culturale - Blogul Cristinei Bazavan

4 years ago

Melania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Stiu ca la prima vedere, Melania & Me – The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady pare o carte despre barfe de la Casa Alba pe vremea mandatului lui Donad Trump, dar cartea scrisa de Stephanie Winston Wolkoff a avut alt scop.

In prima faza am crezut ca e o carte prin care autoarea incearca sa-si consolideze imaginea pentru noi locuri de munca la nivel inalt, dar e o carte in care incearca sa dea context despre cum au fost cheltuiti banii pentru ceremonia de inaugurare a lui Donald Trump (pentru care se afla in ancheta), asa ca apar in integralitate o multime de mailuri din corespondenta din acel timp.

Putin context. Doamna Stephanie Winston Wolkoff a fost timp de multi ani cea care a organizat MET GALA, cel mai important eveniment al revistei Vogue si a fost si producator al Saptamanei Modei de la New York. Vorbim deci de o persoana care stie foarte bine sa organizeze si sa administreze detalii pentru evenimente de protocol zero.

Gasiti informatii despre cum se negociau tinutele cu designerii pentru diverse aparitii, cum publicistii vedetelor negociaza parcursul pe covorul rosu al clientelor lor si ilustrarea in media.

Sunt informatii si despre evenimentele conexe – construite special ca sa sustina brand-ul MET Gala – de la licitatii cu diverse tinute din galele precedente pana la cine si dineuri caritabile pentru networking si consolidarea unor relatii.

Pentru cineva care lucreza in comunicare si construieste branduri de lux, paginile in care este descrisa activitatea doamnei de la revista Vogue, impreuna cu MET Gala, sunt foarte valoroase.

Evident si in acest capitol apare si familia Trump cu context despre cum construieste un brand din nimic.

In anii 2000, Trump a semnat un contract de publicitate cu Vogue care a publicat mai multe pictoriale cu Melania, pe atunci un model seminecunoscut, dar iubita a magnatului de imobiliare. In contract era prevazut si ca André Leon Talley, directorul creativ Vogue, sa o aiba partenera pe Melania la prezentarile de la Fashion Week la Paris si Milano pentru ca lumea sa o vada in primul rand la prezentari si sa inceapa sa se obisnuiasca cu numele si chipul ei.

Din aceasta perspectiva, e de inteles de ce fosta prima doamna a Americii a fost suparata ca, pe durata timpului petrecut la Casa Alba, revista Vogue nu a vrut sa faca nicio coperta cu ea. I-au propus mai multe articole de interior, dar coperta niciodata.

Tot din colaborarea Vogue si/sau Conde Nast (trustul de presa de care apartine Vogue) un alt detaliu de context: cand Trump a fost desemnat candidat pentru prezidentiale, el a avut un pranz cu toti publiserii si editorii sefi de la Conde Nast (incluzand aici Vanity Fair, The New Yorker, GQ, Wired, Architectural Digest (AD), Condé Nast Traveler si La Cucina Italiana). Toti sefii, desi scrisesera multe lucruri rele despre Trump, s-au prezentat regulamentar la acest pranz considerat a fi “pentru networking”.

Partea despre evenimentele legate de inaugurarea prezidentiala au detalii foarte bune organizatorice pentru cei care organizeaza la noi evenimente din campaniile electorale, dar si pentru jurnalistii de politic care au comentat si vor mai comenta asemenea evenimente.

Dupa ce citesti aceasta carte, iti dai seama cam cat de superficiali sunt ai nostri jurnalisti la documentare (dar nu e o noutate, pentru ca traim in epoca vitezei, nu mai are nimeni timp sa citeaca mult).

La americani, ceremonia de investire prezidentiala e precedata de o serie de evenimente de ordinul zecilor – intre 30 si 50 de la un mandat la altul – unele create sa le multumeasca sindicatelor, donatorilor din campanie, altele pur si simplu pentru a strange alti bani.

Bugetele pentru aceste evenimente sunt impresionante. De exemplu, un detaliu care apare in carte este ca la Balul de dinainte de inaugurare, familia Obama a daruit principalilor donatori cate un glob de cristal de la Tiffany’s, un cadou pe care l-a copiat si familia Trump.

Si da, si la ei sunt oameni de o calitate indoielnica, unii au plecat acasa cu mai multe globuri de cristal. 🙂

In seria aceasta de evenimente preinaugurare a fost si cel la care a participat si s–a pozat domnul Dragnea, eveniment care se afla acum in ancheta pentru cum a fost finantat si cum s–au cheltuit banii. In carte e explicat procedeul in care oamenii ca Dragnea ajung la ceremonie, sunt pachete de 1 milion de dolari pentru 5 invitati, si pachete de 5 milioane de dolari pentru 20 de invitati.

Conform datelor facute publice din ancheta lui Dragnea, aparute in presa, el a fost pe pachetul de 1 milion de dolari impreuna cu alti politicieni aspiranti la glorie internationala si influenta de la America.

Si cateva detalii picante daca ati ajuns pana aici cu lectura.

Consilierul personal de imagine al lui Trump, inainte de a fi orice candidat politic, e domnul care a creat The Aprentice si Survivor. El i-a facut un scenariul despre cum sa-si anunte logodna cu Melania, ca sa aiba cat mai multa acoperire media, la o Gala Met pe covorul rosu. Imaginea de mai jos e din 2004, de la acea gala MET. Erau la inceputul campaniei de imagine, nu aveau acces la fotografii pe trepte, asa ca aranjau poze in fata.

Pentru familia Trump deviza principala este “nu conteaza adevarul, ci perceptia pe care o cream legat de un eveniment”

Da, a fost un razboi deschis intre Ivanka Trump si Melania, fiecare incercand sa aiba o mai buna prezenta in presa. Fiica lui Trump a dovedit-o in cele din urma pe Melania, dar vedeti in carte detaliile.

La inaugurare Melania a avut un plan exact unde sa se aseze, unde sa fie Ivanka asezata pentru ca fiica lui Trump sa nu apara in imaginile cu juramantul de investitura. ( e un detaliu sordid dar arata nivelul acestei familii si a disputelor din interiorul ei)

Melania a avut pe perioada mandatului de prima doamna un stilist – designerul american de origine franceza, Hervé Pierre Braillard, care a avut in grija si alte prime doamne – Laura Bush, Hillary Clinton si Michele Obama – stilist pe care a refuzat sa-l plateasca in prima jumatate de an, considerand ca e o onoare pentru el ca munceste pentru ea, deci nu mai are nevoie de bani 🙂 .

Da, cum banuiau multi oameni de comunicare, fotografiile cu Melania nud au fost facute publice cu acordul lui Donald pentru ca avea nevoie sa se mute atentia publica de la problemele sale.

Cartea e si un profil indirect al Melaniei Trump, o femeie care nu a fost deranjata nici de infidelitatile sotului, nici de faptul ca a fost pusa in situatii penibile in fata opiniei publice internationale, atat timp cat a avut asigurata viata luxoasa pe care si-a dorit-o.

In plus, femeia facea doar ce voia ea in materie de respect fata de protocol. La vizita premierului nipon cu sotia in New York pentru ca echipa de comunicare a sotului (separata de echipa ei, si condusa de Ivanka) a pacalit-o cu detaliile de organizare, rezultatul fiind ca a atacat-o toata presa ca nu a fost non stop langa sotia premierului, la primul moment de intalnire cu Akie Abe– o plimbare printr-o gradina japoneza – s-a imbracat cu o rochie alba Dior si nu a avut lenjerie intima.

Cam asta era nivelul sordid al disputelor dintre ei. Dar nu aceste detalii sunt importante pentru profesionistii din comunicare, astea sunt amuzante la cafea.

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

carti simpadiverse

4 years ago

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

2020 n-a fost cel mai bun al meu in materie de lecturi si nu va lasati inselati de insiruirea de mai jos. Multe sunt carti audio, pe care le-am ascultat in plimbarile lungi prin parc, cand trebuia sa fac numarul de pasi zilnic care sa ma ajute dupa efectele izolarii.

Ca de obicei am trei surse de lecturi, pentru ca ma deranjeaza sa citesc doar “ce citeste lumea” pentru ca e pe val sau tocmai a fost lansat la noi. In ordine sursele mele sunt: propriile descoperiri din ce articole sau carti citesc (cand intr-o carte se face referire la o alta, adesea ma duc sa o citesc si pe cea care e referinta), recomandarile editurilor dintre aparitiile la noi (multumesc foarte mult pentru toate cartile pe care le primesc si, mai ales, multumesc ca nu-mi trimiteti vrac orice lansati; stiti care e zona mea de interes), si a treia sursa e din interviurile pe care le fac, cand unul dintre subiecti recomanda o carte, adesea o citesc.

Anul acesta am constatat ca influenta algoritmilor care iti livreaza doar ceea ce e relevant pentru tine sau ti-ar face placere se simte si in lecturile oamenilor care abandoneaza usor cartile care nu le plac. Eu sunt dintre cei care le citesc pana la capat, gandindu-ma ca are si scriitorul o strategie, o structura care trebuie respectata si urmarita pana la capat. Am mai observat un comportament al unui grup mare de oameni care au citit doar carti motivationale sau biografii si care au o intelegere diferita despre lectura in sine. (ma gandesc sa scriu separat despre asta).

Iata ce am citit/ascultat in 2020 , cartile in limba engleza (e si una in franceza, m-am dus in continuara lecturilor dintr-o alta carte)

Am impartit cartile pe cateva categorii: biografii (citesc multe – in special ale artistilor si oamenilor de media pentru ca ma ajuta in job), politica (tot la limita biografiilor, dar imi plac pur si simplu), carti despre sanatate, nutritie si organizarea mintii, precum si carti despre media/marketing si publicitate.

iata biografiile pe care le-am citit

Dintre toate, am doua mentionari speciale – cartea lui Robert Iger – fostul sef Disney care cred ca se pregateste pentru o candidatura la prezidentiale: e o carte despre lidership si despre cum sa faci fata presiunilor, sa ai super viziune si sa o iei usor peste oameni ca sa-ti urmezi drumul. (pentru cei care vor sa faca cariere in corporatii, mentalitatea pe care o arata Iger in aceasta carte poate fi un model)

Si a doua mentiune, cartea lui Jim Carrey – care e un mix intre fictiune si realitate, recunosti multe intamplari din viata lui daca esti familiar cu lumea de la Hollywood, dar nu stii niciodata daca tot ce spune e un cadru real. E o abordare interesanta din punct de vedere literar, si-a transformat viata in literatura la limita fictiunii.

In rest, toti cei de mai sus au muncit mult, n-au avut cariere la noroc; au avut strategii exacte despre unde vor sa ajunga in cariera si mai putin unde vor sa fie in viata personala, si le-au urmat cu strictete.

ce carti din politica am citit/ascultat

N-am prea multe de spus despre ele; le-am citit mai mult de curiozitate sa vad unde merge lumea – iar cele despre Trump ca sa inteleg cat e de nebun. Cu toate astea, cred ca “Too Much and Never Enough”, scrisa de nepoata lui Trump e profund neetica, cu inregistrari ale membrilor familiei fara ca ei sa stie ca vor aparea intr-o carte, cu frustrarile autoarei ca tatal ei nu a primit partea de bani din mostenirea familiei Trump, si multe altele.

Cartea dlui Obama mi s-a parut putin ciorba reincalzita, poate si pentru ca Michele a scris inainte despre o parte din evenimente (si pentru ca i-am citit celelalte carti ale lui). Dar sunt fascinata in continuare de felul in care povestesc amandoi si cum sunt structurate cartile, care au povesti care par fluide.

La limita dintre biografii si media/publicitate am citit cartea primului si singurului redactor sef Vogue Paris de origine americana, Joan Juliet Buck- The Price of Illusion.

E carte care arata ceea ce sustin de multi ani: nu poti sa scrii despre lux daca nu ai trait luxul pe banii tai, daca nu te-ai educat in lux. (de asta mi se par fake toate caprioarele noastre care “joaca” luxul). La Vogue Paris nu erau primiti in anii 70-80 nici la internship decat cei care veneau din familii foarte bogate si aveau educatie estetica speciala. ( E un capitol foarte frumos despre tatal filosofului si scriitorului Alain de Botton, Gilbert de Botton – un mare vizionar si un om foarte foarte bogat).

De la cartea doamnei Buck am ajuns la Madame Claude, doamna care a inventat notiunea de Call Girl si cel mai luxos bordel din lume ( e un capitol in care Kennedy, ajuns in vizita de stat la Paris, se duce la una dintre fetele lui Madame Claude dupa ce incurca adresa… super funny). Cartea – cartile de fapt (o biografie si o autobiografie) vorbesc despre lumea glamour din spatele a ceea ce se vede, despre sex si influenta, una e in franceza ( a fost o provocare simpatica sa o citesc)

La categoria carti despre sanatate si organizarea mintii, am sa pastrez multi ani in minte cartea lui Dalai Lama despre etica pe care am ascultat-o in primavara imediat dupa ce am iesit din izolare. O asociez cu plimbari lungi prin parc, in care imi distrageam atentia de la durerile de spate, cu soarele cald de primavara vara si cred ca e o carte absolut minunata. Absolut minunata pe care daca o cititi, o sa va faca curat in suflet.

Am citit mai multe carti despre alimentatie, una chiar recomandata de una dintre actritele mari venite din America de la filmul pe platourile caruia am fost la inceputul anului. Sunt preocupata de foarte multi ani de ceea ce mananc, nu sunt nici vegetariana, nici vegana – desi mananc f f putina carne, dar ma intereseaza mult impactul alimentatiei asupra corpului nostru pentru ca ma gandesc mereu la noi ca la niste masinarii complexe carora, daca le dam combustibilul corect, le facem foarte mult bine.

La categoria carti despre publicitate, despre business si organizarea mintii am citit urmatoarele

Iar la literatura am stat cel mai prost, din pacate (am compensat insa citind literatura in limba romana: cred ca ne ajuta mult sa citim literatura dincolo de biografii si carti profesionale, pentru echilibrul nostru mental, pentru o apreciere mai buna a calitatii celorlalte carti – de la structura cartii pana la cea a frazei)

Imi plac foarte foarte mult cei trei scriitori, Eugenides cred ca are una dintre cele mai spectaculoase constructii de fraze (fragmentul in reverse de la inceputul lui Middlesex il stiu pe dinafara, am scris despre el acum 7 ani, il gasiti aici), iar Zadie Smith este una dintre cele mai fine scriitoare britanice contemporane care pur si simplu imi merge la suflet. Ma bucur ca sunt tradusi amandoi si la noi. Le citesc cartile de obicei si in ro si in engleza, ca sa ma bucur pe deplin de munca lor exceptionala.

Ramburs Orice – o noua asigurare cu care iti recuperezi banii de la evenimentele, vacantele la care nu mai poti ajunge –

culturale

5 years ago

Ramburs Orice – o noua asigurare cu care iti recuperezi banii de la evenimentele, vacantele la care nu mai poti ajunge –

Dupa cum stiti sunt o foarte mare consumatoare de experiente – in general culturale, dar si de travel. M-am dus de-a lungul anilor in diferinte tari si pentru o singura zi ca sa vad un anumit spectacol, la fel cum am fost la noi in tara in orasele mari uneori doar pentru o noapte cat sa vad un spectacol de teatru sau de dans.

