Author : Cristina Bazavan

brandy laubadeMasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

MasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

ati intrat vreodata intr-un magazin de bauturi, ati spus ce vreti sa pregatiti la o cina si l-ati rugat pe domnul din magazin sa aleaga o bautura pentru voi?

am facut asta saptamina trecuta la Comtesse du Barry.

veneam dupa niste zile in care o parte din timp o petrecusem la Spa sau in saloane de frumusete si m-am gindit ca ar fi frumos sa echilibrez investitiile in mine cu o cina dragutza si pentru restul familiei.

am intrat la Comtesse du Barry de pe Episcopiei, am povestit cam ce vreau sa gatesc (nu pot sa va spun inca pentru ca din motive de deplasari, cina n-a avut loc inca) si un domn simpatic a inceput sa-mi recomande bauturi.

dupa 3 incercari – descria gustul, calitatile podgoriei din care era produs etc – am ajus la un brandy dintr-o podgorie al carei nume mi-a adus aminte de un celebru brand de lengerie intima:) Chateau Laubade, productie 1978.

dintre toate bauturile, brandy-ul si cognac-ul mi se pare a fi unele speciale, mai ales ca pot fi folosite foarte smart la deserturi (sa incercati pepene galben cu cognac sau brandy), asa ca am facut achizitia.

e o bautura rafinata, o editie veche de 35 de ani, probabil va ginditi ca e evaluata astronomic. ei bine, nu. pretul ei e undeva pina in 300 de ron.

si pentru ca am platit cu MasterCard Gold, iar Comtesse du Barry e in programul MasterCard Elite am primit si o simpatica reducere de 5%.

***

ce vreau sa spun cu aceasta poveste? de multe ori, rafinamentul si luxul e la un pret accesibil daca ai consilierii potriviti si daca indraznesti sa intrebi. sunt locuri in Bucuresti in care a cumpara ceva poate deveni o experienta in favoarea ta, poti experimenta lucruri care altfel ti se par a fi inabordabile.

puteti vedea toate locatiile din proiectul MasterCard Elite aici. in toate locurile astea, daca spuneti franc ce va trebuie, va fi cineva care va face tot ce e posibil ca achizitia voastra sa fie cea mai potrivita, banii cel mai eficient folositi, iar experienta shoppingului sa fie plina de lucruri noi descoperite. si veti avea si discounturi simpatice.

1958
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

2680
toma coconeaToma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea e un om cum n-ati mai intilnit.
Poate alerga (cu 40 de kg in spate) peste 100 de km intr-o zi, prin munti, zapada si viscol. Are o vointa incredibila (era sa moara de citeva ori de hipotermie, dar a preferat sa se autoraneasca pentru a ramine treaz in loc sa sune sa-l recupereze cineva).
Are vise mari si face totul ca sa si le implineasca.
ca atunci cind cu bazinul rupt a fugit din spital pentru ca avea un vis “sa zboare cu parapanta cind e eclipsa de soare”

*
Toma e unul dintre putinii oameni la care ma gindesc cind mi se pare ca nu mai pot merge mai departe.

In singura noastra intilnire fata in fata (sunt un mare fan de f multi ani), cind l-am intrebat ce-si spune cind nu mai poate, mi-a raspuns “dar nu trebuie sa gindesti ca nu mai poti, daca gindesti asa, gresesti”

ma gindesc des la vorbele lui cind sunt obosita sau cind mi se pare ca luminita de la capatul tunelului e prea departe si eu nu o mai vad ca mai e si vreo cotitura pe drum.

Toma e un mix minunat de putere, vointa, optimism si bun simt. e un om care poate face imens de multe doar din mental si care a ramas modest. e rara avis.

***
Toma incepe astazi de la ora 12.30 ora bucurestiului pentru a 5-a oara cea mai grea competitie din lume Red Bull X Alps: sa parcurgi cu parapanta sau alergare peste 1000 de km de la salzburg la monaco, cu puncte cheie unde trebuie sa faci check in, cu zone de frig cumplit prin Alpi sau zone mai cochete prin satucuri austriece.

si-a promis ca nu se va lasa de competitia asta pina nu o cistiga (de doua ori a iesit pe locul 2), are 38 de ani si sper din tot sufletul ca anul asta e anul lui. e o editie aniversara RedBull X alps si-ar fi frumos sa o cistige tocmai acum.

intr-un fel si participarea lui in aceasta competitie (cu minimum de resurse spre deosebire de ceilalti sportivi care au echipe mari care-i insotesc) e precum toata viata lui: a invatat singur cum sa se descurce si-a perseverat.

prima parapanta si-a facut-o renovind in fiecare noapte timp de mai multe saptamini, parapanta pe care niste sportivi englezi o abandonasera ca se rupsese. cu acea parapanta cusuta de el la lumina luminarii nopti in sir a inceput sa invete sa zboare. si-apoi a inceput sa cistige concursuri.

Toma Coconea poate fi un exemplu pentru fiecare dintre noi incit ar trebui plimbat din oras in oras sa le spuna oamenilor povestea lui si cum isi urmeaza visurile invingindu-si trupul cu puterea mintii.

sa-i tineti pumnii lui Toma. sunt atit de rari oamenii ca el.

Baftaaaa Tomi

ii puteti vedea in timp real tot parcursul aici, unde ii puteti lasa si mesaje de incurajare. stiu ca aceste mesaje conteaza mult pentru ca in momentele de motivare de inainte de culcare, antrenorul lui ii citeste dintre ele. asa ca … sa-i scrieti, da?

2827
spiterifan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

fan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

e un lant trofic al fan-ului – al celui care place pe cineva pentru activitatea sa artistica: pentru fiecare om exista un altul care a insemnat sau inseamna o emotie transmisa intr-o forma artistica. si, cu siguranta, chiar si cel care reprezinta pentru multi inspiratia are o persoana care l-a inspirat si pe care ar dori sa o intilneasca.

aseara vorbeam despre asta cu prietena mea Elena Prodan, undeva in dreapta scenei CIUC de la Bestfest, in timp ce asteptam sa o intilnim pe Sharleen Spiteri, doamna de la Texas.

