n-am rabdare sa ajung acasa ca sa va povestesc asta.
de astazi in statia de metrou victoriei e cea mai tare biblioteca posibila. te uiti la cartile desenate pe pereti, iti alegi cartea preferata si – dupa ce scanezi un cod de pe cotor – iti poti descarca in telefon un fragment.
e parte dintr-un proiect dezvoltat de Vodafone impreuna cu Humanitas. vineri cind ajung acasa dau o tura pina la biblioteca de la metrou si va recomand niste carti.
acum va avea toata lumea de citit la metrou:)
acest fotojurnal este tinut de Adi Bulboaca, fotograful oficial al editiei nr 7 a festivalului de teatru Ideo Ideis.
nu adaugam explicatii foto, e mai important sa simtiti atmosfera de acolo, decit sa va ginditi cine sunt oamenii din fotografii.
Regizorul Tony Scott (Top Gun, True Romance, Crimson Tide, Enemy of the State, Spy Game, Man on Fire, Deja Vu) s-a sinucis ieri aruncindu-se de pe un pod, in San pedro California.
Tony (68 ani) era fratele mai mic al regizorului Ridley Scott, alaturi de care avea compania Ridley Scott Associates care a produs multe dintre filmele mari ale ultimilor ani.
***
Vestea e una de tabloid, dar ginditi-va putin: ce-i lipsea / ce-l necajea pe un om care avea tot ce-i trebuia din punct de vedere material? ce drama traia de a facut pasul sinuciderii?
e o sinucidere asumata si premeditata, pentru ca a lasat si o scrisoare de adio care n-a fost facuta publica.
pe twitter, selectionerul oficial de la Cannes, THIERRY FREMAUX, a scris:
Tony Scott est mort. Il aura fait son métier avec conviction et brio. Dans une certaine solitude aussi, et sans reconnaissance officielle.
si tot pe twiiter, Mena Suvari care a jucat in filmul Domino, regizat de Tony Scott:
I am grateful for the opportunity to have worked with him & cherish the beautiful memories I have of him buzzing around the set.
***
Ridley si Tony Scott au mai avut un frate mai mare, Frank, care a murit de cancer in 1980.
acesta este un foto jurnal semnat de Adi Bulboaca al zilei de ieri de la festivalul de teatru ideo ideis, alexandria, editia 7.
uitindu-ma la fotografiile din spectacole (de ieri a inceput competitia intre licee), m-am gindit ca o parte din magia acestor copii vine din faptul ca ei nu si-au pus inca bariere; n-au construit inca ziduri de aparare in jurul lor, asa ca se duc pina la capat pe scena pentru ca inca nu stiu ce e frica.
multumesc frumos pentru fotografii Adi.
de doua zile am chef sa ascult muzici romanesti misto. cu versuri care au ceva de spus si care nu fac rima soare/mare.
am tot cautat pe youtube (mai jos citeva dintre ele), dar mi-ar placea sa-mi mai dati si voi muzicile romanesti preferate. din toate timpurile. cu toate starile. in interpretarile originale sau in duete simpatice.
dar incercati sa nu mai alegeti de la trupele pe care le-am mentionat deja aici. multumesc
am sa le pun pe toate in IPod (pe unele le am deja:) )
NU CU VERSURI IN ENGLEZA, OK? MULTUMESC
as mai adauga 100, dar va las pe voi, link la comentarii si o sa am cel mai frumos playlist romanesc. pentru care va multumesc in avans
pentru toti cei care au zis macar o data anul acesta “la noi nu se promoveaza lucrurile de valoare” am o recomandare pentru astazi.
am o recomandare si pentru cei care spun ca la tv sunt numai prostii, dar si pentru cei care spun ca ne uitam valorile.
ora 15.00 , TVR, Universul Celibidache – o emisiune prin care profilul dlui Sergiu Celibidache e construit din marturii ale oamenilor carora li s-a schimbat viata dupa ce l-au intilnit.
