Category : filme simpa

The_Invisible_Woman_posterThe invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

The invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

abia astept filmul asta. pentru toate lecturile mele din Dickens, pentru Ralph Fiennes (care e si regizor), pentru Felicity Jones si pt minunata Kristin Scott Thomas.
si pentru poveste care e reala.

pe la mijlocul vietii, Dickens a intilnit o tinara de care s-a indragostit si care a fost alaturi de el pina la moarte. tinara care a fost marele lui secret, o parte importanta din dialogurile lui Fint cu Estella din Marile Sperante sunt inspirate din dialogurile lui cu tinara lui iubire secreta.

ma rog, secreta pina la momentul la care tinara – dupa ce Dickens a murit – n-a mai avut puterea sa-si controleze ego-ul si a scris o carte despre relatia lor. care e acum transformata in film de Ralph Fiennes.

care seamana cu Dickens din viata reala (si cel din film, pe care-l si intruchipeaza) pentru ca e mai coerent si puternic pe scena si in film, decit in viata lui privata.

e un film pe asa de multe layere ale timpului si realitatilor incit o sa fie o delicatesa pentru spectatori.

2163

Emma Thompson – relaxarea unei mari actrite

Emma Thompson a fost invitata la Ellen ca parte din promovarea viitorului ei film, Saving Mr Banks, in care il are partener pe Tom Hanks. (e povestea despre cum Walt Disney a facut ecranizarea de la Marry Popins, am vazut filmul revin curind cu povesti despre el e delicios)

Ca distractie pentru spectatori Ellen a pus-o sa joace un joc in care trebui asa imite sunetele animalelor pina cind Ellen le recunostea.

Uitati-va la acest filmulet dincolo de amuzamnentul exercitiului; uitati-va la ambitia, relaxarea si seriozitatea – in amuzament – a doamnei Emma Thompson. cum n-are nici cea mai mica problema sa se mascareasca in fata a milioane de oameni, cit de atenta e sa faca fiecare dintre animale si in acelasi timp cit de relaxata si de eleganta e.

Cu tot respectul, n-am niciun nume din Ro care sa faca asta intr-o emisiune la tv, in prime time, cu aceeasi eleganta, acelasi profesionalism si cu acelasi umor.

2194
shutterstock_celebritatecum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

cum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

lunea trecuta m-a oprit o tinara pe strada, m-a intrebat daca ma cheama Cristina Bazavan si dupa ce, incurcata, i-am spus ca da, a continuat:

– va stiu de pe facebook. mi-a dat un prieten cursul dvs pentru actori, ca sa fie mai cunoscuti (nota mea. e vorba de cursul pe care l-am tinut in ultimii 2 ani la “10 pentru TIFF”). l-am citit, am incercat sa respect tot ce ati spus acolo, dar…

– esti actrita?

– nu, sunt studenta la litere, la spiru haret

– si pentru ce iti trebuie cursul ala?

– vreau sa devin celebra… stiti eu am jucat si in Iubiri nepotrivite, la Kanal D, eram ispita pentru un doctor…

mi-a spus si data in care a fost difuzat reality show-ul, m-a invitat sa ma uit la el – “e pe youtube”. ma uitam la ea – genul de frumusete acum la moda: blonda, par lung pina dincolo de umeri, drept, ochi deschisi la culoare – machiati  “coada de pisica”, fatza rotunda. era frumoasa. cu anii si slefuirea pe care i-ar da-o experienta de viata, ar spala provicialismul din privire si-ar avea mai multa incredere. (toate am trecut prin slefuirea asta, nu e nimic grav)

… acum incerc sa vorbesc cu cineva de la Playboy, sa apar acolo.

aveam in minte doua directii opuse de raspuns si amindoua impertinente (stiu ca o sa citesti, draga fata blonda, ia aminte, nu prea cred ca asta e calea):

1. cauta-ti un iubit cu bani si/sau faimos, e mai cost effective si se rezolva acum cit esti tinara

2. pune naibii mina pe o carte si invata ceva, o sa devii celebra cind o sa faci ceva diferit de restul lumii, cu substanta si/sau amuzant.

nu i-am spus asta, pentru ca imi vorbea cu bun simt, ci i-am recomandat sa caute agentiile mari de casting si de modeling, sa-si puna cv-ul acolo, sa faca niste cursuri care sa o ajute sa se dezvolte altfel, dar in acelasi timp sa o puna in legatura cu lumea din domeniile care i-ar aduce celebritatea (gen Intact Academy, scoli de actorie tinute de actori etc)

*

marti m-am intilnit cu Bogdan Dumitrache – Boogie – pe care-l stiti din roluri principale in filme multi premiate ca “Din dragoste cu cele mai bune intentii”, “Pozitia Copilului” sau cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu, “Cind se lasa noaptea peste Bucuresti sau metabolism”.

