Author : Cristina Bazavan

touch-2012-season-1-sezonul-1-official-postertouch – de vazut
filme simpa
12 years ago

touch – de vazut

“What if fate is a formula? What if coincidence is a calculation?”

Touch e despre un pusti care nu vorbeste, in schimb se exprima prin cifre. Are 11 ani, mama i-a murit la 9/11 la World Trade Center, iar tata e un fost reporter care acum se straduieste sa supravietuiasca in timp ce are grija de copilul lui autist.

pustiul asta vede intr-un fel doar al lui, printre numerele pe care le scrie in caiete non stop, intimplari ce vor sa vina care sunt conectate intre ele. si incearca sa faca ceea ce eu numesc “sa inchida cercuri”, sa aduca oamenii interconectati – din alte perioade ale vietii sau prin aliante stranii –  in acelasi loc ca sa  rezolve niste situatii: emotionale, politice, sociale etc.

si cum nu vorbeste, il ajuta tatal lui.

nu stiu daca serialul va fi difuzat vreodata la noi, dar sper sa se intimple asta. daca nu l-ati descoperit inca (stiu ca e de anul trecut, asta e, am avut altele pe lista pina acum) mi-ar placea sa testati macar un episod. e scris ca la Arriaga (Babel) – nonlinear, cu actiuni care se intrepatrund -, are un pusti genial in rolul principal, e cu Kiefer Sutherland in rolul tatalui. o sa va placa pt o duminica dupa amiaza

Multumesc frumos Adrian pentru ca mi-ai spus “o sa-ti placa filmul asta, trebuie sa-l vezi”

2
2331
shutterstock_the endsmerenia de a trai cit “este”
diverse
12 years ago

smerenia de a trai cit “este”

ne dorim sa traim cit mai mult, visam la tinerete fara batrinete.

nu suntem influentati de basme, ci de societatea de consum (care promoveaza produse anti ageing). aceeasi societate de consum ne-a ajutat sa ne crestem respectul de sine si sa ne imaginam ca ni se cuvin multe lucruri. inclusiv o viata mai lunga.

n-are legatura cu dezvoltarea stiintei, ci cu cit am pierdut noi din smerenie: bunicii nostri traiau cu gindul ca asta le-a fost scris, asa a fost sa fie. noi luptam cu mintea ca sa ne fortam trupul sa -si depaseasca limita intru supravietuire in conditii in care acum citiva ani nu se gindea nimeni ca se mai poate trai.

si din aroganta ajungem la extreme.

un medic american a ajutat la nasterea unor copii modificati genetic (acum, cind a facut publica cercetarea, copiii au 3-5 ani ) si spune – cu relaxarea, aroganta si ambitia cercetatorului pasionat –  ca  “ceea ce a realizat e tema de dupa amiaza pentru asistentii lui si ca a refuzat citeva cereri de clonare”, dar ca cercetarea lui va ajuta la transplantul de organe in bolile grave. va imbunatati specia.

foto via Shutterstock

0
1860
untitledO expozitie inedita si un targ devenit traditie
culturale
12 years ago

O expozitie inedita si un targ devenit traditie

text de Noemi Revnic

Anul acesta revista National Geographic implinestea 125 de ani de existenta si 10 ani de la lansarea in Romania. O ocazie perfecta oferita colegilor mei creativi sa organizeze o expozitie de fotografie la Muzeul National de Istorie al Romaniei, in perioada 22 octombrie – 17 noiembrie. Mergeti sa vedeti fotografiile superbe, in programul muzeului, de miercuri si pana duminica, intre orele 10:00 – 18:00.

Dupa ce admirati expozitia, ramaneti in zona si mergeti la Galateca, in C.A. Rosetti 2-4, la “Designer’s Drive In”, targul darling al designerilor romani (printre care ii veti reintalni pe Adelina Ivan, Irina Marinescu, 109, Murmur, Le Petit Indigent), sambata intre 11:00 – 20:00 si duminica, 27 octombrie, intre 12:00 – 18:00.

Un weekend minunat va doresc!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1754
isabelle_adjani_camille_claudel“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”
filme simpa
12 years ago

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

e o secventa in filmul Camille Claudel (cu Isabelle Adjani pe post de muza a lui Auguste Rodin si Gerrad Depardieu pe post de Rodin ) in care sculptorul ajunge in atelierul tinerei care aspira la o cariera ca a lui si-i vede una dintre lucrari.

invirte sculptura pe suportul ei ca sa o vada din toate unghiurile, apoi cheama modelul barbat care e inca in atelier si-i intoarce gitul catre lateral pina ligamentele ii sunt gata sa pocneasca. “lasa-l, il doare”, zice Camille si Rodin riposteaza scurt “daca-ti pasa de model, nu-ti mai pasa de arta. trupul uman e o lume in miscare, e viata”. ii da drumul modelului si-o duce in atelierul lui.

e acolo una dintre femeile care-i pozeaza (ii face si curat) care se dezbraca in doua miscari si se suie pe niste bucati de lemn asimetrice pe care Rodin le aseaza pe o masa rotunda. apoi sculptorul ii dirijeaza corpul cu mina, promptindu-l  intr-o pozitie teribil de incomoda, cu un picior mai sus, unul mai jos, cu trupul adus in fatza, ghemuit intre picioare si o mina in prelungirea unui picior. muschii din spate prind forta si contur si, din profil, recunosti in trupul femeii formele din sculpturile lui Rodin.

Camille se uita la echilibristica modelului, ii ia bratul drept care se afla intins relaxat intre picioare si-l aseaza sprijinit in cot de piciorul drept, si pe stingul il curbeaza si mai mult pe linga picior. pozitia modelului e si mai incomoda, dar in instabilitatea aceea e multa fragilitate. si spatele modelului vibreaza.

Rodin nu spune nimic, dar peste citeva zile Camille gaseste in atelier o sculptura cu trupul femeii asezat in pozitia sugerata de ea. Si urmatoarea data cind vine in atelier, trimite modelul acasa, se dezbraca si se aseaza cu capul ca la esafod, dar cu spatele cambrat ca o floare.

Rodin sculpteaza asta, desi Camille nu isi inlaturase hainele mai mult de nivelul umerilor.

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”, spune Rodin mai tirziu.

*

zilele astea am revazut filmul Camille Claudel (ca o pregatire pentru noul Camille Claudel care va sa vina, cu Juliette Binoche in rolul principal). mi-a luat vreo 3 zile sa-l vad cu totul, are 2 ore 40 si, cu mintea si temperamentul meu de astazi, l-as fi editat la jumatate, dar imi amintesc cit de mult m-a marcat la prima vizionare. in 1990, cred.