emisiunea este realizata de Catalin Sava, redactor TVR, fost pianist, un domn care te intimideaza cu cultura lui muzicala (anul trecut la festivalul Anonimul imi era rusine sa vorbesc cu el), dar care stie sa faca muzica clasica accesibila si unora cu urechile astupate, asa ca mine (anul asta, tot in timpul festivalului Anonimul ne-a dus la Sulina intr-un loc special unde am aflat despre un alt dirijor roman faimos, George Georgescu).
ca sa mi explice ca interviul acesta o sa fie de inteles si pentru mine, Catalin mi l-a descris asa pe domnul Von Aben: “cind il vezi cum umbla blajin, cu capul in nori impachetat, lung si slab, cu parul alb si chipul brazdat de cine stie ce suferinte il poti crede un visator incurabil ! si cind colo, el aprinde aerul cind deschide gura sa-ti vorbeasca de Celi & phenomenology ! iar cind ia bagheta in mina, iti da start la galopul cromatic al inimii”
deci, in aceasta dupa amiaza ora 15.00, Universul Celibidache la TVR.
despre pasiunea mea pentru familia Celibidache am mai scris de multe ori, toate articolele sunt aici.
si ca sa intelegeti ce om bun si special e Catalin, va mai spun o mica poveste: stia ca imi doresc f tare sa o intilnesc pe doamna Miriam Raducanu – care nu da interviuri, iese rar in public – si cind TVR Cultural a filmat un spectacol de dans in coregrafia dinsei, m-a invitat sa ma uit. un cadou priceless. aici povestea acelui show. inca o data multumesc:)
daca rostesti in fata unui actor, care a fost la festivalul Ideo Ideis cuvintul Alexandria, i se lumineaza ochii. daca rostesti unui nativ din capitala de judet a teleormanului acelasi cuvint se incrunta asteptind sa vada ce lucruri rele ai de zis.
chestiuni de perspectiva.
in august an de an cit e festivalul de teatru Ideo Ideis, Alexandria are o energie speciala: vorbeste despre inocenta/ prospetime/ lupta cu sine/ incredere/ perseverenta (inclusiv in actorie, sau – mai ales – in actorie).
iar actorii care merg acolo ca sa-i slefuiasca pe elevii de liceu indragostiti de teatru se reintorc ca printr-o magie la vremurile lor de inceput: recunosc placerea de a juca doar pentru a simti, nu pentru a fi rasplatiti cu aplauze.
de asta, pentru toti cei care au fost in festival si carora le spui “stii dar alexandria nu e asa in restul anului”, vorbele trec razant pe linga ochii lor care sclipesc la amintirile cine stie care-i intimplari magice dintr-un atelier sau un spectacol.
de astazi, veti putea vedea aici un foto jurnal al celei de-a saptea editii a festivalului de teatru Ideo Ideis. fotojurnal tinut de Adi Bulboaca, care e si fotograful oficial al festivalului. pentru prima fila de jurnal am ales eu citeva fotografii din zilele trecute, de acum incolo va alege el fotografiile fiecarei zile.
multumesc mult, Adi.
stiu ca multi sunteti in tabara fanilor concertului de aseara, iata insa si o alta parere.
Concertul Lady GaGa – Mai mult Ro Ma decat Ma Ma!
text de Adrian Telespan
Dupa ce am vazut-o pe Lady GaGa la Bucuresti nu mai cred ca o copiaza pe Madonna. E exact inversul acesteia. Poate canta, dar nu poate face show. Poate canta orice, oricat. Bine.
Nici dupa trei beri nu am reusit sa intru in atmosfera pentru ca, zic eu, aceasta nu exista. Spectacolul oferit de GaGa nu a avut stralucire. A fost o scena mare, dar nu grandioasa, coregrafii relativ minimale cu dansatori care aratau foarte bine, dar care nu te lasau cu gura cascata cu miscarile pe care le faceau, sunet foarte bun, dar un vibe mult prea rock pentru un concert pop, parca prea multe discursuri antidiscriminare sau in care imi spunea ca eu si ea suntem la fel si vom face aceleasi lucruri in viata. Si prea multe pauze in care nu se intampla nimic.
