Category : culturale

domestic foto1Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Vineri intra pe ecrane filmul Domestic, in regia lui Adrian Sitaru, care are una dintre cele mai surprizatoare campanii de promovare pentru o pelicula romanesca. V-ati “lovit” de film pe internet, intr-o campanie foarte smart pe facebook, incepeti sa-i vedeti in strada si… acum sunt in alimentare si in locurile in care se vind produse din pui si curcan.

Iata detalii din spatele unei campanii care asemeni filmului te face sa zimbesti, dar iti aduce si gindul “eu de ce nu m-am gindit la asta?”

 

O pagina de Facebook care creste exponential in like-uri cu doua postari zilnice?

In februarie pagina de Facebook a filmului Domestic avea 800 de like-uri, cu doua zile inainte de lansarea filmului are peste 13.000 de fani. Totul cu doua postari pe zi, in medie/campanie. (Ritmul a mai crescut putin inainte de premiera, dar nu mai mult de 4 postari intr-o zi). Asa mi-au atras atentia: postau putin, totul era strategic si cresteau exponential. Am aflat ca ii au in grija Kaleidoscope Proximity – divizia online a Grupului BBDO – si m-am gindit ca sunt multi bani la mijloc, dar am descoperit ca bugetul pentru Facebook Ads a fost minuscul: s-a cheltuit in jur a 400 de euro.

In piata din Romania, agentiile media convertesc cu 0.99 RON fiecare like, asa ca un calcul simplu arata ca bugetul pe care producatorii filmului Domestic ar fi trebuit sa-l aiba depaseste 13000 RON, adica aproape 3000 de euro.

“Am avut target de 2500 de likeri pentru bugetul pe care ei il alocasera, dar am zis ca optimizam la maximum si obtinem cit mai mult. In 2 saptamini ne atinsesem targetul”, spune Vlad Ciocan – Director Interactive Kaleidoscope Proximity – cel care a avut in grija optimizarea ad-urilor pe Facebook.

A pornit in februarie cu mai multe mesaje pe care le-a testat la public 25+ (cei care merg la mall pentru ca filmul este o comedie simpatica) pe grupuri de orase, si pe Bucuresti. A vazut care dintre mesaje converteste investitia in like-uri si le-a eliminat pe celelalte. A lucrat in paralel si cu sponsored story si cu ad-uri clasice si in fiecare zi si-a adaptat mesajul si strategia in functie de rezultatele precedente. A optat pentru o convertire la cost per mie, nu cost per click, pentru ca filmul are un grad mare de simpatie si reactiile celor care intrau in contact cu informatii despre el erau foarte bune.

“Partea asta de Facebook Ad e foarte bine gindita de Facebook pentru ca scade costul in functie de interactiune, are like si comment, tine costul jos pentru ca il considera ca nu e spam, ca e bine gindit.”, spune Vlad si e un detaliu pe care doar cei care lucreaza zi de zi cu uneltele Facebook il stiu, plus ca atunci cind il intrebi ce strategie a avut si cum s-a prins ce e bine, ride si spune “ Mi-a intrat in singe, fac asta pentru toti clientii nostri, stiu ce sa testez, verfic zilnic, e ca un reflex.”

Cum au ajuns producatorii Domestic la Kaleidoscope Proximity?

De fapt au ajuns in primul moment la Ada Teslaru, consultant BBDO Group, cea care – imbindind pasiunea ei pentru cinema cu cunostintele de marketing si PR – s-a aflat in spatele promovarii filmelor distribuite de Cristian Mungiu sau a filmelor “Marti, dupa Craciun” “Buna, ce faci?”, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, dar si a promovarii festivalurilor Kinodiseea si Les Filmes de Cannes a Bucharest.

Era in septembrie 2012, cu 6 luni inainte de lansarea filmului, iar Monica Lazurean-Gorgan, producatorul filmului, si Adrian Sitaru stiau ca au nevoie de cineva care sa-i ajute la lansarea filmului Domestic, dar – asemeni tuturor producatorilor de film din Ro – nu se gindeau ca isi pot permite sa angajeze o agentie.

“Producatorii se gindesc eu n-am bani sa angajez o agentie’, dar  e o prostie, dupa parerea mea, pentru ca fiecare dintre agentii s-ar aseza la masa la discutii pentru un astfel de proiect. O campanie ca asta iti mai spala creierii dupa clientii comerciali, pentru ca iti ofera ceva mai mult spatiu de creativitate.

Plus ca iti poate aduce beneficii, se pot face productii de festival. Dar producatorii de film se sperie…”o sa-mi ia sapte piei de pe mine”.. si nu mai incearca”, spune Ada Teslaru care, cu experienta ei in multe colaborari pentru lansari de filme, a invatat sa transeze foarte clar situatia “tu ca regizor stii sa-l faci, tu ca producator stii sa-l produci, dar partea de promovare e aparte…”

Ce face o agentie cind are un film de promovat?

