Am vazut-o pe Maria Popistasu ( Legaturi Bolnavicioase, Marti, dupa Craciun) la TIFF, pe fuga (am fost la concertul ei cu Electric Brother, de unde cu putin noroc va arat si o inregistrare curind) si pentru ca stiam despre bijuteriile pe care le face, am rugat-o sa-mi povesteasca despre proiectele pe care le are intre munca la doua filme.
I-am spus atunci despre o conversatie cu Ethan Hawke in care povestea ca cel mai important lucru pentru el ca actor e cum si administreaza timpul si mintea, in perioada dintre proiecte. In contextul acesta am rugat-o pe Maria sa-mi raspunda.
*
Mi-ai zis sa iti scriu cateva randuri in care sa spun de ce fac lucrurile pe care le fac pe langa actorie. M-am tot foit si l-am intrebat si pe barbata-miu in prealabil, crede el ca eu sunt acum intr-o criza? Raspunsul a venit prompt, calm si rece, ceea ce ma face sa cred ca nu m-a protejat, ci mi-a spus exact ce crede. Asa ca m-am relaxat si dupa alte sondari mi-am dat seama ca, in fapt, eu am fost tot timpul asa.
Cred ca a inceput ca o chestie de conjunctura. Parintii mei lucrau si, ca sa nu ma stie cu cheia de gat aiurea prin parc pana se intorc el de la serviciu, m-au inscris la toate cercurile de la casa pionierilor si soimilor patriei. Asta ma tinea ocupata si cred ca ma ajuta si sa imi depasesc un fel de deficienta de concentrare de care am suferit si sufar inca.
Am facut un exercitiu si am incercat sa insir toate cluburile si cercurile pe care le-am frecventat: balet, desen, engleza, gimnastica ritmica, modelaj, gimnastica sportiva, aerobic, franceza, Clubul de geografie si stiinte naturale, cercul de muzica de la scoala, cor la Casa Armatei, alaturi de inca 4 vecini de varsta mea, un club de dans de la Rapsodia cu aceiasi 4, o sedinta de karate la care tin ca la ochii din cap si un fel de club de indemanare, care nu mai stiu cum se numea, in care tin minte doar ca faceam niste impletituri si niste vase de udat din niste recipiente reciclate. Apoi, mama ne-a facut haine asortate toata copilaria la masina de cusut Veronica, iar eu nu mai stiu cand am fost lasata sa prestez croitorie pentru prima data.
Tata m-a indemnat tot timpul sa stau pe langa el cand repara cate ceva asa ca stiu sa pun un intrerupator pe fir, daca e nevoie. Apoi am facut arte plastice cu scenografia ca alegere principala si, mai tarziu, actorie.
Acum, anul asta adica, am facut un curs de bijuterie si am de gand sa lucrez o zi pe saptamana in atelier, am facut niste fete de masa brodate pe care le am intr-un magazin din Bucuresti si o serie de aproane pentru bistroul “La Bonne Bouche” si am raspuns cu entuziasm invitatiei lui Electric Brother. Am cantat trei piese in concertul de lansare al noului album, si mai apoi la B’estfest, inainte de L.A.M.B.
Cred ca tarie ca sunt o fata harnica, ca am un fel de energie in plus pe care simt nevoia sa mi-o canalizez catre lucruri palpabile in final. Asta ca sa nu am senzatia ca ma irosesc sau ca pierd vremea. Imi place sa fac film mai mult decat orice altceva, dar as fi ipocrita sa declar ca e viata mea si cred cu tarie ca n-as muri daca nu s-ar lega proiecte mai departe.
Maria Popistasu, 15 iulie
*
Cind pui o intrebare intr-un interviu, nu te gindesti decit la raspunsul pe care urmeaza sa-l obtii. Pentru ca el va face parte dintr-un articol la care tu ai deja o structura in cap.
Uneori, raspunsurile care-ti vin iti schimba optica si te ajuta sa te reevaluezi pe tine, ca jurnalist. Si sa-ti dai seama ca intrebarile tale au si alte urmari.
Asa mi s-a intimplat mie cu raspunsul Mariei Popistasu. Mi-am dat seama ca intrebarea mea, care era un pretext ca sa va povestesc pe blog despre bijuteriile sale, pentru ea a fost un motiv de analiza personala.
M-a speriat putin impactul intrebarii mele si, ca sa nu ma gindesc prea mult la ce alte urmari au avut alte intrebari din interviurile anterioare (de genul “de ce ma vede asa?”, “oare cred oamenii lucrul asta despre mine?”), imi spun – pentru moment – ca Maria e mai analitica si introspectiva, ca e felul ei de a analiza profund lucrurile cu care intra in contact.
Iata unul dintre inelele create de Maria; l-am luat de la mina unei prietene si l-am fotografiat pe piciorul meu pt ca altceva nu aveam la indemina.