Boogie e faimos, a obtinut o parte din momentele de celebritate la care viseaza tinerii, dar nu se bazeaza pe asta. Boogie n-a trait niciodata din actorie, desi are unele dintre cele mai frumoase roluri in filme in ultimii ani; Boogie a avut intotdeauna si activitati complementare meseriei lui: o agentie de casting.

de o luna, Bogdan Dumitrache a lansat o platforma care face conexiunea intre agentiile de casting si actori si/sau aspiranti la o forma de celebritate sau la a cistiga niste bani intre doua job-uri ca figurant intr-o reclama/ film.

platforma se numeste http://www.e-talent.eu/ si functioneaza astfel:

producatorii de film/ agentii de castig au acces la baza de data gratuit.

cei care doresc sa fie in  atentia oamenilor din industrie ( fie ca sunt copii, oameni obisnuiti care vor sa fie figuranti speciali in reclame sau filme ) se pot inscrie in baza de date contra unei sume decente, 60 de ron pentru 6 luni sau 100 ron pentru un an. actorii profesionisti se pot inscrie GRATUIT.

li se face un portofoliu si sunt expusi privirii oamenilor din industrie.

si functioneaza: in luna aceasta de cind exista platforma s-au inscris 400 de persoane si… 10 oameni care nu au nici cea mai mica legatura cu domeniul au obtinut job-uri (aparitii in reclame)

*

asa ca draga fata blonda si frumoasa, dar si oricine altcineva vrea o portita mica spre celebritate sau doar niste bani cit se afla intre doua job-uri, inscrieti-va pe http://www.e-talent.eu/

Boogie mi-a promis ca imi face cunostinta cu unul dintre oamenii care n-au lucrat niciodata in domeniu si care a aparut intr-o reclama, gratie acestei platforme. o sa va spun curind povestea lui/ ei.

o precizare suplimentara: agentia de casting a lui Bogdan Dumitrache a facut castingul pentru filmele Marti, dupa Craciun, Boogie sau Din dragoste cu cele mai bune intentii. veti fi deci, pe miini foarte bune. si sigure, bine conectate la industria filmului.

5879
cess-charlize-theron-michael-fassbender-prometheus-cover-story-01-lFassbender, altfel

Fassbender, altfel

Nu m-am hotarit daca sa ma bucur ca Madalina Ghenea e iubita lui Michael Fassbender sau daca sa ma intristez, pe principiul “bine ca l-a luat o romanca”, dar cum mai “s-a dus si asta?!”:)

Tot ce pot sa spun e ca domnisoara Ghenea n-are deloc gusturi rele la barbati .

*

Dar daca tot e domnul Fassbender in atentia presei noastre acum, m-am gindit sa vi-l arat putin diferit de imaginea lui din Shame (sa vedeti filmul, e genial Fassbender. am scris aici despre o secventa din film in care Carey Mulligan e incredibila, iar Fassbender plinge), desi tot intr-o zona sexual/ erotica; intr-un prictorial de anul trecut din revista W, alaturi de Charlize Theron

Pictorialul ala e insotit de un interviu (stiu, cui ii mai pasa de interviu acum), dar daca totusi vreti sa vedeti ce om misto de Fassbender…

MF: When I was out of work as an actor, I would give myself little challenges, and diving was one of them.

How old were you?
MF: This was when I was 23. I trained for a while and finally got the courage to go up the stairs to the high board. I was at the top, and I was standing there for ages, shivering. A kid who was 10 or 11 came over to me and said, “The first time you jump off, you’re going to get hurt a little bit, but it won’t be as bad as you think.”
CT: Listen to the children!
MF: I took his advice, but I didn’t fully commit. I hurt my leg.

There’s a great lesson there: Commit or else. Speaking of which, Michael, you still haven’t said whether you think sex scenes are harder to do than death scenes…
MF: I don’t know. Sex scenes sound like more fun than they are. Death scenes are easier, really. Maybe because I’ve died so many times. I’ve had a lot of practice. In my movies, I’m often naked or dying.

(tot interviul aici)

2752
Camille-claudel-1915Camille Claudel 1915 – una dintre cele mai frumoase lectii de actorie

Camille Claudel 1915 – una dintre cele mai frumoase lectii de actorie

update: filmul Camille Claudel 1915 intra pe ecranele din toata tara in 24 ianuarie.

ma intreb citeodata de ce un om isi doreste sa se faca actor: are legatura cu dorinta lui de expunere, cu ego-ul sau cu dorinta lui de a cobori adinc prin sine in locuri in care poate n-ar ajunge in propria viata.

daca e varianta a doua, intrebarea continua cu “de ce sa vrei sa te chinui in halul asta?”