 

2
2372
familie1afectiune
diverse
12 years ago

afectiune

in limba romana cuvintul afectiune are doua intelesuri greu de purtat, cu onestitate, pe termen lung.

primul sens pentru “afectiune”, conform DEX, este   “simpatie, prietenie, dragoste fata de ci­neva” , cel de-al doilea sens e folosit doar in situatii de political correctness pentru ca sinonimele lui sunt mai putin pretioase.

cel de-al doilea sens exprima ceva negativ  ” boala, stare patologica a unui organ”

acelasi cuvint, doua intelesuri diametral opuse si momentul intilnirii lor – cind afectiunea (ca boala) trebuie imbracata in afectiune (ca dragoste, prietenie).

momentul ala e inceputul unor povesti din care invatam mereu.

 

 

 

4
4356
Alice Munro wins Man Booker International PrizeCistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor
carti simpa
12 years ago

Cistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor

INTERVIEWER

How do they seem to hold up now? Do you reread them?

MUNRO

There’s an early one in that collection called “The Shining Houses,” which I had to read at Harborfront in Toronto two or three years ago for a special event celebrating the history of Tamarack Review. Since it was originally published in one of the early issues of that magazine, I had to get up and read it, and it was very hard. I think I wrote that story when I was twenty-two. I kept editing as I read, catching all the tricks I used at that time, which now seemed very dated. I was trying to fix it up fast, with my eyes darting ahead to the next paragraph as I read, because I hadn’t read it ahead of time. I never do read things ahead of time. When I read an early story I can see things I wouldn’t do now, things people were doing in the fifties.

INTERVIEWER

Do you ever revise a story after it’s been published? Apparently, before he died, Proust rewrote the first volumes of Remembrance of Things Past.

MUNRO

Yes, and Henry James rewrote simple, understandable stuff so it was obscure and difficult. Actually I’ve done it recently. The story “Carried Away” was included in Best American Short Stories 1991. I read it again in the anthology, because I wanted to see what it was like and I found a paragraph that I thought was really soggy. It was a very important little paragraph, maybe two sentences. I just took a pen and rewrote it up in the margin of the anthology so that I’d have it there to refer to when I published the story in book form. I’ve often made revisions at that stage that turned out to be mistakes because I wasn’t really in the rhythm of the story anymore. I see a little bit of writing that doesn’t seem to be doing as much work as it should be doing, and right at the end I will sort of rev it up. But when I finally read the story again it seems a bit obtrusive. So I’m not too sure about this sort of thing. The answer may be that one should stop this behavior. There should be a point where you say, the way you would with a child, this isn’t mine anymore.

(…)

INTERVIEWER

When you start writing a story do you already know what the story will be? Is it already plotted out?

MUNRO

Not altogether. Any story that’s going to be any good is usually going to change. Right now I’m starting a story cold. I’ve been working on it every morning, and it’s pretty slick. I don’t really like it, but I think maybe, at some point, I’ll be into it. Usually, I have a lot of acquaintance with the story before I start writing it. When I didn’t have regular time to give to writing, stories would just be working in my head for so long that when I started to write I was deep into them. Now, I do that work by filling notebooks.

INTERVIEWER

You use notebooks?

MUNRO

I have stacks of notebooks that contain this terribly clumsy writing, which is just getting anything down. I often wonder, when I look at these first drafts, if there was any point in doing this at all. I’m the opposite of a writer with a quick gift, you know, someone who gets it piped in. I don’t grasp it very readily at all, the “it” being whatever I’m trying to do. I often get on the wrong track and have to haul myself back.

*

Proaspata cistigatoare a premiului Nobel pentru literatura, Alice Munro, intr-un interviu din The Paris Review

 

0
2045
cintece uitatebun simt si fapte bune, zimbiti, mai avem sperante pentru tara asta
culturale
12 years ago

bun simt si fapte bune, zimbiti, mai avem sperante pentru tara asta

in fiecare an, Fundatia Principesa Margareta organizeaza la Ateneu un concert extraordinar. banii obtinuti din vinzarea biletelor  se duc in bursele pe care fundatia le aloca tinerilor care studiaza artele si traiesc in conditii sociale speciale.

anul acesta Concertul Regal il are invitat special pe violonistul Giuliano Carmignola, iar concertul este vineri 25 octombrie la Ateneu.

numai ca anul acesta, intr-un mod magic, semn ca mai avem sperante pentru tara asta, s-au vindut biletele mai bine ca in oricare an (mai sunt citeva, puteti intreba la Ateneu de locuri libere). de ce zic ca e ceva magie la mijloc?!

traim intr-o tara in care oamenii vor invitatii gratuite la orice spectacol si le place mai degraba sa se afiseze, decit sa contribuie efectiv sau sa se bucure de un spectacol; traim in vremuri austere in care oamenii se gindesc de doua ori inainte de a da o suma semnificativa pentru bilete la un concert.

si cu toate astea, s-au vindut majoritatea biletelor la Concertul Regal. pentru mine e cea mai frumoasa dovada ca atunci cind oamenii au incredere intr-o actiune, cind au respect fata de o idee si fata de niste oameni, se mobilizeaza sa -i sprijine.

faptul ca anul acesta Concertul Regal e la un pas de a fi sold out mi se pare una dintre cele mai frumoase vesti. e semnul ca se revigoreaza o generatie care poate pune mina de la mina sa-si sustina copiii si-o face in cea mai eleganta dintre forme, participind la un concert caritabil.

***

dintre zecile de tineri pe care Fundatia Principesa Margareta ii ajuta in fiecare an, e o poveste pe care eu o iubesc mult: un tinar violonist care vine dintr-o familie de hipoacuzici, cu o situatie financiara foarte modesta. tinarul e foarte foarte talentat (dupa ce a intrat in grija Fundatiei Principesa Margareta a ajuns sa fie invitat in concerte la Sala Radio, sub bagheta minunatului dirijor Tiberiu Soare), cinta astazi pe mari scene si studiaza cu cei mai importanti muzicieni. si tatal lui – surdo mut – nu a auzit niciodata cum poate sa-i emotioneze pe ceilalti vioara fiului lui.

Violonistul Alexandru Tomescu a spus cindva dupa ce l-a ascultat cintind “S-a echilibrat universul”, referindu-se la deficienta tatalui si talentul fiului.

