Category : diverse

am un cintecel doar pt mine: “cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu”

“cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu/ zici ca-mi rupi picioarele daca nu/ cred si azi in ce pot eu.”

***

obisnuiesc sa spun asta cu “totul e doar in capul tau, poti mai mult decit iti imaginezi”, am spus-o si aseara unui prieten caruia – ca noi toti, din cind in cind – i se pare ca are mai mult de dus decit poate tine pe umeri.

“ai mai zis asta”, a replicat el.

“sigur, mi-o zic si mie aproape in fiecare zi pentru multe lucruri.”

“nu nu, a aparut si intr-un cintec”

asa mi-a adus aminte de darul special pe care Andrei Leonte si Ioana Blaj, prietenii mei dragi, mi l-au facut de ziua mea acum 2 ani. un cintecel despre lucrurile pe care le-au aflat de la mine, un cintecel despre prietenia noastra.

cum mi s-a parut foarte simpatic ca ne-am adus aminte de cintecel chiar cind incepe sezonul 3 X Factor, m-am gindit sa-l fac din nou public ( il pusesem pe privat, dupa o zi de expunere).

pentru cei care nu stiu, Andrei Leonte a cistigat X factor sezonul 1, iar Ioana Blaj este una dintre actritele tinere cele mai bine cotate, anul viitor o sa o vedeti in doua filme foarte frumoase.

2395

on writing Kurt Vonnegut

“Write to please just one person. If you open a window and make love to the world, so to speak, your story will get pneumonia.” Kurt Vonnegut

1541
marie claireeu in marie claire de septembrie

eu in marie claire de septembrie

Astazi Ana Maria mi-a adus aminte ca e o pagina cu mine in Marie Claire. o descoperise la coafor.

Am vrut sa o pun pe blog la citeva zile de la aparitie, dar m-am luat cu treburile si-am uitat.

in pagina asta e vorba despre nimicurile care-mi fac mie viata mai frumoasa si care, tocmai de aceea, nu prea mai sunt “nimicuri”…

 

Rasfat: Inghetata cu turta dulce, cognac in combinatie cu pepene galben

Obicei: Ma trezesc la 6 dimineata, chiar si in vacanta. Pina la 8, citesc sau vad filme. Una dintre cartile mele preferate e The New Journalism, Conversations with America’s Best Nonfiction Writers on Their Craft

Dimineata: Mi-o petrec in Parcul Cismigiu cu o cafea neagra in mina, plimbindu-ma pe alei. Am si o terasa preferata, la debarcader.

Ador Caii: cred ca avem multe de invatat in comunicare de la cai. La sfirsitul lui iulie, am facut si exercitii de horse wisperer cu un trainer special.

Muzica: Uneori masor distantele in Fiecare, o piesa VUNK de pe albumul Nu scapa nimeni.

Colectie: Adun ceasuri vechi. Am unul rar, Omega 1882, de care sunt foarte mindra.

Flori: Am tot felul de plante pe care nu le gasesti, de obicei, in casele oamenilor: levantica, vita de vie, cafea.

Rasfat: Nicio zi fara Caudalie Divine Oil. E ca un balsam pentru pielea mea.

New York: In Ajun de Craciun cautind Strada 34 colt cu Chelsea ca-n filmul Miracolul de pe strada 34

Imi plac povestile: le vad oriunde  pe strada, in aeroport, la metrou. As vrea sa ma pot opri citeodata din a intreba “pot sa scriu despre asta?”

le-am citit acum pentru ca voiam sa le pun pe blog, ca sa ramina (mai ales ca povestesc rar despre lucruri concrete din viata mea), si mi-am dat seama ca daca as fi citit asta despre o persoana pe care nu o cunosteam, as fi invidiat-o putin. pentru ca are o viata foarte frumoasa.

citeodata e nevoie de o privire din afara, de intrebarile altuia la care sa dai raspunsuri, ca sa nu uiti ca viata ta e frumoasa. si speciala.

multumesc frumos Oana Botezatu pentru intrebari. Love u , Marie Claire Girls.

 

 

5175
fmob_w-140RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

Ne petrecem timpul in birouri si remarcam ca se schimba anotimurile in varianta lor de dupa ora 18.00.
In week end-uri suntem atit de bositi, incit ni se pare ca nu mai avem putere sa facem nimic.
Dar habar nu avem ca, din momentul in care incepem sa facem ceva, viata noastra devine mai frumoasa.