*
am vazut astazi Camille Claudel 1915, filmul in care Juliette Binoche este Claudel, fosta amanta si muza a lui Rodin, acum in spitalul de nebuni in care a internat-o familia ei.

filmul se uita la Camille cea din spital, dupa ce a depasit crizele de paranoia, linistita, serena, un ajutor pentru maicute cind e vorba de ceilalti bolnavi majoritatea cu retard sever.

dar sunt tensiuni interioare care par ca sunt gata explodeze si le simti in trecerea ei de la ris la plins cind se uita la o caricatura de piesa de teatru pe care o pun in scena bolnavii. in primele secunde ride, amuzindu-se de pronuntiile defectuoase si de lipsa de memorie a “actorilor”, dar cind textul – exprimat in cuvinte simple ca sa le tina minte bolnavii – face racord cu o posibila casatorie, ea isi aduce aminte de Rodin si izbucneste in plins.

asta e una dintre cele 3 secvente in care Binoche arata ca e una dintre cele mai talentate actrite din lume. ca te lasa sa o vezi pina in adincul sufletului si ca are puterea sa scoata de acolo toata durerea, frustrarea, neputinta, disperarea pe care nici macar nu ti-ai imagina ca le poate duce un om.

mai e o secventa la inceputul filmului cind il roaga pe medicul din spital sa o lase sa plece acasa. e filmata la plan american si spune un monolog care te sfisiie pe dinauntru. nu se misca, doar ochii si muschii fetei arata durerea.
si mai face asta aproape de final cind cadrul devine mai strins, e doar pe chipul ei, si spune cam aceleasi lucruri in fata fratelui ei cerind din nou sa poata sa iasa din spital.

ca spectator te uiti, ai lacrimi in ochi, simti toata durerea si suferinta care trec pur si simplu prin ochii lui Binoche si, cind pleci din sala, te intrebi: cum poate sa faca asta? cit de mult se chinuie ca sa arate durerea asta intr-o forma atit de simpla si de sofisticata in acelasi timp? fara nicio nota in plus, fara nicio istericala.
e incredibila performanta actoriceasca.

desi filmul incepe cu Binoche goala, la propriu, pentru ca maicutele ii fac baie, in secventele astea de actorie maiastra e infinit mai expusa si mai vulnerabila si mai autentica.

*
pentru cei care nu stiu povestea iubirii dintre Camille Claudet si Auguste Rodin (am mai scris despre filmul care se ocupa de prima parte a acestei relatii si o are pe Isabelle Adjani in rolul principal) citeva detalii: Camille, si ea o sculptorita talentata si ambitioasa, a fost mai intii eleva si apoi amanta, prietena si confidenta lui Rodin. erau amindoi doua temperamente foarte puternice si foarte competitive, ea il provoca si nu ceda niciodata in disputele artistice.
relatia a sfirsit cind, dupa mai bine de 15 ani, si-a dat seama ca Rodin nu va renunta la sotia lui si nu se va casatori cu ea. cind relatia s-a incheiat Camille a facut o depresie si orgoliul ei a facut-o sa declare ca multe dintre ideile lui Rodin au fost de fapt ale ei si ca sculptorul vrea sa o omoare.

in viata reala, nu in versiunile romantate puse in filme, iubirea dintre Rodin si Claudel spune o poveste frumoasa si trista despre doua caractere creative puternice care n-au vrut sa cedeze niciun pic din orgoliu.

sunt multe dispute despre cine si cum avea dreptate, eu ma aflu in tabara lui Rodin, asta pentru simplu fapt ca mai tinara Camille cind a intrat in viata lui a facut-o ca muza, deci sursa de inspiratie, numai ca pe parcurs orgoliul ei creativ a fost mai mare. plus ca menirea unei femei e sa ocroteasca, sa creeze un cadru/cocoon protector pentru sotul/iubitul ei, dar dra Claudel- constienta de talentul ei- a vrut sa fie cel putin la fel de celebra ca amantul ei si cind nu i-a reusit asta, s-a suparat foarte tare. oricum ar fi fost, nici Rodin n-ar fi fost ceea ce este astazi, fara Camille, si nici ea n-ar fi fost ceea ce a fost.

pentru mine relatia lor e o lectie frumoasa despre cine si cum ar trebui sa cedeze intr-un cuplu de creativi, in negocierile zilnice.

daca va pasioneaza subiectul cautati-i scrisorile lui Camille. e acolo material didactic mult:)

***
filmul Camille Claudel 1915 poate fi vazut DOAR MIINE la Institutul Francez de la ora 20.00, in cadrul Festivalul Filmului Francez la Bucuresti. si va rog tare tare sa va duceti. e una dintre cele mai frumoase interpretari actoricesti pe care le-am vazut vreodata.

altfel, cind ma fac mare as vrea sa fiu Juliette Binoche. sa am curajul ei de a face lucrurile total, pina la capat.
si mai sper ca in viata asta sa am sansa, sa se intimple o minune, sa o intilnesc.
iar eu cred in minuni.

3936
touch-2012-season-1-sezonul-1-official-postertouch – de vazut

touch – de vazut

“What if fate is a formula? What if coincidence is a calculation?”