Un plus pentru GaGa, se schimba foarte repede dintr-un costum in altul. Un alt minus pentru GaGa, nu poate dansa in sincron cu dansatorii superbi. E mica, usor cocosata si caraghioasa. In plus, a cantat si o piesa noua, dedicata lui Lady Diana, iar primele versuri sugerau un cosciug deschis in care sa se odihneasca Printesa. Pe bune? Chiar vrem s-o vedem pe Lady Di desfigurata dupa accident?
Cam asta a fost situatia, din pacate. Nu sunt 100% target GaGa, dar imi place. Pe VH1 imi place de o suta de ori mai mult decat mi-a placut in concertul asta. Singura parte buna a acestui mult asteptat eveniment a fost faptul ca organizatorii s-au miscat destul de bine si nu trebuia sa mai stai zeci de minute la coada ca sa-ti iei o bere.
*
Adrian Telespan este producator de televiziune, fan Madonna (i-a vazut live aproape toate show-urile) si-a fost invitatul meu special la acest concert. cu multumiri speciale pentru Ciuc, care ne-a facut cadou biletele.
pentru ca tot am asistat la lectiile despre apa in Tara lui Andrei (ascultind ce povestea Vlad Chiciudean despre tipurile de centrale construite pe apa ma gindeam ca sigur n-am fost la scoala la lectia asta), iata ceva mai aproape de zona mea de interes dar care are legatura si cu apa.
tango subacvatic, un proiect fotografic realizat de Katerina Bodrunova din Rusia.
habar n-am cum au realizat aceste posturi pentru fotografii, dar uitati-va la picioarele dansatorilor.
uitati-va de fapt la leznele si talpile lui care tin gleznele ei. nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare ca erotismul tangoului e dublat in gestul presiunii de pe glezne.
aici site-ul Katerinei Bodrunova unde gasiti si alte proiecte frumoase.
am tras cu totii cu ochiul la ferestrele luminate ale apartamentelor vecinilor.
unii si-au luat si telescop daca au descoperit vreo prezenta dragutza in raza de actiune.
altii au rezolvat cu un obiectiv bun la aparatul de fotografiat. fotograful Gail Albert Halaban a realizat proiectul Out my window, cu imagini surprinse in New York , intr-un mod care daca nu pare intruziv, sigur arata ca domnul fotograf e voyeur 🙂
Pe Claudiu Mitcu ar trebui sa-l stiti pentru documentarul cu copiii strazii care au plecat sa joace fotbal in Australia sau pentru un alt documentar frumos Noi doi, despre viata comunitatii gay din perspectiva povestii de dragoste a doi tineri.
Daca nu-l stiti , cautati-i filmele, va rog.
La Anonimul mi-am petrecut citeva dimineti frumoase la cafea cu Claudiu (noi eram printre cei putini care se trezeau foarte de dimineata) si in penultima zi a festivalului l-am rugat sa-mi dea citeva fotografii despre Sfantu Gheorghe/ Anonimul, vazut din perspectiva lui.
iata fotografiile (n-a vrut sa insoteasca fotografiile de vreo explicatie, bucurati-va de ele pe simtire, nu gindire).
in dimineata in care am vrut sa iau fotografiile de la el, via telefon, am avut o conversatie minunata care este unul dintre momentele mele speciale de la Anonimul. dar despre asta scriu separat. Aici e Anonimul lui Claudiu, nu al meu:)
***
la Anonimul am fost corespondent special vodafone, daca n-ati fost la festival puteti simti putin din el via cronicile scrise de Irina Margareta Nistor si subsemnata in aplicatia Cinefili in Delta, creata special de Vodafone pentru festival.
La Anonimul, am mutat aventura de pe ecran in strada. A fost ca si cum am fi jucat in Huckleberry Finn: am inlocuit Mississippy cu Dunarea si-am plecat cu barca intr-un oras care seamana – intr-o parte importanta din el – cu anii in care se distra micutzul Finn: Sulina(era o casa pe a carei fatada era scris 1891, adica la 7 ani distanta dupa ce Mark Twain isi publica cartea).
