cartile mai sunt si pentru facut cornete, ar zice golanii.
dar uite ceva la care nu v-ati astepta sa se intimple cu cartile
lucrarile apartin unei artiste britanice, Su Blackwell, al carei site e o bucurie. e un exemplu de reinventare a printului in generatia ebook-urilor.
astazi este ziua internationala a teatrului, iar la sediul UNESCO din Paris a fost ceremonia anuala in care un actor transmite mesajul breslei lui catre comunitate.
Anul acesta purtatorul de mesaj a fost John Malkovich, fiind primul actor american invitat sa conduca aceasta ceremonie.
acum 50 de ani, primul mesaj a fost rostit de Jean Cocteau, iar de atunci printre vorbitori s-au mai aflat Judi Dench, Vaclav Havel, Peter Brook, Ellen Stewart, Richard Burton, Luchino Visconti, Pablo Neruda, Laurence Olivier, Arthur Miller, dar si Eugen Ionesco.
iata speech-ul lui Malkovich:
I’m honored to have been asked by the International Theatre Institute ITI at UNESCO to give this greeting commemorating the 50th anniversary of World Theatre Day. I will address my brief remarks to my fellow theatre workers, peers and comrades.
“May your work be compelling and original. May it be profound, touching, contemplative, and unique. May it help us to reflect on the question of what it means to be human, and may that reflection be blessed with heart, sincerity, candor, and grace. May you overcome adversity, censorship, poverty and nihilism, as many of you will most certainly be obliged to do.
“May you be blessed with the talent and rigor to teach us about the beating of the human heart in all its complexity, and the humility and curiosity to make it your life’s work. And may the best of you — for it will only be the best of you, and even then only in the rarest and briefest moments — succeed in framing that most basic of questions, ‘how do we live?’ Godspeed.”
pina pe la 25 de ani nu m-am machiat.
vin dintr-o familie in care cochetaria feminina nu se invata, iar machiajul era chiar …nepotrivit.
pe la 25 de ani, m-am intilnit prima data cu Alex Abagiu. faceam niste fotografii pentru Europa FM si Alex m-a machiat cum stie el cel mai bine sa o faca.
brusc s-a facut lumina pe fata mea, ochii mei de ursuletz necajit (am colturile ochilor in jos) au devenit mai veseli, genele au capatat un volum pe care nu-l stiam si parca mi-a crescut dimensiunea irisului. magia lui Alex.
dupa sedinta aceea foto, am ramas cu o replica de-a lui Alex: “niciodata, oricit de grabita ai fi, sa nu pleci de acasa fara gloss pe buze si mascara pe gene.”
nu am respectat intotdeauna sfatul lui, dar … am cel putin 5 feluri de mascara acasa, iar gloss-uri am nenumarate… bine, am si citeva categorii de anti cearcan:)
de cind filmez pentru televiziune, make-up-ul a capatat alte semnificatii: stiu cum ti se poate schimba dispozitia daca un machiaj este reusit sau nu, desi nu mi-am imaginat niciodata ca pot fi atit de fragila emotional. pur si simplu, uneori cind sunt machiata foarte frumos si ma simt confortabil cu chipul pe care-l vad in oglinda, prind aripi; am mai mult curaj (si, credeti-ma, am nevoie de mult curaj pentru ca sunt timida in fata camerelor de luat vederi)
in viata mea de zi cu zi, astazi ma machiez mult mai mult decit la 25 de ani, nu doar cu mascara si gloss, cum ma sfatuia Alex in tinerete ca sa ma convinga ca e util make-up-ul chiar si in varianta short, dar fac asta pentru ca am capatat experienta de a “rezolva” lucrurile eficient si rapid.
dupa anii cei multi la Tabu si participarea la multe sedinte foto, dupa multele intimplari in care m-au sfatuit make-up artisti, am invatat trucuri despre cum sa ma machiez rapid si sa arat ca si cum as fi petrecut cel putin o jumatate de ora in fata oglinzii.
asa am descoperit ca pentru mine, machiajul perfect e acela care se face repede…care nu e ostentativ, dar care-mi corecteaza trasaturile cu care nu ma simt eu confortabil.
