Author : Cristina Bazavan

calatordragoste de tata
diverse
12 years ago

dragoste de tata

aseara, dupa calatoria cu Trenul Regal pina la Sinaia si retur

 

m-am suit in taxiul lui in Piata Victoriei. i-am zis adresa si nici n-a ridicat ochii din aparatul pe care-l tinea in stinga sus, agatzat de coltul capotei. pentru o fractiune de secunda am crezut ca acolo e GPS-ul si m-am incruntat in gind “alt taximetrist care nu stie drumul de la victoriei pina la universitate?”, dupa care am auzit zgomotul pe care-l facea aparatul.

piuitul unui joc. aparatul era un telefon si pe ecranul lui era un maimutzoi care piuia cind primea niste bilutze rosii drept hrana.

soferul avea peste 30 de ani, era imbracat intr-un tricou verde, uni, si jeans. in masina nu era nicio jucarie de plus, nicio cruciulitza. totul era curat si decent.

– va jucati?, am intrebat cind inca mai stateam in statie si nu plecasem, desi eram in masina de citeva secunde bune.

– da, ca plinge asta micu. moare daca nu-l hranesc.

– moare? e un joc din ala in care cresteti un animal virtual?

– da, si-am avut treaba toata ziua, el a mai piuit si n-am avut timp sa-i acord atentie. acum imi arata ca are si temperatura, uite aici termometru, si trebuie sa-i dau o solutie sa se faca bine.

a pornit masina si, la fiecare stop, a continuat sa ii acorde atentie maimutzoiului care arata ca o gilma cu fes, portocalie cu niste ochi mari si rotunzi, negri, in timp ce-mi explica:

– e jocul fiului meu. cum ajung acasa imi ia telefonul si se duce in camera sa aiba grija de el. daca sunt plecat de dimineata cu masina, am nevoie de telefon ca primesc comenzi printr-o aplicatie, dar e si PUK care vrea ceva.

– si-l are de multa vreme?

– de 6 luni. in joc are deja 55 de ani.

– si-l hraniti in fiecare zi?

– da, si de 2-3 ori pe zi. mai trebuie sa te si joci cu el ca uneori ii stingi lumina si nu vrea sa se culce. ce sa fac, e jocul copilului. ar suferi daca ar pati ceva PUK.

***

un tata care invata iubirea virtuala pentru ca-si iubeste mult fiul.

 

1
2162
logo campanieIn lumea adevaratilor invingatori
diverse
12 years ago

In lumea adevaratilor invingatori

ne luam energia din validarile celorlalti: un bravo spus de la un superior ierarhic sau de la un prieten in care avem incredere, o imbratisare in familie, un premiu pentru efortul care e deja cu impact public.

victoriile noastre personale sunt ca la un concurs cu jaloane: daca te incadrezi in standardele de timp si miscare (trebuie sa ai casa, masina , copil, familie in timing corect) si exersam partile tehnice cu religiozitate ca sa terminam competitia decent.

***

mie nu-mi plac invingatorii astia. nu sunt nici buni, nici rai. le respect efortul, dar nu-mi plac. nu (mai) vreau sa fac parte din echipa lor, cu orice risc.

pentru mine, adevaratii invingatori sunt cei care se lupta sa cistige razboaiele cu mintea si trupul lor, oamenii care nu se lasa.

oamenii care traiesc intr-o lume a victoriilor precum Guliver in tara uriasilor. tot ceea ce pare minuscul pentru ceilalti e urias pentru ei, si stiu sa se bucure de ce li se intimpla.

***

imi pare rau sa va anunt dar, chiar daca vi se pare ca va recunoasteti in textul asta, nu e despre voi. foarte putini dintre cei care cititi aceste rinduri stiti cu adevarat ce inseamna bucuria de a da la cos, intr-un meci de baschet, asezat intr-un scaun cu rotile. sau – cum am vazut anul trecut la Jocurile Paralimpice si mi s-a parut cel mai emotionant, suprauman si puternic lucru pe care l-am trait vreodata –  sa bati recorduri de inot viteza cind n-ai nici miini si nici picioare.

