Doi pusti de 18 ani, cu super roluri in filmele momentului, The Reader, respectiv Slumdog Millionaire.
*
Kross e incredibil in The Reader. Secventa mea preferata e la masa cu parintii, dupa prima lui experienta sexuala. Complicitatea din ochii lui, masculinitatea care creste pas cu pas. Mmmmm
Iar Stephen Daldry, regizorul, face ceva incredibil cu el; reuseste sa-l transforme cu fiecare noua confruntare sexuala din pusti in barbat. Ca look, ca gesturi, ca prezenta.
Asta micu’, neamt de origine, e la Berlin in sectiunea de tineri actori pe care sunt cu toti producatorii cu ochii. Vor cam fi contracte pt el.
*
Patel e f f talentat. Dupa ce-l vezi ai un mare regret. Cu o fatza ca a lui, cinematograful international nu-i va putea oferi decit roluri de teroristi, naufragiati acidentati, bad guys.
E fara indoiala un fel de discriminare. Sper sa se bucure suficient la Oscar, cit e personajul bun:)
tot vreau sa scriu ca asta a fost preferata mea. si ca l-am bodoganit in gind pe zafiu ca nu i-a dat nota mai mare.
mai zaff, mai.:P
*
Pleaca – Tina si Cornel Ilie de la Vank.
*
domn Cornel Ilie scrie f bine. lucreaza la un roman, dar nu vrea sa-l arate nimanui:) inca.
mmmm?
Manuela Harabor e mama lui Cristi Popa in serialul nou de la Antena 1, fetele Marinarului. Pentru mine si prietenii mei, e un mare motiv de amuzament. S-au auzit chiar si glume de genul “daca as fi in locul Manuelei, as avea probleme emotionale ca sunt mama lui Cristi intr-un film”
Acum banuiesc ca e mama naturala in film, nu adoptiva or smth. Ea are un pic peste 40 de ani, el are aproape 30. Deci Manuela nu sta bine.
*
Cristi Popa e un actor foarte frumu. Foarte foarte frumu. Si joaca in piesele lui Radu Afrim, asa ca l-am vzt de aproape.
Cu fetele din gasca fac mereu lobby la domn Afrim cind il distribuie, sa ne primeasca la repetitii. Recunosc, eu am iesit cistigatoare si am fo si la repe si la cafele:)
*
Aici o foto cu Cristi si Nico din Bjork of cors, facuta de Radu Afrim.
radu e de citeva zile la sfantul gheorghe unde monteaza o noua piesa.
desi monteaza peste tot in tara, si-s si alte orase de care cred ca se simte mai apropiat emotional, tehnic – pt el – sfintul gheorghe e acasa.
acolo a pus Alge. (si De mina, pe care eu n-am vzt-o).acolo e Fatima – o actrita coregrafa care mie imi place foarte foarte tare. acolo s-a mutat acum elena popa ( bunica din plastilina)
fotografia asta este de astazi. fetele din piesa lui radu. printre flori.
foto by radu afrim
pe blogul lui radu afrim si o foto cu fatima. zilele viit, daca ma mai lasa, mai pun o foto si cu un baiat frumu:)
“I don’t try to sympathize with my characters, I just try to empathize with them. To try to understand. If I sympathized with the characters I would make idealized, romantic characters out of them, which I don’t do. I don’t idealize them, I just do normal characters, not very sympathetic, but just the way they are. I think I do this in films that are made in the shape of a question, not in the shape of an answer. They just try to make a very open statement and it is down to anyone’s subjectivity to find his own answer to that.”
Isabelle Huppert
*
Am vzt in week endul acesta Pianista, filmul lui Michael Haneke. Habar n-am de ce l-am sarit la vremea lui. Ma bucur insa ca nu l-am vzt atunci, pentru ca ar fi fost ca la Bleu-ul lui Kieslowski: as fi stat in casa, prêt de citeva zile, incerc sa reinvat sa respir. Acum, anii din buletin, antrenamentul stomacului si emisiunile timpite de la tv, ma ajuta sa ma recuperez mai repede.