L’Oreal l-a invitat pe Alex Abagiu sa arate citeva trucuri de make-up rapid si dupa ce am vazut filmuletul m-am gindit ca daca l-as fi vazut acum citiva ani, mi-ar fi fost mai bine. el prezinta trucuri despre cum sa dispara cearcanele si, insista foarte mult pe baza machiajului, fondul de ten si pudra care corecteaza imperfectiunile fetei.
mi-a placut foarte mult trucul cu blush-ul aplicat inainte de a machia ochii si mai ales trucul de a aplica putina pudra peste blush. am verificat, e super smekerie:)
daca va recunoasteti in povestea mea si ati trecut si voi prin stingaciile de make-up, uitati-va la recomandarile lui Alex Abagiu pentru un machiaj rapid.
astept apoi sa-mi spuneti ce inseamna pentru voi un machiaj perfect.
multumesc
P.S. Pe pagina de Facebook L’Oreal Romania, Alex Abagiu are mai multe tutoriale despre machiaj care fac cit citiva ani de scoala. uitati-va la ele si veti vedea ca am dreptate
stiu ca domnii cred ca fotbalul e o arta in sine, ca driblingurile sunt arabesque -urile “sportului cu mingea rotunda” (ca baschetul sau handbalul nu or avea tot minge rotunda).
daaaar, uite arta pe bune, in care e implicat fotbalul. ma rog, nu chiar intr-un mod in care fotbalistii sa se mindreasca.
mai stiti cind pe Zinedine Zidane l-a apucat ce l-o fi apucat si i-a dat un cap in gura italianului Marco Materazzi?
era in 2006, la campionatul mondial.
sculptorul algerian Adel Abdessemed a imortalizat momentul intr-o creatie care se numeste Coup de tête si face parte dintr-o expozitie cu nume si mai si: Who’s Afraid Of The Big Bad Wolf?.
expozitia a fost intr-o faimoasa galerie de la New York.
uite creatia
Doamna Elena Udrea a comentat ieri intr-un interviu la realitatea tv ca a gasit asemanari intre domnia sa si Margaret Thatcher, citind filmul THE IRON LADY.
Dincolo de ridicolul (auto)comparatiei, pe care il comenteaza cu succes politicienii, mai e o nuanta in remarca doamnei Elena Udrea.
Domnia sa pare ca invata istoria din filmele artistice, nici macar din cele documentare.
Sa ma explic.
***
Filmul Iron Lady este o productie comerciala realizata cu un scop final unic: sa scoata PROFIT.
Nu este un documentar care si-a propus sa recupereze o parte importanta din istoria contemporana, sa informeze fara niciun interes financiar.
acesta este motivul pentru care a fost aleasa Meryl Streep pentru rolul principal.
acesta e motivul pentru care specialistii in efecte speciale de machiaj au lucrat la transformarea spectaculoasa a actritei, cind ar fi putut alege o alta care avea un chip cu ostatura asemanatoare ( era o stire care aducea notorietate si, indirect, audienta).
acesta este motivul pentru care povestea este romantata si nu respecta adevarul istoric. si sunt multi comentatori politici care s-au exprimat la nivel international in aceasta directie.
Her biographer John Campbell dismissed “The Iron Lady” as being riddled with “poetic license,” saying the Hollywood spin “simplifies and dramatizes her as a great individual, fighting against these things as if it were all on her own.” Campbell said the movie doesn’t give enough credit to the men who worked with Thatcher.
new york times a fost chiar mai vehement sustinind ca, dincolo de tehnicile cinematografice de naratiune prin care se filtreaza unele informatii si sunt potentate altele pentru audienta, filmul acesta mai are o mare hiba: e regizat de o femeie care nu are foarte mare treaba cu politica si a trivializat multe informatii.
Would the life of a male politician be rendered this way? Is this an unfair question? It seems to me that Ms. Lloyd (nota mea. regizoarea Phyllida Lloyd) and Ms. Morgan (n.m. scenarista Abi Morgan) try to have it both ways, to celebrate their heroine as a feminist pioneer while showing her to be tragically unfulfilled according to traditional standards of feminine accomplishment. On her first day as a member of Parliament, Margaret (played in those early years by Alexandra Roach, with Harry Lloyd as a smiling young Denis) pulls out of the driveway as her children chase after her car, begging her not to leave them. Later she announces her intention to seek the party leadership on the day that Carol has passed her driving test, earning a rare rebuke from her husband for putting herself first.