In viata asta am sarit cu parasuta (l-am “inchiriat” pe campionul national pentru asta, pentru ca era importanta siguranta mea), m-am plimbat cu masina de formula 1, in dreapta soferului care conducea cu viteza de avion (ne urcam pe pereti la propriu), m-am “dat” cu balonul de aer cald sau cu parapanta (cu un campion national) si as mai incerca o multime de asemenea lucruri pentru ca ma ajuta sa ma cunosc si sa traiesc senzatii noi.

Partea de culise a acestor experiente este ca, atunci cand vrei sa fie exclusiviste si foarte in siguranta pentru tine, te costa un pret corect, dar peste medie. De asta intotdeauna, am ales sa experimentez aceste senzatii cu planificari riguroase inainte – de la programul meu pana la balanta financiara. Pentru fiecare dintre ele, pot sa spun cu mana pe inima ca au meritat din plin.

De cand a inceput pandemia mi-am pus tot mai des problema cum imi securizez eu, consumator de experiente, investitiile in vacantele mele, in evenimentele la care vreau sa particip.

Inteleg ca sunt lucruri care nu depind de mine – anularea unor evenimente in caz de cutremure, pandemii etc – dar pentru aceste situatii exista legislatie si reglementari care implica voucherele valorice care acopera pretul experientei.

In aceasta perioada a fost prima data cand mi-am pus problema daca pot sa am eu – cetatean obisnuit – asigurare pentru un eveniment pentru care am platit si, daca nu mai ajung undeva, imi pot primi banii inapoi?

Am aflat ca zilele acestea s-a lansat un asemenea produs de protectie a cheltuielilor pe care le facem cu vacante sau experiente in Romania, si ca in caz de neprevazut, iti poti recupera banii investiti. . Aceasta se refera la evenimente, vacante si experiente pe care ti le cumperi pe teritoriul Romaniei si tu, clientul/consumatorul, nu mai poti sa mergi dintr-un motiv sau altul.

E despre client nu despre organizatorul de eveniment, dar e o asigurare unica pe piata in Romania, e foarte accesibila si foarte usor de facut. In plus, iti creeaza un confort personal al utilizarii corecte a banilor tai in orice conditii personale.

Asigurarea apartine companiei Eurolife FFH, se numeste RAMBURS ORICE si este prima asigurare de tip storno pentru calatoriile, experientele, tabere de copii, evenimentele din Romania disponibila 100% online, din piata locala.

Pentru ce putem sa ne securizam cheltuielile: vacante, city break in tara, conferinte, de pe teritoriul Romaniei pe care le-am platit dar nu mai putem ajunge din cauza obiectiva care ne apartine: ne-am imbolnavit noi sau copiii inainte de a pleca in vacanta, a intervenit decesul unei rude apropiate si ni s-a schimbat programul, a intervenit nasterea unei rude apropiate si, din nou, ni s-a schimbat programul, ni s-au furat actele si nu ne mai putem deplasa, ni s-a intamplat o dauna materiala la casa si necesita prezenta noastra deci nu mai putem pleca, am fost implicati intr-un accident pe durata deplasarii catre un eveniment si nu mai putem ajunge la el, a intarziat avionul peste 3 ore si nu am mai putut ajunge la eveniment/ spectacol/concert.

In mod optional si in pas cu vremurile actuale, se poate opta pentru extinderea acoperirii si in cazul diagnosticarii cu COVID-19 (SARS-CoV-2), in urma careia trebuie sa fim spitalizati, izolati sau carantinati, situatie care duce implicit la anularea deplasarii, vacantei, experientei.

Ce se ramburseaza:

Sejur Romania – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare
City-break in Romania – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare
Calatoriile cu avionul – recuperarea costului biletelor
Tabara / Excursie – recuperarea costului pachetului
Delegatie – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare

EVENIMENTE:

Conferinte / Cursuri (cursuri individuale) – recuperarea costului biletelor
Concert – recuperarea costului biletelor

EXPERIENTE

Hobby (fotografie, design etc)
Food&Drink, Spa&Beauty – relaxare
Aventura, Zbor, Nautic, Personal Development etc

Pentru toate iti poti recuperare costulbiletelor/voucherelor.

E prima asigurare de acest gen din Romania, mi se pare ca e un pas important si de actualitate pentru a ne eficientiza si securiza chetuielile pentru experientele din timpul liber. E o asigurare care ne ofera un confort in aceste vremuri tensionate si e foarte usor de facut, online, prin doar cativa pasi de urmat.

Va invit sa mergeti pe site-ul Eurolife FFH si sa parcurgeti putin pasii ca sa intelegeti cat de simplu este si mai ales ca sa pastrati in minte ca exista aceasta varianta pentru momentul achizitionarii unor vacante si experiente speciale care conteaza pentru voi.

Planeta Plasticului, un documentar Discovery pe care va rog mult sa-l vedeti –

filme simpa

5 years ago

Planeta Plasticului, un documentar Discovery pe care va rog mult sa-l vedeti –

Am avut ocazia, prin amabilitatea Discovery Channel, sa vad in avanpremiera documentarul Planeta Plasticului pe care il puteti vedea duminica pe Discovery intr-o actiune care celebreaza Ziua Oceanelor si isi propune sa ne faca constienti de actiunile noastre.

Scriu aceste randuri la putine minute dupa ce am terminat de vazut documentarul, timp in care am analizat ce plastic am in jurul meu doar pe birou: 2 sticle de apa, ambalaj de biscuiti, ambalaj la un buchet de flori, cutii de vitamine/medicamente, rechizite (pix, folie de pastrat documentele etc).

Fara sa ma duc in bucatarie stiu ca acolo e invazie de plastic, de la cateva pungi (cele mai multe sunt biodegradabile dintre ce folosesc, ambalaje de la legume congelate, cutii in care pastrez alimente in frigider, canile multora dintre ustensilele care-mi fac viata mai usoara la prepararea alimentelor.

In baie trebuie ca e haos de plastic – de la ambalaje de crème, sampoane, geluri de dus (si am o varietate bogata, sunt sigura ca sunt peste 20 de tuburi de produse cosmetice doar langa cada) pana la pensulele de make-up, cutiile produselor de make-up si ambalajele produselor de igiena intima.

Asa la o estimare rapida – fierul de calcat are o parte din plastic, steamer-ul pt calcare verticala are si el o parte din plastic, aspiratorul meu destept care si spala parchetul are o parte din plastic.

Acest plastic e la o estimare rapida intr-o singura casa din Bucuresti, la mine, care cred despre propria persoana ca sunt responsabila, inteleg impactul nociv al plasticului asupra planetei, am participat si particip constant la actiuni de reciclare si reciclez si acasa.

Si primul meu gand dupa ce am terminat de vazut documentarul a fost “cat de mult contribuim la poluarea locului in care traim, e ca si cum am face multa mizerie in casa si am incerca sa locuim prin ea”

Documentarul Planeta Plasticului spune povestea acestui material de la momentul descoperirii – cand a fost considerat un material minune pentru resistenta si elasticitatea sa – si pana astazi cand plasticul ne-a invadat nu doar in casa ci si in natura pentru ca noi il ducem la reciclare, sau la gunoi si de acolo trebuie dus undeva: pe camp, in fabrici de reciclare, in oceane, rauri, in mare.

Nu m-am gandit niciodata cate abuzuri sunt pe drumul plasticului. O vreme cea mai mare parte din plasticul reciclat mergea in China, iar acolo familii super sarace lucrau pe bani extrem de putini si in conditii insalubre la sortarea deseurilor si spalarea plasticului. Am vazut in documentar imagini cu oameni care sorteaza plasticul si am si acum un sentiment de greata profunda, vecina cu voma.

Documentarul e onest si spune si multele beneficii in medicina (aparatura medicala, protezele, castile de protectie etc) care s-au realizat cu ajutorul plasticului. Dar oare am putea tria si, la nivel gobal, sa se stablileasca doar anumite categorii de bunuri care pot fi facute din plastic si pentru restul sa fie produse degradable?!

Trebuie sa vedeti documentarul ca sa intelegeti. Pentru ca auzim zilnic “reciclare reciclare” si “plasticul e daunator”, sunt atat de frecvente aceste cuvinte incat vorbele au inceput sa treaca pe la urechile noastre fara vreun impact real.

Documentarul nu indeamna pe nimeni, ca persoana particulara sa faca ceva anume, doar te informeaza asupra lucrurilor. Face educatie pe mai multe niveluri si sper sa va faceti timp sa-l vedeti: dureaza o ora si 40 de minute.

Sigur ca marile decizii si schimbari se pot face la nivelul corporatiilor prin intelegeri de refolosire a plasticului reciclat si transformat in noi ambalaje, dar eu cred ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi, in gesturi mici si sustinute.

Va rog mult sa va uitati la documentar, pentru cultura voastra, pentru o mai buna intelegere a functionarii “casei” in care locuim.

E duminica de la ora 21.00 pe Discovery.

Maine, sambata 6 iunie, de la ora 21.00 e documentarul Razboiul balenelor: Povestea capitanului Watson fondatorul Sea Shepherd, care navigheaza prin toata lumea, cu misiunea de a proteja oceanele si viata marina, pentru care e gata sa-si riste si viata.

Si tot duminica, 7 iunie, de la ora 23.00 puteti vedea Oceanele si gigantii lor, povestea oamenilor de stiinta care au descoperit, prin dovezi video si decodarea unor inregistrari ale sunetelor transmise de balene, cum vaneaza acestea.

Documentarele pot fi urmarite si in reluare, chiar pe 8 iunie, de Ziua Mondiala a Oceanelor. Razboiul balenelor: Povestea capitanului Watson va rula incepand cu ora 00:00, urmat de Planeta Plasticului, de la 01:00.

Va rog uitati-va cu copiii vostri in acest week end la ele. In zilele de izolare am constientizat cu totii cat de importanta e natura pentru sanatatea noastra si fizica si mentala. Documentarele acestea ne ajuta sa ne schimbam putin in bine.

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

culturale

5 years ago

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

Vremurile acestea in care toate lucrurile se reaseaza pe baze noi, de la alimentatie pana la transport sau micile business-uri sunt ca o linie de finish intr-o cursa in care ne-am antrenat toti pentru ce va sa fie.

Astazi tragem linie si ne uitam la ce baze morale am fundamentat, la cum ne-am dezvoltat agricultura ca sa avem ce sa mancam pe viitor, la cum ne-am pastrat in tara capacitati de productie pentru bunuri vitale.

Si incercam sa ne adaptam la piata si viata.

La fel, exact aceleasi mecanisme si procese, se intampla acum in zona entertainment-ului – cu teatru, film, concerte si alte spectacole alternative. Iar consecintele aici sunt mai mult decat dramatice pentru ca au radacini foarte adanci ale unor constructii pe baze gresite.

Am promovat de 30 de ani incoace cel mai adesea “chiloti” – stiri despre ce si-au mai cumparat, ce vacante au facut, cat au cheltuit pe casele lor cei care activeaza in muzica, film, teatru.

Sigur ca e o combinatie de cerere versus oferta pentru ca mereu se spune ca genul acesta de stiri fac audienta; dar de ani de zile actorii romani curati – care nu stau in chiloti in poze, care muncesc in draci si la noi si in strainatate – spun unde pot ei ca oamenii nu stiu ca le place ceva pana cand nu vad acel ceva. Si daca munca lor nu e promovata altfel, adica pe continutul propriu zis, nu prin vacante sau “ o intamplare amuzanta de la repetitii/filmari”, oamenii vor pierde contactul cu realitatea si valoarea efortului lor.

Ani de zile, oameni de televiziune si politicieni au minimalizat efortul si impactul muncii artistilor de orice fel din aceasta tara. Pana la Klaus Iohannis nu stiu un presedinte care sa fi chemat artistii la dialog ca parte a vocii societatii civile, care sa-i premieze in ceremonii publice la Cotroceni (regulat, in afara campaniilor electorale).

Dupa un model comunist adanc infipt in mintea noastra, artistii sunt “elitele fitoase care traiesc pe picior mare si, daca se poate, ar fi bine sa dispara”.

Anul trecut, scriam ceva pe facebook despre prezenta in Romania a Angelei Gheorghiu care lansa un album cu Alexandra Dariescu, o pianista tanara foarte talentata. Cineva a comentat “ ia mai lasati-ne si cu elitele astea care nu sunt bune de nimic”.

Vorbeam de cel mai cunoscut artist roman in lume in acest moment, si probabil unul dintre cei mai patrioti, oricat de desuet ar fi termenul. Pentru ca Angela Gheorghiu isi incepe orice interviu din lumea asta spunand ca e din Romania.

Dar daca cetateanul de rand aude zilnic la tv sau in presa ca artistii sunt prosti sau au o viata nu foarte morala, iar el n-a fost niciodata in sala de spectacol ca sa experimenteze o asemenea emotie, cum credeti ca ar putea gandi altfel?!

Un exemplu similar a fost saptamana aceasta cand Oana Pellea a scris o scrisoare presedintelui pentru a atrage atentia asupra situatiei artistilor romani in acest moment. A fost urmata in zile consecutive de un grup de regizori si producatori de film, iar ieri si de Tudor Chirila.

Cum a reactionat lumea la scrisoara Oanei? “Nu mai cereti de pomana”.

Scopul tuturor scrisorilor era, desigur, sa puna in spatiu public si pe agenda publica o discutie care pare ca nu are la fel de mare importanta ca altele, desi in aceasta industrie sunt zeci de mii de romani implicati.

De la muzicienii de la filarmonica (fix cei care au studiat ani multi sa cante la instrumente) pana la balerinele de la Opera care au facut sacrificii imense pentru performantele lor artistice. Cei mai multi dintre ei, indiferent de orasul in care activeaza, sunt acum in somaj tehnic. Si au familii si copii acasa, au investit in educatia lor, i-au crescut cu spirit civic; exact genul de copii cu care ne tot laudam.

Revenind la Oana Pellea, daca presa ar fi fost mai atenta in prezentarea ei de-a lungul timpului– daca ar fi inclus de exemplu participarea sa in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men (unde a jucat alaturi de Clive Owen, Michael Caine, Julianne Moore), mai des decat ar fi mentionat pareri subiective despre chipul sau, poate ca astazi lumea nu si-ar mai fi pus problema “cine esti tu sa iei atitudine”.

In toata perioada de izolare am scris pe urban.ro (un site pe care l-am preluat anul trecut si pe care l-am transformat in site cultural, accesibil pentru toata lumea, fara sa contina insa nimic din viata privata a artistilor) am scris, deci, despre muzee, filme, i-am invitat pe actori sa va ofere muzica lor preferata ca sa va prezinte o parte din ceea ce-i motiveaza si pe ei in aceste vremuri si multe alte stiri culturale si de lifestyle.

N-a fost nicio barfa, n-a fost nicio vedeta “in chiloti”. Iata primele cinci articole si audienta lor in aceste 2 luni.

Cred ca in zilele astea, cand tragem linie si incercam – ca la orice restart – sa construim pe baze mai corecte si mai bune, ar trebui sa constientizam cateva lucruri:

Si noi (cei care scriem in orice canal media – de la un status pe facebook pana la o stire tv sau la ziar) am contribuit la imaginea de “nefolositori” a artistilor, cum a contribuit fiecare om de comunicare din echipele lor care i-a sfatuit sa aleaga calea scurta pentru o aparitie in presa fara sa aiba un continut relevant pentru meseria lor.

