Author : Cristina Bazavan

shutterstock_141673471tu cind ti-ai zimbit ultima data?
beauty
11 years ago

tu cind ti-ai zimbit ultima data?

Sunt dintre femeile care in orice moment al existentei ei a spus ca nu e frumoasa. Nu exista zi in care sa ma fi uitat in oglinda si sa fi spus “ce frumoasa sunt”.

Stiu ca de-a lungul timpului mi-au placut citeva fotografii in care am apreciat maiestria fotografului de a surprinde o stare pe care o aveam, dar la fel de bine stiu ca acolo apreciam fotograful si starea respectiva, emotia, nicidecum ceea ce eu consider a fi frumusete.

Mi s-a mai intimplat sa spun “ce frumos!” in timp ce-mi priveam chipul dupa ce lasase “urme” pe el vreunul dintre make-up artistii mari ai Romaniei, dar si in cazul acela apreciam tehnica lui/ei de a sti sa scoata in evidenta dintr-un chip lucrurile care-l pot pune in valoare.

N-am un issue cu asta, nu o consider o problema si credeam, adica speram, ca nu mi-a afectat comportamentul aceasta credinta a “nefrumusetii” mele. Imi imaginam asta pentru ca atunci cind ma uit in oglinda , nu ma incrunt – chiar si cind am ochii umflati pt ca am dormit doar 2 ore, chiar daca imi sta parul vraise sau nu port niciun stop de make-up.

Ma privesc practic, incerc sa ma adaptez situatiei zilei si … merg mai departe. (cu tot cu anii pe care incep sa-i port pe la colturile ochilor).

***

Mi-am dat insa seama ca nu ma incrunt cind ma uit in oglinda, dar nici nu-mi zimbesc.

Ieri (gratie unui studiu Dove) am descoperit ca asemeni mie sunt alte multe milioane de femei si ca in gestul asta simplu de(nu) a zimbi in oglinda poate sa fie click-ul care sa schimbe lumina unei zile.

Nu m-am gindit niciodata la cit de importanta este starea pe care o pui pe chip cind te uiti in oglinda, desi e logic ca ceea ce vei arata, ti se va reflecta. Si e un cerc vicios al increderii in sine, care pleaca de la un simplu zimbet.
Dove a lansat una dintre campaniile acelea minunate care te emotioneaza si te pune pe ginduri plecind de la o idee simpla: cum se vad femeile si cum se vad fetitele in oglinda.

Uitati-va putin la clip si ginditi-va ce ceva din viata voastra (a noastra) a facut sa ne pierdem zimbetul si bucuria de copile cind ne uitam in oglinda.

Si daca v-a pus pe ginduri spotul campaniei Dove Mirrors si-ati inteles ca frumusetea nu trebuie sa fie o sursa de anxietate, mai luati-va 5 minute sa cititi studiul de mai jos. Pe mine m-a socat sa aflu ca, desi cred ca am suficienta incredere in mine ca sa pot sa traiesc cu o infatisare pe care nu o cred frumoasa, imi fac rau singura pentru ca nu imi zimbesc.

***
Studiul Dove Mirrors a fost efectuat la finalul anului 2013 pe un eșantion de 6.006 femei cu vârsta cuprinsă între 18-64 ani. Acesta s-a desfășurat în 12 țări: Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Brazilia, Argentina, Marea Britanie, Germania, Italia, India, China, Tailanda și Filipine.
Studiul explică felul în care femeile se raportează la imaginea pe care o văd reflectată în oglindă și evidențiază mai multe aspecte cheie:

Femeile sunt nemulțumite de ceea ce văd în oglindă:
– 9 din 10 femei se simt incomod când se privesc în oglindă
– 1 din 5 femei recunoaște că nu a fost niciodată mulțumită de ceea ce a văzut în oglindă
– 6 din 10 femei aleg un atribut fizic negativ pentru a descrie cum se percep când se privesc în oglindă: ”prea grasă” (30%) și ”neatrăgătoare” (19%).

Dar se privesc în oglindă în mod regulat:
– în medie, femeile se privesc în oglindă de 6 ori pe zi, alocând acestui obicei 50 de minute pe zi / o zi pe lună
– 9 din 10 femei se privesc de-a lungul unei zile în: oglinzile retrovizoare (50%), geamurile magazinelor (48%), oglinzile compacte (46%) sau cele din lifturi (44%).

Femeile folosesc oglinzile pentru a se concentra pe ceea ce nu le place la ele:
– 1 din 4 femei se concentrează pe defecte
– 1 din 4 femei își încordează abdomenul atunci când sta în fața unei oglinzi
– 1 din 3 femei spune că uneori simte oglinda ca fiind cel mai aprig critic al lor

Oglinda reflectă mai mult decât înfățișarea:
– 6 din 10 femei își văd starea de spirit, nu doar înfățișarea atunci când se privesc în oglindă
– 3 din 4 femei aleg cuvinte emoționale pentru a descrie cum se simt când privesc în oglindă, iar 1 din 3 femei folosește un cuvânt emoțional negativ, precum ”neliniște” (13%)

Privitul în oglindă le poate determina pe femei să se simtă mai rău:
– 1 din 3 femei se simte mai rău în legătură cu felul în care arată
– 1 din 5 femei recunoaște că își poate strica dispoziția pentru întreaga zi
– 1 din 5 femei uneori evită să se privească în oglindă
– femeile care sunt nemulțumite de ceea ce văd în oglindă se privesc mult mai rar (1,5 ori pe zi) în comparație cu cele mulțumite de felul în care arată

Femeile nu zâmbesc în oglindă
– 1 din 3 femei recunoaște că își zâmbește foarte rar atunci când se privește în oglindă

0
1533
culturale
11 years ago

Editura Polirom reactioneaza la atacurile premierului Romaniei

Ceea ce face zilele astea premierul Ponta e semn ca nu-si mai vede, ma iertati, lungul nasului. Desi nasul e destul de lung la cite minciuni spune in fiecare zi.

dar dincolo de asta, orice autoritate – din guvern sau presedintie – n-ar trebui sa infiereze gratuit si fara vreun argument solid, pe putinii oameni cu carte pe care ii avem.

imi imaginez ca dlui Ponta i se pare frustrant cind isi da seama ca a pierdut startul cu lecturile (de specialitate sau nu) pentru a putea fi considerat un intelectual, la fel cum s-a intimplat si cu dl Basescu (care nici nu s-a asezat la blockstart-uri ca nu avea sens, a citit spre deloc), la fel cum se intimpla cu mai mult de jumatate din Guvern sau Parlamentul Ro, dar de aici si pina reactiile sale recente si vorbele fara de temei nu mai e decit un pas spre dictatura.

domnul Putin a interzis recent, prin lege, folosirea unor cuvinte care i se pareau urite. e foarte posibil ca in RO sa ne intoarcem curind la a interzice tiparirea unor autori pentru ca autoritatilor li se par nepotriviti.

ma bucur ca editura Polirom reactioneaza ferm la balivernele dlui premier si mi-ar placea foarte tare ca domnia sa sa-si ceara scuze.

stiu ca n-o s-o faca pentru ca deja se simte un mic Dumnezeu care poate face orice vrea, oricind vrea.