***

pe vremea studentiei cind lucram la Radio 21 si eram vocea pentru European Top 100 (un top-show cumparat din Anglia pentru care faceam doar “vocile”, traducerea interventiilor dintre piese ) am ascultat prima data Say what you want.
pentru ca programul se difuza in Ro la o saptamina dupa Londra, am fost prima care a prezentat/ difuzat cintecul asta la radiourile de la noi. In aceeasi editie a fost si I don’t want lover, pentru ca era the highest new entry si acordau o atentie speciala trupei Texas.

asta e prima mea amintire cu doamna Spiteri si mai stiu ca m-am rugat de tehnicus sa scoata de pe minidisc (o creatie care arata ca o cutiutza si era cea mai noua descoperire de dupa caseta cu banda pe care o rasuceai cu creionul ca sa intre piesa de unde trebuia) “Say what you want” si sa mi-l puna pe o caseta. undeva in cutiile cu amintiri din epoca de inceput a vietii mele din radio e si caseta asta.

dupa care am urmarit-o mult. mi-a placut cind a inceput sa-si descopere feminitatea – de Sharleen Spiteri, zic – pentru ca in partea de inceput a carierei ei arata ca un baietel simpatic. si stiu ca parte din transformarea ei a fost domnul cu care a si facut un copil, Ashley Heath – un sef de revista glossy care i-a dat multa incredere in ea.

aseara am intilnit-o.

***

habar nu aveam de ce mi-am dorit atit de tare sa o intilnesc. poate pentru ca muzica ei e parte din studentia mea, din niste ani in care am tras tare si-am muncit foarte mult. poate pentru ca versurile de la “I’ll See It Through” imi plac atit de tare incit mi-as fi dorit sa le pot scrie eu.

***

Sharleen Spiteri e foarte naturala, foarte calda si… timida.

a fost supportive si a facut conversatie cu grija sa umple orice spatiu liber ca sa te faca sa te simti bine. iti acorda atentie totala pentru ca era constienta ca daca ai vrut sa o intilnesti inseamna ceva pentru tine. a fost gazda perfecta, amfitrioana calda si foarte dedicata.

o tradau insa picioarele.

a facut fotografii cu cei citiva oameni pe care i-a intilnit inainte de concert si, in timp ce zimbea profesionist si ii lua in brate pe fiecare dintre ei, picioarele erau incrucisate cu dreptul peste stingul, iar talpa bocancului drept era la verticala, ca o mica bariera de aparare.

si era foarte multa fragilitate in gestul ala.

altfel, are 45 de ani si arata f f f bine. era inapoi in look-ul de baietel simpatic. si-a cintat minunat.

***

cind am plecat de acolo stiam de ce am vrut asa tare sa o intilnesc: sa ma mai conving o data ca si oamenii aia mari pe care-i plac, sau i-am placut vreodata, sunt facuti din temeri si victorii.

multumesc mult Emilia si Dragos ca ati facut posibila aceasta intilnire.

***

evident am cerut autograf pe un album vechi care insemna ceva pentru mine. “o sa cintam si de pe albumul asta in seara asta”, a zis doamna Spiteri si s-a semnat cu mina stinga.

2528
sprincene geometrieMasterCard Elite: geometria sprincenelor

MasterCard Elite: geometria sprincenelor

Pun pariu ca Anastasia Soare, supranumita regina sprincenelor, era foarte buna la matematica la scoala. Nu atit pentru ca a putut gasi o formula aproape matematica prin care reaseaza forma sprincenelor ca sa se incadreze bine pe orice fatza, cit pentru cum si-a construit business-ul si cum a stiut sa-l faca accesibil pentru consumatori.

*

Aveam sentimentul ca pentru o programare la salonul Anastasiei Soare (are 2 in bucuresti) trebuie sa astepti cam 3 saptamini pentru ca e aglomeratie mare. Saptamina asta (care a fost una cu programe de relaxare si retushuri 🙂 ) am sunat sa-mi fac o programare. Fetele m-au primit a doua zi, mi-au reasezat sprincenele si mi-au schimbat in 30 de minute expresia fetei folosindu-se de geometrie.

Ma asteptam sa stie ce fac, de aia ma dusesem acolo, ce nu ma asteptam, si am realizat in timp ce stateam cuminte pe scaun iar Ana facea minuni cu creioane, benzi de ceara, pense si sabloane, a fost cit de organizat e business-ul si orientat catre public.

Pentru ei nu e atit de important sa vii in salon ca sa-ti faca sprincenele, e important sa stii cum sa ti le faci si sa poti sa ti le faci singura acasa. O parte mare din business e formata din truse speciale care contin sabloane pe diverse masuri, pudre, creioane, geluri.

Si culmea este ca, acasa, folosindu-le, ai niste sprincene care arata ca si cum ar fi trecut pe la cel mai tare make-up artist. Totul foarte natural, foarte neostentativ (nu vor sa te tatueze, folosesc forma si plantatia naturala a sprincenei si de acolo incolo te invata cum sa completezi ce nu a ajutat natura – sau ai stricat in ani de pensat ) si foarte practic.

Brusc una dintre cele mai complicate probleme de make-up iti pare atit de simplu de rezolvat.

***

Ziceam ca banuiesc ca Anastasia Soare a fost buna la matematica in scoala; e totul foarte bine structurat in business-ul ei, totul foarte foarte practic si , culmea, f accesibil. (vorbim de o femeie care a avut pe scaunul ei de pensat un sfert de Hollywood)

Ca sa-ti reaseze forma sprincenelor una dintre fetele ei foarte bine trainuite te costa 150 ron, urmatoarele sedinte care sunt de intretinere sunt 90 ron.

Bine, daca ai un card premium de la MasterCard mai primesti si un discount de 5% pentru ca saloanele Anastasia Soare fac parte din proiectul MasterCard Elite prin care posesorii de carduri premium beneficiaza de reduceri si de consiliere speciala in timpul cumparaturilor in locatiile din program.

Ok, fetele de acolo nu stiau cine sunt, nici ca urmeaza sa scriu despre ele, nici ca sunt mystery shopper in programul MasterCard Elite, am platit ca orice cetatean si am beneficiat de serviciile lor. iar prima reactie cind am plecat de acolo a fost “mi-as face niste fotografii sa le arat prietenelor”. Zilele de dupa redesenarea sprincenelor nu m-am machiat aproape deloc (ma machiez oricum doar cind trebuie sa am o activitate publica in care am un rol/ un performance/ un job), am folosit doar mascara si un anti cearcan si toata lumea m-a intrebat “cum te-ai machiat? ce ceva ti-ai facut la ochi?”.

nimic. doar sprincenele sunt putin altfel.