Astazi cand ne e dor de un concert sau un spectacol de teatru, ar trebui sa ne aducem aminte ca nicio entitate privata – ong, asociatie – nu s-a gandit sa creeze pentru artisti un cadru de spectacole – o sala in aer liber sau un cadru legislativ mai corect adaptat la international. (Stiu avem multe alte probleme, dar la restart de undeva trebuie inceput si in acest domeniu).

De astazi, cand mai apare impulsul sa promovati o stire triviala sau sa dati like la o poza “in chiloti” a unui pseudo artist, mai ganditi-va o runda.

Cand auziti politicieni sau prezentatori tv care jignesc artisti care au facut ceva pe lumea asta – in tara si-n strainatate – sanctionati-i public. Vocea fiecaruia conteaza, si a ta.

Daca astazi artistii din Romania sunt considerati nefolositori, e vina fiecaruia dintre noi – public, presa, echipele artistilor si, pe alocuri, chiar artistii care au cautat calea scurta in loc sa munceasca sustinut ca un sportiv de performanta care vrea sa ia medalie la olimpiada.

Fiecare dintre noi putem ajuta la schimbare. Si cifrele de mai sus, de pe urban.ro, ne arata ca in momente grele emotional ne cautam un prijin si o evadare in arta (sau stirile despre arta).

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

culturale

5 years ago

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Luni dimineata la ora la care ma trezesc eu, pe ABC – televiziunea americana- era American Idol intr-o formula pe care ei o numeau istorica.

Primul concurent pe care l-am vazut canta, literalmente, din fundul curtii. M-am prins mai tarziu sa fac print screen sa va arat ceea ce a insemnat American Idol in versiunea corona virus, de acasa.

Dupa terminarea emisiunii, Ryan Seacrest, prezentatorul show-ului, DJ faimos – de radio nu de club- si prezentator de show matinal tv, a intrat in direct pe facebook si le-a explicat oamenilor ceea ce tocmai au vazut. Cum a tranmis de la el din bucatarie, cum era decorul, le-a aratat tot ce avea in jur in bucatarie, inclusiv cainii din dotare care au fost foarte cumini si nu au latrat deloc in timpul live-ului.

Apoi a explicat ca producatorii show-ului American Idol au vorbit cu fiecare dintre concurenti si au incercat sa controleze pe cat posibil setup-ul si ceea ce se va vedea la cadru din casa lor. Ca le-au trimis fiecaruia cateva lumini si toti s-au filmat cu telefonul.

Urmeaza ca prin votul publicului sa elimine jumatate de concurenti pana duminica si in 4 saptamani de live-uri de acasa sa stabileasca castigatorului American Idol.

N-a spus-o Seacrest dar decizia a fost una comerciala; televiziunea avea sponsori pentru show si pierdea banii, asa ca au facut un concurs de cantat din fundul curtii sau de pe canapeaua de acasa, cu paturici si perne sifonate prin spatele concurentului.

M-a surprins abordarea, mi s-a parut foarte low ca aparitie, ca look, desi sunt sigura ca a fost o desfasurare impresionanta de forte si resurse sa faca emisiunea in acest format. Dar m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva acesta va fi viitorul productiilor de televiziune: de pe canapeaua de acasa.

La noi n-au ajuns inca sa faca Romanii au talent de acasa pentru ca banuiesc ca e f f complicat pentru baietii aia cu foc si circ si alte tumbe de dans, dar avem productii online generate organic.

Bobonete si gasca, de exemplu, cu Miejii noptii, o emisiune facuta in zoom, cu fiecare protagonist de la el de acasa, cu vedete la interviu dar si cu Q&A cu spectatorii. Emisiune care, desi e privata 100%, are ritmul unei emisiuni late night de televiziune, cu producator, sedinte de redactie, pregatiri – tot tacamul.

N-are insa decorul de televiziune – Bobonete si Constantin Dita, dar I invtatii permanenti (Mihai Rait e printre ei) isi fac emisiunea din mansarda casei. N-are nici luminile de televiziune, n-are orchestra live, n-are public de aplaudaci – ca sa mergem dupa schema standard a unui asemenea show.

Cu aceste exemple in fata vine intrebarea: daca televiziunea se va muta din studio pe canapeaua realizatorului/prezentatorului?

Daca vor disparea productiile cu decoruri spectaculoase (mai stiti decorul cu peretele de jurati de la Canta acum cu mine?”), daca totul se va indrepta spre real life si vom vedea sip e ecranele computerelor fix acelasi lucru pe care-l avem acasa, fara nimic cu adevarat spectaculos (pentru ca totusi unt acase de oameni, iar in Romania – nu America – sunt de cele mai multe ori apartamente cutii de chibrit)

Astia micii, nascuti digital nu vor simti nicio frustrare pentru ca divertismentul pentru ei e oricum cu vloggeri care relateaza din sufrageria/dormitorul lor.

Deci, daca acest virus ne face pe toti privitori de vlogguri mai mult sau mai putin produse de specialisti, filmate in case mai mult sau mai putin elegante si spectaculoase.

O sa va fie dor de ceea ce era (mai este inca) televiziune?

E in libretul de la We Will Rock You, in deschidere, o trecere rapida de la viitorul din 2300 la ce era in 2000; iar tinerii vorbesc despre vremea cand televiziunile aveau competitii de cantat, despre greselile pe care le-au faut promovand artificial niste genuri muzicale si despre cum, in 2300, nu mai exista nimic din toate astea, nici macar muzica live.

Ma gandesc tot mai des la intro-ul acela.

Sa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

carti simpa

5 years ago

Sa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

M-am gandit mult cum as putea pastra o parte de documentare a acestor zile de la cat mai multi oameni.

Ceva care sa vorbeasca despre intimitatea lor, fara sa fie intruziv. Sa pastreze nota de discretie care cred ca trebuie sa faca parte din viata oricarui om de bun simt si educat, dar sa si dezvaluie ceva despre el din aceasta perioada.

Mi-am adus aminte ca in urma cu aproape 10 ani am publicat un ebook cu obiecte de confort ale oamenilor care ma citeau. Acele obiecte pe care le plimbau cu ei oriunde s-ar fi mutat in lume, care le aduceau aminte de ceva important in viata si le marcau radacinile.

Astazi vreau sa va propun sa facem o colectie de obiecte de confort din izolare. Ce va da voua, la nivel emotional, un confort in aceste zile grele?

Trimiteti-mi o fotografie pe adresa Cristina.bazavan@gmail.com cu obiectul, obiectele care va aduc putina liniste emotionala in zilele grele. Acele obiecte care peste 5 ani vor fi “cele care m-au ajutat in izolare”.

Spuneti-mi cateva cuvinte despre voi, cu ce va ocupati, cum va e in aceste zile. Si daca doriti sa nu va apara numele intreg in colectia obiectelor de confort din izolare.

Pentru mine, care sunt o persoana senzoriala (am povestit de multe ori ca pentru mine e foarte important sa ma insotesc de arome si culori placute), in aceasta perioada imi incep zilele cu un parfum italian – Tocca (inspirat de iubirea dintre Frederico Fellini si Giulietta Masina) cu arome florale de primavara si o nota pudrata, dar si cafeaua cu aroma de crème brulle de la Nespresso. (ieri am comandat cateva cutii sa fiu sigura ca am pentru cat mai mult timp)

Stiu ca sunt niste rasfaturi, ca arata o parte superficiala a mea (sunt oameni carora le e foarte greu din punct de vedere financiar in aceste zile, imi pare rau si unde pot ajuta, ajut), dar aceste obiecte sunt parte din viata mea din carantina. Si, probabil, multi ani de acum incolo am sa ma uit cu drag la ele stiind ca mi-au oferit un confort emotional si o rutina care imi parea stabilitate in vreme de furtuna.

Care sunt obiectele voastre de confort? Va rog sa mi le trimiteti, sunt sigura ca vom face o colectie foarte emotionanta si personala, fara sa fie intruziva sau sa treca o linie a discretiei si elegantei de care avem nevoie si in aceste vremuri. O alta imagine a perioadei istorice de izolare.

Fragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

carti simpa

5 years ago

Fragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Zilele acestea apare in librarii o carte minunata – Lady Sings the Blues – autobiografia cantaretei Billie Holiday.

Veti avea timp sa cititi (am sa revin si cu alte recomandari) si, cu participarea editurii Nemira careia ii multumesc, am sa va ofer mai jos un fragment din carte.

Inainte insa cateva informatii despre Billie Holiday.

Doamna Billie Holiday a trait la inceputul secolului trecut – 1915-1959 – si a fost una dintre cele mai mari cantarete de jazz din toate timpurile. A inceput sa cante in cluburile din Harlem, a castigat 4 premii Grammy, toate – din pacate post mortem – si a avut o viata tumultuoasa intr-o vreme in care drepturile femeilor mai ales de culoare erau departe de a fi respectat.

A fost inca printre primele vedete care a aparut in reality show-uri – in anii 50 – povestind despre viata sa in care a facut abuz de droguri, a baut foarte mult si a avut relatii cu barbati care erau foarte violenti si toxici.

Cartea care apare cum la editura Nemira a fost sursa de inspiratie pentru un film cu Diana Ross si, la sfarsitul anilor 50 cand a aparut a fost o revelatie pentru multe femei. Un manifest pentru curajul de a merge mai departe oricat ti-ar fi de greu.

Peste ani au fost si foarte multe critici, spunandu-se ca multe dintre informatii nu sunt adevarate sau conforme cu cronologia – dar jurnalistul care a ajutat-o sa-si scrie biografia a marturist ca nu a fost interesat sa verifice din mai multe surse povestile lui Billie pentru ca a vrut sa fie povestea vietii ei, asa cum vrea ea sa fie cunoscuta de lume.

Cartea a aparut in colectia Yorik la editura Nemira si o puteti cumpara de aici

Cred că nu sunt singura care a ascultat pentru prima oară jazz de calitate într-un bordel, dar nu m-a deranjat. Mi-ar fi plăcut la fel de mult Louis și Bessie și dacă i-aș fi ascultat la o sindrofie a micuțelor cercetașe. Însă o mulțime de albi au ascultat jazz pentru prima oară în viață în case din alea ca a lui Alice Dean, și ăsta-i motivul pentru care l-au numit „muzică de bordel“.

Au uitat cum era viața în acele zile. Bordelul era singurul loc unde negrii și albii se puteau întâlni fără probleme, că la biserică nu puteau să stea unii lângă alții. Iar în Baltimore, singurele localuri destul de simandicoase, care să aibă câte un patefon și cele mai bune discuri, erau locuri ca cel al lui Alice Dean. Știu precis asta. Dacă i-aș fi auzit pe Pops și Bessie tânguindu-se de la geamul vreunui pastor, lui i-aș fi făcut orice serviciu pe degeaba. La acea vreme, în Baltimore nu exista niciun preot ca părintele Norman O’Connor, din Boston, căruia îi place la nebunie jazzul și care are acum o emisiune de muzică la radio, pe care i-o ascultă o mulțime de oameni.

Tot atunci mai puteai să asculți muzică și la seratele dansante, așa că mă duceam la toate. Dar nu ca să dansez, ci ca să ascult orchestra. Normal că verișoara Ida nu mă credea, mă acuza că mă țineam departe de ringul de dans ca să mă furișez prin spate și să agăț băieții. Așa că mă bătea și pentru asta. Își făcea mereu griji în legătură cu băieții. Locuiam ușă în ușă cu o prăvălie de vechituri. După ce-și termina treaba pe ziua respectivă, camionul de marfă rămânea parcat în față, iar băieții din vecini obișnuiau să-și piardă vremea pe lângă el și jucau ceva cu bile sau zaruri. Și am început să mă joc și eu cu ei, chiar și să mă bat cu ei, dar atâta tot. Într-o zi, o babă băgăreață a ieșit jumate pe geamul de la al doilea etaj și a început să mă amenințe cu degetul. Apoi a coborât și s-a apucat să urle la mine, zicându-mi că sunt rușinea cartierului pentru că fac ce fac cu băieții.

Nu mă interesa sexul și nu făceam nimic deosebit cu băieții ăia. Eram și eu un băiat, eram unul de-al lor. Așa că, atunci când scorpia aia băgăreață a mai fluturat o dată din deget la mine, am început să zbier și eu la ea:

– Crezi că fac hopa-hopa cu ei, nu? Așa crezi, nu?

Când a auzit cuvântul ăla urât, a uitat pentru ce-mi făcea scandal și a început să urle că de ce vorbesc așa. Zicea că nu se poate să spun ce își imagina că am vrut să spun. Nu-mi păsa ce credea ea sau oricine altcineva, dar n-am vrut să se ducă și să mă pârască la mama, pentru că știam că mama își făcea mereu griji din cauza mea.

– N-ai tată, îmi spunea adesea. Și eu muncesc atât de mult ca să te cresc cât de bine pot. Te rog să nu faci aceeași greșeală ca mine!

Mereu se temea că o să ajung rău și mă tot bătea la cap. Dar nu m-a lovit niciodată, nici măcar atunci când își imagina că făcusem ceva rău. În schimb începea să plângă și eu nu suportam s-o văd așa. Nu voiam s-o necăjesc și nici n-am supărat-o vreodată – doar cu trei ani înainte să moară, când m-am apucat de droguri.

Însă în acea zi mi-era teamă că scorpia aia bătrână o să se ducă să mă spună mamei. Așa că, atunci când mi-a zis că ea credea că eu fac hopa-hopa cu băieții ăia, deși eram nevinovată, am pus mâna pe o mătură și am început s-o bat până mi-a promis că o să-i spună mamei că nu m-a văzut niciodată făcând ceva urât.

Dar băieții o făceau și căutau fete care să accepte s-o facă cu ei, și eu le ziceam cu care fată să vorbească. Cea mai doritoare era fata cea mai cuminte de pe stradă. Zicea mereu că o să ajungă mare dansatoare; dar deocamdată făcea hopa-hopa – și nu numai cu băieții, dar și cu bărbații tuturor femeilor din vecini. Atât de al naibii de cuviincioasă și de smerită era Evelyn asta, că n-ar fi spus nici „Bon Ami“ cu gura plină. Dar, pentru că mama mea făcuse o greșeală în tinerețe, atunci toată lumea, inclusiv verișoara Ida, numai de mine se lua.

M-am întors la Baltimore acum câțiva ani, când eram în turneu cu Royale Theatre. Am trecut cu Cadillacul meu alb prin fața casei unde locuise Evelyn și am oprit în locul unde, pe vremuri, era camionul de marfă. Târfa aia prefăcută, care visa să ajungă mare dansatoare, locuia tot acolo, avea șase copii, fiecare cu alt bărbat, și era soioasă și împuțită. Copiii au ieșit pe stradă și eu le-am cumpărat înghețată și le-am dat câte cincizeci de cenți. Li s-a părut o pomană picată din cer, iar eu, o mare vedetă.

Evelyn avea mereu în casă câte un motănel. La fel și în ziua aia: cocota masculină era un tânăr oacheș și frumușel. Și s-a aplecat pe pervaz, a arătat la unul dintre copii și a zis:

– Fătuca aia e a mea!

N-am putut să uit acea zi. Ăștia erau oamenii care o speriau pe mama și-i băgau în cap că eu o să ajung rău. Și alte lucruri mi-au lipsit atunci când m-am apucat de afacerea cu curățenia. Îmi plăcea să mă duc la magazinul mixt din Baltimore să-mi iau hotdogi. Nu voiau să-i servească pe negri, dar mie îmi vindeau câte unul pentru că eram doar un copil și nu le stricau banii. Toată chestia era să nu-i vadă nimeni. Dar, dacă mă prindeau că mă apuc să mănânc hotdogul ăla înainte să ies din prăvălie, mă certau al naibii de urât pentru că le făceam mizerie pe jos.