(va rog tare sa cititi aici despre cum s-au vazut Paralimpicele , de la fata locului, de la Londra)

unii dintre cei mai adevarati invingatori  sunt copiii aceia minunati care se inscriu in competitiile paralimpice. care merg la concurs stiind ca vor fi validati nu doar in interiorul gastii/ familiei lor ci pentru ca au facut ceva special, in conditiile in care ei simt ca nu pot face lucruri ca toti ceilalti. (da, stiu, “adevarat” n-are grad de comparatie, dar vreau eu sa aiba acum)

***

sunt onorata sa va anunt ca Comitetul National Paralimpic  si Olympus, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de lactate, lanseaza campania naționala “Sustinem adevaratii invingatori”, prin care sportivii cu dizabilitati sunt sprijiniti activ si pe termen lung in lupta pentru victorii, pe drumul lor către Rio de Janeiro, unde vor avea loc Jocurile Paralimpice din 2016.

am fost acolo de la primul moment al colaborarii Olympus cu paralimpicii si sunt foarte bucuroasa ca vor sa-i ajute pe in continuare.

saptamina trecuta au fost  Cupa Danubius  dedicata sportivilor cu dizabilitati locomotorii si Campionatul National de Powerlifting ( la Galati, 18-20 aprilie) dar si Campionatul National de Popice pentru Nevazatori ( la Cinciș, Hunedoara,  20-21 aprilie)

am sa va arat curind fotografii de acolo si am sa va fac cunostinta cu cistigatorii.

si am sa va anunt care sunt competitiile viitoare ca sa mergeti sa-i aplaudati pe copii. sa nu ziceti ca mergeti pentru ei, o sa mergeti de fapt pt voi: pentru ca dupa ce ii vedeti pe copiii aceia cum se bucura de micile lor victorii, dar si ce eforturi uriase fac pentru actiuni pe care voi le considerati naturale, o sa va reasezati scala victoriilor.

si s-ar putea sa nu va mai pese foarte tare de concursul cu jaloane.

0
1763
lara_fabian_nue_gala_referenceLara Fabian – foto nud pentru promovarea noului album
muzici simpa
12 years ago

Lara Fabian – foto nud pentru promovarea noului album

Ok, chiar si cind te cheama Lara Fabian si esti una dintre vedetele frantei, vinzi greu muzici astazi.

doamna fabian a lansat un nou album dupa 8 ani de pauza si ca sa-si convinga fanii sa cumpere albumul s-a gindit sa le ofere ceva inedit: s-a dezbracat.

la 43 de ani, fotografii nud. artistice desigur, ushor photoshopate, desigur.
good PR, desigur.

 

nici macar nu stiu sa spun daca e bine sau rau ca a facut asta. inteleg ratiunile de marketing (s-a dus pe teritoriul tinerelor cu armele ei) si sunt curioasa daca o sa vinda mai multe unitati din noul album care se numeste Le secret.

4
8612
culturale
12 years ago

La multi ani domnului Shakespeare

Cred ca trebuie sa fie dificil ca pe parcursul vietii sa nu fi foarte apreciat, dar la sute de ani distanta de la moartea ta lumea sa-ti mai aminteasca numele, iar munca ta sa fie o miza importanta in carierele multor oameni.

eroii adevarati, in orice domeniu ar fi ei, nu stiu pe parcursul vietii ca-s eroi. isi traiesc viata asa cum vine fara ginduri mari de nemurire si, banuiesc, in cazul artistilor, cu mari probleme de adaptare: pentru ca nu ai cum sa scrii/faci ceva care va avea impact si peste 200 de ani daca nu esti diferit de cei printre care traiesti.

oamenii normali fac lucruri normale. oamenii diferiti schimba lumea.

***
Imi place Shakespeare pentru ca scrierile lui sunt pe atit de multe niveluri incit regizorii si actorii isi pun mize serioase de a arata un nou chip pentru un text spus de zeci de ori.

e o legenda urbana in india care spune ca oamenii traiesc in lumea dintre viata si moarte atita timp cit in lumea asta rudele prietenii sau admiratorii isi amintesc de ei si le pomenesc numele.

Shakespeare e unul dintre aceia care ne priveste de linga umar

uitati-va la filmulet si daca n-ati vazut filmul lui Baz Lurhmann cautati-l:)

1
1568
Lil-BuckLil Buck – lebada in bascheti
culturale
12 years ago

Lil Buck – lebada in bascheti

unul dintre cele mai cautate spectacole la New York la inceputul acestei luni a fost show-ul lui Lil Buck un performer de street dance care depaseste orice limita.

vi l-am mai aratat acum citeva luni intr-un happening la o galerie de arta cind a dansat pe lacul lebedelor hip hop si-a tinut audienta cu respiratia taiata.  de atunci pus ochii pe el Madonna, a aparut la multe show-uri tv si acum are propriul spectacol.

pustiul (are 23!!! de ani) e incredibil.

daca nu l-ati vazut dansind niciodata iata -l “lebada” (neagra) acompaniat de Yo Yo Ma