Desigur, mai intii vede filmul, iar in acest caz l-au vazut mai intii cei de la Graffiti BBDO creatie, pentru ca urmau sa gasesca solutii inovatoare pentru partea de ATL. Dupa aceea, asculta nevoile clientului (care simtea ca nu stie cum sa se descurce optim pe internet) si se aseaza la masa intr-un brainstorming pentru o strategie.

Mi-as fi dorit foarte foarte tare sa fiu la acest brainstorming pentru ca ideile de ATL, dar si cele de promovare in online sunt atit de simpatice incit as fi vrut sa simt mecanismul, drumul pe care l-au parcurs pina la ele.

Domestic e un film in care sunt prezente si citeva animale de casa, iar creativii BBDO au gasit solutia sa le transforme in personaje cu tratament egal cu al actorilor din rolurile principale. Au gasit un slogan care sa capteze atentia “trebuie sa vezi Domestic ca sa intelegi” si de aici au declinat totul in ATL si in online.

Ce avem in campania Domestic?

In ATL, pe linga clasicele afise, spoturi la metrou,  tv si radio, outdoor, echipa de la Graffiti BBDO a iesit total din conventional si a dezvoltat un parteneriat cu La Provincia si cu Penes Curcanul, asa ca intre 15 martie -15 aprilie – produsele din pui marca La Provincia  vor avea o eticheta pe ele cu textul “daca vrei sa vezi ce a patit gaina, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceapatitgaina.ro”, iar produsele de la Penes Curcanul vor avea o eticheta cu “daca vrei sa vezi ce a facut curcanul, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceafacutcurcanul.ro. Ambele adrese te duc in site-ul filmului,www.domesticthemovie.ro, unde afli detalii despre cele doua “zburatoare”.

In online, animalutelor le-a fost creat profil pe IMDB, Domestic fiind considerat debutul lor actoricesc si de aici s-au facut biografii foarte simpatice in filmulete care au devenit virale pe internet.

Pagina de facebook a filmului va fi insotita de aplicatii prin care – cu un quiz despre relatia om-animale – poti obtine invitatii la film, iar personalitati din domenii diferite au facut marturisiri despre relatia lor cu animalele de casa in filmulete care au devenit si ele virale.

A fost creat un site interactiv pentru film – www.domesticthemovie.ro, iar intr-o campanie pe bloguri a fost lansata o leapsa in care oamenii sunt invitati sa-si spuna povestile despre animalele domestice , povesti care vor fi strinse intr-o carte care va insoti lansarea pe DVD a filmului.

Au dezvoltat parteneriate media cu o valoare de ratecard de aproape 300 000 de euro.

 Cit a platit Domestic catre GRAFFITTI BBDO?

Zero lei. Totul a fost facut pro bono. Vlad Ciocan a rezumat cel mai bine situatia “sunt un mare fan al filmelor romanesti, am facut totul pe mega pasiune”. Pare incredibil mai ales ca au fost implicati mai mult de 10 oameni la nivelul grupului BBDO in aceasta campanie – pentru ca au tratat filmul ca pe un client clasic, cu echipa Client Service-Creatie atat pentru digital, cat si pentru ATL. Desigur, a contat mult experienta Adei Teslaru in lansari de filme, dar dincolo de pasiunea ei pentru cinema, le-a si placut colegilor ei sa lucreze pentru acesti film simpatic.

E insa un foarte bun exemplu (de asta am si scris pe larg despre campanie) pentru cum, daca te lasi pe mina specialistilor care nu pun emotionalul in fata, ci cifrele, eficienta,  si care sunt antrenati sa gindeasca out of the box , poti avea rezultate foarte frumoase.

Sper ca baietii de la Kaleidoscope Proximity sa faca cindva o prezentare pe larg, la o conferinta online, despre strategia lor pentru acest film pentru ca mi se pare incredibil de eficienta: 2 postari pe zi, aproape 400 de euro cheltuiti, peste 13.000 de fani si alte multe mii de oameni care au auzit de film doar via online.

***

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

2894
sebastianopitzcloudcity5Cloud City – fotografii senzationale

Cloud City – fotografii senzationale

nu-mi place dubai-ul. nu ma inspira la nimic, nu m-as duce sa-l vizitez pentru ca mi se pare un oras care n-are o poveste fina, ci una brutala, frusta.

dar fotografiile acestea cu dubaiul vazut de sus, printre nori, mi se par foarte foarte frumoase.
nu inteleg cum le-a facut.

e vorba de un fotograf german stabilit in dubai pe nume Sebastian Opitz , aici e site-ul lui.