3114
voyageConcurs pentru Space Training

Concurs pentru Space Training

sa incep asa , acesta este un concurs la care regret f f f tare ca nu am voie sa particip pentru ca mi-ar fi placut sa cistig si eu premiul.

e un concurs pentru bloggeri, e parte din noua campanie geniala Heineken The Voyage – Legendary Travelers Wanted, iar eu n-am voie sa particip pentru ca sunt parte din juriu:(

sa o luam pe rind.

premiul e senzational, nu mai ai alta data sansa sa cistigi asa ceva… nici nu stiam ca se poate face in romania , de fapt nici nu mi-e clar daca nu cumva cistigatorul se antreneaza in alta parte. oricum ar fi, daca iubesti aventura si andrenalina, asta e o ocazie unica. si e f f simplu ce ai de facut pentru a cistiga premiul.

1.  Trebuie sa postezi pe blogul tau (si apoi sa pui linkul pe pagina ta de Facebook) un articol despre aceasta competitie organizata in Social Media, prin care sa iti exprimi dorinta de a intra in concurs. Apoi trimiti linkul la adresele de email: catalina@oxygenpr.ro sau ruxandra@oxygenpr.ro

2. Vei primi pe  email un text cu cateva intrebari simpatice pentru a vedea cat de mult te pricepi la calatorii.

3.  Trebuie sa povestesti pe blogul tau intr-un articol despre cea mai aventuroasa calatorie pe care ai realizat-o, facand o asociere si cu spiritul campaniei Heineken “The Voyage”, respectiv episoadele “Dropped” si campania locala pentru bloggeri “Calatori legendari din Social Media”.

ai la dispozitie timp de gindire/scriere pina pe 29 iulie.

cum ziceam eu sunt in juriu, alaturi de 4 legendari Andi MoisescuChinezu’, Razvan Pascu siManafu. vom evalua cit sunteti de implicati, cit de mult ati promovat acest concurs in retelele sociale, dar si creativitatea voastra.

la cit de mult imi doresc premiul asta, eu o sa fiu f afurisita la jurizare, zic sa stiti.

cind aveti timp uitati-va pe canalul Heineken Dropped sa intelegeti ce inseamna aventura The Voyage. e un domn din grecia, dansator, pe care – parte din aceasta aventura – l-au luat cu avionul legat la ochi si l-au lasat in cambogia pe … o barca in forma de rata. iar el trece prin tot felul de aventuri. n-are sens sa va zic ca mi-ar fi placut sa fiu si in locul lui Stavros, dansatorul grec.

***

Stiti care e singura mea consolare ca nu pot participa la concursul asta?! Toti domnii iubitori de adrenalina si aventura vor trece prin fata mea si vor trebui sa-mi zimbeasca frumos ca sa cistige premiul:))))))))

3480
uniformizaredin viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

din viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

de fiecare data cind sunt intr-un juriu care da premii, imparte bugete sau burse, poate influenta intr-o directie sau alta viata unor oameni, absolut de fiecare data incep jurizarea cu inima strinsa si cu un gol in stomac.

apoi am in fata criteriile de evaluare, incep sa citesc proiectele, mintea se aseaza intr-o schema si… magie… apa se separa de ulei.

nu stiu cum se intimpla, dar chiar si cind sunt formulare standard pot simti energia oamenilor care au completat proiectul; e acolo in cele citeva cuvinte, doar ale lor.

si vezi imediat o idee cu adevarat buna, un om care gindeste structurat, un om care propune proiectul din credinta.

cum ii vezi si pe cei care vor banii pentru ca vor banii.

***

pe parcurs ce citesc ma apuca furia; inteleg ca majoritatea celor care aplica nu stiu sa gindeasca un proiect. vor mai mult sa ceara decit sa dea. nu se gindesc la cum va merge proiectul mai departe dupa ce finantarea se va termina. nu au spirit antreprenorial.

unii n-au spirit, pur si simplu.

si cind ai in fata 50 de proiecte, orice detaliu conteaza si face diferenta. de la greselile de gramatica la forma cu care te prezinti.

***

citeodata vad idei minunate care simt ca nu vor merge pentru ca oamenii nu stiu sa le duca mai departe ca un business. si-mi doresc foarte mult sa-i cunosc si sa le explic lucruri (desi stiu ca nu am cum sa fac asta), dar ma bucur ca sunt alte persoane antrenate care ii pot ajuta in pregatire.

stiu ca pare straniu, dar dintr-o simpla aplicatie pentru un grant sau o bursa poti afla daca semnatarul va fi sau nu un om de succes. pentru ca vezi cit de structurata e mintea lui, daca stie sa gindeasca pe termen mediu sau lung… daca stie sa gaseasca solutii ca sa evolueze.

in max 3 pagini , caracterul unui om.

***

astazi am petrecut mai mult de 8 ore jurizind proiectele din Idei pentru Tara lui Andrei.

2025
tirgUn weekend californian

Un weekend californian

text de Noemi Revnic

Pentru ca astazi este Ziua Americii si pentru ca mi s-a facut dor de California descoperita in urma cu cativa ani si revizitata anul trecut, va propun un weekend Venice & Marina del Rey style, condimentat cu elemente de Las Vegas. Totul se intampla in Bucuresti, da?

Mergem la MTR, ca sa vedem expozitia “Living The Dream”, la Sala Acvariu (vernisata pana in 14 iulie). “Living the dream” este un proiect fotografic documentar despre cea mai veche comunitate de romani din Statele Unite, aflata in orasul Cleveland. Mai multe detalii gasiti aici.

Iar seara tarziu mergem sa dansam la Gaia Boutique Club, unde tema este America, desigur.

Va fac si o sugestie vestimentara, aceasta rochie inflorata, foarte Venice beach (daca nu va puneti tocuri si alegeti o pereche de flip flops), din cea mai recenta colectie capsula semnata Andreea Raicu in colaborare cu PNK casual. Capsula se numeste Flowers si puteti viziona toate piesele aici

Sambata, 6 iulie, intre 12:00-20:00, la Dalles go avem o noua editie Fashion Garage Sale, cu reduceri de 70% la colectii de vara si cu participarea unei lady dragi mie, Irina Markovits, consultant de stil. In Strada Ion Otetelesanu, nr. 2, etajul II, intre cercul Militar si Teatrul Mic, zona Cismigiu
Facebook event

Un weekend splendid va doresc si inchei cu o dedicatie muzicala:

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1702
reflexoterapie#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

ieri am facut pentru prima data reflexoterapie.