Îmi plăceau mult de tot și ciorapii albi din mătase și, desigur, pantofii negri de lac, dar nu mi-i permiteam. Totuși, mă furișam câteodată în magazinul mixt, înhățam o pereche de pe tejghea și fugeam de acolo mâncând pământul. De ce nu? Nici dacă aș fi avut banii necesari, tot nu mi i-ar fi vândut.

Am învățat cum să mă strecor pe ușa din spatele cinematografului, ca să economisesc cei zece cenți cât m-ar fi costat ca să intru pe cea din față. Cred că am văzut toate filmele în care a jucat Billie Dove, eram înnebunită după ea. Am încercat să mă pieptăn la fel și, în cele din urmă, i-am împrumutat numele.

Numele meu, Eleanora, era mult prea lung, plus că nu mi-a plăcut niciodată, mai ales după ce bunica l-a scurtat și a început să mă strige „Nora!“ de pe prispa din spatele casei. Tata începuse să-mi zică Bill pentru că eram foarte băiețoasă. Nu mă deranja, dar voiam să fiu o fetiță drăguță și să am un nume drăguț. Așa că m-am hotărât să-mi spun Billie, și Billie am rămas.

Cât timp mama a muncit în Philly și New York, îmi trimitea haine primite de la albii pentru care lucra. Sigur, erau haine purtate, dar frumoase și, atunci când mă găteam cu ele, eram cea mai elegantă și modernă fată de pe stradă. Mama știa că nu prea-mi place să locuiesc cu bunicii și cu verișoara Ida. Nici ei nu-i plăcea. Dar tot ce putea să facă era să muncească pe cât de mult posibil acolo, în nord, și să pună toți banii deoparte. Și exact așa a făcut.

De când începuse să bată țara în lung și-n lat cu McKinney’s Cotton Pickers, nu mai știam prea multe despre tata. Mai târziu a intrat în formația lui Fletcher Henderson. Însă era mai toată vremea plecat în turnee și apoi, într-o zi, am aflat că divorțase de mama și se căsătorise cu o femeie din Indiile de Vest, pe care o chema Fanny. Mama s-a întors la Baltimore cu nouă sute de dolari și a cumpărat o casă frumoasă pe Pennsylvania Avenue, în zona de nord a orașului, unde locuia doar lumea bună. Avea de gând să închirieze mare parte din camere, iar noi aveam să trăim ca niște doamne și totul urma să fie foarte bine.

Cartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

carti simpa

5 years ago

Cartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

“And I tend to approach bad news as a problem that can be worked through and solved, something I have control over rather than something happening to me.”

M-am intrebat de ce Bob Iger, directorul Disney, s-a apucat sa scrie carti despre mentorship si leadership, semi autobiografice.

Pana la aceasta carte – The Ride of a Lifetime, LESSONS LEARNED FROM 15 YEARS AS CEO OF THE WALT DISNEY COMPANY by Robert Iger – aparuta in septembrie trecut, ii stiam numele din diverse stiri despre filme, dar nu parea genul care sa vrea sa iasa in fata, sa fie confortabil in interviuri la late night show-uri.

Am citit cartea (de fapt, am ascultat-o) gandindu-ma ca intr-o companie cum e Disney cine te ajuta sa iti scrii povestea e un narator important si sigur ti-a facut o structura a cartii care sa-i tina cu sufletul la gura pe cititori.

Nu m-am inselat, cartea e foarte bine scrisa, cu multe povesti din intimitatea deciziilor lui Iger (cat si ce a putut spune desigur) si ii face sefului Disney o imagine de manager si lider absolut.

Sigur, sub domnia lui de 15 ani CEO la Disney s-au intamplat unele dintre cele mai spectaculoase miscari – au cumparat Pixar, Marvel, 20 Century Fox, studiourile Lucas, au mai deschis alte parcuri tematice (unul in China dupa zeci de ani de negocieri) si, cum i se ncheie contractul in 2021 si a anuntat ca se retrage, cartea are scopul ei.

Ii da ocazia sa-si spuna povestea in felul in care vrea el sa-i fie cunoscuta si ii aseaza o platforma pentru noile activitati – cel mai probabil in politica. (multi il intreaba in interviuri daca va candida la presedintia Americii, el o da cotita, nici ca da, nici ca nu)

Cateva lucruri despre cum e construita cartea si cum isi curata imaginea super elegant domnul Iger in momentul in care ajunge la deciziile controversate (cele pe care le-a putut face public)

Povestea incepe super dramatic cu deschiderea noului Disneyland din China, cu programul draconic al lui Iger care e pus fata in fata cu un accident de la parcul de distractii din Orlando unde un copil a fost omorat de un crocodil. E mentionat cum a cerut sa vorbeasca direct cu familia copilului, cum le-a dat numarul lui de telefon sa-l sune pentru orice au nevoie si cum le-a promis ca nu se va mai intampla asta cu niciun alt copil. Apoi incepe sa planga “de ii sar lentilele de contact”, e mentionat in carte.

In real, dincolo de carte, Iger a pastrat legatura cu familia copilului, i-a si vizitat si le-a dat o compensatie financiara. Tangential o da la intors si recunoate ca s-a mai intalnit cu familia copilului intr-un interviu cu Oprah pe care-l las la sfarsit.

O alta decizie controversata a lui Iger a fost cea legata de numirea lui ca presedinte al companiei, dupa 5 ani de vicepresedinte.

S-a spus la vremea respectiva ca l-a sapat mult pe predecesorul sau ca sa fie dat afara (intr-o miscare ampla care l-a implicat si pe Roy Disney, nepotul lui Walt Disney, cu actionariat masiv in companie), dar versiunea lui e desigur mai soft si e spectaculoasa din punctul de vedere al schimbarii “narativului” intr-o comunicare pentru imagine si branding.

Spune ca in perioada in care era chemat la interviuri cu actionarii pentru a se vedea strategia si obiectivele lui in dezvoltarea Disney a fost preocupat sa nu-l vorbeasca de rau pe fostul sef, Michael Eisner. Spune ca a vorbit cu un prieten secialist de comunicare politica cum sa-si construiasca discursul in fata actionarilor si cu ajutorul lui si-a centrat strategia pe trei punctae usor de inteles, mereu axat pe viitor, fara sa comenteze sau analizeze greselile din trecut, ca sa nu-si vorbesca de rau seful si sa nu cada in plasa “dar tu de ce nu ai facut mai bine, pentru ca erai mana lui dreapta”

Cand vorbeste depre decizia de a o da afara pe Roseanne si a-i suspenda emisiunea ca urmare a unor mesaje aiurea pe twitter, isi construieste povestea vorbind mai intai mult despre prietenia cu Roseanne pe care a ajutat-o, despre depresia ei si cum exista in companie un producator care se ducea uneori acasa la ea doar ca sa o urneasca sa vina la tv pentru ca era prea deprimata (dar ca el avea intelegere si simpatie pentru ca a avut un tata bipolar) si, dupa ce ti-a creat simpatie pentru el la limita indiscretiei si a intruziunii in viata peronala a unui angajat, da contextul deciziei de a o da afara.

E un fragment in care povesteste cum era sa fie el dat afara si dupa ce explica de ce actionarii s-au razgandit, urmeaza multe pagini in care justfica vehement si patimas initiativele lui, efortul in munca pe care a depus-o. e fragmentul in care mi se pare ca I se vede ce mai mult caracterul, ambitia, increderea in el.

Sunt si multe lucruri foarte smart de management si leadership in carte care pot fi scoase drept citate motivationale, am sa las cateva mai jos, dar dincolo de ele e profilul unui domn foarte hotarat, foarte increzator in fortele lui, n-as spune ca 100% etic (desi vorbeste mult despre etica), cu o disciplina incredibila – se trezeste zilnic la 4.15, un om care a mers pe drumul lui sacrificand mult din viata sotiei (profesional sotia s-a mutat cu locul de munca in orasele in care el isi muta job-urile).

Nu vorbeste nicaieri despre sacrificiile pe care le-au facut cei din jurul lui pentru ca el sa scrie istorie la Disney.

Da, a scris istorie, a dezvoltat compania cum n-a fost niciodata pana acum si probabil va fi viitorul presedinte American. Da, e un leader foarte bun, cu o viziune frumoasa si o intelegere speciala asupra felului in care poti sa-i conduci si sa-i motivezi pe oameni

Dar pretul conex al succesului sau e ocolit sau ambalat cu funde sclipicioase ca sa nu se prinda lumea…

“To this day, I wake nearly every morning at four-fifteen, though now I do it for selfish reasons: to have time to think and read and exercise before the demands of the day take over. Those hours aren’t for everyone, but however you find the time, it’s vital to create space in each day to let your thoughts wander beyond your immediate job responsibilities, to turn things over in your mind in a less pressured, more creative way than is possible once the daily triage kicks in.”

There’s nothing less confidence-inspiring than a person faking a knowledge they don’t possess. True authority and true leadership come from knowing who you are and not pretending to be anything else.”

If leaders don’t articulate their priorities clearly, then the people around them don’t know what their own priorities should be. Time and energy and capital get wasted.”

People don’t like to follow pessimists. What I’ve really learned over time is that optimism is a very very important part of leadership.

There is no science in creativity. If you don’t give yourself room to fail, you wont innovate.

O intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

filme simpa

5 years ago

O intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

Ieri a fost la Ateneul Roman o ceremonie care celebra 30 de ani de la reintoarcerea in tara a Majestatii Sale Margareta, dar si sprijinul Fundatiilor Regale aduse culturii si societatii civile in acesti ani.

La ceremonie era invitat si premierul Ludovic Orban, precum si multi multi alti oficiali.

Protocol zero, Securitate la cel mai inalt nivel.

Langa Ateneu pe strada Esarcu (cea spre Hilton) era o filmare de noapte (toata noaptea) din filmul Asset (cel cu Michael Keaton, Maggie Q si Samuel L Jackson, am scris pe urban.ro despre el, cu poze exclusive aici).

In filmare secvente de impuscaturi. De la pe la ora 17 echipa de efecte speciale repeta si testa armele intr-o rulota speciala, amplasata la una dintre portile de intrare in parcul Ateneului, cea dinspre Hilton.

SPP-ul in floare.

Nu era nicio posibilitate sa fie amanata filmarea, pentru ca e un plan bine stabilit pe zile, pe secvente, cu repetitii etc, dar nimeni nu voia nici sa incurce ceremonia de la Ateneu.

Conform regulilor, premierul si Majestatea Sa intrau cu masina pana in fata Ateneului pe partea dinspre Franklin si trebuiau sa iasa la sfarsit pe partea dinspre Esarcu (Ateneu), unde erau multe rulote cu aparatura de la filmari, foarte complicat de mutat pentru ca ar fi incurcat desfasurarea filmarii.

Nu stiu cine a fost responsabil de la SPP aseara pentru tot ce se intampla, dar dupa ce initial s-a incruntat si n-a fost foarte fericit ca se vor auzi impuscaturi de pe strada, a lucrat alaturi de unul dintre oamenii de la productia filmului, a primit o statie ca sa asculte in timp real cand sunt secventele cu impuscaturi si, cumva, la sfarsitul ceremoniei de la Ateneu, a facut o magie si masinile oficialilor n-au mai iesit spre Ateneu ci pe Franklin.

Iar domnii de la paza evenimentului au colaborat foarte fain cu cei de la paza de la filmare si au dirijat inclusiv invitatii, unde era posibil, sa nu treaca printre rulotele cu aparatura si tot deranjul filmarii.

In alte vremuri ar fi fost cu… “avem aici oficialitati importante nu trage nimeni cu arma, nici de jucarie”; aseara a fost cu colaborare si toata lumea si-a facut treaba in paralel fara sa se deranjeze intre ei.

Mai stiu o poveste despre o intalnire a domnului Orban cu o parte din oamenii de decizie din industria filmului, unde premierul era impecabil pregatit – stia cifre, stia detalii despre piata locala, despre productiile internationale care se fac in tarile vecine, despre impactul lor pe piata locala.

Pentru mine acestea sunt semne de bun simt si de a merge intr-o directie a normalitatii si a respectului.

In Romania, productia pentru The Asset e organizata de Frame Film – vreau sa mentionez asta, nu pentru ca lucrez din cand in cand cu ei, ci pentru ca si de partea lor e cu mult bun simt si profesionalism in munca.

Iar pentru fanii domnului Michael Keaton care se vor grabi sa mearga pe strada respectiva in speranta ca-l vor intalni, o precizare: s-au terminat filmarile in centrul Bucurestiului, zilele viitoare filmeaza in alte locuri:)

Suspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

filme simpa

5 years ago

Suspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Zilele astea vorbeam cu colegul Edi despre cum, odata cu uciderea liderului Iranian Soleimani, au disparut din spatiu public american discutiile si disputele despre suspendarea lui Trump.
Si eu si Edi urmarim indeaproape presa generalista americana, eu mai uit chiar mai des la televziunile americane (nbc si cbs) decat la cele romanesti pentru ca ma deranjeaza la noi limbajul si unghiurile de abordare. Iar la americani, daca e sa vezi interviuri din zona divertisment, ele chiar arata a interviuri, nu sunt niste mizerii cu oftaturi si cumparaturi de prin vacanta. (sau or fi si alea in niste programe pe care nu le urmaresc)

Dupa aceasta remarca despre mutarea atentiei pe Iran in America si uitatul anchetei si audierii lui Trump, mi-am adus aminte de un film celebru din 1997.

Wag The Dog e un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman despre un producator de film si un consultant politic care, pentru a acoperi un scandal sexual al presedintelui SUA, inventeaza un razboi intr-o tara bizara chiar inaintea campaniei electorale pentru realegere.

Wag the dog a fost inspirat de o carte, a avut doua nominalizari la Oscar (cel mai bun actor, Dustin Hoffman in rolul producatorului de film si cel mai bun scenariu adaptat – David Mamet) si a ramas o referinta in glumele din perioada mandatului Clinton.
In America lui 2020 avem un presedinte aflat intr-un scandal, ne aflam in perioada alegerilor si a aparut ideea unui razboi, de data aceasta real, nu inventat (filmat) la Hollywood.

War is showbusiness, zice Robert de Niro in film, in ipostaza lui de consultant politic si explica cum poate fi mutata atentia publicului de la o problema grava pe ceva fals… ceea ce noi traim zilnic.

Viata bate filmul, de multa vreme.

Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

filme simpa

5 years ago

Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Am vazut Bombshell filmul despre agresiunile sexuale ale lui Roger Ailes la Fox Tv, cu Charlize Theron, Nicole Kidman si Margot Robbie in rolurile principale.

Mai intai cateva observatii „feministe”:

Cred ca toate femeile ar trebui sa vada filmul acesta pentru ca, desi o sa le apese emotional, o sa le invete inca o data si inca o data ca hartuirea sexuala e despre putere si nu are legatura cu ce te imbraci, cum vorbesti sau cum arati.

E vorba de un pradator care vaneaza.

Duceti-va si fetele adolescente sau mai mari la film.

Scenariul reuseste sa te duca in mintea victimelor, sa intelegi frica lor, presiunea la care erau supuse.