1721
icrPolirom reactioneaza la acuzatiile ICR

Polirom reactioneaza la acuzatiile ICR

ma bucur foarte mult ca Editura Polirom a decis sa ia o pozitie publica in raport cu comunicatul ICR privind activitatea scriitorului Filip Florian. ieri cind citeam pe site-urile de stiri polemica dintre Andrei Marga si Filip Florian, cuvintele urite pe care domnul Marga le spunea/scria despre Filip Florian eram extrem de necajita ca jurnalistii nu dadeau context.

Filip Florian e unul dintre cei mai apreciati scriitori romani peste hotare. E tradus in multe tari de edituri prestigioase, iar el – ca om, caracter – este de un mare bun simt si o mare sensibilitate. Am avut placerea sa-l cunosc (fiind o mare fana a cartilor lui, am scris de multe ori despre el, articolele le puteti gasi aici ) si chiar sa-l intervievez si pot sa spun ca este un om de o finete remarcabila.

Faptul ca domnul Marga isi permite sa scrie asa despre un asemenea om il pun pe seama lipsei de informatii, dincolo de lipsa de decenta. Poate ca nu i-a citit cartile (desi e foarte cunoscut si ar fi fost la lecturi obligatorii). Poate ca a fost ocupat cu altceva in loc cu lecturile.

Are insa consilieri care sigur stiu cine e Filip Florian si care e activitatea lui. Ma intreb insa daca-i (mai) asculta in momentele sale de furie (caci numai intr-o furie vecina cu nebunia ai putea scrie ceea ce a scris domnia sa)

mai jos comunicatul Polirom
***

Protest public al Editurii Polirom la adresa dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, publicat in revista Observator cultural

In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei Observator cultural si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:

1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.

2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.

3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.

Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.

Editura Polirom
Iasi, 20.03.2013

2164

e oficial: e ceva f f f gresit in mintea domnului Andrei Marga

in urma cu citeva minute, adica la 18.01 , ICR a trimis urmatorul mail, semnat de Andrei Marga

din nou se razboieste pe banii si timpul angajatilor ICR si e ceva fundamental gresit in mintea sa, de la orgoliu pina la… scriere care e obraznic agresiva, ceea ce pentru un director al unui institut care tine de MAE, de diplomatie, NU e permis.

e o mare uimire cum toata lumea protesteaza la ce face dl Marga si dinsul isi vede de treaba nestingherit.

***

 

Supărarea pe cei care răspund

Andrei Marga 

Andrei Pleșu atacă continuu fără a se informa, iar dacă îndrăznești să îi răspunzi ești deja „în derapaj”. Îmi pare rău că trebuie să revin la dânsul și o fac, mărturisesc, cu reținere și doar obligat de noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Român actual și la modesta mea persoană.

Nu am avut în ultimii zece ani vreo discuție, necum dezbatere, cu Andrei Pleșu sau cu cei care mă invocă, pentru a se putea pronunța avizat asupra a ceea ce gândesc. Informarea prealabilă discutării unui subiect nu-i obsedează. Vehemența, știm bine, nu este, însă, argument.

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu ar constata că nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre (22-25 martie 2013), ci invitatul editurii franceze la care ICR a plătit traducerea volumului său. El spune că instituția din partea căreia a beneficiat financiar este „în plin derapaj”, dar nu indică vreun fapt. Nici nu poate indica, căci nu există astfel de fapte. Este oare derapaj să aduci o nouă strategie în ICR, care să readucă instituția la misiunea pe care legea i-o încredințează? Este derapaj să sincronizezi înțelegerea culturii? Este derapaj să pui capăt scurgerii de bani publici în beneficiul abuziv al unor persoane? Este derapaj defeudalizarea instituției? Este derapaj să pui în joc programe noi pentru creatorii din varii domenii ale culturii? Este „răfuială politică” limpezirea unor fapte aflate la limita legii, conform obligațiilor legale? Este derapaj să înnoiești personalul din străinătate pentru o nouă imagine a țării? Este derapaj transparența completă, care se observă în tot ceea ce face ICR? Este derapaj să faci concursuri pe posturi, în locul numirilor preferențiale?

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu și cei care îl acompaniază ar constata că ICR nu „a contaminat organizarea Salonului”, căci aceasta aparține firmei franco-engleze.

Pot lungi lista întrebărilor de mai sus. Andrei Pleșu se lasă vizibil furat de cuvinte și zvonuri și nu mai găsește sub picioare realitatea. Când va avea paciența să verifice vorbele sale își va putea da seama cât de goale sunt. Deocamdată el se supără pe cei din jur pentru că nu-i împărtășesc fără să cârtească vorbele.

Se înțelege că fiecare dintre cei care sunt invitați – de către partea franceză, de ICR sau Ministerul Culturii – procedează cum dorește. Dorim ca fiecare să participe, dar respectăm decizia fiecăruia. Nu este, însă, demn ca o decizie sau alta pe care o iei să o pui în seama altuia.