***
ce trebuia sa stie Doamna Elena Udrea despre filmul Iron Lady?
– nu invatam istoria din filmele artistice: nu sunt reale (uitati-va la filmele noastre istorice si o sa intelegeti cit au mintit regizorii romani)
– nu comparam efectul pe care-l are un film artistic asupra spectatorilor cu propria noastra viata cind vrem sa povestim lucruri oficiale cu valente istorice (asta e reteta succesului cinematografiei, replicile si actiunea sunt asezate in asa fel incit spectatorii sa empatizeze cu actiunea)
– citim inainte despre filmul cu care vrem sa ne asociem imaginea – sunt critici destepti care ne explica lucruri – si nu cadem in plasa superficialitatii de a vorbi despre lucruri importante in situatii oficiale din perspectiva unui spectator naiv care habar nu are nici de istorie, nici de cinema.
***
in plus, dar aceasta este o nuanta f f fina, nu-i fair si diplomatic sa te asociezi cu ceva rezultat dintr-o razbunare: fiica lui Margaret Thacher a fost aspru criticata de politicienii britanici cind a dezvaluit in premiera amanunte despre boala mamei ei ( alzheimer) in cartea A Swim-On Part in the Goldfish Bowl: A Memoir, care a fost punctul de plecare al filmului The Iron Lady. s-a spus atunci ca a fost razbunarea unei fiice careia mama nu i-a acordat prea multa atentie pentru ca a avut alte prioritati.
***
comparatia doamnei Udrea cu un politician, rezultata dupa vizionarea unui film, arata de fapt nu doar tupeu, ci o crunta si vulgara superficialitate.
uitati-va la acest film super emotionant si la relatia speciala dintre fata si calul ei…
dansul din competitie este dedicat tatalui ei care murise cu 44 de zile inainte de competitie.
6 minute de poezie cu un calutz minunat, pe care fata-l controleaza fara sa aiba ham.
ieri – in America, nu la noi, desigur – a inceput sezonul 5 al serialului Mad Men. a avut super promovare (au anuntat cu 2 luni inainte ca primul episod din noua serie va avea 2 ore etc etc)
motiv pentru mine sa va arat citeva lucruri amuzante despre influenta Mad Men in moda actuala.
mai intii papusile Barbie inspirate de personajele din film
apoi reclama de la noua colectie Banana Republic
apoi reclama Estee Lauder
si reclama London Fog
creatiile pe care le vedeti aici ii apartin sculptorului Willard Wigan.
in expozitii creatiile sale sunt asezate pe cite o geana, sau virful unui ac sau un fir de nisip si evident sunt vizionate cu lupa.
ce e cu adevarat impresionant, dincolo de tehnica lui incredibila, este faptul ca Wigan este autodidact; a inceput prin a face casute furnicilor pe la 5 ani pentru ca “aveau si ele nevoie de un loc unde sa doarma”, iar cu vremea s-a perfectionat.
a ajusn chiar la performanta de a-si controla corpul si sistemul nervos prin complicate exercitii de meditatie si relaxare, pentru a putea sculpta intre momentele de inspiratie/expiratie. asta pentru ca la incepu… “am inhalat-o pe Alice” 🙂
azi noapte pe la ora 12.00 ora noastra James cameron a inceput sa coboare catre fundul Pamintului cu o instalatie care seamana cu o torpila. Se astepta sa ajunga in groapa marianelor dupa doua ore, a ajuns insa in 70 de minute. a filmat si a luat probe biologice care ii vor ajuta mult pe cercetatorii marini, iar calatoria lui e una istorica.
dincolo de asta, filmele lui Cameron (Titanic si Avatar) le putem privi acum dintr-o alta perspectiva: dragostea lui pentru viata din adincurile marilor, desigur ambalata intr-o forma mega comerciala (ambele au facut bani de au rupt orice record).