Un prieten imi spunea dupa film ca, intr-o tara ca Romania unde a face tu ca femeie avansuri sefului pentru a cauta o scurtatura profesionala e o situate destul de des intalnira, filmul nu va fi inteles la adevarata sa putere.

Dar, ca o persona care n-am cautat scurtaturile profesionale si care am obtinut orice job pe care l-am avut pentru ca eram bine pregatita, eu – care am foarte multa incredere profesionala si de sine – tot m-am simtit bine vazand acest film.

Nu cred ca exista femeie in Romania care sa nu se fi lovit de aluzii sexuale la locul de munca – fie sunt apropouri sexuale directe, fie „cu manta”-> sigur ai „facut” tu ceva daca ai ajuns in jobul respectiv, pentru ca esti femeie si… asta e.

Nu mai adaug decat ca mi s-a intamplat si mie – la nivelul aluziilor, puternice, dar doar aluzii si intentia de gest – de exact doua ori in viata si, de fiecare data, am refuzat sa mai lucrez cu persoanele respective. Altfel, sunt extrem de atenta cum ma imbrac la job-uri – deliberat non sexual, fara nimic care sa atraga atentia in vreun fel asupra mea sau a corpului meu.

Despre film.

E scris foarte bine, are cateva momente prea militantiste, mai ales catre sfarsit, dar e scris foate bine.

Transformarea lui Charlize Theron e uluitoare, de la chip pana la voce si mai mult ca sigur ca maine ia o nominalizare la Oscar (maine, 13 ianuarie, se anunta nominalizarile).

Cum am tot povestit pe aici, am citit cartile scrise de Roger Ailes plus cartile scrise despre el, pentru ca e un om care a schimbat istoria televiziunii – a avut o intelegere speciala a nevoilor (si fricilor) publicului si a stiut sa le exploateze (Antena 3 il copiaza mult in executiile lor pe subiecte care sa sperie batranii cu cutremure, criminali, previziuni astrologice/religioase catastrofale).

Stiam povestea, dar mi se pare foarte interesant cum au abordat povestea a doua dintre principalele victime.

I-au dat o fata mult mai umana si mai sensibila lui Megyn Kelly care este extrem de ambitioasa, de dura in viata reala si o atent speculanta a fiecarui eveniment in favoarea ei (n-a vrut sa comenteze nimic oficial despre film, dar a facut pe propriul ei canal de yt o emisiune cu trei dintre victime, analizand ce e adevarat si ce nu din film. Las emisiunea la sfarsit)

Au pus-o putin in umbra pe Gretchen Carlson, prezentatoarea tv care a pornit scandalul si a facut prima plangere.

In realitate, pentru ca nu ii raspundea avansurilor lui Ailes, Gretchen – fost Miss America – ajunsese la Fox , televiziunea la care lucra, sa fie ridiculizata zilnic de colegi, sa fie pusa in situatii oribile professional astfel incat sa o urasca lumea (daca vreti, si imi e iertata comparatia pentru ca nu e foarte directa si e la o alta scala, cam cum ajunsese publicul sa o urasca pe Dana Grecu de la A3, pentru ca urla la invitat si telespectatori, ea fiind total diferita in viata reala).

E o secventa in care personajul lui Megyn Kelly – vedeta Fox Tv – se afla in dilema daca sa spuna si ea la comisia care ancheteaza hartuirile sau sa lase totul sa mearga mai departe. Se afla in masina cu sotul ei, afara ploua, e o coada mare de masini in fata lor si in cadru vezi un semn de circulatie: „stay in line”.

E una dintre secventele mele preferate.

Si noi avem expresia „sa fii in randul lumii” – cu multe declinari: sa te casatoresti la o anumita varsta, sa faci copii, sa ai un job cu carte de munca, sa ai o casa si o masina… si lista e lunga.

Am mai vorbit despre asta – daca toata lumea ar fi in rand, aliniati unul langa altul, cine ar mai realiza progresul, schimbarea?!

Sa nu fiti in randul lumii, sa aveti curaj sa spuneti si sa faceti ceea ce credeti ca e cel mai potrivit pentru voi.

In timp ce ma uitam la film mi-am spus ca eu as fi plecat de nenumarate ori din jobul respectiv. Nu sunt foarte sigura ca as fi avut curaj sa ies sa vorbesc public la o asemenea scala nationala, dar as fi plecat in urmatoarea secunda.

Vom scrie zilele viitoare lucruri tehnice despre Bombshell pe urban.ro, acum vreau doar – pentru ca stiu ca majoritatea cititorilor de aici este formata din femei – sa va rog sa va duceti la acest film. Indiferent de locul de munca pe care-l aveti.

Emisiunea despre care scriam mai sus

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

filme simpa

5 years ago

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Eu n-am copii, dar ma visez Mary Poppins pentru copiii prietenilor ( sa-i am in grija pe termen scurt, sa fac si scoala – matematici – cu ei daca trebuie, dar si sa-i invat smecherici)

Asa se face ca am dus doi chiparosi de 8 si 10 ani – care stau mai mult in Franta decat in Romania – la filmul cu 5Gang- Un alt fel de Craciun.

Le-am asigurat si o pauza parintilor lor, vin dupa zile aglomerate, si i-am convins ca e misto filmul – in avans de a-l fi vazut cu urmatorul argument: ii stiu pe cei care l-au facut si pe cativa din distributie, stiu ce educatie au si stiu ca n-ar lasa in spatiu public o mizerie cu vorbe urate pentru copii. Pentru ca si mamele lor trebuie sa le vada filmul.

Aia micii stiau de Selly, deci erau pe trepidatii si potentialul meu de Mary Poppins in prag de atingere.

Am ras la film si de rasul copiilor, dar si de poantele de pe ecran.

Filmul nu vrea sa vanda altceva decat e – o productie usoara pentru copii, dar e curat facuta si are intentii bune si in mesaj si in productie.

Nu o sa castige nimeni vreun premiu de interpretare cu acest film, dar nici nu cred ca si-au propus asta.

Ce mi-a placut este ca are si usoare mesaje educationale (ma asteptam la asta pentru ca stiu ce a facut Matei Dima cu L-a seral, un serial pentru youtube, unde cred ca a facut una dintre cele mai accesibile si pe intelesul copiilor campanii anti bulling), dar si putin umor pentru adulti.

Eu nu stiu filmuletele 5 Gang deloc, nu-i urmaresc pe youtube, nu am limbajul lor si nici obisnuinta glumelor lor, dar nu a fost ceva care sa ma deranjeze, sa mi se para indecent sau nepotrivit copiilor.

Altfel ma bucur ca apar asemenea productii si pentru copii, facute de cei pe care copiii de azi ii admira. Nu plecati de la premisa ca sunt youtuberi deci e un continut prost si tampit, o mizerie. Nu este.

Sigur, nu e nici vreun Shakespeare sau vreun Fellini, dar nu duci un copil de 8-10 ani la cinema, pentru ca el isi doreste sa vada un film romanesc, recitandu-i din Shakespeare.

Daca va vaitati ca ai vostri copii stau doar cu nasul in telefon sau in tableta, asta e un film pentru ei, film pentru care vor vrea ei sa mearga fara sa se uite la telefon. Poate cel mult sa-si faca niste selfie-uri in timpul filmului sa trimita altor prieteni ca sa se laude. (am vazut asta in sala; in mod normal ma enerveaza cumplit cand vad adulti idioti ca fac asta la teatru, dar la copii am fost pasnica, asta e limbajul lor)

Potentialul meu de Mary Poppins a fost aproape atins cand cele doua odrasle pe care le-am avut in grija au aflat ca i-am intervievat in viata asta si pe Matei Dima, el e regizor, dar pt ei era politistul din film, si pe Selly eroul principal.

Pentru ca am si potential de tocilara, i-am pus sa citeasca la masa interviul cu Selly ca sa vada cat muncesc oamenii astia si ca succesul nu e asa, hopa tropa, doar pentru ca-i vad unii pe youtube. Ma rog, cel mare a ajuns pana la intrebarea 3 si de acolo am preluat eu ca sa si manance, altfel venea Revelionul peste noi in Mall. Interviul n-a fost la fel de atractiv ca filmul, era mai destept decat nevoile lor de copii de10 ani, dar am perseverat si le-am spus si cata scoala are Matei Dima, prin strainataturi, si ca succesul nu e intamplator.

Si am ajuns la nivelul de sora (vitrega, f f indepartata) a lui Mary Poppins cand am raspuns afirmativ la intrebarea “ai numarul de telefon al lui Selly?”

Chiar pot fi o Mary Poppins, doar sa mi se dea ocazia mai des sa ma antrenez.

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

carti simpadiverse

5 years ago

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Am ajuns la partea a treia si ultima a enumerarii cartilor pe care le-am citit in 2019. A fost un an in care am avut preocupari legate de istorie si de jurnalism, date fiind proiectele in care am fost implicata.

Cum spuneam in prima parte din seria despre cartile cu care m-am intalnit in 2019, am citit mai putin decat de obicei pentru ca noul meu proiect jurnalistic, urban.ro (prima platforma culturala care creeaza experiente) mi-a ocupat mult timp. La asta se adauga si proiectele de PR , deci am avut un an complicat si aglomerat, dar ma bucur ca am reusit sa citesc cateva carti. (citesc de obicei dimineata de la 5 la 6 si ceva cand imi beau cafeaua si ma pregatesc pentru o noua zi, citesc cam in fiecare zi, de asta e usor de simtit daca am citit mult sau nu… unele dimineti din septembrie incoace mi le-am ocupat editand texte pentru urban.ro) Am cateva regrete despre carti care se afla in biblioteca si nu le-am citit, dar mai am aproape 10 zile de vacanta si sper sa recuperez. Una este Serotonina lui Michel Houellebecq.

Credeam ca stau mai prost la lecturile din 2019, bilantul m-a ajutat sa -mi recapat stima de sine:) e posibil sa mai fi uitat dintre ce am citit, nu le-am notat, ca sa fac acest bilant am facut o excursie intre multele carti din biblioteca si m-am uitat intre proiectele editoriale care necesitau documentare.

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Le multumesc foarte foarte mult editurilor care au avut generozitatea sa ma lase sa public fragmente din carti, cateva le gasiti si in acest text, mai jos.

As vrea sa fac asta in continuare, mi se pare cea mai buna cale sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, iar pentru mine, una din marile bucurii este sa-mi spuna cineva ca si-a cumparat o carte/ un bilet la spectacol/film pentru ca a aflat de ea/el de aici, de pe blog.

Arthur Gould Lee- Regina Elena a Romaniei – o gasiti aici

Tatiana Niculescu – Regele si Duduia –Carol al IIlea si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee – o gasiti aici

Stelian Tanase – Conversatii cu Regele Mihai – o gasiti aici

Sunt trei carti care se leaga intre ele si ofera o imagine cu multe nuante a istoriei noastre. Regina Elena si Carol al II-lea au fost parintii Regelui Mihai; fiecare dintre carti spune povestea vietii lor tumultuoase dintr-o alta perspectiva si realizezi ca deciziile istoriei n-au fost in alb si negru, ci cu multe nuante de gri.

In continuare nu il plac pe Carol II, desi cartea despre el si Duduia Lupescu il arata mai uman decat ni l-a prezentat istoria (cu propaganda de rigoare, inevitabila). E totusi un barbat care s-a purtat absolut oribil cu mama fiului lui.

Sunt de citit cartile pentru ca fiecare are marturisiri la prima mana, documente din arhive, scrisori originale. Iar eleganta si demnitatea cu care Regele Mihai isi spune povestea din perspectiva sa sunt emotionante.

Nicolae Iorga – Scrisori de femei – o gasiti aici

Nu e o carte, e o carticica, de 100 de pagini, dar e o mica bijuterie aparuta la Editura Vremea.

Cartea e de fapt programa de lecturi pentru elevele de la scolile de fete, din vremea lui Iorga, si contine scrisori ale mamelor si sotiilor marilor conducatori din istoria Romaniei – de la mama lui Mihai Viteazu pana la Elena Cuza sau Regina Elisabeta.

Ce pacat ca astazi nu se mai face scoala asa, imi imaginez ca discutiile pornite de la lecturile acestor scrisori erau adevarate lectii de istorie si de viata.

Iata un fragment dintr-una dintre ele

In aceeasi linie a recuperarii unei parti din istorie am mai citit

Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, o gasiti aici

Sebastian Torok -Miracolul Del Potro , o gasiti aici

Povestea super emotionanta a vietii tenismenului argentinian Juan Martin del Potro – de la accedentarile si operatiile care-l secau de durere si-l faceau sa planga zilnic pana la medalia de argint la Olimpiada, un an mai tarziu.

Sunt multe momente frumoase in carte dar e una in care primarul oraselului in care s-a nascut ii descrie ce fac elevii de la scoala unde a invatat si el: copiii au tema sa scrie in fiecare zi in niste carnetele stirile bune, ce i-a impresionat pe ei si intr-o vreme – imediat dupa Olimpiada din 2016 – copiii il desenau pe Del Potro care-i tine de mana. Cand un professor l-a intrebat pe unul dintre copii care avea in carnet un aseamenea desen daca vrea sa se faca tenismen, acesta a raspuns: Nu. Eu vreau sa ma fac ca Del Potro.

Despre cat de puternic e exemplul victoriilor personale dincolo de orice medalie.

Cand am citit cartea m-am gandit ca Del Potro seamana mult cu Horia Tecau de la noi. Desigur, nu-i doresc asemenea accidentari lui Tecau, dar dincolo de medalia de argint la Olimpiada, pe care o au si Tecau si Del Potro, amandoi sunt oameni foarte asezati, foarte cultivati, foarte aproape de familie.

Radu Paraschivescu

Fluturele Negru & In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) – pe cea de-a doua o gasiti aici

Imi place foarte mult domnul Paraschivescu, umorul si eleganta cu care aseaza in pagina prostia expusa in prime time. E un reper – dintre putinele care au mai ramas – de cultura si de educatie.

Cartile sale despre realitatea romaneasca sunt printre putinele lecturi care ma aduc in ritmul de citire, cand sunt foarte foarte obosita.

Literatura ( Fluturele Negru e despre viata lui Caravaggio, o puteti cumpara de aici ) e ca o poezie cu un ritm foarte cald si savuros. Daca nu ati citit niciodata literatura scrisa de domnul Paraschivescu va recomand din inima. Eu mai am pe masa de lecturi si cea mai recenta carte a domniei sale, Omul care muta norii – aici

Marina Abramovic Incalcand toate granitele, o puteti cumpara de aici.

Mie Abramovic imi creeaza repulsie. Ma scoate din starea mea de bine. Mi se parea multa vreme o sarlatanca, asta pentru ca a descoperit extrem de repede – din adolescenta – conceptul de “arta marfa” si si-a setat mintea sa produca marfuri care sa socheze, iar performance-urile ei nu ajung la mintea mea practica si pragmatica.

M-am intalnit cu expozitiile ei in Florenta si in Londra, de fiecare data m-au enervat cumplit performance-urile. Am citit cartea ca sa o inteleg pe Marina Abramovic, ca sa vad daca e autentica pentru ca mi se pare ca e mai mult marketing in ea decat orice altceva.

Ei bine, din carte reiese ca avea doza aceasta de nebunie inca din tinerete – la lucrarea de licenta a propus un performance care includea si un pistol cu un singur glont; tragea spre cap, daca ar fi murit, asta era, daca supravietuia era un performance despre un nou inceput. Noroc ca n-au lasat-o profesorii sa faca acest performance.