La Orhideea Spa timp de o ora o doamna minunata, Maria (de care am descoperit ca ma leaga mai multe lucruri decit imi puteam imagina), a masat diverse puncte din talpa mea transformindu-mi corpul in ceva extrem de fluid si de usor.

a inceput cu a-mi inveli picioarele in prosoape calde, apoi mi-a facut drenaj manual apasind in locuri cheie pe pulpa piciorului si, dupa citeva clipe, s-a concentrat doar pe talpile mele.

am aflat ca distinsul meu creieras (nabadaios) este plasat in virful degetelor mari, ca sinusurile stau pe alte virfuri de degete si, in timp ce mingiia apasind uneori talpa piciorului, organismul meu reactiona uneori sonor.

la un moment dat a inceput sa-mi cinte stomacul… iar Maria cind a auzit remarca mea cum ca se aude gilceava din stomacul meu a ris “pai raspunde, ne arata ca am fost si eu pe acolo pe la el”

***
daca nu ati incercat niciodata reflexoterapia, vi-o recomand din inima. e senzational efectul si forma suprema de usurare si relaxare pe care o simti. plus ca este si o terapie foarte sanatoasa.

banuiesc ca e foarte important cine e terapeutul, cit de bine se pricepe si atentia pe care ti-o acorda.
va recomand sa mergeti la Orhideea Spa, sa o cereti pe Maria.
terapia costa 125 ron.

eu am incercat ieri si masajul gitului si al scalpului, o alta minune a relaxarii care costa 75 ron.

si pentru ca am platit cu un MasterCard Gold, iar Orhideea Spa e in programul MasterCard Elite, am beneficiat de reducere de 15%.

***

au fost cu siguranta cei mai bine 170 ron investiti in mine anul acesta pentru ca nu doar m-am relaxat foarte mult (vin dupa o perioada f aglomerata), ci mi-a dat si f multa energie. mi se pare ca am avut o vacanta de o saptamina, desi am petrecut in centrul spa doar o ora si jumatate.

mi-a placut atit de mult incit acum doresc sa invat si eu sa fac un asemenea masaj. pentru cine-l merita.:)

***
MasterCard Elite este un program destinat posesorilor de carduri premium MasterCard in care mai multe magazine, centre de frumusete sau de divertisment poti primi discounturi speciale. Proiectul e despre a transforma orice actiune de a cumpara intr-o experienta frumoasa, iar cei care se afla in aceste centre sunt pregatiti cu sfaturi si recomandari pentru fiecare client.

3973
xfactor-logo-01041110 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

10 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

Incep auditiile X Factor si, daca as fi printre concurenti, mi-ar placea sa stiu asta. ( un capitol din ebook-ul Culisele X Factor – cum sa cistigi un concurs de 200.000 euro)
***

X Factor este un concurs de talente muzicale la care cei mai mulți dintre concurenți se înscriu pentru a obține notorietate. Chiar dacă nu ajungi în finalele transmise în direct, audițiile te pot face celebru dacă ştii să-ți joci cărtile corect şi te faci remarcat astfel încât să fii unul dintre personajele prezentate în episoadele despre audiții într-o formă care va rămâne în mintea spectatorilor.

1. Diferențiază-te

Aminteşte-ți că la audiții vor fi mii de oameni care, asemeni ție, vin acolo pentru că ştiu să cânte. Sau cred că ştiu să cânte.
Ca să te remarci şi să ai momentul tău într-unul din episoadele care vor fi difuzate la tv trebuie să te gândeşti cum să ieşi din mulțime. Un detaliu vestimentar (în audițiile sezonului 2, un concurent a devenit personaj pentru că purta un tricou cu steagul României), povestea pe care o spui, un cântec surpriză etc.

2. Pregăteşte-ți discursul pe care-l vei spune în fața juratilor

Da, habar nu ai ce te vor întreba, dar dacă îți pregăteşti câteva vorbe despre tine (detalii care să emoționeze şi să-ți contureze personalitatea, să arate pasiunea ta pentru muzică şi să-i facă pe jurați să înțeleagă că eşti hotărât să faci eforturi susținute pentru o carieră în showbiz) îți va fi mai uşor. Poți să joci ca în piesele lui Caragiale: ei te întreabă ce vor, tu le răspunzi ce ştii.

3. Look-ul trebuie să lase loc de transformare

X Factor este un show despre oameni obişnuiți care pe parcursul câtorva luni ajung vedete, cu tot ceea ce înseamnă vedetă – look, atitudine, notorietate. Nu te machia prea mult, nu te îmbraca prea ostentativ; încearcă să te prezinți cu un look care să le trezească curiozitatea juraților şi să-i facă să spună: “Da, l-am putea transforma într-un star.”

4. Învață ce haine îți vin bine

Audițiile sunt singurele momente din concurs când nu se ocupă stilişti de imaginea ta.
Caută regulile de bază în ceea ce priveşte vestimentația în funcție de forma trupului şi încearcă să-ți alegi din garderobă haine care să-ti flateze silueta (dacă n-ai cele mai frumoase picioare, nu veni la audiții în pantaloni scurți, oricât de cald ar fi).
Poți începe cu aceste articole: ce haine ti se potrivesc in functie de forma corpului, reguli care sa te ajute sa-ti vina hainele bine .
Dacă nu te descurci, mai bine mergi pe un drum onest şi îmbracă-te simplu – tricou şi jeans. Aminteşte-ți regula 3 – trebuie să laşi loc unei transformări.

5. Ai grijă la detalii

Nu ştii niciodată din ce unghi te vor filma când eşti pe scenă, aşa că nu-ți alege haine care să (te) arate bine doar din față. Manichiura e un detaliu foarte important, ai să cânți cu microfonul în mână, iar pe cameră, la prim plan, se va vedea dacă ai – sau nu – mâinile îngrijite.