Precizăm și pentru cei care au ales să nu răspundă invitației franceze că grupul celor peste o sută de autori prezenți la Salon du Livre – Nicolae Breban, Eugen Simion, Matei Vișniec, Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Norman Manea, Marius Sala, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Drăgan, Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana; Mircea Martin, Ion Mureșan, Paul Cernat, Virgil Tănase și mulți alții, împreună cu numeroase edituri din țară și din străinătate – reprezintă convingător cultura română. Nicio persoană nu poate confisca această cultură.

1452
on air music awardsOn Air Music Awards – o sansa sa se schimbe ceva in industria muzicala

On Air Music Awards – o sansa sa se schimbe ceva in industria muzicala

cind am auzit ca mai apare o ceremonie care da premii in industria muzicala m-am incruntat. “iar facem o shusta romaneasca in care stim cine ia premiile si vin la gala doar aia care ies cistigatori?”

dupa care m-am vazut cu Zoli Toth – cel care organizeaza On Air Music Awards – si am inceput sa cred ca mai e o speranta. oricit de greu ar fi sa vii sa construiesti ceva corect pe un background creat de ratarile celor care au tratat superficial aceeasi chestiune.

***

Zoli Toth e domnul acela simpatic, nascut si crescut in Timisoara (adica educat nemteste), care este liderul trupei Sistem. il mai stiti din emisiunile lui de la radio pe teme de ecologie si din campaniile lui eco.

ce nu stiti e ca, oricit de prieten ai fi cu Zoli, nu te poti vedea cu el dimineata. n-are legatura cu somnul ( se trezeste dimineata pentru ca fetitele lui pleaca la gradinita), are legatura cu perfectionismul lui.

in fiecare dimineata Zoli exerseaza la pian si percutie (nu stiu sa spun in ce “bate”) si face asta chiar si atunci cind nu are concerte.

“e ca la sportul de performanta, daca nu te antrenezi se simte” – e justificarea lui pentru care de ani de zile repeta constiincios in fiecare dimineata. iar asta spune multe despre disciplina si caracterul lui. despre cum face el lucrurile.

***

translatati perfectionismul acesta si disciplina in dorinta de a face o gala care sa premieze, PE BUNE, reusitele din muzica romaneasca. cu nominalizari facute de specialisti din atit de multe ramuri ale industriei incit sa nu mai existe sistemul de relatii si pile, cu un vot pentru premii facut individual de 30 de oameni de meserie, vot centralizat de Deloitte astfel incit nimeni nu va sti pina la momentul galei cine sunt cistigatorii.

cu un premiu de ARTIST AL ANULUI acordat dupa un mecanism genial : prin vot live prin sms dintre toti cistigatorii pe sectiuni in timpul galei. industria isi va vota premiantii.

o sa-i reuseasca? probabil, pentru ca e un nebun frumos care crede cu tarie in ideile lui. si care stie ca pentru orice lucru pe care-l primeste trebuie sa dea ceva in schimb.

On Music Awards va avea o sectiune sociala – vor fi puse la vinzare 100 de bilete cu valoare in euro , in scop umanitar. cu banii incasati Star Management – compania pe care o conduce Zoli impreuna cu Anca Lupes – va cumpara instrumente muzicale pentru copiii din liceele de muzica. O metafora pentru faptul ca industria trebuie sa se sprijine din interior ca sa creasca si sa reusesca.

***

mi-ar placea foarte mult ca artistii din Romania sa treaca peste orgoliile lor si sa se aseze cu inima curata in fata acestui eveniment; sa participe fara sa se comporte mioritic conditionindu-si aparitia de un premiu, sa participe pentru a celebra impreuna cu colegii lor un an de eforturi sustinute ale tuturor. Asta e cel mai mare pericol pe care-l vad ca aceasta gala sa nu arate ca de Grammy.

stiu ca organizatorii vor fi atenti la fiecare detaliu – de la covorul roshu pina la spectacol – ca sa arate totul ca la o mare sarbatoare internationala. mai trebuie insa si artistii sa se comporte “ca afara”.

***

daca ar avea suficient timp, Zoli ar trebui sa inceapa un turneu – ca la politicieni – sa stea de vorba cu fiecare dintre artisti in parte ca sa le explice de ce e momentul sa se schimbe ceva in felul in care le este validata munca. de ce e momentul sa lase orgoliile la o parte si sa se bucure impreuna.

pe mine care eram ingrozitor de circumspecta – pentru ca cele mai multe dintre manifestarile de premiere mi se par ceva ingrozitor de kitschos si o dezorganizare totala, fara lipsa de respect pentru artisti – Zoli m-a convins cu o singura fraza. “vreau o gala la care sa ma simt eu ca artist respectat si sa fiu mindru ca sunt acolo”

cind rostea asta raspicat, ma gindeam la perfectionismul lui si la exercitiile zilnice la pian.