*
am fost printre cei care credeau ca o parte din stresul si nemultumirea mea vine din activitatea de la birou. poate ca venea, dar nu in cantitatea in care eu o estimasem.

mi-a luat ceva vreme sa descopar ca lucrurile pe care nu le faceam erau de fapt cheia pentru o viata mai buna: mincarea, sportul, cit de mult imi acord timp ca sa ma cunosc pe mine – in programe specializate sau citind chestiuni care sa-mi lumineze mintea,

*

ieri am fost la prietenii mei de la Raiffeisen. desi ei au o munca foarte serioasa si sunt sigura ca, de foarte multe ori, e cu un nivel de stres foarte mare, ei sunt atit de simpatici incit ii intilnesc la teatru (festivalul Undercloud), la maratoane sau… ca acum intr-un program initiat de ei cu multa miscare si voiosie.

un program intern foarte foarte smart despre nutritie, sanatate, sport, parenting, dezvoltare personala. se numeste RStyle si e o platforma care la care au acces angajatii.

ieri – ca sa marcheze – inaugurarea platformei RStyle, 130 dintre angajati au participat la un flash mob. s-au antrenat 4 ore, pe grupe, sub coregrafia lui Edi Stancu si cu ajutorul prietenilor lui din baletul care-i poarta numele si-au iesit in public sa faca un dans – in patru ritmuri diferite – expusi validarii publicului.

imaginati-va oameni care stau in birou zi de zi – erau printre ei directoarea de HR a bancii, unul dintre directorii mari, dar si multi sefi de departamente. tineri sau mai putin tineri, supli sau mai putin supli, femei si barbati, cu motricitate si aptitudini la dans sau nu.

s-au antrenat 4 ore cu bucurie (au fost momente in care au zis “nu mai facem pauza, mai repetam putin”) ca sa bucure alti oameni intr-un mall din Bucuresti. pentru 3 minute cit a durat dansul.

iar dansul lor a fost atit de frumos incit oamenii din mall au cerut un bis. si l-au mai facut de 2 ori:)

au plecat de acolo bucurosi, plini de adrenalina venita din aplauzele unor oameni care erau surprinsi ca 100 de persoane danseaza energic intr-un mall, s-au dus inapoi la birou si pun pariu ca au avut o seara minunata.

sigur, au fost obositi, dar au fost bucurosi. pentru ca au facut ceva frumos impreuna cu colegii si prietenii lor, pentru niste oameni pe care nu-i cunosteau si, in plus, au facut miscare. si-au lucrat cu ei ca sa-si depaseasca limitele si zona de confort.

despre asta e noua platforma Raiffeisen si sper ca toti simpaticii din banca sa vor bucura cu drag de ea. puteti afla detalii despre RStyle aici.

***
miine va povestesc cit de multe lucruri inveti cind participi la un flashmob

foto Alexandru Busuioceanu

1782
taxi(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

ieri in taxi am purtat o conversatie simpatica cu un taximetrist; un domn la 50 si putin de ani, tocmai primise de la compania la care lucra o tableta cu aplicatie android prin care clientii puteau ajunge la el.

– vedeti unde a ajuns tehnica asta? vine clientul prin calculator, mi-a zis el amuzat.

– nu e chiar un calculator, e un fel de calculator telefon, i-am replicat eu.

si puteti face o multime de alte lucruri cu el.

– ma gindeam intr-o zi, cind mi-au zis ca-mi dau si mie android din asta, ca vom ajunge in citiva ani sa facem totul cu telefonul: la metrou platesti intrarea cu telefon, clientii vin cu telefonul, ii vad in masina cum scriu la stop sau chiar in trafic. si ciobanii au telefon si facebook din ala, am vazut la televizor. probabil undeva in lumea asta e un om cu un telefon mai bun decit al meu care sta la soare si-si rezolva afacerea. dar nu sta si da telefoane, doar scrie lucruri acolo catre clienti. cred ca poate si semna contracte cu telefonul, nu?

– in tarile in care semnatura electronica e recunoscuta, poate si semna contracte, da.

– eu n-am avut telefon cind eram tinar. nici din ala fix pentru ca pe vremea mea era greu de obtinut un telefon si era cu… cuplaj. nici nu cred ca stiti asta. adica ridicai telefonul si puteai sa-l auzi pe cuplaj cum vorbeste. asteptai sa termine el de vorbit ca sa suni si tu unde aveai nevoie. va dati seama unde a ajuns tehnica? va imaginati unde vor fi copiii dvs?

puteti citi continuarea intimplarii pe site-ul romaniiauinitiativa.ro, aici. un proiect Vodafone Romania.