6. Fă spectacol

Gândeşte-te ce faci pe scenă, pregăteşte-ți o coregrafie şi spune o poveste prin momentul tău.
Andrei Leonte, câştigătorul primului sezon X Factor, a venit la audiții cu o fotografie a lui Natalie Portman, s-a aşezat jos, pe scenă, şi de acolo – ca un personaj în relație cu versurile cântecului său – a interpretat piesa celor de la The Script, The Man who can’t be moved

7. Nu te certa cu juriul

Da, jurații precum Cheloo vor găsi întotdeauna ceva rău de spus despre prestația ta pentru că eşti încă amator şi chiar şi cei care fac meseria asta de mulți ani sunt imperfecți, dar… Nu -i contrazice pe jurați şi nici nu te certa cu ei. Sau fă asta dacă ştii că ai cântat atât de prost încât e singura ta şansa să te vezi la televizor. (La audițiile sezonului 2 un concurent l-a înjurat pe Cheloo, iar în culise l-a zgârâiat pe Răzvan Simion; a fost prezentat într-unul dintre episoade, dar nimeni nu-şi mai aminteşte numele lui.).

8. Împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți

Foloseşte-te de audiții ca să-ți faci networking, împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți şi nu te sfii să le dezvălui din ceea ce ştii. Generozitatea te va evidenția şi îți va da încredere în tine, în plus talentul nu ți-l poate lua nimeni – daca ştii să cânți, ai să o faci bine chiar şi dacă ai ajutat un concurent care avea nevoie de un sfat.

9. Alege-ți un cântec care să fie memorabil şi în conformitate cu imaginea pe care vrei să o transmiți

Dacă alegi un cântec vechi, vei avea o imagine vintage, dacă alegi un cântec nou, vei fi perceput “cool”. Dar orice ai alege, ai în minte că înainte de a fi un cintec care să-ți placă, trebuie să fie ceva care să ți se potrivească.

10. Documentează-te

Citeşte despre concurs, juriu, prezentatori, caută care au fost piesele cele mai de succes ale concurenților din alte țări în care este X Factor, vezi înregistrări de la alte audiții. Chiar dacă nu o să schimbe nimic în felul în care cânți, îți vor da un mic confort în stresul care va fi pe scenă în timpul audiției.

Dacă citeşti aceste rânduri, ai facut deja primii paşi spre documentare. Succes.

2846
batikBatikuri, batikuri…

Batikuri, batikuri…

text de Sorana Savu

Dintre numeroasele obsesii pe care le-am dezvoltat pe parcursul anilor nu putea, evident, sa lipseasca una legata de saluri, esarfe, baticuri de toate felurile si de prin toate colturile lumii.

As putea sa va tin de vorba mult si bine despre Jamawar si Kani, despre exploziile de culori de pe Pavlov Posad, despre matasurile din Bursa, despre Montze din Barcelona, care brodeaza cele mai minunate saluri de flamenco sau despre capele de casmir cu care imi incarc bagajele de cate ori ma intorc din Anglia. Pentru ca in Anglia e intotdeauna mai frig decat ma astept eu si… ce-ai putea sa pui repede pe tine? Un sal sau o capa de casmir.

Ramona Darie (o gasiti pe Facebook) a reusit sa-si transforme propria obsesie pentru saluri turcesti in ceva mai constructiv, lansand de cateva luni Batik.ro. Cum am descoperit-o? Printr-o intamplare simpatica si o imbinare fericita de online cu offline.

Pe scurt, am dat peste un Ad de Facebook care mi-a atras atentia luni, am comandat doua (pardon, cu contributia Soniei, chiar trei) saluri pe site-ul batik.ro si, pentru ca tropaiam de nerabdare, am cerut transport cu curier rapid la tarif special (n-am vazut ca era gratis pentru Bucuresti). Motiv pentru Ramona sa ma sune si sa ma corecteze cu amabilitate, si dupa asta sa ma tina un sfert de ora la telefon, povestind noi dintr-o data despre diversele experiente pe care le-am avut cu diversele culturi si traditii de saluri.

Cum a doua zi curierul deja ne aducea salurile, motiv de veselie subita in birou, am sunat-o din nou pe Ramona sa-i spunem ca mai are doi client fericiti. Azi Ramona ne-a vizitat sa ne arate live alte minunatii – monocrome sau cu complicate modele in tesatura.

Veti recunoaste motivele traditionale turcesti florale – de la garoafe la lalele si rodii – dar si universalul motiv Paisley care se potriveste pe orice tesatura nobila. Materialele sunt incantatoare – combinatii de casmir si matase, cat sa fie si calduroase, si racoroase, desi sincer, la cum arata, aspectul functional e secundar.

Scriu acest post fara stirea colegelor mele, care mi-au interzis sa povestesc si altora despre Ramona si salurile ei superbe, dar nu pot sa ma abtin si stiu ca si alte persoane care imi impartasesc obsesia s-ar bucura. Ramona pleaca in vacanta la mare acum, dar sotul ei ramane la butoane, pe batik.ro, asa ca puteti sa-l deranjati pe el.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

2392
dominocoincidente si insomnii

coincidente si insomnii

cronologia unor fapte banale care, pentru ca asezate intr-un anume context, ma incurca de citeva zile.

 

acum 2 duminici m-am intors de la un gratar de la Snagov in masina cu un tinar domn si cu prietena lui.

pe el l-am mai vazut o data in viata mea, pe strada, cind am facut cunostinta in viteza, prezentati de fratele lui, pe ea niciodata pina in acea duminica.

in masina discutam despre filme. domnul foarte cinefil, atit de cinefil ca putea sa spuna numele unor actori imposibili si anii aparitiei unor filme de demult. vorbim despre Tornatore, habar n-am cum am ajuns la el. (nu le-am povestit ca locuiesc linga un cinematograf si ca traiesc zilnic ca in Cinema Paradiso). imi spune de noul film al lui Giuseppe Tornatore, La migliore offerta, ca abia asteapta sa-l vada si-apoi ma intreaba daca am vazut Una pura formalita, in care Roman Polanski e actor.

cum nu-l vazusem, imi da tema pentru acasa sa-l vad, dar si sa vad si Il Postino (prietena lui completeaza extrem de relaxata si de usor numele actritei din rolul principal -Maria Grazia Cucinotta – si eu ma gindesc “mama, ce familie de cinefili”). spun ca probabil o sa le vad catre sfirsitul saptamnii si incepem sa povestim despre altele.

***

duminica aia, 23 iunie, ramine in mintea mea bine asezata. din noaptea aceea dorm in medie 6-7 ore, in conditiile in care pina la acea data daca dormeam 4 ore ma consideram un om normal. dupa citeva zile somnul a inceput sa ma incurce desigur: imi ia din timpul pe care-l alocam cititului sau altor activitati.

joi ma manifest chiar in acest sens pe blog explicind cam ce inseamna insomnia pentru mine si  prin cite am trecut in speranta ca imi trece. imi fac si o programare la medic pentru analize ca sa vedem care sunt micile detalii care ma fac sa dorm intr-o saptamina cam cit n-am dormit in ultimele 3 luni.