4
2703
generation gap2PROIECT FOTO: generation gap
culturale
12 years ago

PROIECT FOTO: generation gap

sunt rare momentele in care mi-e dor sa mai fac proiecte speciale ca la revista si niciodata n-au legatura cu scrisul. orice nevoie de a scrie mi-o pot indeplini, insa partea de proiecte foto cu “real people” -adica oameni care nu sunt obisnuiti sa apara in reviste – imi lipseste cind vad proiecte ca acesta.

drept si pentru care o sa ma si gindesc sa dezvolt din cind in cind asemenea proiecte.

uite un exemplu care seamana cu ceva ce am facut la revista acum ceva ani. puterea imaginilor e atit de mare incit nu ai nevoie sa explici foarte multe cititorului. e despre evolutie, despre asemanari, despre distantele si apropierile dintre rudele de gradul 1.

se numeste Gap Generation si pune alaturi parinti si copii, cu singura conditie ca si “copiii” sa fie adulti. ii apartine unei fotografe din Germania, Frauke Theilking, mai jos citeva dintre fotografii, pe site-ul ei mai multe dar si alte proiecte pe care le-a facut.

 

 

0
1622
jurnalismpentru jurnalisti si nu numai – un articol genial din newsweek
jurnalism
12 years ago

pentru jurnalisti si nu numai – un articol genial din newsweek

e un articol in newsweek editia din 8 aprilie, cea cu 125 women of impact pe coperta, care ar trebui citit de toti cei care fac meseria care se numeste jurnalism. sau care viseaza sa se faca jurnalisti.

e vorba despre tinara care a  murit dupa ce a fost violata in India la inceputul acestui an, incident care a fost debutul unei miscari nationale de lupta pentru o viata mai buna pentru indience.

textul este scris impecabil si are o structura ca un pod: pleaca din casa familiei victimei (din camera celor doi frati ai ei, mai mici – le spune aspiratiile – unul vrea sa se faca astronaut) ajunge la situatia tinerilor din india in general pentru care fata care e victima (Nirbhaya, 23 de ani) a devenit un simbol. descrie apoi viata lui Nirbhaya si intelegi ca unii oameni stiu cumva ca nu vor trai mult asa ca fac tot ceea ce e posibil sa traiasca in viteza.

apoi descrie ziua fatidica. si de aici merge intr-o poveste de prietenie intre doua clase sociale – in ziua in care Nirbhaya a fost violata era impreuna cu fiul unui avocat bogat, din cu totul alta lume decit cea in care provenea ea.

ajunge la agresori, le spune numele (desi politia a refuzat initial sa le spuna numele de teama unui val de violente asupra familiilor lor) si cind crezi ca totul s-a terminat, se uita cu atentie in dreptul fiecarei familii a agresorilor. asupra saraciei lor, asupra dramelor lor.

si te lasa sa gindesti tu. pentru ca nu pune niciun verdict. iti arata faptele cu demnitate si respect pentru fiecare dintre cei implicati – chiar daca e vorba de unul dintre cele mai violente violuri din India ultimilor ani.

e o bijuterie de text. e lung, e mult si greu de citit, dar merita fiecare rind. e scris de o doamna jurnalista din News Delhi, SHOMA CHAUDHURY, careia tocmai i-am trimis un mesaj de felicitare. n-o cunosc, nici nu e important asta, dar a facut o munca minunata.

luati-va o jumatate de ora si cititi acest text. din fericire se afla integral pe site-ul lor.

2
2657
scena marede ce imi place Mangalia
personal
12 years ago

de ce imi place Mangalia

in fiecare an merg in extrasezon la Mangalia, in primavara sau tirziu in toamna, si nu prea mai stiu cum e orasul asta in agitatia verii de pe vremea cind prestam pentru Europa FM la festivalul de la Callatis o seara speciala cu un concert cu multe vedete.

 atunci, via Gabi Cotabita, am descoperit si cazemata lui Puiu – un loc unde se maninca cea mai buna supa de midii, iar mujdeiul de usturoi sau sosul marinaresc au un gust incredibil. pe vremea aia arata ca o circiuma in ramasitele unui far, era rustic si in bataia brizei, acum cazemata si-a acoperit ferestrele, scaunele de fier au fost inlocuite cu unele de lemn cu piele, iar locul s-a englezit se numeste Puiu’s. se maninca in continuare foarte bine acolo. si e unul dintre motivele pentru care mi se face dor sa ma sui in masina si sa plec la drum in cite o dimineata de week end.