Reactia Editurii Polirom la atacurile premierului Romaniei

Recentele atacuri ale premierului Romaniei indreptate impotriva unor intelectuali de frunte ai tarii nu pot decit sa consterneze si sa ne ingrijoreze in acelasi timp.

 

Calomniile, acuzatiile inchipuite, etichetarile rudimentare amintind de vremuri pe care le credeam apuse, propaganda de partid cu pretentie de judecati de valoare, toate acestea (si nu numai) au reinceput sa infesteze viata noastra culturala si sa-i aduca serioase prejudicii.

Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, echipa Institutului Cultural Roman a obtinut rezultate deosebite si evidente in ce priveste promovarea culturii scrise in lume. In doar citiva ani, ICR devenise principala institutie culturala a tarii, cu o recunoastere internationala de necontestat. Urmarile asa-zisei reorganizari sunt cunoscute, fiind lesne de evaluat fie si prin reducerea drastica a numarului de traduceri ale operelor autorilor romani publicate in strainatate.

Revoltatoare sunt si jignirile aduse unuia dintre intelectualii de frunte ai tarii, profesorul Mircea Mihaies, autor si colaborator de prestigiu al editurii noastre. Opera lui este astazi larg recunoscuta atit in Romania, cit si in strainatate. A-l califica drept anti-roman, nazist, fascist batrin etc. constituie nu doar o lipsa de bun-simt, ci o deviere de la un discurs rational, un derapaj greu de imaginat la un politician responsabil.
Solicitam – impreuna cu toti cei care si-au manifestat indignarea fata de astfel de practici – ca premierul Romaniei sa renunte la calomnieri ce nu ii fac cinste. Solicitam ca preocuparile sale sa aiba in vedere starea grava in care se afla cultura nationala ca urmare a subfinantarii, si nu rafuielile politice personale sau de partid. Cultura scrisa a fost desfigurata vreme de prea multe decenii de indicatii, cenzura, etichetari ideologice si procese de intentii ca sa mai dorim sa ne intoarcem la acel trecut.

0
1511
herastrau 18loungeintilniri nepretuite, part 4: aprecierea
diverse
11 years ago

intilniri nepretuite, part 4: aprecierea

omul e un animal ciudat: daca-i spui o vorba buna poate sa miste muntii.

daca-i dai un punct de sprijin pentru lumea de dinauntrul lui, o sa urce mai sus decit si-a imaginat el vreodata ca o va face.

daca-l incurajezi sa faca ceea ce-i place, o sa faca mult mai mult pentru ca isi va depasi limitele si va ajunge sa faca si ce nu-i place dar il ajuta sa progreseze.

cheia e aprecierea, validarea (emotionala sau profesionala) venita atunci cind se asteapta mai putin, de la cineva a carui opinie o apreciaza.

mi s-a intimplat si mie (si sunt oameni care mi-au schimbat fundamental viata doar pentru ca mi-au spus o vorba buna), vi s-a intimplat si voua, sunt sigura.

*

am invatat de-a lungul anilor ca efectul aprecierii are doua talere care se inclina drastic, in momente total opuse.

cel mai frumos si mai memorabil e atunci cind aprecierea vine de la cineva de la care nu te astepti, dar care are competente in zona respectiva, si vine fara sa o fi cerut.

cel mai urit e cind ceri validarea/ verificarea de la cineva care are competenta si n-o primesti.

tin minte cu exactitate toate momentele de surprinzatoare validare, dar si pe cele in care s-a facut simtita lipsa ei, chiar daca am cerut-o. si tocmai pentru ca stiu ca sunt asa (si ca nu mai dau alta sansa de construire a ceva/orice celor care nu stiu sa aprecieze/valideze ), mi-am facut o promisiune si e un exercitiu cu mine, zilnic, de a fi atenta la ce e in jur si de a multumi/ rasplati/ incuraja/ valida actiunile care arata un pas inainte spre progresul personal.

*

saptamina trecuta, un prieten era necajit din cauza unor situatii delicate la munca. ma sunase sa-mi ceara detalii despre o persoana cu care urma sa interactioneze si am incercat sa-i distrag atentia.

l-am rugat sa ma ajute cu ceva, ajutor pe care ar fi putut sa mi-l dea daca ne vedeam citeva minute. i-am propus 18lounge pentru ca era aproape de locul lui de munca si era un loc la care ma gindeam de citeva zile bune sa ma reintorc pentru o experienta memorabila, linistita.

ne-am vazut cit sa mincam desertul meu preferat de acolo, o prajitura cu spuma de mango si foi crocante de orez. n-am discutat nimic, eram amindoi foarte obositi dupa o zi in care fusesera multe intilniri de fiecare parte.

cind prajitura era pe terminate, m-a intrebat:

– asa, si cu ce pot sa te ajut?

– cu nimic. stai aici 15 minute si priveste Bucurestiul de sus. uneori, de la distanta lucrurile se vad mai bine si eu stiu ca o sa ai puterea sa le dai de cap.

s-a uitat lung la mine, si-a intors scaunul catre geam si si-a baut cafeaua in liniste. urmatoarele 10 minute au fost oaza de bine din saptamina care a trecut.

eu mi-am terminat de mincat prajitura, m-am uitat ce frumos se vedea Herastraul de sus si m-am gindit ca, desi functionam cu vorbe bune, citeodata aprecierea e fara de cuvinte.

***

18Lounge e unul dintre locurile minunate din Bucuresti care au o atentie speciala pentru confortul celor care-i pasesc pragul. e in turnul de sud din cele doua blocuri gemene de linga Casa Presei Libere, la etajul 18, si are o perspectiva minunata asupra Bucurestiului.