Capitanul barcii a fost Mirel, un tinar de 22 de ani, din Sfantu Gheorghe, care stia detalii specifice despre pasarile din zona, ba chiar ne-a dus sa vedem un cuib de Chira, o pasare care face zgomot mult si care avea pui:)
***
Sulina e la fel de frumoasa cum am lasat-o acum 4 ani si daca n-ati ajuns niciodata in acest oras minunat care a fost cindva unul dintre cele mai influente si mai bogate din tara (aici englezii au adus pentru prima data electricitatea), va rog mult sa o vizitati.
Pentru ca in gasca noastra a fost si Catalin Sava de la TVR – om de baza al TVR Cultural – am descoperit povestea dirijorului George Georgescu – l-am vazut in fotografii alaturi de Yehudi Menuhin sau Igor Stravinski – si sper sa mai poata Catalin sa-si difuzeze materialul chiar daca TVR Cultural nu mai exista, pentru ca e acolo o clasica poveste despre “nu ne recunoastem valorile pentru ca avem interese materiale legate de mostenirile lor”.
***
ce-am mai facut in ziua dedicata aventurii puteti citi in aplicata Cinefili in Delta creata de Vodafone, special pentru festivalul Anonimul.
***
Aseara s-a incheiat editia nr 9 a festivalului Anonimul, dar eu mai am citeva povesti frumoase de spus: cum m-am urcat (iar) pe scena sa spun o poveste simpatica si sa dau un premiu, ce amintiri personale pastrez de la aceasta editie, plus jurnalul “Aventurile lui Piulitza in Green Village”.
le descoperiti insa pe toate, miine dimineata pe blog, dupa ce voi fi dormit citeva ore…
Ziua 4 de la Anonimul a fost cea in care am incercat sa vad un film si n-am putut sa deschid usa salii de cinema: erau prea multi oameni inauntru.
Era J’AIME REGARDER LES FILLES, filmul francezului Frédéric Louf, cu un premiu Cezar pentru tinara speranta.
***
Joia la Anonimul se dubleaza populatia; vin atit de multi turisti incit cresc semnificativ cozile la porumb fiert, in campus gasesti cu greu loc, te programezi la o masa in sat pregatita de o bucatareasa casnica ca si cum ti-ai rezerva loc la un restaurant select, reteaua de net e la un pas de supralicitare (Vodafone ofera wi-fi gratis pentru toata lumea) si, daca nu te-ai organizat bine sa vezi un film, poti sa patesti ca mine – sa nu mai ai loc, la propriu, sa intri in sala…
Dublarea populatiei de festival aduce cu ea si conversatii simpatice. Aseara in campus am vorbit mai bine de o jumatate de ora despre filmele din festival cu o tinara al carei nume nici macar nu il stiu; cind am aflat insa ca si ei i-a placut scurt metrajul austriac, Taxat, dar si The Door cu Helen Mirren, am avut impresia ca ne stim de-o viata.
Cum in partea a doua a festivalului vin si mai multi dintre protagonistii filmelor, la cina de aseara se triplase si numarul vedetelor prezente si-a fost amuzant, dar frumos, sa vezi o masa plina de producatori si actori care dezbat amintiri despre Olimpiade – cea care e pe cale sa se incheie, dar si cele care au insemnat mult in copilaria fiecaruia.
***
Ce am povestit cu Dan Chisu si cum a fost filmul lui Si caii sunt verzi pe pereti, plus doua recomandari de filme pe care va rog tare tare sa nu le ratati cind vin la MTR, aflat din cronicile din aplicatia Cinefili in Delta, creata special de Vodafone pentru festivalul Anonimul.
Irina Margareta Nistor povesteste tot acolo despre cum a descoperit un nou posibil protagonist al filmului Aviatorul al lui Martin Scorsese.
*
ieri am fost in Aventuraaaaa si am vazut pui de Chira
dar despre asta va povestesc putin mai tirziu
Prin traditie, dimineata de miercuri la Anonimul e pentru o excursie cu barca in Delta, pe canale inguste, prin stufaris.