***

vineri seara ajung sa vad filmul Una pura formalita. Il gasesc online, nici nu e nevoie sa piratez ceva, ma uit direct pe un site la liber (e si pe youtube aici)

pe la jumatatea filmului personajele principale interpretate de Polanski si Depardieu poarta urmatorul dialog:

– discutam de insomnie…

– da, si eu am avut insomnie pentru multi ani.am incercat toate remediile, toate terapiile posibile sau imaginabile, somnifere… nimic n-a mers, apoi citiva ani mai tirziu, dintr-o data s-a oprit. m-am vindecat , pur si simplu. peste noapte. sa nu va pierdeti speranta, se poate vindeca

– eu nu vreau ca insomnia mea sa se vindece…insomnia mi se potriveste, e cel mai bun colaborator al meu.
pot sa scriu cind ceilalti dorm.

opresc filmul si ma gindesc rind pe rind:

– cam care era posibilitatea sa gasesc intr-un film recomandat duminica dupa amiaza ceva care face trimitere la o chestiune cu care ma confrunt din ziua aia?

– daca as fi vazut filmul chiar in seara aceea, replicile acestea n-ar fi avut acelasi impact, pentru ca eram – conform noptilor precedente- insomniaca.

– l-am vazut insa la 2 zile dupa ce am scris pe blog ceva similar cu replicile din film.

inca ma mai incrunt cautind o explicatie. si ma amuza teribil coincidenta. asa cum a fost asezata ea cronologic de parca a pus cineva intimplarile in ordinea asta. oricare alta ordine a faptelor n-ar mai fi avut efectul asta de buuuuum.

si mai e si titlul filmului… Una pura formalita:)

3734
zinger tea detaliuvara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

vara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

n-am mai fost de ceva vreme la Origo, cafeneaua aceea minunata de pe Lipscani in partea de jos, de dincolo de Calea Victoriei.

am mai scris ca sunt prietena cu Mihai Panfil, domnul care face magie cu cafeaua acolo, si ca ii datorez multe din lucrurile pe care le stiu despre cafea.

astazi mi-am fixat o intilnire acolo si la recomandarea fetei care ne servea am gustat ceva din meniul de vara, ceva care se numeste

Molecular Affogato –  o spuma moleculara de espresso, alaturi de o cupa de inghetata rece

a fost senzational la gust, drept si pentru care am cercetat tot meniul, am vazut minunatiile noi, am cerut fotografii si acum vi le arat si voua. o sa vi se faca pofta sunt sigura.

 

·         Coffee Soda- cafea cu sifon si o usoara aroma de portocala

·         Ciresar- o bautura de inspiratie 100% romanesca, cu ingrediente traditionale: palinca si suc de mere si un eventai de mar caramelizat

·         Zinger Tea – Mușețel, rooibos, căpșune și cireșe, rom Sailor Jerry

·         Notes of Passion – un mix de citrice si rom, alaturi de un pahar de spumant rece

·         Sinergy  – Vin roșu, piure căpșuni, cherry brandy, alaturi de cubulete de cheedar si cheese

am spus de multe ori ca-mi place la Origo. locul arata f f simplu, minimalist, nu e cu nimic ostentativ, scaune si masute din lemn. si asta pentru ca toata atentia cade pe cafea, ceaiuri si cocktailuri, pe experienta pe care consumatorul o are in raport cu ce consuma.

sa-i vizitati, o sa va placa foarte mult sunt sigura. ii gasiti aici

2053
ciupercamagia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

ieri am trait un moment magic.

la finalul duminicilor culturale din cadrul festivalului Enescu ( o intilnire Neagu Djuvara vs Sever Voinescu) , o tinara a venit la mine si m-a intrebat:

“Sunteti Cristina Bazavan?”

evident mi s-a facut rusine, evident as fi vrut sa plec de acolo in urmatoarea secunda. am ingaimat un sters “chiar ea” si m-am cautat prin suflet de un zimbet pentru ca si domnisoara din fata mea era incurcat emotionata.

“Nu cred ca va mai aduceti aminte de mine… Ati scris despre mine si m-ati ajutat.”

ma uitam la mina cu care-si atingea gitul, semn de nevoie de protectie, ii simteam emotia din glas, ma emotionasem, dar habar nu aveam cine e.

“Ati aflat despre mine de la Marius Manole, mi-era greu si imi cautam un loc de munca. Si-ati scris despre mine. Si m-a ajutat mult.”

“Acum ai loc de munca?”

“Da, si muncesc tot in zona teatrului, cu Mihaela Sirbu.”

“Ce frumos. Ma bucur.”

“Voiam sa va spun ca va multumesc. Atit. O zi buna.”

si-a trecut pe linga mine, in timp ce mi se pusese un nod in git. am apucat sa raspund, uitindu-ma pe dupa umar “eu iti multumesc. iti dai seama ca mi-ai facut ziua foarte frumoasa?”

**

astazi am cautat sa vad ce am scris despre ea. a fost rugamintea mea speciala, de acum doi ani, din Ajun de Craciun pentru voi: sa o incurajati si sa-i trimiteti daruri sonore sau vizuale pentru ca trecea printr-o perioada grea. 

si daca scriu astazi, aici, din nou, aratindu-va continuarea povestii e ca sa va spun si voua inca o data ca lucrurile astea functioneaza… ca magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin…

multumesc.

3520
dantelaAi incredere in cosmeticele bio?

Ai incredere in cosmeticele bio?

text de Mihaela Dumitrescu

Citeam recent pe un blog un mic studiu facut pe cca. 300 de persoane care au avut bunavointa sa raspunda la un chestionar – de ce nu folosesc romanii cosmetice bio ?

Si motivele erau in ordine descrescatoare: pretul prea mare, accesibilitatea, increderea si lipsa de informatii.

Pretul poate lasa loc la largi polemici pentru ca de fapt aici trebuie vazut pret raportat la calitatea produselor, la beneficiile lor, la valoarea perceputa si de ce nu la ce NU contin. Plus faptul ca nu sunt produse in masa si nici materia prima nu se gaseste chiar pe toate drumurile fiind asa cum am mai spus criterii destul de dure de selectie a culturilor ecologice, organice.