1578
balet1despre scris ca despre dans

despre scris ca despre dans

toata lumea poate sa danseze. chiar daca asta inseamna o miscare fara ritm si fara sens pe o muzica oarecare. sau inseamna cea mai sofisticata coregrafie care necesita motricitate, mobilitate.

toata lumea poate sa scrie. chiar daca asta inseamna o compunere banala care descrie vacanta de vara. sau inseamna un roman a carui structura te lasa cu gura cascata.

ginditi-va la scris ca la dans.

nimeni nu poate sa transforme un dans intr-o opera de arta daca n-a studiat zeci de ore, daca nu a invatat pasii de baza, structurile si daca nu exerseaza continuu.

daca vreti sa scrieti, incepeti prin a studia. prin a citi -destructurind – scrieri celebre. ca sa invatati pasii de baza. si, ca la dans, faceti actiunea/scrieti ca sa exprimati o emotie pura, ca sa arati emotia publicului. nu ca sa va expuneti pe voi.

in dans, dupa ce ai studiat ani de zile pasii de baza, iar corpul tau a capatat o rigoare si o forma, poti incepe sa creezi in interiorul unor structuri fixe. la fel e si in scris, e nevoie de rigoare, de exercitiu care sa modeleze gindirea pentru a urmari structura. e nevoie de o finete a utilizarii cuvintului pina cind emotia poate fi descrisa in forma pura.

***

mi-am petrecut ziua intre dans si scris. intre conversatii cu doua balerine superbe, texte de scris si/sau de editat textele altora.

poate de asta mi-a fost mai clara ca niciodata legatura intre scris si dans.

da, sunt unii care se nasc cu un har teribil de a pune emotia printre cuvinte, dar chiar si ei – ca sa transforme scrisul intr-o opera de arta – trebuie sa exerseze structurat… ca la dans.

 

3995
listeno scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

o scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

Dragi manifestanti Pro Rosia Montana,

Ma bucur ca iesiti in strada ca sa va sustineti opiniile. Ma bucur din mai multe motive.

Unul ar fi ca astfel, in macro, romanii invata ca e important si valoros sa-ti sustii parerea si ca, exact ca in proverb, “unde-s multi puterea creste”.

E un semn ca societatea civila prinde din nou viata. E parte din sistemul democratic.

Ma mai bucur pentru ca, in sfirsit, v-ati unit intr-o idee mai multi – de virste si pregatiri diferite. Si ca perseverati.

Ce nu ma bucura e ca nu respectati opiniile celorlalti, ca sunteti atit de fanatici in sustinerea voastra, indirjiti (parte din faptul ca nu va acorda lumea atentia pe care o doriti), incit incalcati si voi regulile democratiei; lumea voastra se reduce la “daca nu sunteti cu noi, sunteti sigur impotriva noastra. deci, HUO.”

Nu vreau sa generalizez, dar primesc injuraturi pe blog de la sustinatorii Rosia Montana, nici pe facebook nu sunt mai prietenosi si… viata bate filmul.

Putin mai devreme (later edit – putin dupa ora 15), in centrul capitalei, aproape de locul de manifestatii zilnice, m-a agresat un tinar. M-a recunoscut din fotografiile care apar pe facebook, banuiesc, si-a inceput sa ma injure si sa ma imbrinceasca pentru ca sunt dintre cei care “nu ies in piata, cei pe care i-au platit Rosia Montana, coruptii, jigodiile”.

A fost o altercatie scurta, i-am raspuns politicos si am trecut pe linga el in timp ce continua sa ma injure.

Dar n-a fost confortabil. Genul acesta de manifestari fanatice n-ajuta. Si n-au nicio legatura cu ceea ce ar trebui sa insemne, de fapt, iesitul vostru in strada.

Cum ziceam, nu generalizez, doar descriu o intimplare de acum citeva minute.

Mi-ar placea sa va vad diseara sau miine in Piata Universitatii cu macar o foaie A4 scrisa cu carioca pe care sa se afle urmatorul mesaj:  “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Ii apartine lui Ion Ratiu.