Touch e despre un pusti care nu vorbeste, in schimb se exprima prin cifre. Are 11 ani, mama i-a murit la 9/11 la World Trade Center, iar tata e un fost reporter care acum se straduieste sa supravietuiasca in timp ce are grija de copilul lui autist.

pustiul asta vede intr-un fel doar al lui, printre numerele pe care le scrie in caiete non stop, intimplari ce vor sa vina care sunt conectate intre ele. si incearca sa faca ceea ce eu numesc “sa inchida cercuri”, sa aduca oamenii interconectati – din alte perioade ale vietii sau prin aliante stranii –  in acelasi loc ca sa  rezolve niste situatii: emotionale, politice, sociale etc.

si cum nu vorbeste, il ajuta tatal lui.

nu stiu daca serialul va fi difuzat vreodata la noi, dar sper sa se intimple asta. daca nu l-ati descoperit inca (stiu ca e de anul trecut, asta e, am avut altele pe lista pina acum) mi-ar placea sa testati macar un episod. e scris ca la Arriaga (Babel) – nonlinear, cu actiuni care se intrepatrund -, are un pusti genial in rolul principal, e cu Kiefer Sutherland in rolul tatalui. o sa va placa pt o duminica dupa amiaza

Multumesc frumos Adrian pentru ca mi-ai spus “o sa-ti placa filmul asta, trebuie sa-l vezi”

2257
isabelle_adjani_camille_claudel“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

e o secventa in filmul Camille Claudel (cu Isabelle Adjani pe post de muza a lui Auguste Rodin si Gerrad Depardieu pe post de Rodin ) in care sculptorul ajunge in atelierul tinerei care aspira la o cariera ca a lui si-i vede una dintre lucrari.

invirte sculptura pe suportul ei ca sa o vada din toate unghiurile, apoi cheama modelul barbat care e inca in atelier si-i intoarce gitul catre lateral pina ligamentele ii sunt gata sa pocneasca. “lasa-l, il doare”, zice Camille si Rodin riposteaza scurt “daca-ti pasa de model, nu-ti mai pasa de arta. trupul uman e o lume in miscare, e viata”. ii da drumul modelului si-o duce in atelierul lui.

e acolo una dintre femeile care-i pozeaza (ii face si curat) care se dezbraca in doua miscari si se suie pe niste bucati de lemn asimetrice pe care Rodin le aseaza pe o masa rotunda. apoi sculptorul ii dirijeaza corpul cu mina, promptindu-l  intr-o pozitie teribil de incomoda, cu un picior mai sus, unul mai jos, cu trupul adus in fatza, ghemuit intre picioare si o mina in prelungirea unui picior. muschii din spate prind forta si contur si, din profil, recunosti in trupul femeii formele din sculpturile lui Rodin.

Camille se uita la echilibristica modelului, ii ia bratul drept care se afla intins relaxat intre picioare si-l aseaza sprijinit in cot de piciorul drept, si pe stingul il curbeaza si mai mult pe linga picior. pozitia modelului e si mai incomoda, dar in instabilitatea aceea e multa fragilitate. si spatele modelului vibreaza.

Rodin nu spune nimic, dar peste citeva zile Camille gaseste in atelier o sculptura cu trupul femeii asezat in pozitia sugerata de ea. Si urmatoarea data cind vine in atelier, trimite modelul acasa, se dezbraca si se aseaza cu capul ca la esafod, dar cu spatele cambrat ca o floare.

Rodin sculpteaza asta, desi Camille nu isi inlaturase hainele mai mult de nivelul umerilor.

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”, spune Rodin mai tirziu.

*

zilele astea am revazut filmul Camille Claudel (ca o pregatire pentru noul Camille Claudel care va sa vina, cu Juliette Binoche in rolul principal). mi-a luat vreo 3 zile sa-l vad cu totul, are 2 ore 40 si, cu mintea si temperamentul meu de astazi, l-as fi editat la jumatate, dar imi amintesc cit de mult m-a marcat la prima vizionare. in 1990, cred.

 

2309
BenFosterBen Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong

Ben Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong

de cind i-am citit biografia lui Armstrong si-am vazut apoi evolutia scandalului legat de dopajul lui, astept cu nerabdare sa vad cine si cum se incumeta sa faca un film despre el.

sunt sigura ca vor fi multe filme despre Armstrong si ca magia care e in jurul ambitiei si vointei lui il va ajuta sa faca multi bani in continuare.

astazi, Andrei Paleu (simpaticul de la stirile de dimineata de la europa fm) mi-a dat vestea ca Stephen Frears pregateste un film despre viata lui Armstrong. prima mea intrebare a fost cine e in rolul principal.

a zis Ben Foster si m-am declarat multumita. e frumusel:)

pentru cei care nu stiu, dl Frears este cel care a facut The Queen si tocmai a avut in grija un alt film inspirat dupa viata unui sportiv, produs de HBO, Muhammad Ali’s Greatest Fight.

2341
Only Lovers Left AliveOnly Lovers Left Alive – puterea unui titlu

Only Lovers Left Alive – puterea unui titlu

Nu-mi plac filmele cu vampiri. Asta e. Nu m-a prins febra niciuneia dintre seriile cu iubiri intre vampiri.

Dar pentru prima data, vreau sa vad un film cu vampiri. Only Lovers Left Alive – noul film al lui Jim Jarmusch care va fi prezentat in premiera la Les Films de Cannes à Bucarest (25 – 31 octombrie, CinemaPRO, Studio, Elvira Popescu).