James Cameron are 57 de ani si o vointa de fier. pentru aceasta scufundare s-a pregatit mai multi ani si s-a antrenat intens in ultimul an. are bani sa traiasca inca o viata linistit, stind la soare fara sa faca nimik, dar el scrie istorie in cercetarile marine.
asta spune multe despre caracterul acestui om.
foto deepsea challenge
jos palaria!
aici intreaga poveste a scufundarii de azi noapte, relatata de National Geographic. In cursul zilei de astazi, Cameron va prezenta inregistrarile pe care le-a facut la fundul oceanului.
saptamina viitoare se comemoreaza 100 de ani de la scufundarea Titanicului, iar National Geographic dedica cover story-ul pentru luna aprilie acestui eveniment.
coperta e geniala
iar in interior sunt prezentate fotografii cu motoarele Titanicului, asa cum arata ele acum
sau vasul vazut de sus, cum este el asezat pe fundul marii
pe 8 aprilie canalul de televiziune National Geographic va difuza un film facut de James Cameron despre Titanic, la fundul marii, nu cu Di Caprio
tinarul din primul plan e Luci.
cind a dat la facultatea de Drept, stia istoria ca-n carte; la examen a scris pagini dupa pagini si profesorii au inceput sa-l verifice: i-au ridicat foile sa vada daca are copiute, l-au ridicat din banca. el s-a lasat verificat, apoi s-a intors la scris. dupa a treia verificare i-a intrebat ce au cu el si, ca sa nu para ostentativi, profesorii au inceput sa-i verifice si pe alti colegi de examen.
astazi se pregateste pentru intrarea in Barou, apoi vrea sa dea examen sa se faca procuror si ii datoreaza perseverenta lui in ale studiatului mamei care l-a obligat in copilarie sa mearga la scoala. are o iubita romanca, dar familia lui nu e suparata ca nu e “de-a lor”, sunt mai suparati ai ei: “cu tiganul ala te-ai gasit si tu sa iesi?”
***
domnul in camasa verde se numeste Ganea, are 38 de ani si de fiecare data cind aude cuvintul “incendiu” se gindeste la o intimplare din clasa III-a.
erau la o lectie deschisa si l-a intrebat invatatoarea despre un incendiu, iar el n-a stiut sa raspunda. invatatoarea a insistat, era cel mai bun elev din clasa, dar el n-a scos niciun cuvint. dupa ce-a plecat inspectia, a replicat: “nu stiam ce inseamna incendiu, la noi in familie se vorbeste tiganeste si n-am mai auzit acest cuvint”
tine minte intimplarea pentru ca i-a aratat diferentele dintre lumi, uneori – pentru ca avem culturi diferite – nu ne intelegem, desi vorbim cuvinte pe care le pricepem toti. si mai tine minte intimplarea pentru ca l-a marcat: a fost printre putinele momente cind in fata unui profesor n-a stiut sa raspunda. altfel, era invatat de acasa ca trebuie sa stie de citeva ori mai bine decit ceilalti copii lectia ca sa poata sa reuseasca in viata. mama lui are 4 clase, dar si-a obligat copiii, cu nuiaua, sa mearga la scoala.
astazi dl Daniel Ganea este director al asociatiei Centrul Cultural al Rromilor O Del Amenca si lupta pentru egalitatea de sanse si pentru drepturile rromilor.
***
pe domnul Gheorghe nu-l am in fotografii, e jandarm si n-are voie sa apara asa, oricind-oriunde, in poze. si el e rrom, are un frate geaman postas in Fetesti. au invatat carte si sunt mindri ca au cistigat increderea comunitatii, dar se necajesc cind aud clasicele “tiganii astia, niste hoti/criminali/escroci/ etc”, iar cind colegii remarca supararea lor aud invariabil “hai, mai, ca tu nu esti tigan”. sunt satenti blonzi, cu ochii verzi, dar acasa vorbesc tiganeste, iar doamna Adriana Gheorghe – care face cele mai bune prajituri din lume – e sotia traditionala: nu se imbraca niciodata in pantaloni, in semn de respect pentru barbatul ei.