***

de ce mai scriu astazi despre Concertul Regal daca biletele sunt sold out?

mai intii ca sa ma plec elegant in fata tuturor celor care au cumparat bilete si mai apoi ca sa va rog sa facem o fapta buna la care nu se asteapta nimeni, dar cu atit e mai frumoasa si poate sa aiba o parte de magie.

sa facem saptamina asta de dinaintea concertului, saptamina in care tinerii care mai cred in valorile adevarate din tara lor fac o donatie catre Fundatia Principesa Margareta.

Ar fi un ajutor pentru alti tineri – in special cei din domeniul artelor, dar si un semnal social despre oamenii in care noi, tinerii, mai credem. puteti dona de al 15 pina la 100 ron , online aici   

ce ziceti? nu e vorba despre suma in sine pe care o donam, ci despre mesajul pe care-l transmitem prin numarul donatiilor.

0
2009
mind_scientific americanstiinta pacatelor – care e explicatia psihologica a pacatelor capitale
diverse
12 years ago

stiinta pacatelor – care e explicatia psihologica a pacatelor capitale

in fiecare dintre cele 7 pacate capitale, asa cum le clasifica biserica, exista astazi gratie psihologiei explicatii stiintifice.

de ce invidiem, de ce suntem lacomi, de ce preacurvim, de ce ne ghideaza mindria, vanitatea.

cel mai recent numar din Scientific American intitulat Science of Sin ia pas cu pas fiecare dintre cele 7 pacate si le desface despicind mintile multora dintre noi. si sufletele.

revista vine si la noi, via Imedio, asa ca va recomand sa o cumparati, este o editie de colectie.

despre invidie:

  • Feelings of inferiority and desire can spur us to bring down our competitors—or to better ourselves.
  • Our ability to successfully control envy impulses is hampered by outside factors such as stress, exhaustion and inebriation.
  • Transforming malicious envy into its more productive cousin, benign envy, may be a way to harness the emotion’s power to motivate.

despre mindrie

  • Pride is a pleasurable emotion that arises when people feel good about themselves; it can bring out both the best and worst in human nature.
  • It appears to manifest as one of two types: hubristic pride and authentic pride.
  • Both types appear to facilitate the attainment of power and high status. Hubristic pride can harm mental health and damage friendships, however, whereas authentic pride can motivate achievement and concern for others.

despre lacomie

  • Eating for pleasure, rather than out of hunger, can prime our brain to want that hedonistic experience more and more.
  • Humans who tend to overeat may develop the same patterns of neural activity in reward areas as drug addicts do; data suggest that eating high-sugar or high-fat diets can lead to cycles of craving and withdrawal.
  • Although the concept of food addiction is controversial, lessons from recent research can put us on a fitter path. Regulating the amount of food choice we give ourselves, for example, and avoiding situations where we are conditioned to eat can help us consume less and feel better.
despre tentatia/dorinta sexuala
  • Brain imaging is revealing the distinct but interlocking patterns of neural activation associated with lust and love.
  • Lust is most likely grounded in the concrete sensations of the given moment. Love is a more abstract gloss on our experiences with another person.
  • Imaging is also helping to decipher the disorders of lust, including anorgasmia. Dozens of discrete regions across the brain fire at the point of orgasm—suggesting many different ways to develop anorgasmia.

 

daca sunteti mai degraba cititori online decit print, puteti sa va faceti abonament aici.

1
1988
ragbone-ss-2014-white-black-peach-leatherPielea – sau ce ma inspaiminta in moda primaverii 2014
moda
12 years ago

Pielea – sau ce ma inspaiminta in moda primaverii 2014

sunt doua tendinte in moda din primavara care va sa vina care imi dau fiori la gindul cum va arata strada. fiori de groza si dezgust, ma iertati.

una dintre tendinte se refera la bustiere care fac ca abdomenul sa fie liber la vedere.

abdomenul este una dintre zonele care inspira erotism, e si o zona erotica foarte puternica, subconstientul transmite mesaje despre fertilitate etc etc etc. dar toate astea sunt valabile cind vorbim despre un abdomen din care nu se revarsa colaceii, covrigii si shaormele.

ma gindesc cu groaza cite sunculite dizgratioase vom vedea in primavara pe strada si cita piele neingrijita.

 

cea de-a doua tendinta se refera tot la piele, doar ca e vorba de insertiile de material de piele in haine.

vom vedea nenumarate musamale plimbatoare pe strada pentru ca vor fi scumpe produsele care sunt din piele veritabila sau o piele ecologica de calitate.

**

ca sa fim in trend in primavara care va sa vina cred ca trebuie sa muncim de pe acum: multe abdomene si o dieta care sa elimine covrigaraia, iar banii economisiti din necumparare de shaorma sau covrigi zilnic sa -i punem deoparte ca sa ne luam haine care au piele adevarata, de calitate.

sau daca nu vrem sa facem asta, sa ne gindim de pe acum ca nu ne vom arata trupul pufos in bustiere strimte pentru ca ii agresam visual pe cei din jur. e o forma de respect.

 

5
3196
Virginia-ZeaniPatru vieti – Virginia Zeani
culturale
12 years ago

Patru vieti – Virginia Zeani

text de Sorana Savu

Astazi, soprana Virginia Zeani implineste 88 de ani, celebrata in Statele Unite si aici de prieteni si de iubitorii muzicii de opera. Sunt 88 de ani adunati, precum ea insasi spune, in patru vieti – petrecute pe mai multe continente, numarand  sute si sute de spectacole, concurand cu gratie, virtuozitate si profesionalism riguros cu cele mai mari nume ale lumii: Callas, Tebaldi, Sutherland.

In Fort Lauderdale, anul acesta, la aniversare, Doamna Zeani a primit omagiul mai multor sute de fani, care au venit sa asculte inregistrarile ariilor din rolurile sale celebre – de la Traviata la Consulul, de la Rigoletto la Maria di Rohan. Si, desigur, sa-i asculte povestile – populate cu personaje care ar fi fantastice daca n-ar fi reale – pe care le istoriseste cu umor si verva.

La 88 de ani, Doamna Zeani isi imparte viata in patru capitole – si il scrie in continuare pe acesta din urma, pentru ca nu si-a pierdut nimic din curiozitatea si vitalitatea tineretii. Primii 20 de ani sunt petrecuti in Romania, intr-o perioada pe care noi, cei care n-am trait-o, o consideram mai degraba romantica: perioada interbelica.