Am citeva motive: imi place Jarmusch (desi ma intreb de ce naiba a simtit el nevoia sa intre in trendul asta cu vampiri?!), imi place Tilda Swinton – care e eroina principala a filmului lui si… imi place titlul filmului – Olnly Lovers Left Alive.

Mi se pare f f f smart gasit. prinde la femei – si ele sunt cele mai mari consumatoare de filme -, iti vinde faptul ca e un romance si e foarte aspirational.

Mi se pare cel mai bun titlu de film din anul asta.

si, oricit de straniu ar suna, fix pentru acest titlu vreau sa vad filmul. sa vad de unde l-a extras, sau cum l-a declinat din film.

2156
Patrice_Chéreau_66ème_Festival_de_Venise_(Mostra)a plecat si Patrice Chereau

a plecat si Patrice Chereau

acum o saptamina a murit Patrice Chereau, un regizor francez de opera, teatru si film foarte foarte talentat. din cind in cind si producator, dar si actor.

este autorul unuia dintre cele mai frumoase filme franceze – Regina Margot – cu Adjani in rolul principal, dar si a unei alte bijuterii cinematografice: Intimacy.

*

l-am intilnit pe Patrice Chereau acum ceva ani cind a fost in romania. am si facut un interviu cu el atunci si speram sa-l gasesc pe vreun hard disk ca sa vi-l arat. nu-l gasesc. imi pare rau.

ce-mi amintesc din intilnirea aia e ca eu am fost ultima care am facut interviul dintre jurnalisti. ca era obosit si plictisit si ca mi-am dat seama ca n-am prea multe sanse sa aflu multe lucruri de la el in doar 15 min cit aveam agreat pentru intilnire.

asa ca am inceput prin a -i spune “la multi ani” fusese ziua lui cu o zi sau doua inainte. imi aduc aminte ca s-a uitat lung la mine si mi-a zis: nimeni nu mi-a spus la multi ani aici.

dar acasa?, am intrebat eu.

putini. cei care conteaza.

s-a intimplat acum 4-5 ani cred si-mi pare rau ca nu pastrez revista in care a aparut interviul, a vorbit acolo despre singuratati si tot felul de tristeti, dar si despre cum te poti incarca din ele ca sa spui lumii mesajul tau de artist,

1376
Campari Calendar 2014stiu ca vrei sa o intilnesti pe Uma Thurman. e f simplu.

stiu ca vrei sa o intilnesti pe Uma Thurman. e f simplu.

daca spun ca o intilnire cu Uma Thurman e doar la un click distanta de tine suna ca si cum ai avea o fantezie pe care ti-o satisfaci pe net. (oricit de cu dublu sens ar suna asta)

numai ca la propriu, la un click distanta, intr-o aplicatie pe facebook si ceva efort creativ dupa aceea, poti sa o intilnesti pe Uma Thurman.

femeia asta care e atit de frumoasa incit pare de pe alta planeta e imaginea noului calendar Campari pentru 2014 si, ca in fiecare an, pentru lansarea acestuia se pregateste un mega party super exclusivist si intilniri cu protagonista, acum poti sa o vezi foarte foarte aproape de tine.

anul acesta printr-o aplicatie speciala pe facebook,  www.facebook.com/CampariRomania , poti sa te joci si sa-i creezi actritei un outfit in jurul unui rosu puternic , iar jocul asta te poate pune pe lista scurta a minunatei intilniri.

mai urmeaza un scurt interviu cu reprezentatii romani, in care iti vor fi testate cunostintele de limba engleza si-apoi… magia se intimpla.

***

sunt printre cei care s-au intilnit, gratie Campari, cu Olga Kurylenko si Mila Jovovich si pot sa va spun ca sunt unele dintre intilnirile mele cele mai pretioase din cariera de jurnalist.

de la Olga am invatat ce inseamna disciplina si profesionalismul in relatia cu presa cind esti o vedeta internationala: stia citeva ceva personal despre fiecare dintre jurnalistii pe care-i intilnea si-avea pregatit sa povesteasca o experienta in directa legatura. (si-a intilnit atunci citeva zeci de jurnalisti!) interviul cu ea e  aici

Mila Jovovich a fost una dintre cele mai calde si mai sincere persoane pe care le-am intervievat si gasiti povestea ei  aici

ce vreau sa va spun cu asta? echipa Campari alege in fiecare an pentru calendarul lor faimos in toata lumea, femei care nu sunt doar foarte frumoase si foarte celebre, ci ai si ceva de invatat de la ele.

si intr-o lume autohtona in care celebritatea e doar cu poleiala, daca veti cistiga dreptul de a o intilni pe Uma Thurman la lansarea calendarului Campari, ar putea fi ca o calatorie initiatica despre ce inseamna de fapt celebritatea.