***

mangalia e insa un loc special si dincolo de cazemata lui Puiu.

e orasul in care oamenii se tin de mina. fie ca au 13-14 ani si isi traiesc iubirea adolescentina (pustii nu ies “in oras” ca in alte locuri, ci merg pe dig, la far), fie ca au mult peste 50 si au venit la sanatoriu pentru tratament de batrinete. plimbarea pe faleza cere de la sine mina ceiluilalt si sincronizarea pasilor si a gindurilor.

e orasul in care – pe dig – tatii si fiii pescuiesc la undita simbata dimineata. rareori prind ceva, dar conversatia intre barbati si clipele petrecute acolo au aroma lor. chiar si cind fiul are 4 ani.

e orasul in care se face sport. dimineata pe malul marii oamenii alearga corect: cu spatele drept, calcind corect cu talpa piciorului, tinind ritmul. dupa amiaza, copiii cu bucati de izopren sub brat se aseaza pe plaja si fac exercitii de karate cu cite un profesor care mai crede in mentorat. cind pleaca de la antrenament, pustii graviteaza in jurul lui ca dupa soare si stii ca victoriile lor viitoare – in sport si nu numai – i se vor datora si mentorului.

e orasul in care copiii se mai joaca singuri in fata blocului. si adolescentii isi zimbesc si se curteaza asezati pe treptele de la scara blocului. ii recunosti dupa chip si atitudine care dintre ei vor ramine aici si care, cum vor fi terminat scoala, vor fugi catre Constanta sau Bucuresti.

e orasul care are far si-o casuta in care locuieste cineva linga far (as da orice sa pot dormi o noapte in casuta aia), e orasul care are piscine. si la doar citiva km distanta, herghelie. ( acolo il gasiti pe Nea Nicu care sigur are o poveste pentru voi)

e orasul care are lebede. in urma cu 3 ani erau 11, astazi sunt peste 40. au invatat ca oamenii le dau de mincare si cum ajung in raza lor vizuala se indreapta voios catre ei  dind din cap.

e orasul in care moartea e anuntata cu sunet de claxoane si cu opriri la fiecare intersectie pentru ca masina mortuara sa fie vazuta de toata lumea. oamenii ies la balcoane, vinzatoarele de la magazine ies in strada si nimanui nu i se pare straniu ca plecarea cuiva e violent de zgomotoasa.

e orasul in care pare ca nimic nu se schimba. coaforul in care m-am spalat pe cap la toate cele 5 gale EFM de la Callatis e in acelasi loc de mai bine de 10 ani, ba chiar si una dintre coafeze e acolo.

***

Mangalia imi incarca bateriile de fiecare data si, de multi ani, cind plec de acolo ma gindesc ca desi iubesc locul asta n-as putea locui mai mult de maxim doua saptamini pe an in el.

unele locuri sunt ca unii oameni – ca sa eviti plictiseala e mai bine sa ti se faca dor pina la urmatoarea intilnire.

 

3
5617
lime cafealime & coffee – aromele mele fetish
diverse
12 years ago

lime & coffee – aromele mele fetish

imi place foarte mult parfumul fructului de lime, cum imi place si mirosul cafelei.

am invatat chiar sa le combin – in directia cafea si citrice , cu anumite cafele: ethiopia sidamo (pe care o gaseati la starbucks, nu se mai fabrica) in combinatie cu portocala sau mandarina e la un pas de raiul aromelor si gusturilor

daca as fi in stare, as face un parfum din lime si cafea, o anume aroma de cafea.

mai trisez primavara si vara cu picaturi de lime plasate strategic in locul parfumului, dar n-am gasit inca un parfum care sa le combine pe amindoua.

(stiu hermes a scos orange verte un parfum unisex, il am si pe ala, dar …. nu e chiar pe gustul meu)

*

parfumul meu – histoires de parfum 1969 – e si el un amestec de cafea cu fructe (piersica) dar si cu ciocolata si mosc. e un parfum gurmand si foarte senzual. (zic de el pentru ca nu-l gasiti in magazinele obisnuite si nici nu e foarte ieftin, deci n-o sa fie foarte multa lume care sa si-l cumpere:) )

***

zilele astea am descoperit o aroma de cafea care ma bintuie. de asta si scriu acum despre aceste arome. (cind sunt departe de casa si la hotel e o cafea nashpa)

la  aniversarea de 75 de ani a Nescafe (tocmai s-a implinit), compania a lansat un pachet cu cana roshie emblema si un extract de cafea pura. ei bine, aceasta cafea – robusta, foarte bine prajita – miroase dumnezeieste.

nu stiu daca e in magazine acest pachet special – eu l-am primit cadou – dar daca il gasiti, va rog va rog va rog luati-l. miroase cafeaua aia incredibil.

atit de frumos miroase incit pentru prima data m-am gindit sa n-o mai beau, ci sa o folosesc strategic facindu-mi scrub cu ea pe piele, poate ramine pe corpul meu.