*
Mai jos e secventa mea preferata din film. Ana (care mi-a dat filmul) spune ca e si secventa preferata a lui Haneke. Nu vreau inca sa ma uit pe dvd la interviurile cu regizorul si cu actrita ( Isabelle Huppert) ca sa nu-mi stric lumea pe care mi-am creat-o in capul meu. Tot Ana mi-a zis ca si Haneke spune ceva similar, cum ca refuza sa dezvaluie unele chei din scene pentru ca fiecare spectator isi formeaza o lume a lui, isi da explicatiile lui. Stiam io ca iubesc pe cine trebuie:)
*
Aveam si cartea (Pianista, Elfriede Jelinek, Polirom) undeva prin casa. Azi noapte, cind nu mai puteam respira si-am oprit o clipa filmul, am cautat-o. Dar sunt prea multe carti pe aici si efortul mi s-a parut mare. Astazi mi-am cumparat alta. Am deschis-o la intimplare: secventa cu baia publica. Mult mai dura si mai agresiva decit rafinamentul, finetea si detaliul nimicului din film. O fac cadou. Dupa reperele mele, nu se ridica la nivelul filmului.
*
In secventa de mai jos, Erika – profesoara de pian – se prezinta iubitului ei. N-are exercitiul relationarii cu barbatii, nu stie sa vorbeasca cu ei. N-are niciun fel de exercitiu de relationare si se ascunde in spatele perfectiunii (din muzica) ca sa se protejeze. Erika are preferinte sado maso si-i scrie iubitului o scrisoare pe care-l pune sa o citeasca in timp ce ea il priveste. Apoi il confrunta cu ce a citit. Imi place mult cum Huppert ( e maiestria ei aici, de asta nu numesc personajul – Erika) isi prezinta arsenalul erotic: inocenta, vulnerabila, angoasata. Ca o fetita care-si scoate jucariile la control, sau isi prezinta caietele de tema profesorului. Pentru iubitul ei a pierdut controlul, se expune asa cum e.
Desigur, il sperie. Dar asta e alta discutie.
Toata bucuria acestui film e ca doar expune. Nu da niciun verdict, nu da nicio explicatie, nu-ti ofera foarte mult background despre personaje.
N-am mai vzt de mult un asemenea control al detaliilor, al lucrurilor mici care pot genera raspunsuri mari. Un firesc care, in banalitatea lui, te darima. O constructie care creste pas cu pas, te omoara usor, te face sa-ti spui “ok, renunt, nu-l pot duce la capat, ma chinuie prea tare”, dar te tine lipit de ecran. Si cind te poti detasa si-ti doresti sa deconstruiesti ca sa intelegi cum de te-a fct regizorul sa ajungi in starea aia, iti vine sa-l iei acasa pe Haneke, desi banuiesti ca ai avea o viata f f f grea cu el.
Am scris asa de mult de el, cu gindul ca poate va conving sa-l vedeti.
23 de ani. Nina in cea mai de succes montare britanica a Pescarusului lui Cehov. (acum montarea a fost dusa si la New York)
revelatia de la Sundance de anul acesta ( An education – cu Emma Thomson si Peter Sarsgaard), viitoarele filme cu Natalie Portman, respectiv Johnny Depp.
Two years into his job as a features writer at a South Florida daily newspaper, J.C. Hutchins left the newsroom to follow his dream: writing a novel. Thirteen hundred pages later, Hutchins finished 7th Son, a thriller about human cloning. Then, reality set in: no one would publish it. But Hutchins has found a way around the first-time writer’s heartbreak — and he is now part of a technological wave that may carry writers into a next age of publishing.
*
la noi, razvan penescu cu liternet.ro a fost primul care a scos carti on line, care au ajuns sa fie luate in seama si nominalizate pentru debut de catre asociatia editorilor din romania.
Am doua motive pentru care va invit sa cititi urmatorul text.