2590
fin 2 H F_ 50X70 ROMANAda’ tu stii cine e Huck Finn?

da’ tu stii cine e Huck Finn?

pe bune, stii? adica poti spune – fara google – in 2 propozitii cine era si ce facea domnul Huckleberry Finn?

cu maxima sinceritate va spun ca eu n-as mai putea da detalii exacte despre domnu’ Finn asta, desi in copilarie am citit cartea. bine, n-as fi nici ca zuzele astea din campania de promovare (foarte smart si foarte amuzanta).

sunt niste fete care spun un text scris, e o gluma, da? dar e o gluma care – daca suntem onesti – pune in fata ceva ce am putea recunoaste “am cam uitat dintre aventurile lui Huckleberry Finn”.

pentru noi si pentru copiii nostri (care avem, care nu, sa ne bucuram noi de intimplare pur si simplu) e din 27 septembrie filmul Huck Finn.

plus ca filmul a fost filmat o mare parte la noi , la Sulina, asa ca avem un motiv in plus sa ne mindrim.

zic sa ne vedem in cinematografe sa ne distram ca-n copilarie.

*

S!mpa este mindru ca este promotorul acestui film.

2391
Love-BuildingLove building – povesti de dragoste de vazut

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2748
teaser-poster-saved-for-webNymphomaniac se intoarce

Nymphomaniac se intoarce

mi se pare geniala campania de teasing pe care o face Lars Von Trier pentru noul lui film Nymphomaniac.

a inceput de citeva luni bune, primul pas a fost o fotografie cu un threesome

apoi a scos citeva teasere video pe personaje, cit sa dea mici indicii despre cum sunt ele construite. cite unul pe luna, cel mai recent , aparut pe 30 august e cu Uma Thurman care isi surprinde sotul cu personajul principal – nimfomaniaca. e la chapter 3 🙂

Nymphomaniac – appetizer 1 (chapter 1)

Nymphomaniac – appetizer 2 (chapter 2)

Nymphomaniac – appetizer 3 (chapter 3)

 

a mai aparut o fotografie cu toata distributia si indicii despre ce fac fiecare dintre actori (nu e axat pe personaj de data asta)

 

si desigur a aparut un teaser de la poster cu sloganul “forget about love”

minunata campanie. mi-nu-na-ta.

in romania filmul ajunge la inceputul anului viitor, premiera mondiala are loc insa in decembrie.

1829
La vie d'AdeleRegizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

Regizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

ieri spuneam ca mi-e dor sa vad filme, dupa mult teatru servit la Undercloud, astazi mi-am facut planuri pt sfirsit de octombrie:)

Cel mai titrat regizor al anului 2013, Abdellatif Kechiche, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes de un juriu din care a făcut parte și Cristian Mungiu, vine pentru prima dată la București, ca invitat special al Les Films de Cannes à Bucarest.

Regizorul va susține o lecție de regie pentru studenții de la școlile de cinema, va sta de vorbă cu spectatorii în cadrul unor sesiuni de întrebări și răspunsuri, dupa proiecțiile filmelor sale, își va prezenta în avanpremieră în România cel mai recent film al său, va avea o conferință de presă și întâlniri cu presa de specialitate.

Cea de-a patra ediții a Les Films de Cannes à Bucarest va avea loc între 25 – 31 octombrie, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu. Vor fi proiectate peste 50 de filme, printre ele, în premieră, și cele mai atractive și premiate titluri din selecția oficială a Festivalului de la Cannes – filme care în luna mai au provocat polemici printre criticii de pe Croazetă și au făcut deliciul cinefililor

1848
urlo carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

o carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

cum Radu Jude a anuntat astazi via mediafax ca viitorul lui proiect (banuiesc ca dupa Aferim, filmul la care lucreaza acum) va fi dupa cartea lui Max Blecher, “Inimi Cicatrizate”, imi face placere sa va anunt in exclusivitate (:) ) ca, de fapt, stirea nu e asta.

nu doar Radu Jude vrea sa faca film dupa “Inimi Cicatrizate”, ci si Emanuel Parvu (pe care-l stiti dupa scurt metrajele “Retur” – din Omnibus Anonimul 10, “Doi” si “Pui, cartofi prajiti si o Cola” – cistigator la Anonimul in 2012, dar si din colaborarile cu Antena 1 pentru Teatru TV sau In puii mei)

se intimpla sa fi aflat asta in perioada Anonimul cind domn Parvu (cu care m-am conversat mult diminetile la festival, intrucit era foarte matinal, plus ca lucrarea sa de doctorat -n-am inteles de ce vrea atita scoala – e pe structuri narative in cinematografie:) ) a pus pe pagina lui de facebook un citat din carte anuntind ca e din scenariul la care lucreaza, a zis ca e autor interbelic, iar eu m-am prins cine era autorul:)

mi se pare foarte simpatic ca vom fi si noi ca la hollywood: in acelasi sezon, doi regizori talentati vor face doua filme cu teme asemanatoare (zic asemanatoare pt ca, din cite am inteles de la domn Parvu, modifica cite ceva in structura povestii si in personaje, de domn Jude nu stiu ce si cum)

adica o sa avem si noi un fel de dante’s peak vs vulcano (amindoua lansate in 1997, amindoua cu vulcani) sau Twister si Tornado (amindoua in 96, amindoua cu tornade)

***
intimplator am o sensibilitate aparte pentru aceasta nuvela a lui Max Blecher si sunt dintre cei care au fost pina la Constanta ca sa vada dramatizarea lui Radu Afrim de acum citiva ani, inspirata de acelasi text. am chiar o parte mica din decorul acelei piese, cadou de la Lana Moscalciuc, actrita cu un rol cheie in acea montare.