***
intre romani si romi, pe un teritoriu fin al-tarimului-dintre-doua-culturi, sunt tiganii romanizati care-si trimit copiii la scoala, care au facut si ei scoala si care mai pastreaza din cultura etniei lor limba si respectul pentru capul familiei, barbatul.
pina sa-i cunosc pe citiva dintre ei, cind ma gindeam la discriminarile etnice, ma gindeam mai ales la romii care arata a tigani. doar ca cei pe care i-am intilnit astazi sunt sateni si albi la chip, au ochii verzi si nu mai poarta haine traditionale, nici salbe-n par decit in scenetele copiilor de la scoala. nu se ascund ca sunt rromi, dar au evoluat.
vor mai trece 30-40 de ani, poate mai mult, pina acesti rromi – care s-au desprins prin educatie de tigani – nu vor mai simti presiunea a doua lumi; una din care aproape au iesit si cealalta care nu-i accepta inca.
***
am fost in comunitatea de tigani din Fetesti Sat la initiativa Active Watch. zilele viitoare am sa va povestesc despre un proiect special Burse Romi in Domeniul Medical. (nota mea. in Romania niciun medic nu recunoaste ca e de etnie rroma pentru a nu fi marginalizat, desi exista cazuri de medici de succes)
There are several kinds of love. One is a selfish, mean, grasping, egotistical thing which uses love for self-importance. This is the ugly and crippling kind. The other is an outpouring of everything good in you — of kindness and consideration and respect — not only the social respect of manners but the greater respect which is recognition of another person as unique and valuable. The first kind can make you sick and small and weak but the second can release in you strength, and courage and goodness and even wisdom you didn’t know you had.
(…)
If you love someone — there is no possible harm in saying so — only you must remember that some people are very shy and sometimes the saying must take that shyness into consideration.
Girls have a way of knowing or feeling what you feel, but they usually like to hear it also.
It sometimes happens that what you feel is not returned for one reason or another — but that does not make your feeling less valuable and good.
(…)
And don’t worry about losing. If it is right, it happens — The main thing is not to hurry. Nothing good gets away
***
John Steinbeck despre a te indragosti intr-o scrisoare adresata fiului sau din cartea Life in Letters
unul dintre cei mai mari jurnalisti pe care i-a dat america, Gay Talese, a acordat un interviu despre culisele muncii sale intr-un proiect dedicat jurnalistilor cunoscuti sub eticheta “writers at large” de la Harvard, realizat de fundatia Nieman.
Interviul a fost realizat de o alta legenda a jurnalismului american, Chris Jones.
iata citeva citate memorabile
One of the problems of journalism today is how we are narrowing our focus and becoming indoors in terms of internalizing our reporting. The detail is what I think we’re missing.
You have to be there. You have to see the people. Even if you don’t think you’re getting that much, you’re getting a lot more than you realize.
People I like to write about are people who have had a history of ups and downs.
If you get to know your characters well and introduce them with your writing well enough that the reader will identify with them, or at least have a sense of them through your skill as a writer and a reporter, you’ve achieved much of what a fiction writer does.
de ce au nevoie cel mai mult femeile?
(chiar si cind nu au nevoie)
de pantofi si de barbati ( nu stiu in care ordine, dar…)
***
e un magazin in malaezia care s-a gindit sa rezolve ambele nevoi ale unei femei, asa ca odata cu perechea de pantofi cumparata primeste si un BARBAT FREE.
pe cuvint ca e reala promotia, e in colaborare cu un site de dating si o statie radio, detalii aici
***
am ris tare cind am citit, dar mi-am adus aminte de un domn care era brand manager la Ecco, se ocupa de divizia de barbati, si care a luat 3 perechi de pantofi de pe un raft din show room si mi-a zis:
astia sunt ai barbatului cu care ar trebui sa te mariti (fidel, de casa, un tata perfect), astia sunt ai barbatului care o sa -ti rastoarne lumea, dar si pe a multor altor femei, nu-l vrei de barbat, iar astia… astia sunt ai barbatului pe care ar fi bine sa-l intilnesti macar o data in viata, pentru experienta in sine.
daca platiti bine, va arat cam din ce categorie erau cele 3 perechi de pantofi.
***
e minunat cum se dezvolta international Maria Lucia Hohan desi are in continuare atelierul in Romania.
iat-o pe Jennfier Lopez imbracata de Maria Lucia Hohan pentru emisiunea American Idol.
cu un click pe foto veti vedea detaliile fustei Karen si ale body-ului Sophie , ambele MLH, pe care le poarta Lopez.