Pentru tanara cu ochi verzi si voce exceptionala, care trecea granita intre Transilvania si Romania si care a trait direct experienta razboiului, romantismul e mai temperat. E vremea lectiilor cu Lucia Anghel (care a considerat-o mezzo-soprana) si, mai apoi, cu Lidia Lipkowska (care a invatat-o primele patru roluri, printre care si cel care urma sa-I devina semnatura: Violetta). E o vreme care a format-o, si personal si profesional, si nu tocmai cu blandete. Fie si numai prima viata a Doamnei Zeani si tot s-ar transforma cu usurinta in scenariu de film.

A doua viata – peste 30 de ani – incepe in Italia, unde Virginia Zehan din Solovastru devine Virginia Zeani si cucereste, rand pe rand, scene si audiente din lumea intreaga, in perioada de maxima glorie, dar si de maxima concurenta, a operei. Cele peste 60 de roluri, cele peste 600 de reprezentatii cu Traviata, drumul impecabil si implacabil de la partituri de coloratura la marile roluri dramatice, longevitatea artistica extraordinara justifica intru totul titulatura “L’Assoluta” pe care criticii si publicul i-au conferit-o.

Aparandu-si cu tenacitate viata personala, doamna Zeani a ramas in atentia publicului doar pe scena, nu si in paginile tabloidelor. Iar inregistrarile – putine pentru o cariera atat de stralucita si de indelungata – abia acum ies la iveala, pe internet, si ii fac dreptate.

A treia viata e cea petrecuta in Statele Unite, la Bloomington Illinois, unde, invatand engleza din mers, marea soprana isi folosea vocea si expresivitatea pentru a-si pregati elevii pentru marile roluri. Alaturi de sotul sau, celebrul bass Nicola Rossi-Lemeni, au fost, timp de doua decenii, cuplul de aur al Universitatii, mentori pentru zeci de studenti si zeci de prieteni.

In Miami, intr-un cartier inecat in flori, Doamna Zeani continua sa tina legatura cu lumea operei (si cand spun “lumea” chiar lumea inseamna): de la Angela Gheorghiu, cu care are o prietenie calda, de peste doua decenii, la Sylvia McNair, care i-a fost studenta la Illinois; de la Placido Domingo la centenara soprana Magda Oliveiro sau la directorul Operei din Palm Beach, opera de care o desparte doar un parc. Si poate n-ar fi rau sa spun ca, uneori, mai lasa sa rasune Vocea impresionanta. Pentru ca Vocea, respectata si antrenata cu inteligenta, e tot acolo.

Nu poti comprima 88 de ani in cateva paragrafe – dar poti spune din toata inima “La multi ani” unui artist minunat si il poti celebra reamintind unul dintre momentele sale de geniu

*
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

0
2170
3613Zadie-Smith-Nord-VestNord Vest – in mintea unei femei
carti simpa
12 years ago

Nord Vest – in mintea unei femei

Nord Vest e o carte despre o femeie de 30 si ceva de ani, cu o diploma sofisticata, un barbat mai frumos decit ea si un parcurs care poate fi rezumat in drumul de la o casa sociala – cea in care s-a nascut – pina la un apartament cochet cu chirie dintr-un cartier londonez.

Nord Vest e o carte despre o femeie care si-a schimbat numele ca sa-si depaseasca limitele impuse de originile familei, care e casatoria cu un barbat care nu creste in acelasi ritm cu ea, care vede in citeva clipe, din citeva detalii, cum prietenii ei fac lucruri de complezenta si se plictisesc ingrozitor la intilnirile care “sustin prietenia”.

Nord Vest este o carte despre o femeie pe care o preseaza sotul si mama sa faca un copil, dar cind ramine insarcinata face avort fara stirea lor. pentru ca vrea ca lucrurile macar intr-o privinta sa ramina neschimbate, in cuplul ei.

Nord Vest este o carte despre o femeie pentru care numarul 37 reprezinta ceva. asa ca dupa capitolul 15 vine cel cu nr 37, apoi vine nr 16, continua numaratoarea consecutiv, dar din cind in cind mai apare capitolul 37.

 Nord Vest este o carte in care stai pret de 310 pagini in mintea unei femei pentru ca scriitoarea, Zadie Smith, are o tehnica incredibila. E o carte care urmareste povestea transformarilor interioare ale unei femei destepte si-o face cu o acuratete incit te intrebi, in rarele cazuri in care poti citi obiectiv – fara sa fii in mintea personajului profund cuprinsa de actiune -, cum naiba face de ma prinde asa?

Nord Vest este o carte despre lupta dintre “a face ce trebuie” si “a face ce simti”

***

Mi-ar placea sa cititi Nord Vest, cea mai recenta dintre cartile lui Zadie Smith. E o scriitoare atit de pasionata de ceea ce face incit in copilarie si-a consumat vacante intregi ca sa exerseze tehnici de scris, povestind acelasi lucru in stilurile marilor scriitori ai literaturii universale. Asta ii da acum o acuratete a tehnicii si un stil personal atit de rafinat incit citesti si recitesti si nu poti identifica decit foarte greu ce face printre cuvinte: ele par o insiruire minimalist, simpla si naturala, fireasca de vorbe care descriu o actiune,

Mi-ar placea sa o cititi daca sunteti femeie pentru ca in macar unul dintre capitole o sa va recunoasteti. (poate chiar in cel cu nr 37 care se tot repeta in carte). Dar la fel de tare mi-ar placea sa o cititi daca sunteti barbat. Nu e usor de dus lectura, dar e una dintre putinele ocazii in care puteti fi 100% in mintea unei femei.

*

acum un an cind cartea se lansa in Marea Britanie, mi-am organizat o deplasare la Londra in asa fel incit sa prind si ziua lansarii si am fost primul primul cumparator al unui exemplar al acestei carti intr-un Waterstone 🙂 asta pentru ca imi place foarte mult zadie smith si cred ca e una dintre cele mai bune scriitoare din lume, in acest moment.

am citit cartea in ziua aia, o parte intr-un parc din londra, restul in avion pe drumul catre casa. am recitit- in acest week end, in traducerea in RO care e minunata. (felicitari Casianei Ionita)

faptul ca am recitit-o si in limba romana cred ca spune mult despre cam cit mi-a placut cartea asta.

Nord Vest, Zadie SMITH, a aparut la Editura Polirom.