2247
Metabolism 01_captura pelicula_webnoul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

noul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

Scriam deja la scenariu, când a fost propus un proiect de lege care ar fi schimbat modul de finanţare a filmelor în România: ca să obţin fonduri, ar fi trebuit să prezint nu doar scenariul, ci şi un storyboard detaliat.

Nu am fost de acord cu această lege, dar mi-a amintit de perioada mea de pregătire ca cineast. Limitările presupuse de pelicula de 35mm, nevoia de a planifica fiecare cadru au făcut parte din formarea mea. Ca urmare a acestor restricţii s-a dezvoltat şi aplecarea mea faţă de repetiţii şi cadre lungi. Deci am vrut să vorbesc despre naşterea unui film şi constrângerile aferente ei.

M-a inspirat povestea unui prieten cineast, care şi-a investit toţi banii în producţia unui film de-al său, începută acum zece ani şi apoi sistată în toiul filmărilor. Am fost inspirat de ideea unei filmări fără sfârşit… Până la urmă, am vrut mai ales să întorc camera spre meseria regizorală, să arăt cum lucrăm, metodele pe care le folosim, cum se realizează un proiect; să arunc o privire în spatele cortinei.

Corneliu Porumboiu despre filmul Cind se lasa seara peste Bucuresti sau metabolism, care va avea premiera in Ro pe 20 septembrie.

o sa fie un film care va aduna greu spectatori si nu doar pentru ca are un titlu f bizar, dar Porumboiu continua sa faca filme asa cum simte, filme in care, inainte de oricine, sa creada el.

2216
anonimul camping ecran 2013regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

o poveste cadou de la  regizorul Istvan Szabo pentru audienta de la masterclass-ul pe care l-a tinut ieri in cadrul festivalului International de film Independent Anonimul…

Imi amintesc ca eram invitat la Cannes cu unul dintre filmele mele si intr-o zi cineva m-a sunat si mi-a zis ca Tony Curtis vrea sa se vada cu mine a doua zi, la ora 5. Am stabilit intilnirea pentru terasa de la Carlton. Am ajuns acolo, l-am vazut pe Tony Curtis, singur, cu o cafea in fata. M-am dus la el , am zis ca sunt Szabo…

“Ooo, Szabo!”, a exclamat si m-a imbratisat, apoi m-a sarutat pe ambii obraji.

Am inceput sa povestim lucruri marunte, nimicuri. Dupa o ora s-a uitat la ceas si a zis “Szabo, am o intilnire in curind si trebuie sa plec. Hai sa ne vedem miine la ora 17, tot aici pe terasa, sa vorbim”.

Am plecat si ma gindeam “Doamne, dar ce vrea Tony Curtis de la mine?! Vrea sa faca un film pe care sa-l regizez eu sau vrea joace in vreun film de-al meu?! Si nu stie cum sa ma abordeze?!”

A doua zi, la ora 5, am fost inapoi pe terasa. M-a vazut Curtis, m-a sarutat pe amindoi obrajii si am inceput sa vorbim. Din nou mici conversatii si dupa 40 de minute, Curtis s-a uitat la ceas si a zis:

“Am o intilnire, dar as vrea sa ne vedem din nou si miine. La 5? Aici pe terasa?”

Si dintr-o data am inteles despre ce e vorba. Curtis era dintr-o familie de imigranti maghiari si in copilarie locuise in Brooklyn pe o strada in care de la bacan pina la frizer toti erau imigranti unguri. Tatal lui era croitor, iar pe usa lui la intrare scria SZABO pentru ca asa se spune “croitor” in limba noastra. Mi-am dat seama ca in intilnirile acestea el incerca sa recupereze o parte din copilarie. Se uitase pe lista de invitati, vazuse pe cineva care se numea Szabo – nu-l interesase cine era, daca era producator, daca vindea filme, daca era costumier sau regizor-, el voia sa-si aduca aminte de copilarie.

Si la a treia intilnire am auzit una dintre cele mai frumoase povesti despre imigranti si viata lor.

La putin timp dupa ce se stabilise in America, cind era mic, Tony Curtis a vazut vis a vis de blocul lui citiva copii care se jucau fussball. A incercat sa le explice ca vrea sa se joace cu ei si, pentru ca nu stia limba, nu l-au inteles. L-au gonit si s-a dus acasa plingind.

 Dupa ce i-a aflat povestea, mama lui i-a spus:

“Bob – caci asta e de fapt numele lui -, pe partea cealalta a strazii nu mai e Ungaria.”

Morala: Trebuie sa fiti foarte atenti, in special in business pentru ca munciti, munciti, munciti si dintr-o data, ajunsi acasa, constatati ca de partea cealalta a drumului nu mai e tara voastra. E o alta tara in care se vorbeste alta limba.