***
Pe drumul catre barca, cei mai simpatici dintre invitatii festivalului – Filip Solomon (6 ani) si Stefan Giurgiu (5 ani) – copii de regizor/producator, erau intr-o mica disputa si nu-si vorbeau. Filip era tinut de mina de tatal lui Stefan, Tudor Giurgiu, iar Stefan ramasese cu citiva pasi in spate cu Andi Vasluianu.
“Trebuie sa va impacati, hai”, ii indemna Tudor.
Copiii, bosumflati, mergeau cu capul in jos, fiecare in ritmul lui. Dupa o vreme Stefan i-a soptit ceva lui Vasluianu. Cind au ajuns la barca, Tudor le-a spus ferm -“Gata, acum dati mina si va impacati.”- iar in clipa urmatoare copiii sareau voiosi rizind in barca, ca si cum cu stringerea aceea de mina stersesera orice neintelegere.
Cind erau suficient de departe ca sa nu-i mai auda pe insotitori, Vasluianu a explicat “Stefan mi-a zis ca el nu face primul pas pentru ca Filip e mai mare si sigur nu vrea sa se mai impace”.
Ce frumos ar fi ca mereu sa existe cineva mai mare care sa te oblige sa dai mina cu cel care te-ai certat. Nici Filip, nici Stefan n-au pus mare pret pe intimplare, desi ea e parte din comportamentul pe care-l repetam toata viata si ne deterioram constant relatiile: ne e teama sa intindem noi primii mina, ca nu cumva sa fim dezamagiti ca celalalt – mai mare, mai important, mai destept, mai cumva in mintea noastra – n-a mai vrut sa se impace.
***
care este povestea din fotografiile de mai sus – unde se ascunde o lectie despre actorie predata de Andi Vasluianu la cererea Carlei Teaha- cititi in aplicatia Cinefili in Delta creata de Vodafone, special pentru festivalul Anonimul.
text de Noemi Revnic
Pentru cei care au decis sa ramana in Bucuresti in aceste zile, Muzeul National al Taranului Roman si Fundatia Outsider Art – Romania, impreuna cu APACOP – Asociatia pentru Promovarea Artei Contemporane Populare din Franta va asteapta incepand de maine cu “Salonul international de arta naiva si outsider art”. Veti admira lucrari ale unor artisti mai putin cunoscuti, care au redat intr-un fel unic arta naiva populara, impletita cu opere rezultate in urma unor cursuri de terapie prin arta. Lucrarile pot fi admirate in Sala de Oaspeti pana in data de 26 august, in fiecare zi, mai putin lunea, cand este inchis.
Astazi, Wagner Arte va asteapta intre orele 18:00-21:00 cu un nou curs de pictura pe portelan la “Maison de la Porcelaine” din strada Dr. Staicovici 19. Ca de obicei, gazdele va vor astepta cu limonade de sezon, cu cafea illy si ceaiuri, cu prajituri home made si cu deja celebra dulceata de portocale. Pentru inscrieri trebuie sa trimiteti un email la irina@wagnerarte.ro.
La final am lasat o delicatesa de sezon pe care o consum zilnic, de vreo doua luni, cu mici mustrari de constiinta gurmanda: inghetata. La Delicii din Centrul vechi este locul preferat in care merg in fiecare weekend sau cand am o fereastra intre doua intalniri, in cursul saptamanii. Inghetatele sandwich de la Napoca sunt ceva mai greu de gasit, dar merita efortul cautarilor prin oras. Sa nu uit de Frozen yogourt-ul de la yogoberry, pentru care am depasit cu mult recordul incursiunilor mele la Baneasa Mall in aceasta vara.
Un august superb in continuare, revin pe 16 august cu povesti despre mama si prietenele ei, da, da, ati citit bine.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Cel mai frumos moment al zilei nr 2 la Anonimul s-a petrecut de fapt seara. Publicul s-a ridicat in picioare si a ovationat la sfirsitul filmului “Despre oameni si melci”, intimidindu-i putin pe Andi Vasluianu – eroul principal si Tudor Giurgiu – regizorul.