***

altfel, pentru ca am fost unul dintre norocosii care au ajuns in viata asta fix in cuibul Nestle, stiu cum a aparut Nescafe-ul: cafeaua instant a fost facuta pe acelasi principiu ca laptele praf si a fost o rugaminte expresa pentru a ajuta cu depozite de cafea – intr-o forma usor de transportat si care sa poata fi depozitata cit mai mult – pentru soldatii americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

2
3030
canutesuper s!mpa: hainute pentru canute
diverse
12 years ago

super s!mpa: hainute pentru canute

mai simpatic de atit nu se poate
ca sa nu va deranjeze cana fierbinte de ceai, ii faceti o hainutza tricotata.

iata pas cu pas cum se face.
(imi si imaginez canutele din dimineata Craciunului cu hainute alb cu roshu si nasturasi verzi:) )

ideea e de aici.

1
1782
cismigiuStudiu: nu stii ce sa scrii? fa o plimbare!
jurnalism
12 years ago

Studiu: nu stii ce sa scrii? fa o plimbare!

gata, e demonstrat stiintific ca lungile mele plimbari prin Cismigiu sunt normale.

*

un studiu publicat in British Journal of Sports Medicine arata ca ceea ce se numeste “oboseala creierului” din cauza stresului urban atrage folosirea unei  resurse unice numita “atentia directa” , in timp ce o plimbare prin parc duce creierul intr-o stare de fascinatie usoara ajutat de mediul din jur.

chiar si simpla prezenta intr-un spatiu verde face ca aceasta “atentie directa” sa fie capabila sa se revigoreze singura. iar asta conduce la odihnirea creierului, stare care faciliteaza creativitatea.

e un articol mare in nytimes pe tema asta 

***

si tot din directia despre scris, dintr-o lectura de saptamina asta ceva s!mpa 🙂

In the beginning, when you first start out trying to write fiction, the whole endeavor’s about fun. You don’t expect anybody else to read it. You’re writing almost wholly to get yourself off. To enable your own fantasies and deviant logics and to escape or transform parts of yourself you don’t like. And it works – and it’s terrific fun.

Then, if you have good luck and people seem to like what you do, and you actually start to get paid for it, and get to see your stuff professionally typeset and bound and blurbed and reviewed and even (once) being read on the a.m. subway by a pretty girl you don’t even know it seems to make it even more fun. For a while.

Then things start to get complicated and confusing, not to mention scary. Now you feel like you’re writing for other people, or at least you hope so. You’re no longer writing just to get yourself off, which — since any kind of masturbation is lonely and hollow — is probably good.

But what replaces the onanistic motive? You’ve found you very much enjoy having your writing liked by people, and you find you’re extremely keen to have people like the new stuff you’re doing. The motive of pure personal starts to get supplanted by the motive of being liked, of having pretty people you don’t know like you and admire you and think you’re a good writer. Onanism gives way to attempted seduction, as a motive. Now, attempted seduction is hard work, and its fun is offset by a terrible fear of rejection.

Whatever “ego” means, your ego has now gotten into the game. Or maybe “vanity” is a better word. Because you notice that a good deal of your writing has now become basically showing off, trying to get people to think you’re good. This is understandable. You have a great deal of yourself on the line, writing — your vanity is at stake. You discover a tricky thing about fiction writing; a certain amount of vanity is necessary to be able to do it all, but any vanity above that certain amount is lethal. David Foster Wallace

0
1811
culturale
12 years ago

Vortice Dance Company – putina magie

trupa asta, Vortice Dance Company vine la toamna in Festivalul Enescu. daca v-ati luat bilete sunteti norocosi, daca nu, luati-va o pauza de 7 min pentru filmul de mai jos, ca sa vi se taie respiratia.

dar ca sa incepeti bine si sa fiti in mood, uitati-va la trailer si la cit de puternic visual este totul, ce forta de sugestie are rochia aceea roshie.

o minunatie de spectacol o sa fie, sunt sigura sigura. o sa fie magie, cum spune sloganul festivalului de anul asta.