***

august 2013, Anonimul, Sfantu Gheorghe

despre culisele sosirii lui Istvan Szabo, regizorul de Oscar care a primit un premiu pt intreaga activitate la Anonimul, am scris aici. miine dimineata, un altfel de portret al regizorului care a impresionat teribil audienta din Sfintu Gheorghe.

1963
footer anonimulAno 10 – jurnal de bord, part 1 – tensiunea

Ano 10 – jurnal de bord, part 1 – tensiunea

e o intreaga lume in spatele unui festival de film si cind spun o intreaga lume nu ma refer doar la oamenii care muncesc pentru un festival , ci si la operatiunile care se afla in culise si la care, ca spectator, nu te gindesti deloc.

am marea onoare ca la editia nr 10 a festivalului international de film independent Anonimul sa ma aflu in echipa (am in grija comunicarea catre online & presa ) si lumea care mi s-a deschis, de dincolo de ecranul de proiectie, e una foarte spectaculoasa pentru mine.

tensiunea

ca spectator nu simti niciodata tensiunea respectarii unei ore aici in campusul din Sf Gheorghe. esti venit sa te distrezi, e cel mai boem festival din tara, timpul se scurge lent si, in general, tu faci legea nu o face timpul, macar pentru 10 zile.

in partea organizatorilor orele se impart nu doar in minute si secunde,  ci si in distanta pe care o parcurgi cu barca pentru a ajunge inaintea unui invitat care vine cu elicopterul.

ieri m-am simtit ca-n Top Gear la rubrica de intreceri surprinzatoare intre mijloace de transport.

dimineata, am plecat din Bucuresti in masina oficiala a festivalului  unde se afla directorul festivalului, Miruna Berescu, colaboratoarea sa, coordonator de programe – Madalina Dima (care dormise 2 ore in noaptea precedenta pentru ca rezolvase ultimele mici detalii organizatorice) si Emanuel Parvu, regizorul care are 2 filme in festival (un scurt metraj si unul din cele trei filme din Omnibus Ano 10), iar la Murighiol ne-am suit intr-o barca.

obiectivul a fost sa ajungem la Sfintul Gheorghe inaintea lui Istvan Szabo, regizorul de Oscar care a primit aseara premiul pentru intreaga activitate, care la prinz se urca intr-un elicopter de la Bucuresti. pe ultima suta de metri cu masina, tensiunea crescuse; Miruna se uita la ceas din sfert in sfert de ora pentru ca daca se rata ora de plecare cu barca, se incurca tot timingul.

la 15.13 cind Istvan Szabo a aterizat (cu elicopterul copilotat de Irina Margareta Nistor) in camping chiar in spatele ecranului cel mare, toata lumea zimbea si l-a intimpinat ca si cum si Miruna, si Ludmila Cvikova (selectionerul sectiunii de lung metraj) se aflau in Sfantul Gheorghe de cel putin o zi: fresh, zimbitoare, gazde perfecte. de fapt, ajunsesera de mai putin de 30 de min.

pentru ca am asistat pentru prima data la o asemenea intimpinare a unui invitat atit de important pot sa va spun ca e o emotie aparte acolo.

pe de o parte pentru ca vezi un om care inseamna imens pentru cinematografie, ii stii filmele si intelegi mai multe decit spectatorii despre ce inseamna sa faci filme la nivelul respectiv, iar pe de alta parte pentru ca ai doar citeva minute, acolo in fata elicopterului, sa simti cum e invitatul. ca sa stii ce-i propui sa faca in timpul sau liber, ca sa stii cum sa-i faci sejurul cit mai placut si sa transformi totul intr-o amintire memorabila.

iar Miruna stie foarte bine sa faca asta: Krzysztof Zanussi, membru in juriu la editia din 2008, s-a simtit atit de bine la Anonimul incit atunci cind l-a intilnit pe Istvan Szabo i-a spus ca trebuie sa vina aici, ca e unul dintre locurile acelea magice si festivalurile cu adevarat speciale care trebuie vazute dintre miile de festivaluri de film din lume.

***

Pentru cei care nu stiu, Istvan Szabo este domnul care a facut printre altele Being Julia (cu Annette Benning si Jeremy Irons – povestea unei actrite a carei glorie si virsta apune, film pentru care Benning a primit un Glob de Aur) , The Door ( cu Hellen Miren – povestea prieteniei dintre o ingrijitoare si scriitoarea in casa careia face curat; Miren e ingrijitoarea). Szabo are un Oscar pentru cel mai bun film strain pentru filmul Mefisto (1982), o alta nominalizare la Oscar pentru film strain, si cam toate premiile europene de cinema in palmares.

Are 75 de ani, este foarte hitru si are o multime de glume si de povesti de impartasit. Dar in acelasi timp are o atentie pentru detaliu si o emotie pe care o tine sub control foarte bine… dar despre toate acestea va povestesc zilele viitoare:)

 

 

2229

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!