Referitor la partea de accesibilitate imi place sa cred ca aici se lucreaza si apar tot mai multe magazine fizice, shop-uri online si chiar in marile supermarketuri apar sectiuni de bio.

Partea cu lipsa de informatii – aici intr-adevar e o problema pentru ca BIO nu e un domeniu care sa genereze inca asa mult interes si nu e foarte mediatizat, plus ca “ar deranja” marile branduri. Dar internetul abunda in genul acesta de informatii, totul e sa vrei sa afli si sa ai curiozitatea sa vezi ce inseamna cu adevarat bio, care sunt efectele negative ale unor ingrediente, conservanti si  lista poate continua.

Si am lasat la urma partea de incredere, unde te lovesti de ca de o usa inchisa pentru ca unii incearca timid sa construiasca ceva si altii darama, macina increderea.

Si eu am primit intrebari de la clienti de genul “da chiar e bio?” si de fiecare data am oferit informatii referitoare la cum pot verifica acest lucru: 1. Certificarea bio si 2.Ingredientele.

Aceste certificari sunt de fapt un fel de sigiliu de calitate pentru cosmeticele naturale,  sunt garantia ca acele produse au trecut prin niste filtre foarte stricte de verificare si au fost sau nu admise, au primit statutul de bio.

Marile institute care dau aceste ceritificari sunt : ECOCERT, NaTrue, Demeter, BDIH, Soil Association. Verificati ca siglele acestor institute sa fie pe ambalajele produselor bio si asa aveti garantia ca ce folositi e cu adevarat bio.

Dar pe de alta parte, citind recent un articol despre Soil Association care a verificat produse care aveau label de Natural (deci aveau claim de marketing ca sunt naturale dar nu aveau certificari) mi-am dat seama cat de usor poti pierde increderea. ..Va invit sa-l cititi si voi si sa imi spuneti ce parere aveti

(Nota – studiul il puteti gasi pe blogul Jurnal bio)

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

 

austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

2263
claire 2oglinzi, fantome si aparente

oglinzi, fantome si aparente

O artista din Franta, Claire Lavabre, a inventat o oglinda care reflecta imaginea din fata sa doar pe un fundal intunecat.

Aceeasi oglinda asezata in fata unei forme albe reflecta o imagine in ceata, neclara, ca a unei fantome. Designerul francez dezvolta modele de oglinzi, dar…

 

… creatia ei pare a fi o metafora minunata pentru ceea ce facem zilnic: ne petrecem atit de mult timp ca sa aratam altfel pentru ceilalti si, de fapt, ei ne cunosc cu adevarat cind imaginea noastra e intr-un fundal intunecat.

caracterul oamenilor se vede in conditii extreme.

 

despre oameni perete si oameni oglinzi, aici, dintr-un speech la WoW din 2010

 

 

2091
area 41 -2Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

text de Elena Prodan

Dupa ce ai intrat in Aria 47 primul lucru pe care il auzi este susurul unui rau. Apoi vezi o minunatie de munti cu varfurile pline de zapada pravalindu-se parca peste tine. Totul este natural, iar filosofia locului este back to basics. Ne-am cazat in cabane si conceptul de tabara de fotografie a devenit  tare firesc in locatia data. Am stat in cabana 15. Doua camere in care gaseai doar cate doua paturi, un sifonier mare si o noptiera. Nimic pe jos. Totul simplu. Spatiul utilizat la maxim. In fata aveam rau, iar in spate o limba de padure unde am gasit fragute. Si totul era ca in povesti.

Ne-am trezit la prima ora :”mancam repede si apoi ne aruncam in cap, da?”, am convenit toti cumva. Am plecat spre locul de intalnire spre cei care aveau sa ne pregateasca pentru flying fox. Tradus inseamna tiroliana. Din 12 plecat-am 10 la razboi, 6 ne-am pus hamurile, in final 4 s-au dat cu tiroliana si 2 au continuat. Eu am fost convinsa ca voi sari. M-am mai jucat in trecut cu genul acesta de activitati si mi-a placut senzatia.

Ni s-a facut instructajul si apoi, cand am fost gata, aratam pregatiti ca pentru a intra in mina: casti de protectie, un dispozitiv cu 2 role pentru tiroliana extrem de greu si hamuri. Am mers pe o carare pana la un pod. Podul il observasem deunazi cand ne-am cazat. Din cand in cand de pe el mai sareau oameni cu un strigat ca a lui Tarzan: aaaaaaaaaaaaaaaa. Si apoi din nou linistea muntilor. Parea usor.

Cand am ajuns la pod, Cristina s-a oprit. A stiut ca nu mai vrea. Cosmin si Mariciu au urcat si eu i-am urmat. In spatele meu Papen si Toma. Nu au vrut sa ma lase ultima. Asa ca au avut grija sa  fiu in vizorul lor. Totul bine. Mi-am legat clipsurile de funie. Totul bine. Am facut cativa pasi. Nu mai era asa bine. Mergeam pe un pod facut din funii si calcam pe scanduri de lungimea antebratului meu, late cat doua palme de-ale mele. Si credeti-ma nici antebratul si nici palmele mele nu sunt foarte mari. Nu prea mai vorbeam intre noi si senzatia era ca jucam in filmul Indiana Jones.

Si au inceput sa se clatine scandurile si funiile si m-am uitat in jos si am vazut un hau. Cu tiroliana te dai de la 27 m….Insa, pana sa ajungi la tiroliana trebuia sa treci de incercarea acestui pod si apoi sa mergi pe scanduri nu mai late decat talpa unui barbat, lipit de un zid pana la postamentul de unde efectiv iti dai drumul pe tiroliana.”Pas. Eu cobor”. Toata lumea s-a oprit. “Esti sigura?” Instructorul care ne insotea astepta sa ma decid. Insa, pana sa termine de intrebat Cosmin eu deja trecusem pe langa Papen  si eram la doi pasi distanta de scari. “ii vedem de jos pe baieti, ok?”, mi-a spus Cristina. Aaaaaaa am auzit de la fiecare domn, dar le-a placut tare. Doar doi domni au incercat si Mega swing, adica un fel de coarda elastica care te zgaltaie serios pret de cateva minute.