Iata crezul ei, expus la intrare in expozitia de la Moma.

Constantino D’Orazio Secretul lui Leonardo https://www.edituracorint.ro/secretul-lui-leonardo.html

O carte scrisa de unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta italieni care aseaza opera lui Leonardo Da Vinci in contextul istoriei, in raport cu personalitatea lui , cu explicatii despre mama si tata, despre originea numelui … Cartea are mereu trimiteri la psihologi, istorici care merg catre domenii paralele si, daca sunteti pasionati de arta, o sa va placa foarte mult.

Michael Pollan – Cum sa-ti schimbi mintea, o gasiti aici

e din seria de carti pe care le-am citit in dorinta mea de a intelege ce defineste mindset-ul si cum poti schimba acest mindset ca sa fii mai performant, sa te bucuri mai mult de viata. Am citit-o chiar acum in vacanta si am insotit-o cu multe discursuri TEDx pe aceeasi tema, am sa revin zilele viitoare cu un articol separat.

Citesc, sau ascult, biografii de artisti pentru ca imi dau indicii despre munca din spatele brandului personal pe care-l reprezinta, la fel si detalii despre cum e construit la ei star sistemul.

Biografiile lui Freddie Mercury, am citit ambele biografii aparute la noi, pentru ca au aparut chiar in momentul in care faceam strategia de promovare (si o executam, desigur 🙂 ) pentru musicalul We Will Rock You, cand cautam orice detaliu care ma poate ajuta pentru social media sau pentru alte modalitati de expunere– una dintre biografii a aparut la Publica, aici , alta la Nemira (din cea de-a doua e aici un fragment pe care l-am publicat, desigur cu acceptul editurii)

Michael Caine – Arta de a asculta si alte chestii in viata, o gasiti aici

E o bijuterie de carte, cu foarte multe lucruri de invatat despre sacrificiu si umanitate, despre cum sa-ti cureti ego-ul ca sa ajungi un mare artist. Am publicat si un fragment din carte pe care, va rog, va rog, sa-l cititi. Il gasiti aici

Desi nu e artist am citit si biografia lui Edward Snowden, Dosar permanent, o gasiti aici

E o carte care vorbeste despre ce l-a facut pe Snowden sa dezvaluie secretele sistemului de informatii american, dar e la jumatatea distantei – nici testament, nici curatenie pentru imagine. Oricum sunt sigura ca tot ce a scris a verificat si cu mama avocatilor, nu doar avocatii lui foarte scumpi.

Meg Wolitzer – Sotia – o gasiti aici

Cartea a fost ecranizata cu Glenn Close in rolul principal, pentru care a fost nominalizata la Oscar – iar nu a castigat statueta si este o carte cu care mi-am stresat prietenele; le-am daruit-o si le-am si ascultat la lectii :).

Puteti citi un fragment aici

Urmeaza o serie de carti despre care am scris la inceputul anului cand aveam mai mult timp si am fost mai disciplinata cu blogul.

Despre efectele negative ale internetului cand ne aruncam ca berbecii si ne dam toate datele posibile pentru ca “oricum stiu ei, ce sa ma mai impotrivesc”.

Am vorbit la lansarea acestor carti si am scris despre ele, pe larg, aici

Doua carti bijuterie publicate la editura Vremea, ambele cu corespondenta lui Brancusi – una cu iubirea lui cea mare, Martha, cealalta cu prietenul lui foarte bun, Marcel Duchamp. Am scris despre ele, pe larg, aici.

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi, Madame Picasso, Orasul fetelor – Elisaberth Gilbert

Misterul Henry Pick, Matusile mele fabuloase

Un grup de carti lejere simpatice, de vacanta. Asa le-am si recomandat in vara, drept carti de vacanta, am scris pe larg despre ele aici

Gheorghe Hagi Campionii creeaza campioni

E mai degraba o istorie a Academiei Hagi, am citit-o pentru ca am un mare respect pentru filosofia de viata a domnului Gheorghe Hagi si am vrut sa vad ce le spune celor mici ca sa le dea un mindset de campioni – am scris despre ea aici

Zadie Smith – Swing Time

Malcom Gladwell – De vorba cu necunoscuti

Am mai citit cat sa vad cum sunt traducerile in romana pentru ca le-am parcurs in engleza la aparitie, cartea preferatei mele Zadie Smith – Swing Time si cartea lui Gladwell – De vorba cu necunoscuti.

(apreciez capacitatea lui Gladwell de a scoate subiecte cu putere de statistica din aproape orice si de a ne da iluzia ca a scris ceva stiintific, desi – rational, dincolo de tehnica impecabila de scris – mi se pare un sarlatan, ma iertati. E ca smecherii care se uita la un sondaj pe o fasie ingusta, ingusta pana iese castigator cine le convine lor. Nu e stiinta ce scrie el, dar n-are timp nimeni si nici putere sa-l combata. Oricum eu sunt perseverenta si citesc tot ce scrie)

Sa avem lecturi frumoase in 2020 care sa ne inspire si sa ne ajute in viata.

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

carti simpa

5 years ago

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Am inceput sa pun aici cartile pe care le-am citit/ascultat anul acesta, in speranta ca pot fi o inspirate si pentru lecturile voastre din aceasta vacanta.

Acum cartile in versiune audio.

Am abonament la audible si am descoperit ca ma ajuta mult si versiunea audio a cartilor. Nu pot insa -inca – s ama descurc audio si cu cartile de specialitate, acolo am nevoie de litera scrisa, mai ales ca din cand in cand mai dau cate un print screen si salvez cate ceva.

In versiunea audio imi place foarte mult sa parcurg biografiile, in versiunea citita chiar de subiectul biografiei, daca se poate.

In audiobook=uri am multe biografii, inclusiv cele ale lui Hillary Clinton si Michele Obama (pe care le-am parcurs anul trecut) si e interesant sa le auzi cum isi iau pauze intre cuvinte pe fragmentele emotionante:)

iata ce am ascultat in 2019

(alte carti netraduse la noi pe care le-am citit anul acesta puteti gasi aici – pentru cele in versiunea kindle, revin zilele viitoare si cu cartile aparute in limba romana pe care le-am citit in acest an)

Julie Andrews Home work

Partea a doua din trilogia biografica a doamnei care a fost Mary Poppins si guvernanta din Sunetul Muzicii. Nu stiam ca a avut o copilarie atat de grea, cu un tata care a plecat de acasa. Mama s-a recasatorit, si-au scos-o in vitrina de mica la orice intalnire cu orice om mai important, pentru ca era draguta si stia sa cante.

Cartea se ocupa de partea de glam de la Hollywood (in prima carte e mult despre copilaria grea si efortul de a se face remarcata in teatrul britanic – de altfel, primul capitol din aceasta a doua carte Home Work face un rezumat al primei carti), de sansa pe care i-a dat-o Walt Disney si cum a asteptat-o doi ani ca sa faca Mary Poppins.

Dupa ce am ascultat biografia, citita chiar de Julie Andrews, am imaginea unei femei foarte hotarate, neiertatoare in fata greselilor de orice fel, aspra si riguroasa. Printre altele si-a pierdut vocea, nu mai poate canta, asa ca s-a reinventat si s-a apucat sa scrie carti de povesti pentru copii, alturi de fiica ei, cu care a scris si Home Work.

Demi Moore – Inside Out

Stiu ca toate ziarele au scris in primavara, la vremea lansarii ei, despre experientele sexuale ale lui Demi Moore pe care le marturiseste in aceasta carte ( de la faptul ca a fost violata pana la experientele threesome la care a invitat-o sotul ei de atunci, Ashton Kutcher), dar cartea nu e despre asta.

E despre o femeie care a inteles foarte bine sistemul de la Hollywood si a incercat sa-l manipuleze, controleze sau – cand nu s-a putut altceva – macar sa reduca necazurile pe care i le-ar fi putut aduce dezvaluirile despre droguri, tentative de sinucidere, scandaluri pe platourile de filmare.

Sunt momente in care explica cu satisfactie cum a controlat povestea pe care urmau sa o prezinte jurnalistii – Cum a mers la Globurile de aur cu Bruce Willis si Ashton, plus una dintre fete ca sa nu lase niciun loc de interpretari si de stiri speculative despre eventualele reactii ale lui Willis legate de noua ei iubire.

Cum sunt momente in care, la un pas de supradoza, urla la echipa ei sa nu cheme doctorii pentru ca stie ca va fi din nou in ziare pe prima pagina. Dar sunt si descrieri ale momentelor negocierilor pentru filmele ei mari, pe vremea cand era sotia lui Brice Willis, si cum incercau sa impace si viata de familie – cu cele 3 fete – si munca la filme, fiecare in alt colt de lume.

Din aceasta perspectiva – controlului povestii care sa fie spusa-, cred ca Demi Moore n-a scos intamplator acum aceasta biografie, e o forma prin are si cere scuze Hollywoodului, arata ca s-a schimbat, ca si-a asumat viata tumultuoasa. Probabil ca intr-un an doi vom vedea un nou proiect cinematografic mare cu ea.

Howard Schultz – Pour your heart into it

Schultz e domnul care a creat intregul mecanism din spatele Starbucks. Am ajuns la aceasta carte cand cautam antreprenori care au gandit in macro si nu s-au pierdut in detaliile mici ale business-ului lor, detaliile operatonale, construind mari branduri internationale.

E o nevoie personala de a intelege acest mind set.

Schultz a creat filosofia din spatele Starbucks si a inteles ca daca vrea sa vanda mai multa cafea, trebuie sa spuna povesti diferite cu ea. Starbucks a plecat de la doi prieteni iubitori de cafea care au deschis un magazinas al lor in Seattle. Schultz care lucra la o firma care vindea accesorii pentru asemenea magasine restaurant, a descoperit ca magazinasul din Seattle are un rulaj foarte mare de pahare din carton. S-a dus in Seattle, i-a cunoscut pe cei doi fondatori si s-a chinuit aproape 1 an sa-i convinga sa faca si el parte din business-ul lor.

Prince – The beautiful ones

Bografia lui Prince scrisa de artist cu ajutorul unui jurnalist de la The Paris Review, cunoscut mai degraba pentru cartile lui despre anchetele CIA. Prince ii citise cartile, ii placuse felul in care isi structura povestile si l-a chemat la casa lui pentru a-si spune povestea.

E o carte foarte imersiva, e scrisa ca si cum ai fi in mintea lui Prince. Sunt explicatii de ce si-a ales aceasta „persona”, sunt fragmente din scrisorile lui, detalii despre cum isi construia lumea pe care voia sa o arate publicului.

Varianta audio vine cu pdf-uri cu fotografiile din carte, dar si cu fragmente din scrisorile lui. Am fost surprinsa ca, pe cat de structurata si de organizata era lumea lui, pe atat de straniu scria de mana.

Cartea a aparut in octombrie anul acesta si sper ca va fi tradusa si la noi.

Chelsea Handler – Life will be the death to me

Chelsea Handler e un realizator tv si stand up comediant, are show-uri pe Netflix in care are interviuri cu personalitatile momentului sau se plimba prin lume si incearac tot felul de lucruri, care mai de care mai bizare.

Imi place mult ca realizator, are relaxarea sa spuna lucrurilor pe nume si are mult mult umor, asa ca iata-ma ascultandu-i biografia care a aparut la inceputul anului.

Si ea a avut o viata grea, i-a murit fratele cand era foarte mica, a fsot foarte rezvratita si a incercat de cateva ori sa se sinucida, plus a avut un parcurs complicat cu bautura si drogurile.

Cartea e despre sesiunile ei de terapie cand incepe sa inteleaga de ce nu vrea sa se casatoreasca, de ce pare o femeie resfatata de aproape 50 de ani – desi munceste mult si sustinut.

E o carte cu garda foarte foarte jos, care emotioneaza si socheaza, iar pe mine m-a facut sa o plac si mai mult pe Chelsea.

Rose Mcgowan – Brave

Biografia celei care a declansat miscarea #metoo. A fost prima actrita care a vorbit despre abuzurile lui Harvey Weinstein, dar si despre modul in care a exploatat-o industria Hollywoodului.

E o secventa foarte emotionanta in care Rose decide sa se tunda foarte foarte scurt, ca in armata, ca un protest pentru ceea ce-I cereau mereu producatorii : bucle mari, par lung ca de printesa si un trup de Barbie.

McGowan – fiica unui artist American si a unei scriitoare – a crescut in Italia si princ ontactele tatalui ei din lumea artei a inceput sa fie model inca de mica (a aparut in Vogue Bambini), in adolescent a ajuns in atentia presei internationale dupa un film in care juca intr-o secventa de treesome care implica violenta in timpul sexului.

Ati vazut-o in seria Charmed, in Scream si in multe aparitii controverate pe covorul rosu al premiilor de tot felul din anii 2000. In carte povesteste cum era obligata de manager si studiourile cu care avea contracte, sa aiba aparitii cat mai socante ca sa fie pe prima pagina a revistelor.

A fost pentru o vreme iubita lui Marylin Manson, iar asta a ajutat-o din nou sa fie prezenta pe prima pagina a revistelor.

Desi are multe detalii despre cum functioneaza sistemul de la Hollywood si e o carte atractiva pentru cei care vor o cariera in actorie sau in comunicarea/managementul in entertainment, biografia lui Rose e o carte foarte trista. E despre multele compromisuri pe care le faci in speranta ca o sa dai lovitura, dar asta nu se intampla – fie pentru ca nu esti suficient de buna, de frumoasa sau nu e timingul potrivit in industria in care lucrezi.

Ramin Setoodeh – Ladies who punch

In culisele uneia dintre cele mai celebre emisiuni americane de televiziune The View. Non Fiction, adica relatari pe bune depre situatii critice sau controversate din administrarea emisiunii. E o carte care a aparut la inceputul acestui an, pe care am devorat-o audio in primul ei week end pentru ca sunt foarte multe lectii si pentru cineva care face jurnalism, dar si pentru cineva care face comunicare in industria divertismentului.

The View e un talnk show creat de Barbara Walters care acum e prezentat printre altii de Whoopi Goldberg si Rossie O’Donnel.

Fully Alive – Pema Chodron

Pema Chodron este o calugarita budista ale carei vorbe ajung foarte usor la mine. Are un fel foarte inteligent si stucturat de a explica ce facem gresit in vietile noastre de ne consumam timpul inactiv emotional – ne gandim prea mult la lucrurile care sunt incheiate, deci nu le putem schimba; ne gandim la vietile altora desi nu e treaba noastra.

Are cateva carti publicate si in romania. Aici e o meditatie ghidata si un speech al ei, dintr-o sesiune publica pe care a sustinut-o in urma cu doi ani.

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

carti simpa

5 years ago

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

A fost un an aglomerat pentru mine, cu multe proiecte in zona de comunicare, cu un nou business – am transformat urban.ro in prima platforma culturala care creeaza experiente pentru cititori, asa ca am avut impresia ca n-am fost foarte riguroasa la citit.

Obisnuiesc sa citesc o carte pe saptamana si mi se parea ca anul acesta nu am respectat regula. Cand am inceput insa sa contabilizez si audiobook-urile, dar si cartile pe care le-am citit in cele doua vacante, mi-a mai crescut stima de sine.