18 lounge e si unul din locurile in care, daca platesti cu un MasterCard premium, primesti un discount frumos si ai cu siguranta o experienta calda, nepretuita. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

0
1717
culturale
11 years ago

putin erotism: ploaie, trupuri goale, dans

pentru ca tot a plouat mult zilele astea m-am gindit sa va ofer o perspectiva mai frumoasa asupra trupurilor ude.

doi dintre cei mai mari balerini ai momentului Roberto Bolle si Polina Semionova, dintr-un exercitiu care se numeste Passage si pe care il puteti vedea integral (6 min) aici

mai sus insa momentul cu o rafinata incarcatura erotica din exercitiu,  pe muzica lui Berlioz din Romeo & Juliet , actul final.

mi-am adus aminte de dansul asta ieri, cind ma aflam la Filarmonica din Craiova pentru un proiect; in culise, am gasit o partitura: Romeo & Juliet , Berlioz , iar pe drumul de la Bucuresti pina acolo plouase mult…

 

doamnelor, un bonus track, Roberto Bolle a fost acum citeva saptamini pe coperta Vanity Fair Italia fotografiat de Bruce Weber

 

 

 

 

0
1821
sundance 2014guest post: Am fost critic la Sundance London
filme simpa
11 years ago

guest post: Am fost critic la Sundance London

text de Claudia Ciolacu, cistigatoarea unui concurs organizat de Romtelecom si Sundance Channel, al carui jurat am fost

Festivalul de Film si Muzica Sundance este unul dintre cele mai importante festivaluri de film si poate cel mai mare festival de filme independente. Acesta are loc anual in Utah, S.U.A., dar mai trece si prin alte orase.

Pentru mine, Sundance era festivalul la care nu puteam sa ajung desi imi doream mult pentru ca il tot vedeam mentionat la finalul trailerelor multor filme bune.

Romtelecom si Sundance Channel mi-au indeplinit aceasta dorinta si m-au trimis la a treia editie a festivalului, ce a avut loc intre 25-27.04.2014, in Londra.

Pe lângă faptul că am avut șansa de a urmări în premieră mondială filme precum Obvious Child, They Came Together și Frank, am avut ocazia de a cunoaște oamenii datorită cărora festivalul Sundance London există.

John Cooper, directorul evenimentului, Patrick Connolly și Trevor Groth, directorii de programe, regizorul Ed Quintrell dar și Geraud Alazard, vicepreședintele departamentului de marketing al Sundance Channel au făcut tot posibilul pentru a ne înlesni accesul la programele festivalului și pentru a ne asigura o ședere plăcută.

Seria vizionarilor a inceput cu 3 scurtmetraje castigatoare ale concursurilor de scurtmetraje organizate de Sundance Institute in Spania, Belgia si Franta, apoi a continuat cu pelicula „Obvious Child” a tinerei regizorite Gillian Robespierre.

In „Obvious Child” Jenny Slate joaca rolul Donnei Stern, o tanara comediana din Brooklyn, care este parasita de iubit, isi pierde slujba si ramane insarcinata, toate in apropierea Valentine’s day.  Completat cu improvizatii extrem de istete din partea actorilor, scenariul foarte bine scris de Gillian si Karen Maine aduce pe marile ecrane o poveste de dragoste interesanta, precum si o serie de personaje extrem de hazlii.

Filmul vazut in a doua seara la Sundance a fost „They came together”, in care vesnic tanarul Paul Rudd si adorabila Amy Poehler fac echipa cu regizorul si scenaristul David Wain, pentru a crea un rom-com ce include cliseele tuturor comediilor romantice. Inceputul Woody Allen-esc, umorul lui Bill Hader si personajele episodice complet ridicole va vor captiva instant.

Ultimul film vazut de mine, in cea de-a treia si ultima zi la Sundance a fost „Frank”.

Acest film este greu de criticat pentru cineva ce nu a crescut la televizor cu Frank Sidebottom, un personaj caracterizat de masca uriasa din fibra de sticla, creat de Chris Sievey, multe dintre referintele la cariera muzicala a lui Sievey trecand neobservate de catre mine.

In „Frank” il urmarim pe Jon, un tanar muzician ce nu reuseste sa produca decat melodii banale,  in incercarea sa de a se alatura unei trupe excentrice conduse de enigmaticul Frank. Prestatiile actorilor in frunte cu Michael Fassbender si Maggie Gyllenhaall sunt bune, iar tweet-urile personajului lui Domhnall Gleeson sunt folosite ca dispozitiv narativ intr-un mod antrenant.

In concluzie, Sundance Festival London 2014 a fost extraordinar si nu ramane decat sa speram ca nu va dura o vesnicie pana cand festivalul va ajunge si in Romania.

 

0
2226
shutterstock_179265305Faptele bune trase la Xerox se intorc:)
diverse
11 years ago

Faptele bune trase la Xerox se intorc:)

acum doi ani, impreuna cu Xerox Romania am facut parte dintr-un proiect care vorbeste despre una dintre ideile in care cred foarte mult: sa fii atent la nevoile celorlati si sa-i ajuti daca poti.

cu participarea voastra, a celor care cititi acest blog, am gasit casa noua pentru multe echipamente Xerox, pe care compania le dona. (este vorba de echipamente multifunctionale, folosite pina acum de clientii XEROX în contracte de servicii, dar reconditionate si aflate in stare garantata de functionare. )

ei bine, faptele bune trase la Xerox se intorc.

incepind de astazi, aveti la dispozitie o saptamina sa propuneti asociatii, ong-uri care credeti ca au nevoie de un multifunctional XEROX.

Vorbim de un multifuncţional WorkCentre 4118, care asigura un volum maxim lunar de 20.000 de pagini, un necesar confortabil pentru orice tip ONG sau Asociatie. Multifunctionalul are o viteza de imprimare de 17 pagini pe minut si o rezolutie de 1200 x 1200 dpi. Echipamentele sunt foarte usor de utilizat si vor fi insotite de un manual de utilizare. Ele vin in stare garantata de functionare, cu toner inclus.

*

cum procedam 

sunt sigura ca ati intilnit in activitatea voastra asociatii, ong-uri sau institutii mici ale caror proiecte v-au impresionat. locuri cu oameni care au miscat lumea cu idei frumoase, oameni minunati care vor sa transforme ce e  in jurul lor intr-un loc mai bun si mai frumos.

daca stiti o asemenea asociatie/ institutie/ ong  si stiti ca are nevoie de un multifunctional Xerox, scrieti la comentarii propunerea voastra si de ce o(il) recomandati. dupa o saptamina, verific toate propunerile si aleg unde facem faptele bune.

gestul vostru e ca-n filmul ala simpatic “pay it forward”, recomandati pe cineva tocmai pentru ca fapta lui/ei buna v-a impresionat, dar prin recomandare faceti o fapta buna. adica o multiplicati. cu ajutorul Xerox:)

zilele viitoare am sa fac si eu 4 propuneri, dar cum eu am “in grija” 14 multifunctionale de daruit, 10 vor pleca inspre institutiile recomandate de voi.

anul acesta am inca 2 colegi de fapte bune, care daruiesc si ei pe blogurile lor multifunctionale Xerox, dar va spun numele lor in curind.