0
1352
menage-a-troismenage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia
diverse
12 years ago

menage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

aseara, intr-o circiuma din Mangalia

de cind au intrat am stiut ca e ceva gresit cu ei.

ea, inalta, subtire, imbracata cu jeans albastru inchis si o bluza de trening mov cu dungi negre pe brate si-o inscriptie ADIDAS, cu o fata rotunda care o facea sa para plinuta in ciuda trupului filiform, cu ochii mici si rotunzi, cu ploapele asa de apropiate ca abia se vedeau ochii albastri. nu parea sa aiba mai mult de 18-19 ani.

il tinea de mina pe unul dintre barbati. cit ea de inalt, slab, cu ochelari ingusti si lentile groase, cu un pulovar maro, cu fermoar, tricotat cu modele care aminteau de ski. roshu la fata, alb la par, cam la 40 de ani.

trupul ei spunea ca nu barbatul acesta o intereseaza, ci celalat. la 20 si putin de ani, si el cu o bluza de trening verde, dar jeans roshu si incaltaminte Puma – cu plasa deasupra labei piciorului, unde se leaga sireturile.

s-au asezat la o masa si-au facut semn chelneritei ca vor meniurile. fata a continuat sa-l tina de mina pe barbatul mai in virsta, dar – pe sub masa – piciorul ei sting s-a lipit de cel al tinarului.
prin semne – cu gesturi ample si miriit in loc de orice cuvint- i-a explicat barbatului in virsta ca vrea ceva din geanta lui. el a zimbit si a scos tableta cu o singura mina (cealalta avea degetele impletite cu ale ei), iar fata s-a desprins si-a inceput sa se joace ceva.

“o sa mergem la mama ei, are nevoie de semnatura”, a spus tinarul.
“merg si eu?”, a intrebat celalalt
“sigur, daca vrei poti sa mergi si tu. apoi vizitam imprejurimile. mergem si la constanta.”

vorbeau in engleza – cel batrin cu un accent impecabil britanic, tinarul intr-o engleza aproximativa cu accent rusesc. din cind in cind virstnicul se uita la ce face fata in jocul de pe tableta – “mmmmm”, zicea cu autoritate si dadea din cap a negatie cind ea gresea tactica.

au mai facut o data semn chelneritei ca vor meniurile si cum aceasta nu parea interesata, desi in circiuma nu era prea multa lume, virstnicul s-a ridicat de la masa. cind a iesit din camera mare, pe holul dinspre toaleta, la masa cei doi s-au imbratisat si au inceput sa se sarute. cald, asezat, asumat, cu placere. ca doi oameni care se stiu de multa vreme si se bucura de ei.

i-a intrerupt un sunet de telefon – o manea stridenta – si fata a scos din rucsacul ei un iPhone.

“da, mama, vin la tine, mai am putin si ajung. … da, ma ia matusa Elena in spatiu, dar am nevoie de semnatura ta ca sa pot sa-mi fac buletin de Bucuresti.”

in partea cealalta a telefonului era o serie de ingrijorari din partea mamei, asa ca fata a dat aparatul de-o parte si l-a certat pe baiat care se juca cu tableta

“lasa-mi tableta in pace”
“nu e a ta”
“e ca si cum ar fi a mea”, a ris ea complice… si-a continuat in telefon “da mama, ajungem intr-o ora la tine, mincam ceva si venim.”

englezul s-a intors de la baie, i-a prins din nou degetele in causul palmei, iar ea a continuat sa vorbeasca la telefon, uitindu-se la mina care parea ca nu-i mai apartine.
“mama stii ce ceas frumos am?”

de la incheietura miini drepte se zarea un ceas barbatesc, mecanic, cu curea de piele.

apoi a venit chelnerita, englezului i-au comandat o saramura de peste, ea si-a luat un tiramisu si-o Coca Cola, iar tinarul o Timisoreana.

***
Bonnie & Clyde de Mangalia. raufacatori din dragoste.

5
2882
prince-1PHOTO: Un baietel cu distrofie musculara isi implineste visul
culturale
12 years ago

PHOTO: Un baietel cu distrofie musculara isi implineste visul

nimic nu e imposibil daca stii sa vezi altfel lucrurile.

un baietel din slovenia pe nume LUKA – bolnav de distrofie musculara – isi dorea foarte foarte mult sa practice sporturi ca toti ceilalti copii, doar ca singurele miscari pe care i le permite boala sa le faca sunt din virfurile degetelor.

un om absolut minunat, incredibil de frumos, a fost urmarit de dorinta lui LUKA si s-a gindit cum sa i-o indeplineasca.

a realizat o serie de fotografii in care foloseste elemente de decor si recreeaza in jurul lui LUKA ambientul sportiv la care copilul aspira, spunind o poveste despre cum a inceput sa zboare cu ajutorul unui balon si s-a ridicat din caruciorul cu rotile ca sa-si implineasca visurile.