Sa vezi un film romanesc intr-un spatiu liber, cu oameni de mai multe categorii sociale, mi se pare unul dintre cele mai interesante teste pe care le poate face un producator sau un regizor. Pentru ca, spre deosebire de cei care merg in festivaluri (critici, staff etc), spectatorii obisnuiti si-au pastrat prospetimea si curiozitatea de a vedea pina la capat povestea fara sa o judece in avans. Iar reactiile lor spontane dau o energie buna in sala.
Acesta a fost motivul pentru care am vrut sa mai vad o data (prima data l-am vazut la TIFF) Despre oameni si melci – sa simt cum il vede publicul din Sfintu Gheorghe. Cum le spuneam si protagonistilor, a meritat fiecare secunda de stat in bataia tintarilor pentru ovatiile sincere de la final si pentru stinjeneala lui Vasluianu.
**
in fotografia de mai jos este generatia noua de cineasti, cine sunt cei doi copii aflati din aplicatia Cinefili in Delta, creata de Vodafone special pentru festivalul de film Anonimul.
filmul asta, The Door, a deschis aseara festivalul Anonimul.
el e prezentat drept relatia speciala de prietenie dintre doua femei.
eu as spune ca e o poveste minunata despre prietenia cu sens unic, neconditionata. facuta dupa legile proprii, cu repere curate pentru ce e bun si frumos in viata.
personajul care, desi e aspru si pare rau, da dovada de o forma rara de prietenie e interpretat de Helen Mirren care e geniala.
mi-ar placea sa-l vedeti – o sansa buna e retrospectiva Anonimul de la MTR, am sa va anunt cind este programat cum se fac planificarile.
de fapt, va rog sa-l vedeti.
Aseara s-a deschis festivalul ANONIMUL, singurul festival la care publicul e juriul suprem. Pentru mine, Anonimul e si singurul festival in care ai un acces incredibil de intim la vedetele din festival: mananci cu ele, le intalnesti dimineata pe veranda casutei de langa tine etc. Asa se face ca tu – ca spectator – ai niste experiente de povestit nepotilor peste ani.
***
In masina, pe drumul catre Tulcea, Adrian Popescu de la Guerrilla a calculat cate ore a muncit Irina Margareta Nistor doar pentru a traduce peste 5000 de filme: aproape 3 ani, non-stop. Seara, la cina, Irina, invitata de noi cu drag sa stea in capul mesei, a completat: “Toata lumea isi imagineaza ca m-am imbogatit atunci, lucru foarte fals pentru ca eu am fost angajata unuia care ma platea foarte prost si daca nu-i placea filmul, nu mi-l platea deloc. La Woody Allen era asa, dar macar ma bucuram ca l-am vazut.”
***
cum a convins o pustoaica de 22 de ani 3 actori mari sa joace in filmul ei de licenta aflati din aplicatia Cinefili in Delta, unde impreuna cu Irina Margareta Nistor relatez lucruri simpatice din festival. va rog tare sa cititi cronica Irinei – pentru fiecare intimplare de ieri are o trimitere cinematografica, iar rezultatul e ca o mini istorie de cinema.
***
la editia IX a festivalului de film Anonimul sunt corespondent Vodafone, parte din proiectul Cinefili in Delta.
de miine incepe festivalul de film anonimul, iar asta inseamna ca miine seara o sa fiu intr-un colt de rai numit sfintu gheorghe.
dintr-un motiv pe care nu mi-l explic, festivalul anonimul are pentru mine un sentiment de familie;
am fost de mai multe ori la TIFF, am mai multi prieteni care lucreaza la cluj pentru festival, il stiu pe Tudor Giurgiu dinainte de a o cunoaste pe Miruna Berescu (primul director TIFF, a doua director Anonimul). as avea deci motive sa ma simt “acasa” la Cluj. imi place la TIFF foarte mult, dar niciun alt festival la care am fost nu -mi da acest sentiment ca Anonimul.
anul asta Tudor Giurgiu are doua filme prezentate pe durata festivalului (un scurt metraj – Un alt craciun- si lung metrajul Despre oameni si melci)
poate ca are legatura cu echipa de organizatori mai mica – pe care o stiu aproape integral. despre niciun membru al echipei altui festival nu stiu cum s-a casatorit, cum a devenit parinte si alte detalii de familie, cum stiu despre gasca din spatele Anonimul.