***

deci, sa ne pregatim de fapte bune. de data asta nu trebuie sa faceti altceva decit sa va ginditi pe cine ati vrea sa rasplatiti pentru munca lor si sa le faceti viata mai usoara la birou. sunt sigura ca sunt in tara asociatii/ ong-uri minunate pentru care un multifunctional XEROX la care ar putea sa-si faca pliantele, flyere-le ar insemna citiva pasi in fata pentru atingerea obiectivelor lor.

va astept cu drag, si cu emotie (stiu din experienta de acum 2 ani ce povesti frumoase am descoperit) sa faceti propuneri unde sa mearga multifunctionalele Xerox.

multumesc frumos ca ma ajutati sa “pay it forward” pentru timpul si energia unor oameni care vor sa faca lumea mai buna.

foto cover: Shutterstock

bach in showbizBach in showbiz sau cum sa traduci muzica clasica pentru tineri
culturale
11 years ago

Bach in showbiz sau cum sa traduci muzica clasica pentru tineri

Am vazut ieri la Filarmonica din Craiova, Bach in showbiz, un spectacol cu variatiuni pe teme din Bach la percutie, spectacol creat de Zoli Toth si Adrian Enescu, si realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank.

Sunt doua momente pe care le pastrez in minte.

Dupa prima piesa, spectatorii ar fi vrut sa aplaude dar nu stiau daca se cade sau nu. Se aflau in mijlocul unui recital dupa un repertoriu clasic, in Filarmonica, erau vioara, violoncel, marimba si vibrafon pe scena, plus muzicieni cu multa carte (si premii) in muzica clasica, dar ceea ce ascultasera nu era chiar muzica clasica.

Au aplaudat dupa citeva secunde de ezitare, iar mai tirziu cind Zoli Toth le-a spus ca aplauzele publicului le fac bine, si-au intensificat sonor aprecierea. De la o piesa la alta aplauzele au devenit mai puternice si mai cu pofta, semn ca spectatorii incepeau sa decodifice ceea ce vedeau pe scena si care nu semana cu nimic din ce mai ascultasera in Filarmonica.

Cind publicul a inceput sa aplaude cu putere, au aparut zimbetele pe fetele celor 4 muzicieni – Zoli Toth, Bogdan Pop, Flaminia Nasai, Amalia Gisca (sunt foarte tineri, dar au ani de studiat muzica, pe note:),  mai multi decit anii de cariera ai oricarui artist dance din topuri de la noi).

A fost insa si un moment in oglinda, cind pe fetele spectatorilor erau zimbete largi.

Catre finalul concertului, Bogdan Pop – celalalt percutionist de linga Zoli Toth, fost elev al lui ZoliJ – a inceput sa-si foloseasca trupul drept cutie de rezonanta pentru un moment special de percutie. Spectatorii au fost invitati sa tina ritmul cu aplauzele si, cind si-au dat seama ca si ei fac parte din show, au inceput sa se distreze foarte tare… pe Bach!

*

Bach in showbiz – variatiuni pe teme din Bach – e un show care poate fi receptat din doua directii. Pentru needucatii in muzica clasica – cum sunt eu –  receptia poate sa fie foarte cinematografica, pentru ca Adrian Enescu a creat , inspirat de Bach, o poveste foarte cinematografica. Mi se parea uneori ca sunt intr-un film despre viitor, ca Minority Report, de ex, dar si in povesti gen Amelie 🙂

Celor care stiu bine lucrarile lui Bach cred ca spectacolul le ofera un alt fel de drum care vorbeste, mai ales, despre cit de talentat si de special este Adrian Enescu, compozitorul lucrarilor din program. Probabil unul dintre cei mai vizionari compozitori romani, cintecele scrise de domnia sa in anii 80 “stau in picioare” ca sound si acum, intr-o epoca a muzicii electronice cu ritmuri alerte.

*

Altfel,  mi se pare greu ce vor sa faca Zoli Toth si Adrian Enescu cu proiectul asta si cred ca e o munca de citiva ani buni. Reinterpretind intr-o forma accesibila teme din muzica clasica, traducind pentru un public neobisnuit cu muzica clasica, ei spera ca tinerii sa revina in salile de concerte.

E ceva care se va face pas cu pas, intilnind om cu om, experimentind direct in contact cu muzica si, ca la toti cei care inoveaza si vor sa schimbe lumea, care vor sa sparga ziduri,  e foarte mult de munca.

Cei care vor veni dupa ei, pe drumul pe care-l “asfalteaza” acum, vor merge mult mai relaxati si vor avea un parcurs mult mai comod in a traduce limbajul classic catre un public tinar.

Trebuie ca e insa si o bucurie a vizionarului, indiferent de cit de greu e drumul parcurs.

***

Desi nu sunt o cunoscatoare a muzicii lui Bach, ca o experienta personala pot sa spun ca la una dintre piesele din concert o variatiune dupa Corala Cantata 147 mi-au dat lacrimile. Dupa concert am cautat tema originala si nu m-a impresionat la fel de mult. Asa ca, pentru mine, a functionat “traducerea”.

Spectacolul poate fi vazut dupa cum urmeaza: 5 mai Timisoara, 9 mai Oradea, Satu Mare 10 mai,  Cluj Napoca11 mai, Pitesti 16 mai, Brasov 23 mai, Tirgu Mures 24 mai, Sibiu 25 mai, Deva 26 mai, Bucuresti 5 iunie

 

0
2409
color run dovesa invatam sa ne bucuram de culori
diverse
11 years ago

sa invatam sa ne bucuram de culori

Simbata trecuta am fost la cursa in care oamenii alergau ca sa iasa in intimpinarea culorilor, la propriu. In Parcul Tineretului , mii de oameni de toate virstele au venit sa alerge dar si se bucure de culori si niciodata ca acolo, la linia de sosire n-am vazut oameni mai fericiti ca sunt in haine colorate.

Era o combinatie frumoasa intre fericirea ca au trecut linia de sosire si bucuria pe care le-o imprimau culorile de pe hainele lor si m-am gindit ca , daca oamenii ar avea curaj sa se imbrace mai colorat, viata lor ar fi mai frumoasa si mai vesela.

Ca , desi nu ne gindim, culorile din jurul nostru – din sensul cel mai direct al expresiei “in jurul nostrum”, adica cele care ne imbraca – ne pot schimba viata fie si pentru citeva secunde: portocaliul ne da energie, albastrul ne linisteste, verdele le indeamna la actiune, galbenul ne bucura… si lista e mult mai lunga.

Doar ca uneori avem nevoie de curaj ca sa purtam culorile care ar scoate in evidenta frumusetea noastra naturala si care ne-ar influenta in bine starea zilnica.

Eram la cursa culorilor in calitate de ambassador Dove Invisible Dry si ma uitam cum tinerii veneau la standul Dove si se fotografiau cu diverse mesaje amuzante.