*

iubesc proiectul asta. si pe fotograf care se numeste Matej Peljhan (pe site-ul lui gasiti multe lucrari emotionante)

Matej are 45 de ani si ca urmare a unui accident de la 10 ani, cind a calcat pe o bomba din al doilea razboi mondial, si pierdut un ochi si mina dreapta.

 

e multa emotie in spatele acestor fotografii si in povestea din spatele lor, cum Matej a vrut sa implineasca un vis de copil, el ducindu-si pina la capat visurile in ciuda deficientei sale. (e participant de triatlon printre altele, e un om care stie ca sky is the limit)

***

totul e in mintea noastra. si bucuria. si tristetea.

 

 

 

 

 

 

2
2069
Autor Doina LevintzaSa mergem la targ…uri
moda
12 years ago

Sa mergem la targ…uri

text de Noemi Revnic

In acest weekend avem doua targuri simpatice si care sunt deja o traditie printre elegantele care evita uniformele.
Targul AUTOR, sambata si duminica, 20-21 aprilie, la Sala Dalles, cu orar intre 11:00 si 20:00. Anul acesta Doina Levintza este invitata de onoare si curatoare a accesoriilor preferate din cadrul targului, care vor purta eticheta “Recomandat de Doina Levintza”.

Cel de al doilea targ este The ONE Scisors Day, tinut la The Ark, in data de 20 aprilie (sambata), intre orele10:00 si 20:00. Printre participanti (ii enumar pe cei care imi plac mie), va veti intalni cu Aerwear, BCBGmaxazria, Brands & Gangs, BoConcept, Boots, Depot 96, Marionnaud, Melkior, Micrigold, Molecule-F.com (Adelina Ivan, Keszeg Agnes, Bold, Emotii florale, Fe[male], George Neagu, Ludique, Maria Marinescu, Mirela Diaconu, Murmur, Oana Vasiloiu, Raluca Mihalceanu, Sandra Galan), Musette, Nissa, Oxette, Petit’s, PNK Casual, Stefanel, Venera Arapu. Pe restul va lasi sa ii descoperiti singuri.

Un weekend minunat si cumparaturi placute!

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1572
Prada_Donna_ADV_SS_2539701aPrada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?
moda
12 years ago

Prada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?

Pentru că moda este ceva mai mult decât haine scumpe, genţi frumoase şi pantofi pretenţioşi.

Pentru că, în modă (şi în orice), viziunea, creativitatea şi inteligenţa fac istorie.

Şi pentru că Miuccia Prada ştie asta, casa de modă care îi poartă numele a lansat, împreună cu editura Giangiocomo Feltrinelli Editore, un concurs internaţional de eseuri pentru a descoperi noi minţi talentate.

Conceptul din spatele concursului: “the label’s curiosity to explore innovative languages by means of forms of expression leading to the written word; inspired by the metaphor of prescription glasses – as a tool through which to see and investigate new creative worlds, and enhance the individual interpretation of reality.”

Cei de la Prada adaugă: “By using the metaphor of prescription glasses, Prada enters a world made of written words, rather than spoken, thus launching a challenge to explore and enhance the individual interpretation of reality. Optical eyewear [has] become an opportunity and a tool to investigate diverse creative worlds: a preferred channel and a window on our world, and — why not — on new potential worlds.”

Întrebarea la care trebuie să răspundă participanţii: ”What are the realities that our eyes give back to us? And how are these realities filtered through lenses?”

Lucrările trebuie să cuprindă între 4000 şi 8000 de cuvinte şi pot fi încărcate până pe 18 iunie 2013 pe aceasta pagina . Câştigătorul va fi anunţat pe 31 decembrie 2013, premiul său va fi suma de 5000 de euro, iar eseul său va fi publicat într-un digital book disponibil pe website-ul Prada.

Pentru mai multe detalii puteti merge aici 


Text de Mihaela Simina, jurnalist,  masterand in Relatii Internationale, in cadrul Universitatii Bucuresti

0
2295
oja naturalaBEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?
beauty
12 years ago

BEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?

As incepe cu un experiment pe care l-am facut si care a durat nu mai mult de 1 luna. Pentru ca sunt adepta unei manichiuri impecabile, facuta acasa sau la salon, ojele erau cele care nu lipseau din trusa de cosmetice. Dar asta pana la un moment dat cand unghiile mi-au devenit casante, fragile, se exfoliau rau si se rupeau foarte repede.