Iata cartile care nu au fost traduse la noi dar pe care le-am citit via Kindle, sau cand chiar mi-am dorit sa pastrez cartea, in format print cumparata de pe amazon. N-am avut foarte mult timp liber peste an sa si scriu pe larg despre fiecare dintre ele, asa ca acum – in speranta ca ar putea interesa pe cineva ca sa citeasca respectiva carte – am pus cateva informatii si, uneori, fragmente.

aici puteti afla ce carti am ascultat, audiobook-uri netraduse la noi, in mare parte aparute in 2019 pe piata.

Howard Stern – Comes again

De departe cartea pe care am iubit-o cel mai tare anul acesta, am recomandat-o foarte des colegilor jurnalisti, stiu cativa care si-au si cumparat-o si se bucura de lectura ei.

Cartea contine unele dintre cele mai importante interviuri ale lui Howard Stern, fiecare avand si o poveste despre contextul in care a fost facut interviul, despre ce a negociat cu vedeta in cauza, despre greselile pe care le-a facut.

Prefata este cat un curs de un an la facultatea de jurnalism: pleaca de la sedintele lui de terapie, motivul pentru care in 30 de ani de radio a lipsit 2 zile de la munca ( o analiza – era suspect de cancer) si schimbarile care au venit in mentalitatea lui, in ego-ul lui in toti acesti ani. De la spaima ca audientele erau masurate pe sfert de ora, deci trebuia sa faca ceva socant la fiecare 15 minute, pana la momentul in care a inceput sa-i sune pe invitati ca sa-si ceara scuze pentru ceea ce le-a facut cu ani in urma in emisiunile de la radio.

In carte scrie mult despre cat si-a dorit sa faca un interviu cu Hillary Clinton pe care nu l-a obtinut in campania electorala dn 2015.

S-a intamplat insa in urma cu cateva saptamani cand Hillary se afla in promovare cu noua ei carte. Interviul e poate cel mai bun interviu pe care l-a dat Hillary vreodata, Howard i-a creat contextul perfect pentru a vorbi despre emotiile din spatele femeii de fier (de la primul iubit pana la sedintele de terapie dupa scandalul Lewinsky), il puteti vedea aici. E, din nou, o mare lectie de jurnalism.

Am mai scris despre aceasta carte – cu cateva fragmente din ea – aici.

Roger Ailes You are the message; Roger Ailes – Off camera

Roger Ailes, The loudest voice – Gabriel Sherman

Am citit doua carti scrise de Ailes – cel care a inventat stirea speculativa si manipulativa de la Fox News si l–a ajutat pe Trump sa devina presedinte, dar si cartea care a stat la baza mini seriei HBO cu acelasi titlu, The Loudest Voice.

Dincolo de scandalurile sexuale, Ailes a fost un geniu. Avea o intelegere profunda a felului in care functioneaza mintea umana in situatii de stress sau atunci cand e expusa la o informatie pe care nu o intelege.

Recomand din toata inima cartile lui – You are the message – unde sunt explicatii despre cum a pozitionat diversi candidati politici si cum i-a ajutat sa ajunga la masele needucate cu mesage targetate, si Off Camera unde vorbeste despre cum si-a structurat business-ul, cum isi selecta angajatii etc.

Cartile scrise de el le-am cumparat si in print ca sa le daruiesc prietenei mele, Cristina Popa, care e producator la Observator. Sper sa fie citite de cei care lucreaza in comunicare, de studentii la stiinte politice si la jurnalism.

Iata testul pe care il dadea fiecare om care voia sa fie in echipa lui

Gen. Stanley McChristal, Jeff Eggers si Jason Mangone Leaders, myth and reality

Jeff Eggers a fost consilierul pe probleme de securitate nationala in administratia Obama, timp de 8 ani. L-am descoperit la TEDx Bucharest in toamna, a avut un speech minunat si asa mi-am cumparat cartea lui imediat dupa ce s-a terminat conferinta.

Intr-o tara ca Romania care e condusa si a fost condusa de oameni care au ajuns in conjuncturi dubioase in fruntea tarii, notiunea de leardeship e o forma fara fond. Intelegem ca trebuie sa fie unii care sa ne conduca, dar e mai greu cu definirea atributelor – native sau dobandite – care fac o persoana sa fie recunoscuta leader.

Autorii cartii povestesc despre cursurile de leardership din Armata Americana, dau exemple de lideri care vin din divertisment, social sau politic si explica ce urmaresc ei cand aleg un conducator al unui comandament de lupta.

Criteriile sunt foarte departe ce ceea ce va imaginati:) nu sunt despre a fi cel mai destept sau dominator, sunt despre a avea abilitatea de a-i motiva pe cei din echipa sa fie cei mai buni, fara sa fii tu, ostentativ, in fata, si de a avea puterea sa iei decizii obiective rapid, chiar si cand consecintele sunt critice.

Iata concluzia capitolului in care analizeaza in paralel modelul de business creat de Disney si cel creat de Coco Chanel, ambii vizionari care au schimbat industriile in care au activat.

The autobiography of Eleanor Roosvelt

Autobiografia celei mai longevive prime doamne a Statelor Unite – putin curatata si romantata, cat sa ramana frumos in istorie versiunea care ii placea doamnei Roosevelt. Crescuta intr-o familie cu educatie politica – unchiul sau Toni Roosevelt era presedintele Statelor Unite pe vremea cand ea era adolescenta. Eleanor a avut parte de educatia riguroasa a vremurilor (inceputul secolului trecut), dar a beneficiat si de scoala la Londra, cu excursii lungi la Paris, Florenta sau Roma pentru a descoperi arta.

Am citit cartea pentru ca ma interesa, din nou, mind setul ei – e cunoscuta drept femeia care a resetat institutia Primei Doamne – avea o viata politica activa (sotul, presedintele Franklin D Roosevelt, era paralizat asa ca tinea ea discursuri in locul lui), scria o rubrica saptamanala la ziar, era implicata in miscarile sindicale care cereau locuri de munca mai bune pentru femei. Astea sunt informatiile pe care le-a consemnat istoria, in carte insa se prezinta ca o fata foarte timida, incurcata de felul in care o imbraca matusa (parintii ei au murit cand avea 15 ani), dar care a invatat pas cu pas cum sa se adapteze la momentele in care a adus-o viata.

A fost genul care si-a lasat copiii in grija guvernantelor ( a avut 5 copii) ca sa munceasca pentru proiecte mai mari, care sa lase o urma in societate.

Sunt multe secvente simpatice in carte, una e despre vizita Regelui Angliei si a reginei. Despre regulile de protocol pe care incearca sa le respecte fara sa incalce regulile de la Casa Alba, dar si despre scandalul intre servitorii regali si cei de la Casa Alba – cam ca in Downton Abbey filmul.

E o carte despre educatia si educarea unei femei care a ajuns indirect, sa conduca lumea.

Nora Ephron In the New York Times

Am citit de-a lungul timpului multe dintre cartile Norei Ephron, unul dintre cei mai mari scenaristi de filme pentru femei din istoria Hollywoodului (cam toate comedile romantice cu Meg Ryan si Tom Hanks au fost scrise si regizate de ea) , dar si o importanta jurnalista de lifestyle si social.

Ephron avea un stil de scriere amuzant auto ironic chiar si cand aborda subiecte foarte serioase. Cartea contine articolele ei din New York Times. Cel din care am ales mai jos un fragment pleaca de la o stagiara la Casa Alba care a facut o greseala si a ajuns in atentia presei facandu-se speculatii pe seama ei ca e protejata presedintelui JF Kennedy, motiv pentru Ephron sa faca misto despre vremea cand a fost ea stagiara la Casa Alba si s-a intalnit cu presedintele 30 de secunde.

Am citit-o si o citesc pentru stilul ei de scriere, care astazi e imitat de cele care scriu chicklit – literatura usoara pentru doamne si domnisoare. Diferenta e insa de clasa, educatie si de structura, Ephron avea un simt teribil de a-si conduce audienta de la zambet la lacrima, in doar cateva fraze.

Newswomen twenty five years of front page journalism

E o colectie de articole din multe domenii semnate de doamne care au castigat Pulitzer. Unele dintre ele au fost in vizita si in Romania la conferintele DOR. Am citit-o (ca si pe Ephron) in zilele in care cautam repere morale in scrierile altora, incercand sa ma indepartez de la scrierea plina de adjective si judecati a romanilor, ca sa pot sa setez reguli de scriere pentru urban.ro

Tom O Bryan Autoimmune fix

E cartea care mi-a salvat sanatatea si la care m-am intors de cateva ori pe parcursul anului, cand nu mai aveam energie si corpul meu nu mai raspundea cum trebuie la activitatile la care era supus. (precizez ca nu am urmat ce scrie in carte pana nu m-am consultat cu un medic)

Cartea prezinta modul in care reactioneaza sistemul imunitar la diverse alimente pe care le savuram, dar care nu ne aduc prea mult bine in corp.

Am ajuns la ea pentru ca era mentionata de Novak Djocovic dar si de Roger Federer ca baza pentru principiile lor alimentare, iar cand am mers la Rouen la semifinala Fed Cup m-am intalnit cu un medic roman care lucreaza la Paris care traieste dupa principiile alimentare enuntate in aceasta carte.

Dupa ce am urmat ce scrie O Bryan in carte, o parte importanta din problemele mele de sanatate au fost stabilizate.

Lydia Fenet – The most powerfull woman in the room is you

Cartea are un titlu de ceva motivational pentru dudui necajite, dar nu e ceea ce pare. Lydia Fenet este seful departamentului de licitatii de la Christie’s si cartea este despre tehnicile pe care ea le foloseste ca sa vanda cat mai multe opere de arta, la un pret cat mai mare, pe parcursul unei licitatii.

Fiecare dintre tehnici e insotita si de exemple ale unor altor personalitati – sportivi, vedete din divertisment, public speaker-i, antreprenori – care folosesc repectiva tehnica in meseria lor pentru a convinge oamenii sa le cumpere produsele sau pentru a le capta atentia.

Din categoria cartilor care nu au ajuns la noi, mai am un “brat” parcurs anul acesta doar ca au fost in varianta audio. Revin cu info despre ele zilele viitoare, apoi – desigur – si cartile aparute la noi. Sper sa va inspire si sa va ajute in lecturile voastre viitoare.

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

diversefilme simpa

5 years ago

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

Am vazut The Morning Show serialul pe care Apple TV l-a lansat de curand cu Reese Witherspoon si Jennifer Aniston in rolurile principale. O poveste care pare inspirata din viata lui Matt Lauer, prezentatorul vedeta de la Today show, matinalul NBC, care a fost concediat pentru acuzatii de hartuire sexuala.

Serialul serveste mult cauzei #metoo, ofera cu nuante perspectiva unei intamplari care implica hartuire sexuala si care, pentru a fi acoperita, duce la promovarea in job a victimei. E o poveste foarte bine scrisa, foarte foarte bine scrisa.

Si stiu ca pentru cei care nu au treaba cu meseria asta e atractiva partea din culisele job-ului, din cum sunt pregatite interviurile, din cum sunt convinsi invitatii sa participe la emisiune sau alte lucruri care arata adrenalina acestei meserii.

Dincolo de astea, pe care le gustam si eu acum cativa ani si ma motivau sa lucrez mai mult si mai frumos in meseria mea (inca ma mai uit in vacanta de Craciun la filme cu jurnalisti si citesc marile povesti jurnalistice de peste an, ca motivatie pentru a ma lupta cu mine sa fiu mai buna), dar dincolo de astea, pentru prima data m-am gandit la ceva pe care nu vreau sa-l mai gust vreodata in munca mea in presa.

Si-l las in scris aici in cazul in care – doamne ajuta – noul meu business de stiri culturale ajunge suficient de mare ca sa fie puternic si influent in lumea lui.

Cele mai mizerabile lucruri pe care le aflu cand mai vorbesc cu colegii mei care lucreaza in continuare in presa sunt despre intrigi si oameni care ii lucreaza pe la spate pe altii pentru a le castiga puterea.

M-am ferit intotdeauna de genul asta de intamplari pentru ca nu am vrut sa stau niciodata la masa cu sefii mei, pe vremea cand aveam sefi, cum nu vreau acum sa merg la petreceri private organizate de clientii mei. Rezolvam totul profesional la munca, nu stam sa barfim, nu incercam sa construim mizerii ca sa-i daramam pe altii.

Alte lucruri mizerabile pe care le vad ca raman acolo de 15 ani, in presa romaneasca, din ce in ce mai jos si mai penibil, sunt despre sefii noi – care sunt dintre loazele vremurilor vechi. Nu si-au gasit nimic de munca la vremurile de rascruce, nu au avut curaj sa plece pentru ca nu-i primea nimeni nicaieri, nu au avut puterea sa-si construiasca ceva al lor si-au ramas singuri pe plantatie. Si-au ajuns sefi.

Incompetenti. Dar sefi.

Care angajeaza oameni mai prosti decat ei pentru ca nu trebuie sa fie pusi in umbra de vreo lumina a jurnalimului. Fie ea si tanara speranta, care ar accepta sa lucreze pe bani putini la inceput.

Imi doresc sa am abilitatea ca, in 2-3 ani, cand sper ca urban.ro va fi suficient de mare, sa pot sa manageruiesc o echipa care nu e preocupata de intrigi, care nu-si doreste puterea cu orice pret, care nu pune presiuni aiurea pe ceilalti si care are niste valori ale bunului simt.

Imi doresc sa nu fim mai mari decat putem duce etic, ca sa nu ne strice puterea.

Ceea ce va doresc si dvs, indiferent de job-ul pe care-l aveti.

M-am uitat la The Morning Show si, dincolo de narativul principal, n-am vazut decat lupta oribila pentru un loc in fata. Care e prezenta si la noi in presa, chiar daca au mai ramas sa munceasca in marile trusturi mult mai multe loaze decat profesionisti. Sau tocmai de aceea.

Sarbatori Linistie, cu filme si carti bune, va doresc.

#decitit Fragment: Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

carti simpa

6 years ago

#decitit Fragment: Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

In doar cateva zile veti gasi in librarii cartea lui Lesley Ann Jones, Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury, care apare la editura Nemira in colectia Yorick de arte ale spectacolului.

E o carte care are la baza multe interviuri, e obiectiva, fara sa se duca in senzational. Veti descoperi marturiile celor mai apropiati oameni din viata starului rock, din copilarie si pana la moarte, cu accent pe perioada anilor 1980, cand trupa Queen incepuse sa se destrame, inainte de spectacolul de la Live Aid care i-a repus pe picioare. Pentru a intelege omul din spatele legendei, Lesley-Ann Jones a calatorit de la Londra în Zanzibar și India.

In fragmentul de mai jos este o parte din istoria piesei Bohemian Rhapsody.

În Budapesta, într-o cameră de hotel în 1986, i-am prezentat lui Freddie teoria mea legată de personajele din Bohemian Rhapsody. Scaramouche era cu siguranță Freddie însuși, nu-i așa? Întoarcerea la tema clovnului trist (Paiața din It’s a Hard Life) ne oferă un indiciu. Galileo Galilei, astronomul din secolul al XVI-lea, matematician, fizician și părinte al științei moderne, era clar Brian cel școlit. Belzebut era cu siguranță Roger, cel mai petrecăreț din trupă, cu „un diavol pus deoparte“ pentru prietenul său. Exageram cu o referință ironică la adresa lui John, „cel timid“, pe care îl vedeam în chip de Figaro – nu cel din operă, ci motanul cu frac din Pinocchio, filmul de animație făcut de Disney în 1940. Freddie adora pisicile. Poate că nu asta era interpretarea corectă, dar, după cum a spus Freddie, toate teoriile sunt posibile. Nu spusese niciodată la ce se referă „Bo Rap“, afirmând faţă de Kenny Everett, un DJ prieten cu el, că era doar o rimă fără sens. Așa că de ce să-mi fi spus mie? Nici nu mă așteptam să o facă. S-a uitat fix la mine câteva clipe înainte de a-mi răspunde cu un zâmbet demn de Mona Lisa.