poate are legatura cu specificul festivalului pentru ca totul se petrece intr-un spatiu mic si nu mai exista distanta intre vedetele invitate si restul publicului.
poate are legatura cu delta. nici nu stiti cum fac strainii cind ajung acolo. anul trecut am mers in masina cu 3 muzicieni germani care sustineau un concert in festival. s-au plictisit pe drum – 4 ore cu masina , pe caldura, a fost destul- , au mai prins viata cind s-au suit in barca si-am pornit prin delta… dar cind am ajuns la sf gheorghe si mergeam cu barca prin stufaris, soarele era la apus, ziceau non stop “it’s heaven! amazing” 🙂
oricum festivalul e special pentru ca e facut de oameni aparte. si-mi place ca si vodafone s-a prins de asta. ad-urile din acest an sunt geniale (vreau sa-l cunosc pe domnul care le-a scris, sigur a fost la anonimul)
***
merg in festival ca sa continuam impreuna cu Vodafone si Irina Margareta Nistor proiectul de anul trecut “cinefili in delta”. e mai greu de data asta pentru ca anul trecut eram 3 bloggeri si puteam compensa cumva munca Irinei, acum sunt doar eu fata in fata cu ea care este un super jurnalist, nu doar un critic de film f bun. plus ca stie toate toate filmele din festival pentru ca ea le-a selectionat (la scurt metraj) sau le-a subtitrat (lung metraj).
pe pagina de facebook vodafone veti afla zilnic informatii de la festival si, cum spuneam si anul trecut, mi se pare o initiativa minunata: sa pui informatii culturale -live – intr-un spatiu in care nu sunt foarte multi oameni interesati de un asemenea festival de nisa si sa-i faci cumva sa citeasca acele informatii – premiindu-i daca stiu sa raspunda la intrebari -, e o forma subtila de culturalizare. si-mi place f mult proiectul.
***
miine ma duc “acasa”, la anonimul. va voi relata din colt de rai in fiecare zi.
**
am si eu o “tanti sanda” la care maninc macar o data pe durata festivalului. face o salata de peste cu ceapa marinata vai vai vai …
* text de Noemi Revnic
“WHY DEMOCRACY?” Este numele festivalului de film documentar dedicat democratiei si drepturilor omului care se desfasoara la MTR in perioada 3-8 august. Organizatorii acestui eveniment sunt British Council si Asociatia Pro Democratia . Au fost selectate 22 de filme documentare proiectate pana acum in peste 200 de tari, cu o audienta de peste 300 de milioane de spectatori. Nu va asteptati la filme cu happy end si sirop, ci la subiecte destul de dure care fac parte din realitatea acestui secol care isi poarta razboaiele si mascaradele politice in fata televizorului si mai nou, pe Facebook si pe twitter. Actiunea filmelor se desfasoara in Marea Britanie, Bolivia, China, Croatia, Cuba, Danemarca, Republica Democrata Congo, Egipt, India, Iran, Italia, Kenia, Republica Liberia, Pakistan, Rusia, Africa de Sud, Spania si Statele Unite ale Americii. Filmele sunt in limba engleza si au subtitrare in limba romana, iar intrarea este libera. Aici gasiti mai multe detalii despre acest festival inedit si programul filmelor.
Destul de aproape de MTR, pe strada Mahatma Gandhi se afla Galeria AnnArt, care va asteapta pana in 8 septembrie cu “artZoom de vara”, o expozitie cu 34 de lucrari de pictura, sculptura, grafica si desen semnate de Sorin Ilfoveanu, Stefan Caltia, Laura Covaci, Francisc Chiuariu, Dorin Cretu, Adrian Ilfoveanu, Mircea Roman, Paul Neagu, Vladimir Setran, Constantin Rusu, Paul Timofei si Monica Timofei. In plus, joia este ‘’jour fixe”, cu limonada albastra, creatia statement a galeriei. Aici gasiti mai multe detalii
Un weekend minunat va doresc si un august cu soare si ceva ploi calatoare.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