P.S. Si nu, nu m-a platit Gold Corporation sa scriu vreo litera sau sa-mi schimb vreun gind. Cind am crezut in ceva, am iesit in strada.

later edit: mi-ar placea sa stiu CINE si, mai ales, DE CE a facut un ad pe FB cu textul meu. a bagat ceva bani pentru ca apare la foarte multa lume.

later edit: cu exceptia comentariilor care includ injuraturi, orice alt comentariu este aprobat. “eleganta” si “relaxarea in a accepta si alte opinii” prezente in unele dintre comentarii sunt un suport perfect pentru ceea ce am scris mai sus.

cum poti vedea Vortice Dance – Dracula daca nu ai bilet la Enescu

Miine seara, la Opera, pentru prima data la festivalul Enescu din acest an o sa ma simt ca acasa.

o sa fie un spectacol emotionant. nu e dans, desi acolo e incadrat in momentele festivalului si desi se danseaza foarte mult. nu as numi momentul nici teatru-dans, desi se vorbeste mult in timpul show-ului.

e un performance la intersectia dintre teatru si dans si muzica clasica.

Vortice Dance este compania care are spectacol miine seara, iar partea frumoasa, care pune multa presiune pe portughezii care au miscat putin din lumea dansului cu coregrafiile lor, este ca acest show este inspirat de legenda lui Dracula.

sa joci in tara lui Dracula un spectacol inspirat de o legenda in care publicul local nu prea crede mi se pare miza frumoasa. n-am emotii pentru ei pentru ca stiu ca mitul Dracula este foarte foarte sintetizat si metaforizat.

daca n-aveti bilete pentru miine seara la opera, mai aveti o sansa sa va bucurati de un spectacol exceptional.

il veti putea live pe site-ul festivalului si va rog tare tare tare sa va faceti timp o ora, incepind cu ora 19.00 si sa va asezati in fata calculatoarelor. poate n-o sa va placa (desi ma indoiesc , uitati-va la filmuletul de prezentare), dar si chiar daca nu va place si abandonati dupa 10-15 minute de vizionare, tot sunteti dublu cistigati: ati experimentat ceva ce inseamna inovatie in acest moment in dans si… v-au mai ramas 45 de minute libere sa faceti orice. doar pentru voi.

***

spectacolul face parte din programul Intilnirile JTI pentru care eu iubesc aceasta companie (prin ei a venit in Ro Sylvie Guillem, una dintre cele mai mari balerine din toate timpurile) desi urasc tigarile:)

2245
1004541_10201407190235378_1463494361_nDEFINITION: Love—real love— is invariably the story of two troubled people

DEFINITION: Love—real love— is invariably the story of two troubled people

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

That’s the funny thing about real love, though. I’m not the first to make this observation, but it is never a fairy tale. It’s never a story in which two wealthy, healthy, perfect people fall madly in love and go on to have their flawless Happily Ever After. It’s also never a story about one perfect person choosing to love a broken individual out of altruism.

de aici

merge perfect cu cintecelul asta.

1727
5093b3af3f295fcf51640de8e7fd5adffotografiile s!mpa ale saptaminii 8-14 sept

fotografiile s!mpa ale saptaminii 8-14 sept

de foarte multa vreme (un reflex creat pe vremea cind lucram la revista) fac o selectie saptaminala de fotografii care-mi spun ceva. poate sa fie o haina, poate sa fie o ipostaza sau, pur si simplu, felul in care sta modelul la cadru ( o ipostaza surprinzatoare, chiar daca e studiata).

sau poate sa fie o fotografie newsworthy. de astazi voi face publice, la fiecare sfirsit de saptamina, selectiile mele de fotografii.

care sunt, intr-un fel, parte din educatia mea vizuala. modul in care incerc sa ramin update cu directiile in care merg lucrurile in moda sau design sau fotografie.

un moodboard saptaminal.

 

 

 

 

1549
SeanWilliams1suprinzatoare portrete din versuri

suprinzatoare portrete din versuri

stim ca fiecare muzician/ muzicant/ popstar isi pune in versuri o parte din viata si, implicit, cintecul e despre el/ea.
dar uite un proiect minunat despre cum versurile cintecelor tale te definesc … la chip.

un artist pe nume Sean Williams a creat o serie de portrete din versurile cintecelor artistilor pe care i-a desenat. proiectul se numeste Hip Hop Typo

justin timberlake

 

bruno mars

 

rihanna

 

Kanye West

 

 

mai multe dintre desenele dlui Willliams puteti gasi aici

1673
falafel simpa detaliuce se afla dincolo de tejgheaua Calif?

ce se afla dincolo de tejgheaua Calif?

falafelul S!MPA a ramas in meniul Calif si dupa ce s-a incheiat campania cu meniurile speciale ale bloggerilor, pentru ca a avut cele mai multe solicitari din partea consumatorilor. va multumesc mult.

falafelul S!mpa va fi disponibil de luni 16 septembrie atit la Califatul din Selari, cit si la cel din Iancului.

iata povestea din spatele acestei “creatii” gastronomice.