1. E felul meu de a saluta spiritul de echipa al celor de la cursul de jurnalism narativ de la CJI ( editia de avansati). Sunt dincolo de orgolii de autor, se ajuta intre ei pentru a-si publica subiectele, si le promoveaza unul altuia. Chapeau!
Ok, sunt tineri; dar tocmai asta e frumusetea, pentru ca ai mai mari si mai intelepti nu prea fac asta.
2. E un exemplu bun ca scrierea narativa salveaza un subiect. Cred ca asta e solutia pentru tabloidizarea care ne ataca din toate partile (m-am dat cu parerea in directia asta in JN de azi).
Personajul din textul urmator nu are nimik spectaculos (in limitele pe care le cere spectaculosul din/de presa), n-are o viata extrema si nici probleme existentiale majore. Insa pentru ca viata ii este (de)scrisa intr-un fel special, o traiesti/citesti cu suspance.
Nu scriu asta pentru ei (cursantii de la CJI), caci ei stiu muuult mai bine decit mine lucrurile acestea. Scriu pentru noi, astialaltii care spunem repede cind citim asa ceva, “dar si eu puteam sa fac asta”. Practica ne omoara insa:)
Banuiesc ca au fost cel putin trei drafturi la story-ul asta si vreo 2-3 saptamini de munca.
via casa de discuri, A&A Records/Warner Music Licensee
Succesul fenomenal al turneului Madonna, Sticky & Sweet, deja declarat cel mai extins turneu din cariera artistei, va continua si anul acesta incepand de pe 4 iulie in Londra. Conform site-ului http://madonna.com/news/ suntplanificate opriri in Romania, Ungaria si Serbia.
“Aceasta e prima oara cand fac asta. Nu am mai extins nici un turneu pana acum. Sunt incantata sa plec din nou la drum, sa vizitez locuri in care nu am mai fost pana acum si sa ma intorc in locuri pe care le iubesc”, spune Madonna despre noile date de turneu.
NEW YORK (AP) _ John Updike’s publisher says the author has died.
*
humanitas fiction tocmai ce a scos prima carte din tetralogia Rabbit, Intoarcerea lui Rabbit.
*
pentru cine nu s-a intilnit macar cu “Vrajitoarele din Eastwick” (cartea, da – filmul e bonus track- si are si o continuare recenta The Widows of Eastwick), “Centaurul” (aparuta in Colectia Cotidianul) sau “Teroristul” (aparuta la Humanitas), iata un interviu cu updike
citesc de citeva ore bune blogul lui md – mihai dinu, creierasul muzical de la gold fm, fost creieras muzical de la rfi (radioul care a dat cei mai cool oameni de presa din generatia mea)
*
recunosc cite un muzicant si am cite o speranta “ok, stiu si eu cite ceva, nu sunt foarte ignoranta”
descopar reactii similare la concerte pe care le-am vzt si eu si el (dezamagiri sau incintari) si prind curaj “hai ca am si eu un pic de gust, or macar bun simt”
dar intre secventele astea scurte sunt descrieri – multe, foarte multe – atit de pertinete, matematice, clare, simple, concise, incit ma enerveaza ca poate sa puna in cuvinte ce senzatii iti da muzica (“io fac bani din cuvinte, cum de nu pot io si poate el?!”); etichete super bine lipite de albume.
zeci de muzici si de nume de care n-am auzit in viata mea. (bine, nici de Killers n-am auzit pina azi pe la prinz.).
si-un detaliu simpa tare pentru mine: cum a ajuns In a manner of speaking in difuzare la delta rfi.
*
cintecul nouvelle vague inca ma mai salveaza in momentele in care stau cu ochii in computer si zic: cum naiba scriu ce am de scris/zis?
l-am ascultat prima data (la delta rfi) intr-o vreme in care tocmai o luam de la capat. cu job, cu viata, cu tot.
de fiecare data cind il ascult, am senzatia de “ok, o iau de la zero. pot sa experimentez si sa ma bucur de orice ca si cum ar fi prima data. doar sa am curaj.”