2193
old timesOld Times – o piesa care face senzatie la Londra

Old Times – o piesa care face senzatie la Londra

 

text de Sorana Savu

E o piesă pe care trebuie să o vezi minimum de două ori. E și sugestia pe care ți-o servește, discret, producția de la Harold Pinter Theatre, cu Kristin Scott-Thomas, Lia Williams și Rufus Sewell. În teatrul recent redenumit Harold Pinter, piesa pe care Harold Pinter a scris-o în 1971 se joacă cu distribuție alternativă – actrițele schimbând seară de seară partiturile între ele Anna/Kate, Kate/Anna.

Rufus Sewell rămâne “constanta” și ajung să folosesc termenul ăsta într-un sens apropiat de cel din “Lost”, o să vedeți de ce, dacă mergeți la piesă.

Temele pe care le abordează sunt multe, complexe și subtile – ai la dispoziție un bufet întreg de subiecte de discuție și meditație o dată ce ai ieșit din sală. Cum ar fi memoria afectivă și subiectivă, cea care rearanjează trecutul după bunul nostru plac, sau care transformă irealitatea, post factum, în realitate. Sau substratul de thriller care te face să te întrebi cine pe cine a omorât, când și din ce motive. Sau cel senzual, transformă personajele într-un triunghi amoros. Isoscel, după părerea mea, dar voi puteți avea cu totul alte păreri.

Criticii vorbesc despre o adevărată artă a pauzelor în piesa lui Harold Pinter – sunt lungi și dese și trebuie să te asiguri cumva că ele comunică exact acel tip de emoție, de tensiune, de contrapunct sau de subliniere pe care și l-a dorit dramaturgul. Cu Kristin Scott-Thomas, contemplativa Kate e așa cum trebuie – echilibrată și calmă în aparență, apoi viscerală și vulcanică, îndrăgostită în felul ei, periculoasă până la extrem. Credibilă și incredibilă în același timp.

Între două fumuri de țigară, puține actrițe pot să-ți spună atâtea lucruri fără să-ți spună nimic.

Rufus Sewell e o revedere plăcută (de fapt, de-a dreptul enervantă, omul NU îmbătrânește, deși au trecut fix 15 ani de la “Dark City” și “Frumoasa Venețiană”) și o prezență solidă, dar și enigmatică, provocatoare, cu multe fațete, care contribuie la ambiguitatea pe alocuri intelectuală, pe alte locuri de-a dreptul fioroasă a piesei. În personajul său strident, Lia Williams e și ea un pic stridentă, dar nu pentru mult timp. Echilibrul dinamic al piesei o pune la punct imediat.

Mergeți, vedeți comentați – aici găsiți în continuare bilete și câteva imagini din producție. http://www.atgtickets.com/shows/old-times/harold-pinter-theatre/

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

 

2690
vunk4vunk – trying to keep my magic

vunk – trying to keep my magic

acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)

dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.

daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.

diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.

iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.

***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.

sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).

dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)

***

am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.

zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.

pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.

am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.

m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine  – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.

still working to keep my magic.

2283
books3in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

toata lumea stie ca imi plac cartile. cei mai multi dintre cei care au vorbit vreodata cu mine, au aflat ca de la 25 de ani, cu disciplina si perseverenta, citesc o carte pe saptamina. uneori, in vacante, o carte pe zi.

anul acesta am onoarea de a face parte din juriul Galei Bun de Tipar care premiaza cartile, scriitorii si editurile care au facut ceva memorabil in anul care s-a incheiat in industria de carte.

din juriul fac parte Simona Kessler (agent literar, Simona Kessler Copyright International Agency), Ion Bogdan Lefter (poet, critic şi istoric literar, eseist), Laura Grunberg (scriitoare, sociolog, autoare de cărţi pentru copii), Radu Dimitriu ( directorul editurii CH Beck), Cristian Teodorescu (scriitor, jurnalist), Cristian Ghinea ( politolog, jurnalist), Nicu Ilfoveanu ( artist vizual), Sabina Stirb ( Head of CSR & Public Sector Division at GMP Public Relations, coordonatoarea campaniei de promovare a proiectului „Căutătorii de poveşti”), Daniel Nazare (directorul Bibliotecii Judeţene Braşov).

voi participa la jurizarea tuturor sectiunilor dar in “grija mea” – insemind recomandari pertinente si prezentari serioase – sunt sectiunile – ebook si platforme online, campanii de marketing.

2012 a fost un an cu multe carti frumoase si ca aspect, dar si in continut, asa ca banuiesc ca vor fi dezbateri aprinse.

o sa-mi placa la nebunie polemicile pe carti, iar la sfirsit am sa va povestesc din interiorul jurizarii.

 

detalii despre Gala care are loc pe 25 aprilie, dar si despre premiile care vor fi acordate puteti citi aici.

3514
Frida Giannini Portrait in Chime T-ShirtCe se mai intampla in luna martie

Ce se mai intampla in luna martie

text de Noemi Revnic

De aceasta data voi scrie aici si despre lucruri interesante care se intampla in afara granitelor Romaniei.