Maria Lucia Hohan a avut creatii si pe covorul roshu de la Oscar, Cannes sau Globurile de aur.Bravos!
va aduceti aminte de secventa cu Bridget Jones care se duce sa relateze despre un incendiu si sfirseste prin a face striptease pe bara pompierilor?
ei bine, cam asa ma simt eu de la o editie la alta cind filmam intro-urile de prezentare pentru Ca-n filme.
***
colegii mei de la emisiunea Ca-n filme sunt plini de initiative si de creativitate. e minunat asta, pina cind nu te lovesti, la propriu, de gloantele creatiilor lor.
pentru editia pe care o veti vedea duminica de la ora 20.20 am filmat … in transee. La Muzeul Militar National.
e o editie in care povestim despre eroii din filmele romanesti (cu mega interviuri de la Cristian Tudor Popescu, Sergiu Nicolaescu, Neagu Djuvara si Florin Piersic, plus Oana Paunescu si Liviu Marghidan, plus alte surprize) si s-a justificat pe deplin alegerea locului de filmare, doar ca pentru mine – femeie sperioasa si timida in fata camerei de filmat – fiecare excursie prin muzeu, insotita de exclamatiile baietilor “waaaaaau ce tare e asta” a fost si o stringere de inima: ma pun sa ma sui pe tanc? trag cu pusca?
am sfirsit in transee: la Stefan cel Mare (grea sabie mai avea, grea grea ), la Razboiul pentru independenta si la Primul razboi mondial (unde auzeam ghiulelele suierindu-mi la urechi), am facut o excursie printre multe tancuri, am fost statuie linga niste domni voievozi si am descoperit locul meu preferat: trasurile regale.
spre distractia voastra citeva fotografii (distractia adevarata o serviti duminica seara de la 20.20 la digi 24)
razboiul de independenta (unde eu m-am bagat intr-o groapa, desi eram gatita pruna cu o vesta o minunatie)
primul razboi mondial:)
***
relatare de pe front cu participarea directorului de imagine Eugen Simonia si a unui brav soldat care alerga cu tricolorul intr-o mina si sabia in aialalta pe un deal, in echilibru perfect.
***
la trasuri am vazut aceasta comoara: sania Regelui Mihai, lucrata manual, din lemn.
Muzeul National Militar e o minunatie. daca aveti timp va recomand cu mare drag sa-l vizitati pentru ca veti descoperi lucruri foarte frumoase. curtea interioara e plina de tancuri , pe perioade istorice, iar la trasuri orice doamna/ domnisoara o sa se simta printesa. in plus sunt multe arme si puteti afla multe multe detalii inedite despre istoria noastra. pretul de intrare e de 2,5 ron (pt copii), 5 ron (pt adulti)
***
cit despre locurile (sau costumatiile) pe care mi le propun colegii mei, am sa va mai relatez zilele viitoare. editia de saptamina viitoare va fi cu filmul de animatie si am cosmaruri ca ma vor imbraca in pui vorbitor.
iata-i pe colegii mei, daca tineti la mine, cind ii vedeti pe strada, rugati-i sa filmam in leagane si balasoane, la mare, la soare. multumesc.
*
Vesta mea de Ioana D’arc este creata de M12 si poate fi gasita la Molecule F
“Rillette (pâté) de macrou pe carpaccio de castraveciori muraţi, cu crutoane din aluat crescut natural” şi ‘Plăcintă cu peşte (preparată cu merlucius), cu pomme pureé (piure de mere) şi parmezan, servită cu sos Tartare cald”.
va e foame? asta e ceea ce vor gasi in meniuri cei care vor calatori cu British Airways pe perioada Jocurilor Olimpice.