CNC a decis ca filmul Milk ( azi cu 8 nominalizari la oscar) este “interzis minorilor”.
asa se intimpla cind in comisie sunt oameni care nu-s deschisi la minte.
vestea nashpa e ca genul asta de oameni sunt lasati in continuare sa ia decizii, vestea buna e ca, la ce penurie e prin cinematografe, tinerii isi vor descarca filmul de pe net si-l vor vedea oricum.
CNC a incurajat pirateria. Si-i face reclama filmului:)
fiica adoptiva a actorului Peter Falk ( domnul Colombo) se cearta cu sotia acestuia pe tema cine sa-l gazduiasca pe ultima suta de metri din viata. o fac la tribunal, pentru ca sunt interese financiare mari.
colombo are alzheimer.
procesul mama-fiica a inceput azi.
*
in masina pe drumul catre casa, vorbeam cu ana si noemi despre Alzheimer. nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns la asta, dar le-am povestit de cartea “Losing My Mind: An Intimate Look at Life with Alzheimer’s”, un jurnal al unui domn -Tom DeBaggio – care la 57 de ani a fost diagnosticat cu alzheimer si a scris tot ceea ce simtea pina cind, la propriu, si-a pierdut mintile.
cind am ajuns acasa, aveam pe mail stirea cu colombo.
sumbre coincidente.
…de oameni care traiesc (sau nu) in acelasi timp cu mine… despre ce ati visat sau doriti sa visati…de la visatori care vor sa-si vada visul realitate…pe o scena.
OFER POSIBILITATEA TRAIRII LOR INTR-UN SPECTACOL DE TEATRU APARTE.
PS. CINE CREDE CA VISUL SAU POATE FI IMPARTIT?
CINE ARE CURAJUL SA-SI TRANSFORME POVESTEA INTR-O REALITATE IMEDIATA…SA-MI TRIMITA VISUL.
Data limita a trimiterii textelor: 31.01.2009
PREMIERA PROIECT: 1.03.2009
LOCUL: Teatrul Dramatic Fani Tardini – GALATI
*
un prieten m-a rugat sa-i anunt proiectul. daca aveti vise de impartasit, va rog, trimiteti-le la eugene_fate@yahoo.com
Porn is not No. 1.
I’ve actually been puzzled by the decrease in visits to the Adult Entertainment category over the last two years. Visits to porn sites have dropped from 16.9% of all site visits in the U.S. in October 2005 to 11.9% as of last week, a 33% decline. Currently, for web users over the age of 25, Adult Entertainment still ranks high in popularity, coming in second, after search engines.
De câteva zile, agenţiile de presă au anunţat că filmul “Road to Perdition” nu mai există, fiind considerat nerealizat vreodată şi retrăgându-i-se dreptul de difuzare pe orice canal sau suport. Munca lui Paul Newman şi a lui Tom Hanks, nominalizările la Oscar, ba chiar şi statueta câştigată de directorul de imagine Conrad L. Hall au fost anulate, iar premiul i se va retrage câştigătorului.
( din Jurnalul National, de saptamina trecuta. mi-am reamintit de asta intr-o discutie lunga la ceai cu razvan)
in Germania, Degete mici a batut Man in the dark. adica Filip Florian s-a vindut mai bine decit Paul Auster. detalii aici
la vremea lansarii ei, m-am indragostit cartea asta. nu era cu fraze prin care sa urle autorul : sunt destept, sunt cel mai destept, stiu o multime de neologisme. nu era nici cu amintiri din experienta iubirilor adolescentine, cum sunt cele mai multe dintre cartile scriitorilor tineri. avea o lume a ei, creata in detaliu, in cuvinte simple si cu multe intelesuri.
inca o mai iubesc si mor de drag cind vad ca e apreciata si afara.
*
peste o luna va fi lansata si in America. astept cronicile din The New Yorker 🙂