4
3450
shutterstok lightlumina de pe drumurile pe care n-au fost altii
personal
12 years ago

lumina de pe drumurile pe care n-au fost altii

intr-o inregistrare care a fost difuzata astazi la Smart FM, Cristina Stanciulescu cea care realizeaza Interviurile SMART, m-a intrebat daca nu mi-e frica sa merg pe drumurile pe care n-au mers altii, facind aluzie la faptul ca e parte din mine sa fac de cite ori este posibil lucrurile diferit de ceilalti.

in timp ce rostea intrebarea, mintea mea a asociat cuvintul “drumul”  nu in sensul metaforic, ci in cel direct si aveam in minte o autostrada sofisticata cu multe benzi pe care merge multa lume in viteza, dar si reversul – un drum pe munte, nici macar pietruit, ingust.

si mi-am dat seama ca, pe oricare dintre aceste drumuri, mi-ar fi frica daca ar fi intuneric si daca n-as stii ce se afla la capatul lui.

***

toti avem drumuri pe care mergem prima data prin viata, chiar daca reprezinta carari batute inainte de altii: cind ne indragostim prima oara, cind mergem la scoala prima oara, sau la primul loc de munca, sau ne mutam intr-o casa cu iubitul/(a), cind ni se naste primul copil sau… lista e lunga.

ce e “prima data” pentru mine poate sa fie banal pentru altul, dar si pentru el exista, astazi, acum, o prima data de la ceva. un drum pe care n-a mai fost.

toti avem frica de a merge pe un drum necunoscut, mai ales cind el pare salbatic, intunecat si nici nu stim foarte bine unde duce.

doar ca daca stam si ne ascultam, daca ne preocupam sa ne luminam mintea, reusim sa facem lumina si pe carile pe care mergem.

frica dispare intotdeauna in prezenta LUMINII.

*

despre asta i-am vorbit Cristinei Stanciulescu, despre a te lupta cu frica de a merge pe carari noi, luminindu-ti mintea.

despre constientizarea faptului ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra si nu in afara ei. si ca uneori cind noi nu putem face lumina, putem cere sprijinul prietenilor sau… oamenilor luminati. (si nu, n-are legatura cu religia ceea ce cred si scriu aic

daca te gindesti la asta cind ti se pare ca nu mai gasesti drumul apar din tine, sau de la cei din apropierea ta,  suficiente surse de energie ca sa se aprinda ceva lumina pe carare.

foto via shutterstock

1
1899
shutterstock pampering15 minute de rasfat doar pentru tine
beauty
12 years ago

15 minute de rasfat doar pentru tine

text de Mihaela Dumitrescu

 

Pentru ca a venit week-end’ul cred ca meriti din plin macar 15 minute de rasfat….Se simte in aer o nevoie acuta pentru relaxare, pentru deconectare.

De ce zic acest lucru …pentru ca ieri o prietena epuizata de cei 3 copii spunea “imi doresc doar 30 de minute pentru mine sa stau cu un ceai de ghimbir cu miere si lamaie  in pat la un film bun …vrea cineva 3 copii pentru cateva ore ?”;))).  Cine se inscrie?

Mi-am permis sa “emit” niste sfaturi cam ce ai putea face in 15 min pentru a te relaxa, care la mine functioneaza, si care sa includa si un rasfat pentru ten si corp.

  1. O baia relaxanta asta pentru a ne detasa de grijile zilnice. Fie ca alegi sa adaugi sare de baie naturala, fie ca alegi un gel de dus pe baza de ingrediente cosmetice naturale, cred ca poti obtine pentru tine un moment de relaxare si rasfat.

  2. Tenul tau are nevoie si el de ingrijire si pentru a face din asta un moment de relxare iti poti prepara singura o masca hidratanta si antirid pe baza de ulei de argan, miere si lapte. 15 min si apoi tenul tau iti va multumi.

  3. Poate si ideea de a avea ceva nou, sa schimbi ceva iti aduce un plus de relaxare. Sa iti alegi roluri diferite cel putin prin prisma culorii parului poate fi interesant si reconfortant. Alege sa mergi pe o varianta de vopsea de par naturala pentru a nu deteriora fibra capilara si pentru a oferi si un tratament parului.

  4. Pentru a scapa de senzatia de piele intinsa si uscata delecteaza-te cu o lotiune hidratanta bio pe baza de miere& lapte sau catina & portocale sau unt de shea& Aloe vera …si lista poate continua. Daca uleiurile esentiale si cele vegetale din compozitie sunt bine alese, momentul poate fi un rasfat si pentru simturi.

  5. Alege sa iti activezi noi resurse de energie prin a te deconeta de la toate grijile si alege aromaterapia pe baza de uleiuri esentiale. Alege aroma preferata – de lime, portocale, de eucalypt  si descopera ca poti avea si in acest fel 15 min de relaxare doar pentru tine.

Sigur lista poate continua…daca am reusit sa va conving sa va alocati macar 15 min de relaxare in acest week-end e de bine. Va invit de asemenea sa decoperiti toate produsele cosmetice naturale care va pot ajuta sa va relaxati, evident alaturi de o carte buna, un ceai sau o cafea .

 *
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.
0
1997
despre citit scrisce sa (mai) citesti daca vrei sa scrii
jurnalism
12 years ago

ce sa (mai) citesti daca vrei sa scrii

dupa ce am scris aceasta postare despre destructurarea unor texte care fac acum valuri in online am primit intrebari despre  “ce sa citesc despre scris”.

am scris de multe ori despre necesitatea de a invata sa scrii constient fata de ceea ce vrei sa oferi ca senzatie, emotie cititorului, despre nevoia de a cunoaste structurile narative – fie si la nivel de informatie – daca tot vrei sa te exprimi in scris.

incerc sa pun aici cit mai multe dintre informatiile (scrieri/carti pe care le puteti citi, dar si cursuri la care puteti merge, aici in bucuresti) care au insemnat ceva pentru mintea mea, mi-au ordonat cumva scrierea. sper sa va fie de folos. multe sunt linkuri de la articole de pe acest blog, intrucit scrierea constienta, structurata, controlata e o zona care ma preocupa de foarte mult timp.

despre structuri

in acest moment la nivel international se pregateste unul dintre cele mai mari cursuri despre structura textelor, e un experiment tinut de 3 profesori care locuiesc in berlin.  se mai pot face inscrieri, e gratis, acces prin email, la cursuri video in engleza. tine 18 saptamini, incepe saptamina viitoare:  The future of storytelling

pina luni va mai puteti inscrie la cursul de scenaristica de la ControlN – nu e doar despre cum se scrie un scenariu de film ( si pina la sf scrieti un scenariu de scurt metraj), e despre cum sa-ti construiesti personajele, despre cum sa le prezinti publicului, despre structuri de povesti si, partea mea preferata din acest curs, despre conflict si fortele antagonice:) . cursul incepe pe 22 oct, se numeste First Draft.

tot la Control N este un curs de scriere creativa tinut de Cristian Teodorescu, o noua serie a inceput joi.