Preferatul meu: “sunt un curcubeu de culori si bucurie”.

Curcubeul e ceva ce nu putem atinge, dar trecem prin el, ne uimeste si ne bucura cind ne iese in cale si , in toate culturile, e vestitor de bucurie si belsug.

Si m-am gindit cum ar fi ca oamenii sa aiba curaj sa se transforme zilnic in curcubee de culoare,si sa devina sursa de bucurie si de vesti bune pentru cei din jur, bucurindu-se astfel si pe ei.

Dove Invisible Dry (primul deodorant antiperspirant dovedit ca nu lasa urme pe 100 de culori) a fost creat tocmai pentru ca Dove crede in a-ti pune in valoare frumusetea naturala in compania culorilor preferate. Acum ai ajutorul perfect pentru a avea curajul de a te bucura prin culori si ai bucura si pe ceilalti.

 
0
1405
ROBERT-REDFORDnotele de plata ale lui Robert Redford
culturale
11 years ago

notele de plata ale lui Robert Redford

in noua editie Time 100 most influential people e un portret al lui Robert Redford care uimeste prin sinceritate si prin caracterul celui care l-a scris: Harvey Weinstein

Weinstein e directorul studiourilor Miramax si prietenul lui Redford si scrie un text despre cum Redford a schimbat piata filmelor dindu-le o platforma – Festivalul de la Sundance – celor care faceau filme independente.

dupa ce-si justifica alegerea, mentionind si talentul actoricesc, influenta ca producator si viziunea ca regizor ale lui Redford, Weinstein scrie:

“He has one fault. Over the past 20 years, we’ve been going out to lunch. Bob always gets away without paying the bill. I saw him a couple a months ago and reminded him of that, and he said, “you pick the place and the expensive wine and I’m in”

We dined for 3 hours, drank expensive wine and told some whoppers of stories. As we walked out of Graydon Carter’s Monkey Bar, the woman came for the check. Bob Patted his pants and sport jacket and said he didn’t have his wallet. It was as good a performance as I’ve seen, and make me laugh so hard that I put it on my account.

If you’re lucky enough to hang out with Bob Redford, get ready for an opinionated, brilliant,insightful discussion of moviemaking from the point of view of a legendary actor and pioneering director-producer. Just prepare to pay the check.”

*

cind am citit aceasta minunatie de descriere a unui fapt de viata care e scrisa in asa fel incit arata personalitatile a doi oameni uriasi, m-am gindit cine in Romania ar fi putut descrie o asemenea intimplare fara sa para o birfa, fara sa fie tabloid, ci sa poata da un inteles dincolo de fapte si cuvinte pentru oricare cititor.

m-am gindit putin, dar  am gasit un nume: Radu Cosasu.

nu stiu insa despre cine ar putea scrie la nivelul asta.

1
2072
liliacImprefectiuni & liliac
diverse
11 years ago

Imprefectiuni & liliac

nu cred ca exista copil care atunci din se afla in fata unei crengute cu liliac sa nu caute “noroacele”, florile in 3 petale, in 5 sau mai multe.

in buchetul mare de flori parfumate, am cautat cu totii macar o data in viata, in joaca, o floare care iese din tipar; printre zecile de flori mici cu patru petale am cautat exceptiile.

daca liliacul are flori cu 4 petale, in mod standard, cele cu 3 cu 5 sau mai multe sunt erori, sunt imperfectiuni.

***

de ce la liliac ne gindim ca imperfectiunile ne poarta noroc si le vinam, iar noi – in dreptul vietilor si persoanelor noastre – cautam sa fim ca toti ceilalti, sa ne incadram in tiparul “celor patru petale” si ne speriem de propriile noastre imperfectiuni?!

***

putin mai devreme, am baut o cafea uitindu-ma la crengutele de liliac pe care le-am primit ieri de la Fifi – Cristina Popa. am remarcat noroacele, dar spre deosebire de copilarie, le-am lasat intre celelalte flori pentru ca asta e farmecul lor.

(buchetul de liliac era pe un raft in holul de la antena 1, ieri cind am fost la observator, si de cind am intrat m-am tot uitat la el pentru ca era foarte foarte frumos si parfumat; putin mai tirziu s-a dovedit ca era pentru mine, pentru ca Fifi era ascunsa prin studiouri, desi ar fi trebuit sa fie in vacanta. Love u, Fifi)

 

1
3649
fluturibalanta cu trei talere – EU-ul
diverse
11 years ago

balanta cu trei talere – EU-ul

EU-ul o ia in trei directii: cum e vazut de ceilalti, cum se vede el si cum e de fapt.

exista oameni care sunt vazuti de ceilalti niste “puternici” si ei, pentru ca isi cunosc si fragilitatile, si pentru ca cer foarte mult de la propriile persoane, se vad mai “slabi” decit sunt.

exista oameni care cred ca sunt mult mai puternici, mai inteligenti, mai oricum decit ii vad ceilalti si decit sunt de fapt.

exista oameni care nu stiu cum sunt, iar esenta fiintei lor nu seamana cu perceptia celorlalti (care poate fi pe plus, sau pe minus)

***

cind e vorba de EU, balanta n-are doua talere, ci trei si e al naibii de greu sa o faci sa stea in echilibru.

s-ar putea ca asta sa fie cea mai tare problema pe care ne-o pune viata. si pe care sa putem sa o rezolvam fara nicio pricepere la matematica sau fizica, ci doar cu vointa si autoslefuire a ego-ului.

0
1656
soleIntilniri nepretuite, part 3 – chimia
diverse
11 years ago

Intilniri nepretuite, part 3 – chimia

Cu unii oameni ai chimie. Pur si simplu, de la primele momente ale unei intilniri stii ca ai lucruri in comun cu ei.
Pentru ca asa mi-e meseria, sunt antrenata sa ma uit daca omul e sincer cind vorbeste cu mine, sa tin minte unde e zona lui de confort, ce-i place. Ma ajuta mult in interviuri sa stiu toate astea si, de obicei cind fac un interviu sunt atit de concentrate la aceste detalii incit mi se pare ca sunt in mintea celui din fata mea.

Uneori chiar si sunt, pentru ca anticipez raspunsurile, dar asta vine de la documentarea foarte buna:)

Dar dincolo de acest antrenament de a urmari reactiile cuiva cu unii oameni am super chimie. Stiu ca gindesc la fel ca mine, ca impartim aceleasi valori desi uneori n-am vorbit prea mult si prea profund cu ei.

*

Ioana Mucenic si Dana Nae Popa, simpaticele care au creat agentia Pastel intra la aceasta categorie a oamenilor cu care am super chimie.