 

De exemplu, cea mai recenta campanie umanitara sustinuta de GUCCI: CHIME FOR CHANGE, o campanie globala initiata de Salma Hayek Pinault, Frida Giannini si Beyoncé Knowles-Carter. Acest proiect are ca scop strangerea de fonduri pentru pentru femeile defavorizate. Mi-a placut mult ideea, iar Frida Giannini este un excelent om de marketing, mi-ar fi placut sa lucrez cu ea, macar o luna.

David Lynch ne surprinde din nou, cu o serie de litografii care pot fi admirate si achizitionate de pe acest link: http://www.itemeditions.com/catalogue/lynch/index13.html

Iar aici la noi, in 15 si 16 martie, un maestru artizan florentin va personaliza accesorii din piele in buticul Gucci de la parterul hotelului Hilton. Poate fi o experienta interesanta. Humanitas a lansat o noua carte de retete culinare asezonate cu povestile lui Margaret Yardley Potter, prezentata de Elizabeth Gilbert, stranepoata autoarei.

Amicii Eugen Radescu si Razvan Ion ma anunta ca vineri, 22 martie se va lansa la Cluj La Gazette (in Strada Calarasilor 1, Parc Cetatuia). Aici gasiti detaliile evenimentului.
www.facebook.com/events/130692280443677

Va doresc un weekend linistit, cu ganduri bune.

*

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


1696
doctori de femeide ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv

de ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv

Marti 5 martie, aproape de miezul noptii pe scena Teatrului de Comedie se aflau Mihai Bendeac si Emanuel Pirvu, imbracati in haine de strada. In sala, 15 de masinisti si tehnicieni, plus citiva prieteni ai celor de pe scena.

Se pregateau sa repete o secventa din actul 3 al piesei Doctor de femei si toate decorurile (atelierul unui croitor) si atmosfera de lucru te duceau cu gindul la o repetitie obisnuita de teatru.

Totul s-a schimbat cind au inceput efectiv sa vorbeasca.

Bendeac (peltic) : Domnule doctor, cind m-a lovit asta am suferit o puternica emotie…
Pirvu (autoritar) : Comotie!
Bendeac (uimit) : Comotie?!
Pirvu: Da.
Bendeac: Mamaaa.

Pirvu (cu o voce clara, ca si cum ar vorbi unui prieten): stai asa. (apoi uitindu-se in dreapta jos) 4 plan american, nu da-i 2-ul american, asa. si 4? bun, asta e.. (ii face semn din cap lui Bendeac sa continue.)

Bendeac(pletic): cind m-a lovit asta in cap
Pirvu (absent): da…
Bendeac: am avut asa o premonitie

Pirvu (din nou voce clara, seaca): da-o cu 4, deschide cu 4.

Bendeac: am avut o previziune premonitorie de vis de se facea ca eram la Amsterdam si ma plimbam pe o bicicleta….

Pirvu (catre Bendeac, sec): stai asa
uitindu-se in dreapta jos: doiul.. 6? si vezi ca aici o sa plec eu si tu te duci in urmarire. Si…(catre Bendeac) zi:

Bendeac: aaa. pe o bicicleta… bicicleta dubla, nu stiu de ce, ca eram singur….

Bendeac a continuat, iar masinistii au inceput sa rida cind personajul lui a ajuns in cartierul roshu si si-a cautat nevasta la un bordel… Pirvu s-a uitat tot timpul in dreapta jos, concentrat.

***

Locul din dreapta scenei era, in seara aia, punctul maxim de interes. Era tot ceea ce facea diferenta fata de orice alta repetitie de teatru pe care am vazut-o. Tot ceea ce facea diferenta si pentru actorii de pe scena care jucasera piesa asta de citeva zeci de ori.

Acolo, in dreapta scenei erai TU, spectatorul care te vei uita diseara la televizor sa vezi prima piesa de teatru tv transmisa de Antena 1. Erai reprezentat de o plasma mare in care se vedeau decupajele de pe scena si toata lumea se concentra pe tine.

7 operatori, ascunsi in intunericul salii, munceau cot la cot cu actorii: invatasera textul, stiau miscarile scenice si erau identificati cu numerele camerelor lor – 2, 3, 6 -, iar in carul de emisie, un regizor artistic isi nota fiecare observatie pe care regizorul piesei, Emanuel Pirvu (care e si actor), o transmitea cu fiecare iesire din personaj, cind vocea ii devenea seaca si ferma.