Reactia imediata a fost sa caut sa vad care ar fi cauza (am pus acest lucru si pe o posibila lipsa de calciu dar nu s-a confirmat) si m-am interesat ce se “gaseste” in compozitia unei oje. Si as incepe cu … formaldehide, toluen, camfor si ftalati … ingrediente care determina in timp alergii si iritatii ale pielii si care afecteaza structura unghiei. In acel moment am decis sa nu mai folosesc acest gen de produse dar totul a tinut doar o luna.

Stiu ca tineti la nuantele superbe de oja, lac de unghii, dar pentru a nu trece prin ce am trecut si eu aflati ca exista variante de oje naturale, oje bio  care nu contin acele ingrediente care patrund si afecteaza structura unghiei si in timp apar probleme…Si nu trebuie sa renuntati la nuantele superbe pentru ca ojele bio au de la cele mai calde culori la cele mai indraznete, sunt culori care rezista pe unghii si arata foarte bine.

Cei din Germania, mai exact Benecos, au lansat anul acesta o colectie vibranta de culori dedicate primaverii si verii 2013. Nuante pastel, nuante de roz pana la culori vibrante, puternice. Va invit sa le decoperiti in magazinul online Seebio.ro in categoria Oja Bio  si sa alegeti sa imbinati frumosul cu tot ceea ce e sanatos.

Un week-end frumos sa aveti.

**

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

0
1943
toate-bufniteledaca toti oamenii s-ar satura intr-o buna zi de povesti…
carti simpa
12 years ago

daca toti oamenii s-ar satura intr-o buna zi de povesti…

saptamina trecuta am citit Toate bufnitele, cartea lui Filip Florian lansata anul trecut.

da fix domnul de a carui existenta n-a auzit dl Andrei Marga desi cartea sa “Degete mici” e tradusa in multe tari, la edituri mult mai prestigioase decit oricare dintre cartile directorului ICR.

e frumoasa cartea si are o finete a frazei care te face sa zimbesti pentru ca simti ca fiecare cuvint e ales cu grija, desi tonul e jucaus si ritmul alert. dar nu despre carte vreau sa scriu acum. pe coperta 4 e o declaratie a lui Filip Florian  care ma urmareste.

Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intimple insa prea curind, nici saptamina viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. Inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si risete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sint povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti.

sa cititi cartea:)

1
2146
360ambasador de brand pentru zorilestore.ro
diverse
12 years ago

ambasador de brand pentru zorilestore.ro

se vorbeste tot mai des in conferintele – de la noi si din lume – despre o tendinta de comunicare in social media: ambasadorul de brand.

e normala tendinta asta: cind ai identificat reprezentatul social media care are afinitatea cea mai mare cu publicul pe care-l tintesti, e bine sa poti sa creezi impreuna cu el experiente relevante pentru public.

se intimpla si la noi, chiar si eu ma aflu – impreuna cu Cristi Manafu –  in mijlocul unui asemenea proiect, numit Pe scaunul din stinga, care mixam stilul nostru de viata cu experienta pe care o avem in compania unor branduri diferite de masini ( toate distribuite in Romania de  Porsche Inter Auto Romania – Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini)

de citeva zile este in online un concurs inedit pentru desemnarea unui ambasador de brand pentru zorilestore.ro.

prin intermediul Bogal Initiative, bloggeri care cred ca se potrivesc cu produsele pe care le comercializeaza zorilestore.ro (echipamente sportive sau de strada pentru persoane care obisnuiesc sa se imbrace casual sport) au fost invitati sa se inscrie intr-o competitie: primesc un produs spre testare, sunt invitati la citeva experiente speciale in tara, scriu un articol si sunt supusi evaluarii unui juriu.

*

din juriul asta fac parte si eu si simt nevoia sa va spun care sunt criteriile dupa care voi evalua (sunt peste 300 de inscrieri):

(ceilalti jurati sunt Manafu – www.manafu.ro, Costin Cocioaba – www.refresh.ro , Alex Negrea – http://alexandrunegrea.ro/ )

– implicarea dincolo de articolul pe care-l scrieti (promovarea in social media, alte solutii creative)

– modul creativ in care aratati ca stilul vostru de viata este potrivit cu produsele pe care le promoveaza zorilestore.ro (forma si continutul articolului de pe blog)

 

e o ocazie minunata de a experimenta cum este sa te pui in pielea agentiei/clientului si sa incerci sa-l promovezi creativ, aplicat pe stilul tau de viata. cind inveti asta, jumatate din business-ul de pro- blogger (adica bloggerul care traieste din banii pe care-i face in online) e rezolvat.

cealalalta jumatate se rezolva cu disciplina si perseverenta. si content bun.

succes.

 

 

 

 

0
1789