Le-am cunoscut pentru ca o fosta angajata a lor, Anamaria Neagu, stiindu-ma si pe mine credea ca o sa ne placem. N-am lucrat impreuna pe proiecte pentru ca avem obiecte diferite de activitate, dar ne-am imprietenit de la prima intilnire.

Acum un an la Van Gogh cafe mi-au povestit vietile lor profesionale, cum au plecat – doua studente cu 200 de euro si un laptop – cu un vis mare si-au ajuns sa lucreze cu L’Oreal, Avon, Nestle, Petrom si multi multi altii. Eu ma uitam la ele, la entuziasmul lor, la dorinta de a face lucrurile mereu diferit de ceilalti si mereu mai bine… si ma vedeam pe mine la virsta lor.

Peste citeva luni am fost in agentia lor sa le vorbesc colegilor lor despre ce ma motiveaza pe mine, despre cum nu cred in inspiratie, ci in perseverenta si in exercitiu si despre cit de frica imi e cind vorbecs in public

Au un sistem foarte inteligent de a-si motiva angajatii, cu intilniri creative saptaminale la care au invitati; cu o ierarhie pe orizonatala – sunt organizati pe grupuri si culori , pe partenetiate in echipa, nu intr-o ierarhie vertical cu sef si sub sefi.

Zilele trecute ne-am reintilnit, dupa aproape 1 an. Era ca si cum nu ne vazusem de citeva saptamini.

A fost una din intilnirile alea magice cind, plecind de la lucruri foarte profesionale, ajungi la chestiuni personale pe care le povestesti cu relaxare ca si cum ai vorbi cu familia. Au povestit si ele, am povestit si eu (si pentru cine ma stie, e clar ca a fost multa magie acolo pentru ca eu vorbesc foarte rar despre “ce-i acasa”)

Eram in restaurantul Sole – cu vedere de-asupra Bucurestiului (aveam intilnirea la momentul propice sa vedem crepusculul, cind soarele e super rosiatic si se duce sa-i lumineze si pe altii) – si ma uitam la ele amindoua cum stateau in fata mea si povesteau lucruri.

Ioana cu un debit verbal alert, Dana calma si impaciuitoare. Se completau atit de bine si, chiar si in conversatia aceea privata, pareau ca doua parti ale aceluiasi intreg.

Cind am plecat de la restaurant ma gindeam ca succesul lor – au creat una dintre agentiile importante si relevante din Romania, au 30 de ani si mai mult de 20 de angajati, au cistigat premii si sunt invitate la conferinte internationale sa –si spuna viziunea despre domeniul marketingului experiential – vine din calitatea caracterului lor. Din sistemul lor solid de valori. Din etica pe care o au. Si din atentia la detalii.

Si mi-a fost foarte foarte drag de ele.

Si m-am gindit pentru prima data, sa fac cumva sa-i aduc la un loc macar o data pe luna pe oamenii cu care am “chimie”, cei pe care-i simt din prima si ne placem de la primele secunde ale unei intilniri.

Pentru ca sunt sigura ca, desi nu se stiu intre ei, oamenii astia se vor imprieteni repede. Si-am putea ajuta, impreuna, sa facem o oaza mai mare de liniste, de lucruri bune si correct facute, o oaza cu etica si principii.

Inca ma mai gindesc la o solutie pentru asta.

*

sunt locuri in Bucuresti care au magia lor: desing-ul, privelistea, ambianta. Sole e unul dintre  ele; la etajul 15 deasupra Bucurestiului, foarte occidental si cu un meniu foarte elegant si savuros. Sole e unul dintre locurile pe care trebuie sa le incercati macar o data in viata; si nu, nu are preturi stiintifico fantastice.

in plus, Sole e unul din locurile in care, daca platesti cu un MasterCard premium, primesti un discount frumos si ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

0
1943
folia, shakespeare & co gigi caciuleanuFolia, Shakespeare & Co.
culturale
11 years ago

Folia, Shakespeare & Co.

text de Sorana Savu

Am vazut spectacolul intr-o seara speciala si scriu despre el intr-o alta seara speciala. Azi este Ziua Internationala a Dansului. Asa ca e normal sa vorbim despre cel mai recent spectacol al maestrului Gigi Caciuleanu, de la Teatrul Metropolis.

Reprezentatia pe care am urmarit-o eu s-a petrecut de Sf. Gheorghe, cand se sarbatoreau doi dintre creatorii ei – Gigi Caciuleanu avea onomastica, William Shakespeare, ziua de nastere (stabilita mai mult sau mai putin prin buna intelegere intre cercetatori).

Si, ca sa incep cu sfarsitul, dupa spectacol, Gigi Caciuleanu a ramas pentru cateva minute printre noi sa ne dezvaluie cate ceva din munca de conceptie care a dus la producerea “Foliei”. Ar fi trebuit sa fie un dialog cu sala, doar ca eram cu totii mult prea preocupati sa reanalizam tot ce abia vazusem, sa ne tragem sufletul dupa un spectacol frumos care imbina poezia, muzica si dansul ca pe vremea menestrelilor si care mersese in crescendo.

Asa ca l-am ascultat pe el povestindu-ne despre tema Foliei, care se pare ca a facut istorie in muzica, dominand memoria populara timp de vreo doua secole (altele, nu astea ale noastre J). Despre momentele de calcul si de aleatoriu inspirat ale spectacolului. Despre semnificatiile intentionate si cele neintentionate.

Exista, de exemplu, un moment in care dansatorii isi impart niste “felii” de lemn cu care interactioneaza acrobatic si elastic, in miscari care mie imi aminteau de patinajul artistic. Intentia autorului era de a celebra “meridianele iubirii”, universalitatea sentimentului. Eu am privit momentul ca pe o secventa in care cuplurile de indragostiti ajung literalmente “over the moon”. Truth is in the eye of the beholder…

Maestrul coregraf ne-a povestit insa ca acel moment, pe care eu il considerasem minutios planificat si repetat are o doza consistenta de improvizatie si de emotie a riscului, pentru ca numai punctul de pornire si cel de final sunt clar stabilite. Daca o sa vedeti spectacolul, o sa va ramana in memorie momentul, sunt sigura.

Toti cei de pe scena sunt plurivalenti – actori, dansatori, unii cantareti foarte talentati. E spectacolul potrivit sa-l puna in valoare pe Adrian Nour, pe care l-am remarcat la “Vocea Romaniei”, dar in mod cert nu l-am inteles, fapt pentru care imi cer scuze.