***

de cele mai multe ori nu suntem constienti cind istoria se scrie in fata noastra; evenimentele trec pe linga noi si le aflam importanta abia dupa ce s-au incheiat.

acum stiu sigur ca miercuri seara s-ar putea scrie istorie in teatru pentru ca daca sunt multi telespectatori care se uita la piesa televizata, vor mai fi si alte spectacole de teatru tv dincolo de cele 4 piese contractate pentru sezonul 1. iar asta inseamna revigorarea unei industrii cu toate meseriile ei – de la tehnicieni la costumieri, de la actori la regizori.

ba chiar, cu putina perseverenta si unitate, poate duce la asezarea teatrului bulevardier in zona in care este peste tot in tarile cu mari traditii culturale ( la Londra, turistii merg la teatru bulevardier ca sa vada unii dintre cei mai mari actori ai lumii).

si sunt singura ca, in timp, vor fi copii care, uitindu-se la televizor la niste actori pe care-i vad si-n reviste si alaturi de care rid si se simt bine, vor dori sa se faca si ei actori.

stiu asta pentru ca si in copilaria mea exista teatru tv.

si mai stiu ca vor fi multi care vor critica faptul ca sunt alese piese bulevardiere, teatru de comedie, relaxant, nu genul de teatru greu – piesa catharsis la sfirsitul careia sa fii zguduit. dar, daca suntem onesti, recunoastem ca ne uitam la televizor ca sa ne relaxam, ne uitam la televizor ca sa ne bucuram.

***

stiti de ce cred ca o sa va placa piesa din miercurea asta? repetitia de la miezul noptii era una tehnica (actorii erau mai atenti la a-si lua repere pentru camerele de luat vederi si pentru lumini, nu se punea accentul pe interpretare), toata lumea era obosita pentru ca se repetase toata ziua, dar chiar si asa masinistii se distrau la fiecare poanta pe care o lansa Bendeac.

sa va uitati de la inceput: totul e conceput in asa fel incit sa va dezvaluie si putin din magia culiselor. 🙂

3246
music_is_the_drugrepetitii, pierderi, recuperari

repetitii, pierderi, recuperari

am un obicei foarte prost de a asculta la nesfirsit cite un cintec in timp ce lucrez. il ascult de atit de multe ori incit ii denaturez sensul, capata in mintea mea semnificatia pe care i-o dau eu – de victorie, chiar daca e un cintec trist; dramatic – chiar daca are versuri vesele. de obicei are legatura cu ceva din orchestratia cintecului si cu momentul in care am ratat ceva sau am realizat ceva in textul la care scriu.

***
nu m-a preocupat ce spune despre mine ascultarea aceasta repetitiva (masiv de repetitiva – 2 luni am ascultat un singur cintec cind am scris carticica despre X Factor, cite 8-10 ore pe zi), dar m-a facut sa ma gindesc la artisti si la cum reusesc ei sa fie proaspeti si sa cinte cu aceeasi placere la zeci de concerte cite un hit de-al lor.

acum 13 ani la concertul de lansare Europa FM l-am avut invitat pe Chris de Burgh si 3 zile cit a stat in Bucuresti, l-am tot plimbat sa-i arat locuri. Mi-a zis atunci ca la fiecare 4 minute, undeva in lume, se cinta Lady in Red.
a adaugat ca a obosit sa-l puna toata lumea sa cinte piesa asta si ca el crede ca are altele care-s mai reusite din punct de vedere al compozitiei, dar ca asta a fost soarta.

tin minte insa vorbele cu care a incheiat “e bine sa traiesti experienta de a avea un cintec pe care ai obosit sa-l mai cinti, ba chiar te-ai plictist, dar intelegi cit de important e el si iti recapeti bucuria de a-l cinta abia dupa ce nu mai poti sa o faci.”

n-am inteles atunci ce voia sa spuna, dar ieri, vazind un filmulet pe internet cu reintoarcerea trupei Holograf si cu primul lor concert de dupa recuperarea lui Dan Bittman, mi-am amintit de asta.

cred ca Bittman a cintat “ochii tai” sau “sa nu-mi iei niciodata dragostea” de citeva sute, daca nu mii de ori pina acum, dar saptamina asta a cintat aceste piese mai cu drag ca niciodata.

de unde se vede treaba ca si in cazul asta, chiar si dupa milioane de repetitii ale aceluiasi lucru, inveti sa-l pretuiesti mai tare dupa ce nu-l mai ai o vreme.

4514

de vazut neaparat: Stand Up Guys (trei tipi duri)

din week end-ul acesta avem in cinematografe un film tare dragalas.

nu e o capodopera a cinematografiei, e doar un film de duminica dupa amiaza , insa are trei mari actori in distributie: Al Pacino, Christopher Walken si Alan Arkin.

e o poveste despre 3 baieti rai ajunsi la batrinete care vor sa recupereze anii de nebunii pierduti prin puscarie.

dar nu pentru subiect va rog sa mergeti la film. o fac pentru ca as vrea sa vedeti licaririle din ochii celor 3 mari actori care se bucura ca joaca fara sa mai aiba nimic de demonstrat in actorie. se bucura de experienta si de intilnire, pur si simplu. desigur isi fac treaba foarte bine.

uitati-va la trailer si o sa va convinga sa mergeti sa vedeti filmul.