Procesul de înregistrare nesfârșit și-a pus amprenta asupra tuturor celor implicați – plus suprapunerea și acoperirea la nesfârşit a vocilor pe bandă. „Oamenii cred că e o legendă, dar poți să ții banda în lumină și să vezi prin ea… Ori de câte ori Freddie mai adăuga un «Galileo», pierdeam ceva“, a povestit Brian.

La studiourile Sarm East and Scorpio din Londra a început procesul de dublare, care nu s-a petrecut fără incidente, așa cum își amintește Robert Lee, prieten și fost artist. „Tocmai începusem să înregistrez ca parte a Levinsky/Sinclair [un duet cooptat de casa Charisma a lui Tony Stratton-Smith, cunoscut datorită emisiunii The Kenny Everett Show]“, spune Lee, care acum editează site-ul oficial al formației The Who. „Freddie era prieten cu un coleg de apartament de-al meu și ne duceam să cumpărăm antichități în Portobello vinerea dimineață. Îmi amintesc că mereu avea gusturi impecabile: încă mai am două reproduceri chinezești pe care a insistat să le cumpăr când mă uitam după un cadou pentru mama… le-am luat înapoi după ce ea a murit. John Sinclair – acum este rabin și locuiește în Ierusalim – deținea studiourile Sarm din capătul Brick Lane. Jill, sora lui, era acolo, draga de ea! (Apoi a suferit un accident tragic).

Trupa Queen erau acolo și mixa Bohemian Rhapsody. Roy Thomas Baker era la cârmă. Freddie și compania, la pupitru. Era un megamix de douăzeci și patru de piste, care includea benzi de comandă [care conțineau submixuri de pe banda principală pentru a înregistra dublajele], premixuri și repetiții pentru mix. Trebuiau dispuse atent multe regulatoare de intensitate sonoră, ceea ce era problematic. Au petrecut ore întregi ca să le iasă și nu prea reuşeau. Apoi, ca prin minune, au nimerit-o. Totul mergea strună, mai aveau puțin până la sfârşit. Toată lumea era plină de adrenalină, dar foarte fericită.

Și apoi, dintr-odată, luminile s-au stins… și a intrat Jill, ducând cu mândrie în brațe un tort uriaș plin cu lumânări și cântând «La mulți ani, Freddie, mulți ani trăiască!», și au trebuit să o ia de la capăt…“

„Is this the real life… is this just Battersea“, cântă Allan James zâmbind. Bohemian Rhapsody a fost parodiată din prima zi: cea mai sinceră formă de admiraţie. Queen a schimbat totul cu o piesă de șase minute.

„Înregistrarea era o operă de artă completă, cu mult peste ce ofereau ale trupe pe atunci“, afirmă Frank Allen, basistul de la Searchers. Felul în care au suprapus bucățile muzicale în vremea când erau doar aparate analoage de douăzeci și patru de piste, ceea ce era mult pe atunci, dar foarte modest și limitat în zilele noastre, a fost impresionant și a culminat, desigur, cu Bohemian Rhapsody, turul lor de forță. Chiar și acum este incredibil cum le-a ieșit. Fiecare armonie însemna o alterare a calității sunetului, iar diferența dintre genialitate și dezastru era alarmant de mică. Însă le-a ieșit ceva sclipitor.“

Nu era evident pe atunci cât de multe aveau în comun Freddie Mercury și Elton John. Însă niciunul dintre ei nu avea habar în 1975 că Elton va fi printre ultimii care îl va ține de mână pe Freddie când zăcea pe moarte 16 ani mai târziu.

Se întâlniseră fugitiv spre sfârșitul anilor 1960, când Freddie îl văzuse pe pianistul puțin cunoscut pe atunci la vestitul club Crawdaddy din Richmond, Surrey. Clubul era cunoscut în întreaga lume pentru că mulți cântăreți americani de blues concertau acolo și pentru că îi susținuse pe cei de la The Rolling Stones. Înființat de către producătorul de film Giorgio Gomelsky la sfârșitul lui 1962, se afla iniţial la Station Hotel, vizavi de gara din Richmond. Mai târziu s-a mutat lângă terenul de atletism pentru a primi mai mulți fani. Crawdaddy găzduise concertele timpurii ale lui Eric Clapton cu The Yardbirds, Led Zeppelin și Rod Stewart și era exact genul de locație la care aspira Freddie. Avea ceva la care să viseze când începuse să pozeze gol pentru cursul seral de picture de la colegiul lui, pentru zece lire pe săptămână.

(..)

Cum Elton îşi impusese să se retragă o perioadă, după o muncă istovitoare de șase ani, John Reid, care conducea acum casa de discuri a lui Elton, Rocket Records, și era și managerul vedetei, dorea să-și extindă imperiul. Evident că a fost încântat să aibă șansa de a-i manageria pe cei de la Queen. Deși trupa avea în vizor și alți potențiali manageri – Peter Grant care se ocupa de Led Zeppelin, Peter Rudge, managerul de turneu al celor de la The Who, și Harvey Lisberg al celor de la 10cc –, Reid a primit slujba printr-un proces de eliminare. Nu era o situație ideală, deși prima mișcare impresionantă a lui Reid a fost să strângă cele 100 000 de lire pentru ca trupa să-i plătească pe cei de la Trident. Pur și simplu s-a dus la EMI și a cerut un avans în baza viitoarele drepturi de autor.

Elton i-a spus managerului lor comun că va fi un eșec total. EMI și industria muzicală în general s-au arătat sceptice. Posturile de radio s-au întrebat ce naiba să facă cu o piesă de șase minute. Chiar și basistul John Deacon îşi mărturisea temerile, deși numai în particular, că lansarea piesei Bohemian Rhapsody, avea să fie cea mai mare greşeală din cariera Queen. Pentru un cântec care va intra în analele istoriei muzicale ca un clasic al genului rock, a avut parte de un început problematic. Chiar și cei care i-au recunoscut măiestria imediat au fost reticenți să o declare în public, atât de diferită era Bohemian Rhapsody de orice altă convenție acceptată a rockului.

Cine știe ce i-a stimulat imaginația lui Freddie și l-a inspirat să creeze acest cântec? Piesa a atins înălțimi nemaivăzute, avea un aer decadent, plin de agonii personale puțin mascate. Este un amestec imposibil de baroc și baladă, de music-hall și monster rock. Elementele inegale sunt ținute laolaltă printr-o suită de acorduri stridente de chitară, secvențe de pian clasic, aranjamente orchestrale și corale poliedrice, multe dublate, și redublate din nou și din nou încât poate fi insuportabil de ascultat dacă nu ai dispoziția necesară. Sunt puțini fani rock pe planetă care nu știu piesa pe de rost.

„Chiar dacă era cea mai uluitoare bucată muzicală, revoluționară și incredibilă, acum mă plictisește la culme“, recunoaște Phil Swern, producător la Radio 2 și colecționar de discuri. „Este difuzată cu o regularitate alarmantă de posturile radio și este cântată de enorm de multe ori. Însă nimeni nu poate nega că este o piesă extraordinar de inteligentă. Are aproape șase minute și a încălcat aproape fiecare regulă. Ce piesă se apropie de ea? Evident The Beatles: A Day in the Life (ultima piesă de pe albumul din 1967, Sgt Pepper’s Lonely Hearts Club Band, 5 minute și 3 secunde). Stairway to Heaven de la Led Zeppelin are 8 minute și 2 secunde și e cea mai cerută piesă la posturile de radio din SUA, deși nu a fost niciodată lansată pe single acolo. La fel și McArthur Park (7 minute și 21 de secunde) de Jimmy Webb și înregistrată de Richard Harris.“

„Îndepărtează-te suficient de ea și perspectiva schimbă totul“, subliniază Paul Gambaccini.

„Da, Freddie a scris cântecul“, adaugă Paul, “dar Brian a creat acea bucată incredibilă la chitară în mijlocul piesei, Roger, notele înalte și evident că și John a avut aportul său. E fantastic că fiecare a contribuit, la fel cum vor face mai târziu cu toate compoziții, ceea ce sunt sigur că i-a ajutat să continue ca trupă. A fost nevoie de geniul lui Kenny Everett ca să audă și să-și imagineze Bohemian Rhapsody ca un single clasic.“

Puteti cumpara cartea Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury de aici

Mergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

muzici simpa

6 years ago

Mergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

E un paradox cu festivalurile de muzica in Bucuresti: pe de o parte bucurestenii isi doresc si la ei in curte nume mari ale muzicii in concerte (sunt atat de putine sali performante pentru concerte incat vara ar trebui exploatata la maximum), dar pe de alta parte asociaza ideea de festival cu un city break si prefera sa plece din oras ca sa se relaxeze si sa se distreze cand e vorba de o serie de concerte.

In plus, ca sa ai un festival adevarat, sustenabil, construit pe nevoile publicului dar si cu un feedback corect de la el, trebuie sa fie un festival cu vanzarea de bilete, nu cu intrare gratuita. Iar bucurestenii, cu participarea exceptionala a primariilor de sector si primariei generale, au tot beneficiat de gratuitati incat li se pare ca un festival de muzica e o distractie gratis la care ei, eventual, platesc o bere si ceva de mancare.

In acest context, noul festival Fall in love care apare la Bucuresti ( e in acest wek end 31august – 1 septembrie la Mogosoia) ar trebui sa se bucure de atentia a cat mai multor oameni. Daca vreti sa aveti aproape de casa un festival, sustineti-l inca de la prima editie, dati feedback organizatorilor si, de la editie la editie, veti avea un festival mai mare si mai bogat.

Si la prima editie e o desfasurare mare de forte, cu 3 scene si Liam Gallagher, Disclosure DJ set, Underworld, Kaiser Chiefs, De La Soul şi Kovacs, dar si cu trupe din zona rockului alternativ, Şuie Paparude, Robin and the Backstabbers, The Mono Jacks, Firma, Soundopamine, Jurjak, Karpov not Kasparov, Otherside si Space Roosters.

Cum vacanta s-a terminat pentru cei mai multi dintre noi, festivalul Fall in love care e la mica distanta de casa poate sa fie o optiune foarte simpatica pentru acest week end.

Daca nu aveti masina, exista transport pus la dispozitie de organizatori cu plecare din statia de metrou 1 mai sau Intermodal Straulesti la fiecare 15 minute, in intervalul 2 pm – 1 am.

Mai jos programul pe ore:)

(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

filme simpa

6 years ago

(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

Serialul Mindhunter de la Netflix se afla la al doilea sezon, iar difuzarea lui se intampla- ca o coincidenta stranie – cand Romania se confrunta cu un posibil criminal in serie aflat in plina Ancheta.

Multi dintre cei care am vazut (si) sezonul 2 ne-am gandit “dar politia noastra de ce nu invata de la oamenii astia?!”, un gand pe furie si revolta pentru ca, desigur, realitatea nu e nici la fel de concisa ca dramatizarea unui film si nici nu are “dinamica” respectiva.

Dar chiar si asa, e o linie fina intre realitate si fictionalizare in Mindhunter pentru ca departamentul FBI de studiere a tipologiilor de criminali in serie a existat, iar baietii care-s personaje in film chiar ii interpreteaza pe cei care s-au aflat la initierea proiectului si sunt alesi sa semene cu ei.

Iata-i fata in fata, actor vs agent FBI din epoca respectiva.

Holden Ford – personajul din Mindhunter – era, de fapt, John E. Douglas

Actorul Jonathan Groff e cel care da viata personajului Holden Ford si care este de fapt , in viata reala John E. Douglas, autorul cartii care a fost inspiratie pentru serie Mindhunter: Inside the FBI’s Serial Crime Unit.

Douglas a intervievat multi criminali in serie David Berkowitz, Ed Kemper, Charles Manson sau Richard Speck.

Bill Tench versus Robert K. Ressler

Colegul lui Ford, Bill Tench ( interpretat de Holt McCallany) are drept punct de plecare agentul FBI Robert K. Ressler care a lucrat in divizia de studiere a comportamentului criminalilor la FBI. El este cel care a folosit pentru prima data termenul “criminal in serie” si a lucrat pentru cazuri celebre ca Ted Bundy sau Jeffrey Dahmer.

Dr. Wendy Carr versus Dr. Ann Wolbert Burgess

Profesoara Dr. Ann Wolbert Burgess de la Universitatea din Boston e cea care e inspiratia pentru personajul Dr. Wendy Carr (Anna Torv). In realitate, Burgess a muncit in divizia FBI cu Kessler si Douglas, si au scris impreuna in 1992 un manual cu procedurile standard pentru investigarea si clasificarea crimelor violente. Pentru cei care vor sa citeasca, dar au si stomacul tare, manualul poate fi achizitionat de aici.

Iata cum arata actorii care ii intruchipeaza pe criminalii in serie in sezonul 2, pusi fata in fata cu criminalii reali

Dennis Rader, the “BTK Killer”

Dennis Rader, actorul care il nterpreteaza se numeste Sonny Valicenti

Ed Kemper, the “Coed Killer”

Actorul care il interpreteaza pe Ed Kemper este Cameron Britton

Charles Manson

Manson este interpretat de Damon Herriman

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Category : culturale

Melania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Partea despre evenimentele legate de inaugurarea prezidentiala au detalii foarte bune organizatorice pentru cei care organizeaza la noi evenimente din campaniile electorale, dar si pentru jurnalistii de politic care au comentat si vor mai comenta asemenea evenimente.

Si cateva detalii picante daca ati ajuns pana aici cu lectura.

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

Ramburs Orice – o noua asigurare cu care iti recuperezi banii de la evenimentele, vacantele la care nu mai poti ajunge –

De cand a inceput pandemia mi-am pus tot mai des problema cum imi securizez eu, consumator de experiente, investitiile in vacantele mele, in evenimentele la care vreau sa particip.

Asigurarea apartine companiei Eurolife FFH, se numeste RAMBURS ORICE si este prima asigurare de tip storno pentru calatoriile, experientele, tabere de copii, evenimentele din Romania disponibila 100% online, din piata locala.

In mod optional si in pas cu vremurile actuale, se poate opta pentru extinderea acoperirii si in cazul diagnosticarii cu COVID-19 (SARS-CoV-2), in urma careia trebuie sa fim spitalizati, izolati sau carantinati, situatie care duce implicit la anularea deplasarii, vacantei, experientei.

Planeta Plasticului, un documentar Discovery pe care va rog mult sa-l vedeti –

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Sa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

Fragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Cartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

Cateva lucruri despre cum e construita cartea si cum isi curata imaginea super elegant domnul Iger in momentul in care ajunge la deciziile controversate (cele pe care le-a putut face public)

O alta decizie controversata a lui Iger a fost cea legata de numirea lui ca presedinte al companiei, dupa 5 ani de vicepresedinte.

O intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

Suspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

#decitit Fragment: Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

Mergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

Aboneaza-te la newsletter