E un spectacol in limba engleza, alegere buna pentru ca ultimele experiente cu piesele lui Shakespeare in original, mai ales in situatia in care engleza “veche” (pentru ca engleza lui Shakespeare nu e Old English) era periata si adusa la zi, m-au izbit, realmente, prin modernitate. Traducerile noastre, chiar si cele mai bune si mai frumoase, s-au bazat mult pe arhaisme menite sa ne transporte in timp, or engleza lui Shakespeare pare sa-si doreasca fix contrariul, adica sa tina pasul cu ziua de azi, indiferent de timpul actiunii.

Nebunia si dragostea, nebunia din dragoste, adevarul din dragoste, nebunia adevarului, sunt toate teme punctate si subliniate prin miscare – printr-un registru de emotii si sentimente cu care rezonam inevitabil si asupra carora vom vrea sa revenim pentru ca, asa cum spunea maestrul Caciuleanu, spectacolul de la Teatrul Metropolis se creeaza in fiecare seara sub ochii nostri, un pic altfel, un pic riscat, un pic mai fluid si mai integrat. Nu mai e cazul sa va invit sa-l vedeti, trageti voi singuri concluziile ;-)​

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication. O puteti citi si pe blogul ei,soranasavu.com

0
1844
alvin-ailey-american-dance-theaters-kirven-james-boyd-and-glenn-allen-sims-in-robert-battles-the-hunt-photo-by-andrew-ecclesce ne invata dansul
culturale
11 years ago

ce ne invata dansul

dansul ne invata ca exprimarea e pe mai multe niveluri – toti putem dansa, unii dintre noi – cei cu har, talent si disciplina – pot sa vorbeasca prin dans.

dansul ne invata ca nu exista performanta fara perseverenta si dedicatie.

dansul ne invata ca putem face cu corpul nostru cel putin la fel de mult cit putem face prin cuvinte, dar pentru ca nu suntem preocupati mai mult de ansamblul care e “interiorul” nostru, nu stim sa ne folosim trupul.

dansul ne invata ca eleganta, gratia si frumusetea nu tin de “haina”, ci de exercitiul de a lucra cu tine.

dansul ne invata ca perfectiunea e o treapta pe care vrei sa urci mereu, dar tensiunea si emotia vin din straduinta de a tine miscarea continua pe drumul catre treapta aia.

dansul ne invata ca durerea se ascunde printr-un zimbet si ca fragilitatea gleznelor sprijinite in poante inseamna o suferinta pe care fetitele care se viseaza balerine nu trebuie sa o stie. pentru ca magia e cu multa munca.

*

dansul te invata sa te eliberezi pe tine de tine, sa fii constient de corpul tau, iti da o libertate in spatii inguste si, daca ai disciplina si perseverenta de a slefui miscarea, dansul te transforma nu doar la trup ci si la minte.

astazi e ziua internationala a dansului.

m-am gindit sa va spun ca nu e niciodata prea tirziu sa mergi la un curs de dans. si ca le puteti schimba in bine, in infinit mai bine, viata copiilor vostri daca-i duceti la cursuri de dans.

orice fel de dans.

*
iata unul dintre cele mai spectaculoase momente din istoria dansului. Two cu Sylvie Guillem. un exercitiu – eperiment de utilizare a miscarii, luminii si a sunetului pentru a exprima o emotie.
dureaza 7 minute, dar sunt sigura ca pe la jumatate nu mai puteti respira . de emotie si surpriza.

0
1925
filme simpa
11 years ago

Boyhood, o poveste filmata in 12 ani, un film cum n-a mai fost niciodata

intr-o epoca in care filmele se fac dupa retetar cu multi bani, in care timpul de la filmare pina la sala de cinematograf s-a redus la citeva luni, domnul care a facut seria Before Sunrise, Before Sunset, Before Midnight – Richard Linklater a realizat un film in 12 ani!

i-a convins cumva pe Ethan Hawke si pe Patricia Arquette sa filmeze an de an citeva saptamini in fiecare vara, la fel si pe un baietel care avea 6 ani la inceputul filmarilor, iar acum este adolescent.

filmul urmareste cresterea pustiului, trecerea lui de la baietel la baiat cu primii pasi catre barbat. si desi e fictiune, e absolut minunat sa vezi transformarile reale ale actorilor peste ani, la fel si cresterea pustiului care e in rolul principal,Ellar Coltrane.

e o miscare foarte foarte desteapta pentru ca dorinta cea mai mare a spectatorului e sa creada in personajele pe care le vede pe ecran, iar Linklater a dus filmul lui la limita dintre documentar si fictiune.

chiar e un film cum n-a mai fost facut niciodata.

filmul intra in cinematografele din toata lumea in Iulie.

 

0
1921
war_photographerA Thousand Times Goodnight – despre pasiunea din job care mistuie alte lucruri
filme simpa
11 years ago

A Thousand Times Goodnight – despre pasiunea din job care mistuie alte lucruri

sunt unii oameni care au privilegiul sa-si transforme munca in pasiune, sau pasiunea in munca.

sa -si desfasoare activitatea pentru care cistiga bani in zona din care capata bucurie si satisfactie, iar munca lor sa fie stilul lor de viata.

nu neaparat viata lor, in sensul ca nu mai exista nimic altceva decit munca in orele lor de viata, ci faptul ca viata lor se imbina cu activitatea prin care -si cistiga banii ca la vasele comunicante, fluid, trecind dintr-unul in altul la cea mai mica inclinare.

oamenii astia pot fi profesori, medici, artisti, mecanici de locomotiva… pot fi orice.

unii au meserii foarte periculoase, altii traiesc intr-un spatiu confortabil. pentru toti insa e o forma de adrenalina in meseriile lor si un impuls instinctual care conduc spre “a face ceva” oricind, tot timpul , ambele cu efecte atit de puternice incit nu se pot opri.

de afara, meseriile, succesul, viata lor sunt apreciate si de invidiat. dinauntru, din interiorul familiilor lor nu se mai vede la fel.

***

am vazut in seara aceasta filmul A Thousand Times Goodnight, povestea unei fotografe din zonele de conflict care documenteaza o grupare terorista care foloseste femei drept purtatoare de bombe. o femeie care e cotata in primii 5 fotografi din lume pentru zonele de conflict si care are acasa, in viata civila, 2 fete si un sot care la fiecare sunet al telefonului se gindesc ca mama lor a murit.

filmul e o drama de o finete incredibila (poate si pentru ca regizorul care e si scenarist, un norvegian pe nume Erik Poppe, a fost fotograf in zonele de conflict).

mi-ar placea tare sa-l vedeti. de dragul celor care in jurul vostru isi urmeaza pasiunile, dar mai ales de dragul celor care le sunt alaturi si “ramin acasa”.

e o secventa in film cind fotografa se afla la masa cu sotul (cercetator in biologie marina) si colegii lui celebrind o victorie de la job-ul acestuia. unul dintre colegi o complimenteaza pentru fotografii, ea ii spune ca tocmai s-a lasat, nu va mai face fotografii si , dupa uimirea colegului, spune:

” e greu sa stai acasa. adica vreau sa spun ca uneori , treaba cea mai grea o face cel care ramine acasa.”

nu se va putea lasa, dar de ce si cum realizeaza asta o sa descoperiti in film.

fotografa e interpretata de Juliette Binoche si filmul e mult mult mult mai mult decit am descris aici.

dar nu e un film de povesti, ci de trait. cu pasiune. si ceva lacrimi 🙂

 

sunt citeva secvente in film, cu binoche in masina dupa ce s-a aflat fata in fata cu moartea, care seamana unu la unu cu filmul pe care-l iubesc eu cel mai mult: Bleu (in regia lui K. Kieslowski) tot cu Binoche in rolul principal. si dupa aproape 15 de ani de la prima vizionare ma gindesc sa revad filmul asta. n-am mai avut niciodata curajul sa ma uit la el. (am mai scris despre asta aici: Bleu de ziua mea)

1
2309
barbara luisi 4skin & fragility, nude photos: Barbara Luisi
diverse
11 years ago

skin & fragility, nude photos: Barbara Luisi

pentru ca tot am povestit in urma cu citeva zile ca am o pasiune pentru nudurile de arta (pentru proportiile corpului uman si cum sunt ele prezentate, de fapt) si pentru ca postarea cu nudurile drei viki kollerova au facut ceva trafic important (cred ca avea legatura si cu faptul ca o contrazisesem politicos pe redactora sefa de la vogue paris pe instagramul ei) , m-am gindit sa scot din sertar (folder adica) o parte din fotografii minunati de nuduri pe care-i stiu.

astazi, Barbara Luisi – o doamna care la baza e violoncelista si care fotografiaza mult ceea ce tine de culisele muzicii clasice ( e casatorita cu un dirijor faimos, Fabio Luisi).

Barbara arata corpul uman in toata frumusetea, delicatetea si fragilitatea lui. fiecare fotografie a ei e despre povestea pe care o spune corpul, pielea, nu despre incadrarea intr-un tipar de frumusete.

 

 

 

 

0
1954
Rossella-Brescia-and-the-company-of-Amarcord-on-the-Spanish-Steps-500x340flashmob fellinian ( Amarcord) pe Spanish Steps la Roma
filme simpa
11 years ago

flashmob fellinian ( Amarcord) pe Spanish Steps la Roma

imaginati-va ca sunteti turist prin Roma. va plimbati pe strazi si n-aveti cum sa nu ajungeti la Spanish Steps mai ales daca ati vazut Vacanta la Roma. sau, fie, daca sunteti interesati de shopping (in fata scarilor se deschide o strada cu luxury shopping)

bun, deci sunteti turist, urcati pe Spanish Steps ca sa faceti fotografii frumoase si, ca de nici unde, apare un grup de oameni costumati care incep sa danseze.

daca esti cinefil, ai o sansa sa te prinzi ca sunt imbracati ca in filmul lui Fellini Amarcord.

si daca esti fan Fellini, stii ca imediat dupa Spanish Steps catre Piata Poppolo se afla o intrare pe partea dreapta care ajunge in strada Via Margutta. pe la mijlocul strazii e placuta asta pe un perete pe partea stinga.

iar in piata in prima cafenea din dreapta, primul scaun de la geam, era locul preferat al lui Fellini.

***
la Roma se joaca zilele astea celebra montare a coregrafului Luciano Can­nito dupa Amarcord-ul lui Fellini in deschiderea Festivalului International de Dans; flashmob-ul, care a avut loc in urma cu 10 zile, a promovat deschiderea festivalului.

mi-ar fi placut sa fiu acolo. foarte foarte mult.

in italiana “amarcord” inseamna “imi aduc aminte”.
eu imi aduc aminte in detaliu si casa lui Fellini (pe care am avut privilegiul sa o vizitez) si privelistea de la masa lui preferata pentru mic dejun si desenele lui Fellini de pe peretii cafenelei, in spate la bucatarie. pe servetele de hirtie.

si, desi am fost norocoasa si am putut avea aceasta experienta nepretuita pentru un fan Fellini, tot mi-as fi dorit f f f f tare sa fiu acolo la acest flash mob.

1
2237
the economistcoperte de reviste cum la noi nu vedem
diverse
11 years ago

coperte de reviste cum la noi nu vedem

obisnuiesc sa ma uit pe ce mai fac marile publicatii de afara sau publicatiile foarte nisate in materie de visualuri de coperta. dupa o vreme in care te uiti regulat incepi sa identifici niste trenduri.

iata citeva coperte care nu si-ar gasi loc la standurile noastre de ziare

reviste pentru ca publisherii ar spune ca nu vind.

 

0
1720
beyonce-and-her-dad11 sfaturi de la primul manager al lui Beyonce, tatal ei: Mathew Knowles,
muzici simpa
11 years ago

11 sfaturi de la primul manager al lui Beyonce, tatal ei: Mathew Knowles,

daca aveti treaba cu industria muzicala, dar si cu divertismentul in general, o sa va placa sa cititi cele 11 sfaturi pe care Mathew Knowles, tatal lui Beyonce – cel care a adus-o in business pina la intilnirea cu domnul sot, jay Z.

cele 11 remarci/recomandari se aplica inclusiv la business-urile mai mici care au legatura cu stringerea unei comunitati. imi place mult cea in care spune ca nu vinzi muzica (produsul tau), ci pe tine; cum imi place si remarca despre tendinta din viitor : comunici life style nu produsul pe care-l faci.

domnul Mathew Knowles a vorbit recent la Sync Summit, una dintre cele mai importante intilniri ale celor implicati in industria muzicala, conferinta care a avut loc la Paris.

1. Money in the music business are spent on an artist’s ego.

2. Less is more. While working in gospel for many years, Mathew learnt that artists don’t have to spend huge money to achieve success.

3. Artists have to educate themselves, developing both their craft and business skills.

4. Create a lot of content, not just music.

5. Mathew says that he figured that it usually takes 6 years of hard work before an artist achieves something big.

6. You sell yourself, not your music.

7. Only 1% of major albums are profitable.

8. Do what no one has done before. He said he was the first to release a remix on an album. Two versions of the same song, with vocals in a different tempo, were counted as one song which led it to a Number 1 spot in charts.

9. Get your stuff out there. You may chase the perfect sound, spending a lot of time and energy on polishing your songs, but in the end of the day you are the only one who will hear the difference.

10. Mathew thinks speaking about musical formats and trends, that the future is in subscriptions. Not only music, but lifestyle.

11. When asked if he discussed with Beyoncé her “secret” album before the launch, Mathew said that they started talking about it “years ago.”

0
2081