2191

daca sunteti fani Bruno Mars

uitati-va la acest clip delicios si, dupa ce va amuzati de cit de simpatic este copilul, ginditi-va de cite ori spune “multumesc” cu sinceritate

1765
poster vernisaj logoO expozitie de care sunt tare mandra

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1311
01-CharlotteDumas, RINGO, Arlington National Cemetery, Arlington, VA, 2012(foto) ANIMA- caii din serviciile de inmormintare ale militarilor

(foto) ANIMA- caii din serviciile de inmormintare ale militarilor

e in new yorker o stire despre un proiect fotografic foarte frumos. Charoltte Dumas, o fotografa apropiata de animale, a realizat o serie de portrete cu caii de la cimitirul militar Arlington National din Virginia, dupa o zi de munca, dupa ce au prestat onoruri la inmormintarile militare.

fotografiile sunt minunate. alte lucrari (toate cu animale – ciini, tigri, lupi) semnate de Charlotte Dumas puteti gasi pe site-ul ei.

1625
teatruNominalizarile UNITER 2013

Nominalizarile UNITER 2013

Astazi Senatul UNITER a anuntat nominalizarile pentru Gala 2013. Sunt bucuroasa ca unele dintre spectacolele pe care le iubesc se afla intre nominalizari, dar si ca actori si regizori pe care-i admir pentru talentul lor sunt nominalizati si se vor regasi in aceeasi sala.

Gala din acest an nu va fi la Bucuresti, ci intr-un cadru foarte foarte special, in proaspata sala renovata a teatrului din Iasi. pe 13 mai.

iata nominalizarile

Debut

Vlad Bîrzanu pentru rolul Flaut, cârpaci de foale din spectacolul Visul unei nopţi de vară la Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea

Rareş Florin Stoica pentru rolul Claudio din spectacolul Băiatul din ultima bancă la Teatrul Naţional Bucureşti

Silvia Török pentru rolul Iris din spectacolul Fetiţa din bolul peştelui auriu la Teatrul German de Stat Timişoara

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

Cei din urmă vor fi cei din urmă, scenariul şi regia artistică Gavriil Pinte, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune

D’ale carnavalului, adaptarea radiofonică şi regia artistică Alexandru Darie, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune

Suzana, scenariul şi regia artistică Ilinca Stihi, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune

 

Cea mai bună scenografie

Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului Călătoriile lui Gulliver la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Adrian Damian pentru scenografia spectacolului Viaţa e vis la Teatrul Naţional Timişoara

Helmut Stürmer pentru scenografia spectacolului Două loturi la Teatrul Naţional Bucureşti


Cel mai bun actor în rol secundar

Bányai Kelemen Barna pentru rolul Florin din spectacolul Beznă de mină la Teatrul Naţional Târgu Mureş – Compania „Tompa Miklós”

András Hatházi pentru rolul Judecătorul Brack din spectacolul Hedda Gabler la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Marius Manole pentru rolul Povestitorul din spectacolul Două loturi la Teatrul Naţional Bucureşti


Cea mai bună actriţă în rol secundar

Enikő Györgyjakab pentru rolul Doamna Elvsted din spectacolul Hedda Gabler la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Ofelia Popii pentru rolul Sofia Egorovna din spectacolul Platonov la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Olga Török pentru rolul Sylvia din spectacolul Fetiţa din bolul peştelui auriu la Teatrul German de Stat Timişoara


Cel mai bun actor în rol principal

George Costin pentru rolul Maiorul din spectacolul Familia Tót la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” Bucureşti

Lari Giorgescu pentru rolurile din spectacolul D’ale noastre la Teatrul Naţional Bucureşti

Nicu Mihoc pentru rolul titular din spectacolul Platonov la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu


Cea mai bună actriţă în rol principal

Emilia Dobrin pentru rolul Capra din spectacolul Capra cu trei iezi la Teatrul ACT Bucureşti

Imola Kézdi pentru rolul titular din spectacolul Hedda Gabler la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Tania Popa pentru rolul Fata din spectacolul Fata din curcubeu la Teatrul Naţional Bucureşti


Cea mai bună regie

Radu Afrim pentru regia spectacolului Năpasta la Teatrul Naţional Bucureşti

Alexandru Dabija pentru regia spectacolului Două loturi la Teatrul Naţional Bucureşti

Silviu Purcărete pentru regia spectacolului Călătoriile lui Gulliver la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu


Cel mai bun spectacol

Călătoriile lui Gulliver, exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

D’ale noastre de Gigi Căciuleanu la Teatrul Naţional Bucureşti

Platonov de A.P. Cehov la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Premiul pentru critică teatrală
Oltiţa Cîntec
Cristina Rusiecki
Octavian Saiu

****

3376

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!