Story – continut, structura, metoda si principii scenaristice Robert McKee (chiar daca e despre film, spune foarte clar si asezat despre structurile din interiorul multor actiuni, nu doar a unei povesti si-o face intr-o forma foarte accesibila, americaneasca. va poate ordona scrisul usor) – a aparut la editura Filmtett. intr-o vreme se gasea doar in libraria Bastilia.

On Writing Well – the classic guide to writing nonfiction – William Zinsser (o am in pdf pt doritori)

Off The Page (writers talk about beginnings, endings and everything in between) – cum cartea nu e tradusa la noi, la link sunt citeva fragmente pe care le-am transcris pentru blog.

Raymond Carver – A Writer’s Life. ( e biografia lui Carver, dar cum el era absolut maniac in analiza structurilor narative sunt capitole intregi in care vorbeste despre asta. cum cartea nu e tradusa la noi inca, am scris si pe blog, aici, un fragment. in carte sunt insa lungi insemnari despre cursurile lui Cehov despre scris…)

… Cehov despre scris, in scrisorile lui catre prieteni si familie

Literatura vs matematica

*

n-am urmat cursurile, dar stiu profesorii si stiu ca sunt ok:

Curs despre Eseul personal tinut la Fundatia Calea Victoriei de Ana Maria Ciobanu . asta e ce ar trebui sa stie cam toti cei care scriu din viata lor, amintiri si povesti. dupa aceea veti intelege ca nu e o aroganta cind spun ca (mai) toate scrierile arata acum ca niste compuneri despre… cum mi-am petrecut iubirea/viata, in loc de vacanta. adica niste scrieri de scoala generala. urmatorul curs incepe pe 14 noiembrie.

Scrie despre tine – atelierul scrieri personale, intr-o structura dramatizata (piesa de teatru) sustinut de Vera Ion. ea o numeste documentare si povestire a realitatii, dar eu spun ca e tot pentru cei care isi scriu amintirile in reviste sau bloguri, pentru a invata sa-ti faci curat in minte si in pagina, inainte de a da si cititorilor sa citeasca povestea ta. urmatorul curs incepe pe 22 octombrie.

Atelier de scriere creativa sustinut de Florin Iaru si Marius Chivu, la Revista de povestiri. seria 3 a inceput pe 7 oct. detalii aici

***

despre etica scrisului & motivationale pentru scriitori

Why I write, eseul lui George Orwell (nu e tradus la noi, dar il gasiti la Anthony Frost in original)

Why I write, Joan Didion, intregul eseu aici ( e o serie intreaga de asemenea texte, astea sunt insa preferatele mele. )

Henry Miller & Neil Gaiman on Writing

Stephen King on writing –  am cartea cu totul in pdf, pentru cine doreste:)

conversatii cu Truman Capote

Scott Fitzgerald on writing

(revin cu o noua serie simbata viitoare:) )

 

foto via shutterstock

Fana TesfagiorgisSpendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema
culturale
12 years ago

Spendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema

acum ceva vreme, pe un drum sibiu bucuresti, un domn sofer care ma avea in grija mi-a pus sa ascult Mahler. luase primul cd “cultural” pe care-l gasise in masina sefei lui. i se spuse ca ma ocup cu “cultura”:)

pasiunea mea pentru muzica clasica e spre zero, cu mici exceptii recente, asa ca dupa o jumatate de ora aveam creierii pe bigudiuri si nu mai stiam ce lucruri despre vedete sa-i spun ca sa-i distrag atentia si sa se creeze ceva conversatie. voiam sa oprim tristetea aia de muzica. (imi cer scuze fata de iubitorii muzicii lui Mahler, iertare, iertare, iertare)

aseara, la o cina, mi-am reamintit asta si un prieten a zis “ai vazut Splendid Isolation? seria de dansuri semnate de Jessica Lang?”. cum nu vazusem si o stiam mai degraba pe Jessica Lange, nu pe doamna coregrafa cu numele apropiat, m-a pus sa promit ca atunci cind ajung acasa caut episodul cu Mahler.

***

Splendid Isolation nr 3 este despre iubirea dintre Alma, o tinara socialite, si compozitorul Gustav Mahler. prima lor intilnire a fost la balet unde au polemizat teribil asupra temei din spectacol. ea n-a dat prea mult credit parerilor lui, dar a acceptat sa-l revada a doua zi. s-au casatorit 5 luni mai tirziu.

Alma studia si ea muzica si ar fi putut fi o compozitoare de succes, doar ca sotul ei, prea tristul si depresivul Mahler a decis ca nu pot fi doi muzicieni in familie, iar ea a renuntat la tot ce ar fi insemnat ca artist ca sa se dedice iubirii pentru un geniu. ( in scrisori povesteste despre cit de greu ii e sa faca fata acestei renuntari chiar si la multi ani dupa casnicie, cind e mama a doua fetite.)

dupa o dragoste cu nabadai, Alma a derapat din mariaj cu o iubire pentru un tinar domn arhitect, moment in care Mahler a scris Simfonia nr 8, pe care i-a dedicat-o.

iata un minut din ceea ce se cheama Spendind Isolation nr 3, dansul inspirat de Alma.

iar aici un making of despre splendid isolation nr 3.

are sens sa va mai spun ca toata noaptea am citit si am ascultat Mahler?
desigur, mi se pare in continuare teribil de trist, ma doare stomacul cind ascult, dar acum ascult cu… alti ochi. cautind ceva printre note.

ma tot gindesc cam cum a pus problema Mahler ca sa o convinga pe Alma sa renunte la ce o reprezenta ca sa se izoleze in lumea lui.

0
1981
101205_5despre cum ne oglindim in lucruri
culturale
12 years ago

despre cum ne oglindim in lucruri

cind arta poate esentializa un comportament uman fara sa arate oameni in cadru intelegem cit de puternica poate fi in viata noastra influenta unor oameni cu har creativ.

iata un proiect al unui japonez pe nume Ramon Todo care mixeaza geamul, oglinda, in diverse contexte: aici in piatra si carti.

de fapt vorbeste indirect despre cum ne oglindim in lucrurile din jurul nostru, cum le vedem “altfel” de la privitor la privitor, influentati de proiectiile personale, de experientele pe care le avem, de unghiul din care privim.

uitati-va la aceste creatii din perspectiva pe care tocmai am descris-o. sunt sigura ca o sa zimbiti.