*
dupa cum stiti sunt fana British Airways si calatoresc des cu ei, mai ales cind merg la Londra sa vad vreun spectacol. (ceea ce se va intimpla si in vara asta, in perioada olimpiadei asa ca Lucky me!:) )
*
dar tocmai pentru ca sunt fana si m-am plimbat mult cu ei, stiu cita atentie acorda serviciilor de la bord si, mai ales, mincarurilor (sunt mereu create de bucatari faimosi) si vinurilor.
pentru Olimpiada l-au invitat pe un bucatar cu stea Michelin , pe nume Simon Hulstone sa creeze meniurile. Domnul Hulstone a cercetat ce se minca in 1948 cind a fost ultima olimpiada la Londra si a reinterpretat mincarurile de atunci.
am sa va relatez prin iulie cum e mincarea creata de el:)
am cercetat acum putin sa vad cum arata restaurantul unde lucreaza si mi s-a facut o foame teribila. restaurantul lui Hulstone se numeste The Elephant si va invit sa va uitati putin la el.
am mai scris despre transmisiile LIVE de la London National Theatre, dar de data asta vreau sa scriu in mod special pentru ca este ultima transmisie din aceasta stagiune si nu se stie daca se reia proiectul in stagiunea urmatoare.
Pe scurt lucrurile sunt asa: Piesele de la London National Theatre sunt montate si gindite si pentru transmisii live in toata lumea (sunt filmate cu multe camere, din multe unghiuri, e un program in pauza de Backstage si vezi cum s-au pregatit actorii, ce fac etc etc), pentru ca apoi sa fie vazute simultan in zeci de orase din lume.
Daca va ginditi ca teatrul in cinematograf pierde in interpretare, va spun ca nu e adevarat pentru ca operatorii stiu foarte bine care sunt reactiile personajelor din piesa si le pun foarte bine in evidenta prin prim planuri.
Iar un spectacol de teatru londonez o sa va arate oricind cit de departe e teatrul lor de al nostru si ce tehnica incredibila au actorii lor.
***
joi 29 martie la The Light Cinema puteti vedea Noaptea incurcaturilor, o comedie britanica despre familie si casatorii aranjate.
Iata aici citeva secvente de la repetitii
detalii despre bilete aici www.lightcinemas.ro .
ieri am vazut la toatel televiziunile stirea cu Ford care angajeaza 500 de oameni la Craiova si m-am bucurat ca , in sfirsit, dam si noi o stire de bine.
vor mai fi angajari si in alte fabrici ale brandurilor mari cu puncte de lucru la noi din cite stiu eu asa ca e de bine si incepem si noi sa intram si noi in normalitate cu stirile de la tv.
ieri a fost lansarea noului model de Ford, dar – desi stiam deja multe lucruri despre el pentru ca am participat la conferinte online si sunt prietena cu brand-ul – n-am ajuns pentru ca am fost in transee la Muzeul National Militar (va povestesc mai incolo ce naiba faceam in transee la propriu)
Noul Ford B max se va produce la Craiova unde se fac angajarile:) si e destiinat familiei; am mai scris despre usile laterale care sunt rabatabile si formeaza un spatiu de 1, 5 m pentru accesul in masina ceea ce o sa fericeasca multi parinti.
uite citeva fotografii de ieri
Ce imi place la noul Ford B Max are legatura cu ceva ce imi placea si la Ford Focusul de anul trecut (siguranta); daca ai un accident masina suna singura la 112 si anunta locul unde esti via gps. mi se pare minunat unde a ajuns tehnica.
vestea asta e valabila doar pentru jurnalisti si pentru bloggeri si- ca sa mai restring putin din multime – e valabila pentru jurnalistii si bloggerii care scriu despre filme si care merg la festivalul NexT saptamina viitoare.
cel mai original articol din perioada festivalului va fi premiat cu un smartphone Galaxy Nexus oferit de Vodafone si, gratie aceluiasi partener al festivalului, toti cei care merg la NexT au Internet gratuit prin Wi-Fi in cinematograful Scala, pe toata durata festivalului.
Cei care doresc sa intre in concursul Vodafone trebuie sa completeze formularul de inscriere disponibil pe site-ul festivalului la http://www.nextfilmfestival.ro/concurs si sa-l trimita apoi la adresa de e-mail vodafone@nextproject.ro pana vineri, 30 martie, ora 12.00.
***
va zic bafta! sunt niste super filme in festival, asa ca veti avea despre ce sa scrieti cu mega drag.
si ca sa nu ziceti ca nu va ajut sa cistigati, va spun de pe acum ca luni am super concurs cu 5 invitatii de cite 5 proiectii fiecare la NexT.
uhaaa
NexT se desfasoara intre 28 martie – 1 aprilie.