In timp ce coboram de pe pod ma uitam la cei cinci domni. Nu aveau cum sa renunte. Poate le era frica, poate nu. Dar cum ar fi putut renunta? Pentru ca esti femeie toate aceste lucruri inseamna cumva sensibilitate, feminitate, fragilitate. S-au asigurat ca eu sunt ok si m-am simtit din nou protejata si rasfatata si au mers mai departe. Stiu sigur ca unora le-au tremurat genunchii (puteti citi la Papen un text foarte dragut despre frica), dar au mers pana la capat.

Dupa acest start cu o doza de adrenalina faina ne-am bucurat toti ca niste copii de tot ce oferea Aria 47. Si credeti-ma este vis: motocross, blobbing…sfidezi gravitatia efectiv. Vedeti aici despre ce este vorba. Daca v-ati tinut respiratia, ei bine, aveti si de ce.

Un alt cuvant cheie pentru Aria 47 este fun. Aici s-a facut un Harlem shake care este in top  world wide. Pe langa multe sporturi extreme poti participa si la multe petreceri fun fun fun.

Unde ne-am intalnit cu totii a fost la rafting. Sa faci rafting cand afara sunt mai putin de 15 grade intr-o apa cam de 5 grade poate fi …interesant. Costumele de neopren  ne-au ajutat mult, iar dupa ce am inteles toate regulile explicate in timpul instructajului am vaslit toti cot la cot si: nu ne-am rasturnat, am ras cu lacrimi, am functionat ca o echipa, ne-au batut inimile tare, tare, tare.

Concluzia a fost ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

(fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu)

2670
neagu djuvaraNeagu Djuvara – o poveste despre doua dintre contrastele lumii: Enescu si razboiul

Neagu Djuvara – o poveste despre doua dintre contrastele lumii: Enescu si razboiul

O poveste reala despre frumusetea muzicii, a artei si rolul ei ca un echilibru intr-o lume dominata de lucruri care nu ne fac placere. Povestita astazi, 30 iunie, de domnul Neagu Djuvara la Duminicile Muzicale ale Festivalului Enescu.

***

Am fost trimis pe front, pe Prut, cu 8 zile inainte sa inceapa razboiul, in 1941.

Dupa citeva luni am fost ranit, din fericire usor, am stat o luna in spital. Si era regula ca sa ai 6 zile libere convalescenta, concediu. Ghinionul lui Mos Neagu e ca in ziua in care eu ieseam din spital se raporteaza ordinul acela; nu se mai da libere cele 6 zile. Aoleo, iata-ma trimis la Tiraspol la un centru de recuperare inainte de a fi trimis pe front.

Eram nenorocit. Voiam si eu sa ma mai duc acasa 6 zile. Intimplarea facea ca seful lagarului de recuperare de la Tiraspol era un colonel locotenent de la Mihai Viteazu care ma cunostea. Ma cheama.

– Ma Djuvara, sa stii ca s-a raportat din nou ordinul ala, aveti 6 zile.

– Da, domnule colonel, dar 6 zile de aici… 2 le pierd pina ajung la Iasi…

– Nu, uite e un avion acolo pe cimp. Te duci cu el.

Nu ma urcasem intr-un avion niciodata. M-a adus pina la Bucuresti pe neasteptate.

Sosesc la Bucuresti, nevasta-mea surpriza mare: cum sa ajung asa in citeva ceasuri.
Ea avea un bilet la Ateneu, cu o prietena, unde tocmai Enescu cinta concertul lui Beethoven pt vioara si orchestra. Bineinteles ca prietena nevesti-mii renunta la bilet si eu in graba scot cizmele, hainele…

Mi-aduc aminte, va dau un amanunt – cum sa-i zic – vulgar… Aveam un fel de centura la briu, din cauza frigului, si cind am scos-o au colcait paduchii. Nevasta-mea a aruncat-o in baie si se vedea in apa cum inotau paduchii.

Bineinteles ca m-am spalat, m-am dat cu odicolon pe mine si imbracat in tol festiv – cum spune vulgar lumea – ma simteam asa de usurel… O haina frumoasa de lina fina ma facuse alt om.

Si sosesc in rindul intii la Ateneu si cinta Enescu concertul pentru vioara si orchestra  a lui Beethoven.
(pauza lunga)
Contrastul dintre viata pe care o dusesem pe front, mizeria aceea, noroiul, bombardamentele si splendoarea acestei muzici divine si cintate de un om ca Enescu…
(pauza)
Cind a terminat prima parte a concertului, plingeam. Si plingeam asa de tare ca nu aveam curajul sa ma intorc catre sala.

(pauza lunga)
Chiar acum, vedeti, imi vine un nod in git cind imi amintesc de acel moment.
(pauza)
Imi ziceam: cum se poate ca in acelasi moment pe lumea asta sa existe mizeria de pe front – bombardamentele in picaj, bombele care stii ca sunt pentru tine, infernul ala – si o sala de muzica in care il vezi pe Enescu cintind.

Si acum am un nod in git gindindu-ma ce emotii poti sa ai in viata fata de asemenea contraste.

 ****

(din aceeasi intilnire Picioarele Domnului Neagu Djuvara )

3897
cubPicioarele Dlui Neagu Djuvara

Picioarele Dlui Neagu Djuvara

Sunt oameni care atunci cind vorbesc o fac cu tot corpul, ba chiar si cu sufletul. Ii simti usor, chiar si fara sa te uiti la ei; ii asculti cu ochii inchisi si stii ca au umplut tot ce e in jur cu energia lor.

Pot vorbi despre copilarie sau despre mincare, despre dragoste sau despre razboaie, energia pe care o lasa vorbele lor e aceeasi si o vezi reflectata in atentia celor din jur. In trupurile lor indreptate catre centrul de energie al locului, in ochii lor cu lacrimi fine chiar daca, aparent, nu e nimic emotionant acolo.

Cind deschizi ochii – cind te uiti pe bune la oamenii astia speciali –  vezi detaliile.

***

Picioarele Dlui Neagu Djuvara, astazi, la Dumincile Muzicale ale Festivalului Enescu. dinsul vorbea despre cum l-a auzit prima data pe Enescu cintind Beethoven si cit de emotionant a fost (si retraia emotia pentru ca avea, din nou, lacrimile in git), picioarele dinsului erau jucause, hitre si foarte vii.

Iar sosetele coborau la fiecare noua fraza, incurcate de miscarile din jurul lor.

 

(povestea emotionanta a primei intilniri muzicale a Dlui Neagu Djuvara cu George Enescu aici)

2171