 

si e frumos ca exemplificarea oglindirii e cu un obiect – cartea – care-ti permite usor accesul la alte lumi, dar si cu un altul – piatra – care aparent nu-ti permite niciun acces. desi e una dintre marturiile cele mai importante, stabile, ale trecerii timpului.

mai multe dintre creatiile lui aici

 

0
1732
House-View-NightO casa din Timisoara – design genial
diverse
12 years ago

O casa din Timisoara – design genial

nu stiu cine sunt andreescu si gaivoronski, casa de arhitectura care a creat , pentru ca alt cuvint nu e potrivit, casa pe care o veti vedea mai jos, dar mi-ar placea foarte tare sa-i cunosc

sper din tot sufletul ca sunt cunoscuti in lumea arhitectilor din romania si mai sper, de asta si scriu despre ei, ca si revistele glossy le vor acorda ceva atentie. sunt genul de oameni care i-ar putea invata pe romani ca locul in care traiesti – casa ta – spune o poveste si te face sa te simti bine si sa-ti fie bine, fara sa ingramadesti multe lucruri in ea, fara sa pui multe blitz blitzuri si zorzonele.

iata o casa din Timisoara creata de ei, o casa moderna care integreaza intr-un mod foarte creativ lumina. mi-nu-nat.

de aici unde gasiti mai multe fotografii din casa.

 

1
2572
fatada promenadaLa Promenada printre “beautiful minds”
moda
12 years ago

La Promenada printre “beautiful minds”

Aseara am mers la deschiderea centrului comercial Promenada, un VIP party in avanpremiera deschiderii oficiale care se intampla astazi.

A fost una din rarele ocazii in care am stiut cu mult inainte cu ce ma imbrac si cam ce voi face acolo (cum nu-mi place sa merg la ceremonii VIP, aman de fiecare data orice decizie in privinta evenimentului si ma pregatesc in ziua lui, cel mai adesea cu doar 2-3 ore inainte, daca n-am reusit sa gasesc o scuza decenta de ce nu merg)

Ei bine, de data asta a fost foarte simplu. Campania de promovare spunea ca Promenada e pentru femeile care pun mai mult pret pe stil si nu pe moda, si ca e pentru cele care stiu sa poarte o haina, nu haina sa le poarte pe ele.

Am si eu aceasta deviza in viata, asa ca mi-a fost foarte usor sa pastrez minimalismul meu din haine si sa-l asortez cu ceva care sa dea putina culoare (un sirag de perle, in cazul de fata)

***

Pe drum catre casa, m-am gandit ca oamenii din spatele Promenada (ii cunosc, unii dintre ei sunt prieteni cu mine) au o doza mare de nebunie frumoasa pentru ca vor sa faca din locul ala nu un mall, ci un spatiu in care sa te simti bine in pielea si mintea ta, sa fii confortabil cu tine si sa nu epatezi cu nimic. Nu e genul de mall in care sa iesi pe tocuri, accesoriu al unui domn in maieu si bascheti.

Dar cum sa faci asta cand vorbesti despre un mall care – pana la capat – e un loc in care gasesti mai multe magazine?

Au construit o cladire altfel, o cladire inteligenta, cu materiale care – atentie – nu capteaza microbii si care reflecta lumina. Au fost atenti la detalii care sunt foarte simpatice: exista toalete speciale pentru copiii care trebuie insotiti de mama, respectiv tata.

In plus fiecare dintre cei care au magazine in Promenada au fost rugati sa aiba un concept special si sa inoveze in interiorul muncii lor: asa a aparut acolo H&M HOME (si sunt foarte putine asemenea magazine in lume) sau au aparut magazinele concept pentru electrocasnice.

In zilele urmatoare, in lunile urmatoare va recomand sa va uitati la ce se intampla la Promenada. O sa fie foarte dragut sa remarcati cum, cu multa discretie si bun simt, isi triaza publicul. Cum comunica pentru cei pentru care confortul e mai important decat luxul, croiala mai importanta decat eticheta. Cei pentru care experienta cumparaturilor nu inseamna show off.

Ma uitam aseara pe Facebook si vedeam comentarii suparate din partea unora care nu fusesera invitati. Si felul in care comentau m-a facut sa ma gandesc “nu sunteti in target pentru Promenada, de asta n-ati fost invitati”

Am mai spus-o, cred ca Promenada poate sa devina o oaza de bine in Bucuresti si e cel mai bun exemplu ca oamenii sfintesc locul. Cu perseverenta si bun simt.

E un loc – cum il descriu ei frumos – for beautiful minds 🙂

Aseara dansau Monica Petrica si Razvan Mazilu, divin ca de obicei. Astazi cind am fost la H&M Home (n-am rezistat tentatiei, asta e), la etajul 1 si la etajul 2 doua cvartete reinterpretau melodii celebre.

1
2102
microfondespre relatii, compromisuri si frici – duminica la Smart FM
diverse
12 years ago

despre relatii, compromisuri si frici – duminica la Smart FM

putin mai devreme, in studioul Smart FM – la o inregistrare pentru duminica asta – Cristina Stanciulescu (care face interviurile SMART, cind nu e publisher Ringier si mama a unui baiat minunat pe nume Teo)  m-a intrebat cum vad evolutia cuplurilor – in contextul faptului ca intilnesc multi oameni, am acces la povestile vietilor multora, faimosi sau mai putin faimosi.

cind am auzit intrebarea primul gind (inca nu terminase de rostit toata argumentatia) a fost “in spatiul public e multa falsitate, dar nu e treaba mea sa o comentez”

am vorbit despre cum faptul ca ne-a crescut respectul de sine, iar increderea in propriile persoane (indiferent ca e vorba de femei sau barbati) ne influenteaza modul in care ne raportam intr-o relatie si cum nu mai luptam pentru relatiile noastre asa cum o faceau parintii sau bunicii nostri.

si ne e mai usor sa facem asta pentru ca nu mai exista presiunea externa “ce zice gura lumii” daca divortam, traim in concubinaj, traim singuri.

credem ca ni se cuvin lucruri de la celalalt; sa fim ascultati, sa fim rasfatati, sa fim ocrotiti. dar noi nu ascultam, rasfatam, ocrotim. suntem mai centrati pe sine si vrem sa obtinem lucruri pentru noi de la celalalt, dar nu oglindim decit in mica masura si asteptam oricum rapid rezultatele – validarea – pentru efortul pe care l-am facut.

iar cind lucrurile se strica, nu mai luptam sa le reparam. e ca si cum nu mai plantam nimic, dar vrem sa culegem recolta mereu. si cind pamintul nu mai e roditor, mergem sa luam din alta parte.

ne-a invatat societatea de consum ca e foarte usor sa obtinem altele rapid in loc. cu ceva costuri, dar le putem obtine. mai ales ca avem incredere in noi ca putem face asta.

numai ca e un lant trofic si la capatul lui cineva trebuie sa si planteze ca sa existe o recolta, cineva trebuie sa si taca daca toti vorbesc, cineva trebuie sa si ocroteasca, rasfete.

