceti-va.

o sa fie ca si cum ati face parte dintr-un film sau… dintr-o carte a lui Jules Verne. si daca nu ajungeti, luati-va 5 minute pauza si uitati-va pe site-ul oficial al evenimentului sa vedeti cum arata vasele, aici. (dupa aia sigur cereti liber ca sa mergeti miine la Constanta)

 

iata si barca noastra vedeta bricul Mircea pe care invata toti studentii care vor sa devina capitani de nave.

 

2320
red carpet cannesBEAUTY: cum sa arati ca vedetele de la Cannes, part 2

BEAUTY: cum sa arati ca vedetele de la Cannes, part 2

stiu ca s-a terminat festivalul (a cistigat chiar unul dintre preferatii mei, Nuri Bilge Ceylan, am scris despre intilnirea mea cu el aici).

daaaaar…

nu e niciodata prea tirziu sa mai invatam cite ceva din cum fac vedetele (ma rog specialistii lor) ca sa arate impecabil pe covorul rosu.

iata inca 3 look=uri de zilele trecute de pe covorul roshu si explicatiile pentru make-up legate de realizarea fiecarui look.
toate cele 3 doamne au fost machiate de maestrii L’Oreal Paris

1825
cazinoviata asa cum e. femei. constanta.

viata asa cum e. femei. constanta.

“daca iei doar strictul necesar si unele lucruri cind doar poftesti, o sa reusesti… asa fac si eu”

zice o doamna la 50 si ceva de ani asezata pe marginea unei scari de linga cazinoul din Constanta. linga ea, o alta doamna putin mai in virsta care tocmai ii povestise despre un accident cerebral usor al unei vecine.

“o sa reuseasca, o sa reusim”, continua doamna care are 50 de ani, iar cealalta da din cap.

*

“de ce dracu’ mi-ai mai dat-o mie daca tu tragi de ea? las-o la mine sau ti-o dau sa o tii in brate”, spune un domn pe la 30 si ceva de ani catre femeia care pare ca ii e sotie si care vrea sa imbrace cu un pulovar tricotat fetita pe care el o tine in brate.

femeia incearca sa spuna ceva si el ii da cu cotul , agresiv, una in coaste. dupa ce se aude icnitura, femeia ramine in urma oftind. iar copila incepe sa plinga in bratele barbatului care urca spre terasa Vraja Marii.

*

“si cu ce o sa te imbraci? sau nu vrea, fa, sa te ia cu el?!”, spune o tinara la 20 si putin de ani imbracata intr-o fusta scurta care-i lasa la vedere picioarele de diamentrul soldurilor modelului pentru care a fost facuta fusta.

“nu stiu fa, dar eu vreau sa merg. si macar acum, cit suntem la inceput, vreau sa fiu sexy”, ii da replica prietena ei, mai frumoasa si mai voluptoasa, incaltata cu o creatie care ar putea fi descrisa drept o combinatie de pantofi sport si sandale platforma, adica “adidasi cu toc”, care-i taie gleznele cu barda.

ride si arata un outlet italienesc de pe linga moschee, in timp ce pe linga ele o fetita care abia a depasit un an se intinde peste marginea caruciorului albastru ca ochii ei curiosi.

“stai cuminte mama, stai acolo, o sa ai toata viata sa te plimbi”, ii spune femeia care pare sa-i fie mama.

***

viata femeilor, asa cum e. in orice oras din romania. in reverse.

peste 50 si ceva de ani s-ar putea ca fetita din carucior sa fie linga Cazino povestind cu o prietena pensionara.

*

25 mai, pe la 5 dupa amiaza, in Constanta

1905
monokini 4despre cancer, cu eleganta

despre cancer, cu eleganta

stiu multe proiecte minunate cu si despre supravietuitorii de cancer, am initiat si eu unele in urma cu tiva ani, dar – in mod special – imi place acest proiect pentru ca vorbeste despre impactul cancerului la sin asupra corpului, moralului si societatii intr-o forma foatrte eleganta.

monokini se numeste proiectul (si-are subtitlul who says you need two?)  si ii apartine fotografei Pinja Valja care a rugat designeri faimosi sa recreeze hainele de podium pentru femei care au facut mastectomie.

o marturie emotionanta despre lupta pentru supravietuire. si victoria in lupta asta.

 

1969