*

nu am verbalizat niciodata atit de clar niste lucruri importante din mintea mea si-i multumesc Cristinei ca a pus intrebarile corecte.

m-a mai intrebat despre compromisuri – si-am si povestit citeva dintre cele pe care le-am facut. despre frica pe care o simti cind mergi pe un drum pe care altii nu vor sa mearga, despre riscurile de a fi diferit de multime.

am conversat cit pentru doua ore de emisiune – cu muzici frumoase printre vorbele noastre. o sa puteti asculta dialogul, duminica, la Smart FM , de la 9 dimineata. la cafeaua de dimineata.

 

 

1
1811
outside the boxArhi, Radu F, Otrava si citeva observatii
diverse
12 years ago

Arhi, Radu F, Otrava si citeva observatii

m-am distrat foarte mult ieri citind reactiile pe care le-a generat Arhi cu  “scrie ca Radu F Otrava Day“. sunt citeva zeci articole si foarte multi bloggeri au intrat in jocul de a “copia” genul de scriere pe care-l practica Radu F Constantinescu si Cristian Simonca (cel care are “Blogul lui Otrava”)

ce arata asta?

sunt foarte multi care s-au prins ca tinerii domni pe nume Cristian Simonca si Radu F Constantinescu folosesc o reteta si ca parte din notorietatea pe care au cistigat-o acum in online tine de o falsitate si de niste roluri in spatiu public.

mai exista si ego-ul la mijloc: “si eu pot scrie ca aia care au succes pentru ca sunt multe sabloane”. (partial adevarat; la scris, nu la sabloane)

dar exercitiile distractive de zilele trecute mai arata citeva lucruri: bloggerii care au intrat in joc nu stiu sa deconstruiasca un text, nu au backgroundul necesar sa inteleaga din ce si cum copiaza/se inspira domnii in cauza si n-au inteles, de fapt, in ce sta aparentul succes al domnilor respectivi (sau le-a fost teama sa mearga pina la capat si-au cotit-o printr-o gluma in textele lor)

asta pentru ca niciunul dintre textele parodie nu e motivational. nu se termina cu o iesire in macro din care cititoarea – nefericita, neinteleasa etc – sa creada ca poate merge mindra mai departe, aspirind la fericire.

ce arata asta in partea cealalta a jocului?

baietii astia doi chiar stiu ce fac. am mai spus-o, sunt inteligenti, au identificat o nisa si o exploateaza foarte smart profitind de faptul ca sunt foarte foarte multi oameni care au nevoie sa fie maguliti (online – pentru ca nu primesc nicio alta atentie/validare in spatiul offline), sa li se dea o iluzie de mai bine.

sunt cabotini? desigur, dar nu cred ca dimineata cind se trezesc si se uita in oglinda din baie isi spun “sunt cel mai sincer din lume”, cel mult gindesc “sunt suficient de smeker”.

copiaza? desigur. din carti motivationale, din literatura . de fapt, adapteaza, nu copiaza mot a mot. si-au o scuza frumoasa: nu se inventeaza apa calda.

scriu panglici invalurite, fara o structura si fara alt scop decit ego-ul cititoarei? da. desi Cristian Simonca ar putea scrie si foarte structurat caci stie cu ce se maninca treaba asta, dar nu are nevoie. pentru publicul pe care-l tinteste e suficienta aceasta dantela din perdea.

ca sa fim corecti pina la capat sunt insa extrem de putini oameni din online care scriu urmarind o structura, care stiu de fapt ce inseamna structurile narative, si toti- dar absolut toti – din momentul in care scriem in spatiul public, deci pentru atentie, avem in vedere si ego-ul cititorilor.

(aici despre necesitatea de a invata despre structuri narative cind vrei sa scrii in spatiul public si sa performezi cu asa ceva)

eu ii admir pe baietii astia ca au gasit publicul caruia sa ii vinda gogosile cu funda. si e dreptul lor sa faca afacerea asta.

stiu ca diferenta se va face in momentul in care ei vor putea sa si monetizeze audienta pe care o cresc acum pe o nisa foarte specifica.

pentru ca diferenta dintre ei si Arhi, de exemplu, este – in acest moment – in influenta si credibilitate pentru audienta/comunitatea pe care si-au crescut-o.

ma indoiesc ca oricare dintre cei doi ar fi putut genera, acum, astazi, cu un articol de 30 de rinduri atit de multe reactii in online; nu la nivel de like ori share. ci la nivelul de a intra in joc, de a face ceva ce te-a invitat cineva sa faci, pe timpul tau, in spatiul tau.

iar influenta, credibilitatea si reputatia sunt cele mai grele lucruri de obtinut/ crescut. si in online, si in viata.

*

daca n-ati urmarit reactiile la propunerea lui Arhi, va puteti distra in selectia lui de pe blog, sau pe larg pe blogurile celor care au parodiat Ovi, Eftimie, Auraş, Erevan, Joe, Mariciu,Români Gândiţi, Hoinaru, Zoso,The Fua, Marius Sescu, Questioare, Răzvan Baciu,Moldovenesc, Daniel Urda, Mimanu, Dragoş Mone, Toma , spi-oana, Ligia Adam, Ionuț Tecuceanu, Lucia Scurei, Fără Supărare, Zicu, Lucia Scurei,Robintel, Pandutzu, Ionut Bunescu

foto via shutterstock

later edit (pentru cei care ajung pentru prima data pe acest blog): nu aprob decit comentariile care sunt respectuoase si pertinente. indiferent de care parte a taberei va aflati. desi acum inteleg ca am suparat ambele tabere.