***

acum citeva luni, cind Radu Tanase, managerul Calif, mi-a zis “tu creezi pe bune ceea ce vom vinde la raft”, m-am uitat lung la el.

eu, practica si rationala, ma gindeam sa nu-i stric afacerea. voiam sa discutam care sunt produsele cu cel mai mare potential de vinzare, sa ma orientez catre ce ar costa mai putin, sa incercam sa facem lucrurile cit mai cost effective.

Radu a fost ferm: ‘tu alegi, gusti si prepari. ce ai produs, aia vindem”

si mi-am urmat ideea mea despre a crea o mincare vegetariana, cu ingrediente care sa fie afrodisiace, rafinate si care sa realizeze un mix surprinzator de arome si texturi in momentul in care o degusti.

de ce m-a lasat Radu sa fac orice vreau eu? raspunsul e dincolo de tejghea si e motivul pentru care m-am si implicat in acest proiect foarte simpatic

***

tot ceea ce se gaseste la Calif este produs “in house”, dupa retete autentice orientale. undeva in Bucuresti, aproape de Califatul din Iancului, e un laborator unde se prepara toate ingredientele care ajung in cele doua restaurante Calif.

si toate sunt facute pe bune. adica maioneza e facuta din oua, nu e luata de la hipermarket si altoita cu cine stie ce. in laboratorul acela exista o masinarie care invirte ouale si produce maioneza. cum exista masinarii (si oameni) care prepara patrunjelul pentru salata sau sosurile (facute cu ingrediente cumparate de la tarani).

stiu ca suna a SF si a publicitate, dar nu este. pentru cei care stiu pe ce baze e facuta afacerea Calif si cit de “nebuni” (in sensul frumos al cuvintului) sunt Radu si asociatul lui, Bogdan Jantea, aceste informatii par normale.

***

asa ca atunci cind Radu mi-a dat libertatea de a crea ceea ce vreau era sigur ca oricare dintre mixurile pe care le-as fi facut ramineau in identitatea restaurantelor lui pentru ca alegeam numai dintre lucruri autentice. (toate condimentele sunt aduse direct din Turcia, de la rafinati preparatori)

cind i-am zis ca as vrea sa punem rodie in salata de vinete, a trimis in urmatoarea clipa pe cineva sa cumpere rodie pentru a testa gustul.

si abia dupa ce a vazut ca e potrivit in mix-ul general, l-a interesat costul. semn pentru mine ca-i pasa mai intii de cum e produsul si abia dupa aceea transforma totul in business, in cifre.

Calif isi va extinde anul acesta, dar si in anii urmatori, activitatea cu citeva proiecte foarte inovatoare si-o sa va placa mult ce se intimpla acolo.

cum am vazut ca va plac show-urile cu inghetata pe bat pe care baietii de la Calif le fac in parcuri. (inghetata aia e mi-nu-na-ta, sa o gustati)

2574

Imitation is the sincerest form of flattery

mi-am pus pe perete acest citat “Imitation is the sincerest form of flattery” ca sa nu ma mai incrunt cind descopar ca incep sa existe oameni care se simt in locul meu – cu pasiunile, vorbele mele-, dar in viata lor – pe facebook-ul, blogurile lor. stiu, imi cultiv ego-ul.

1301
OnteachingJournalism1prima mea zi de blogging si o fapta buna

prima mea zi de blogging si o fapta buna

zilele astea am vorbit cu Chinezu despre o idee de campanie pe care o are pentru Blogal Initiative si mi-am dat seama ca eu nu imi mai amintesc care a fost prima mea zi de blogging.

m-am tot gindit – stiu de ce si cum am inceput blogul – dar efectiv prima zi, prima postare, prima propozitie nu o mai stiu.

***
am inceput sa scriu pe platforma yahoo360 acum niste multi ani cind prietenii mei Bogdan si Elena au plecat in Canada. Elena nu se adaptase in primele luni, ii lipseau zilele in care mergeam la teatru sau la film in gasca si Bogdan ne-a rugat sa scriem – fie si pe mail – despre ce mai vedem, ce mai citim ca sa simta si ea putin gustul de acasa.

stiu ca primele povestiri au fost pe mail, dar de la a treia sau a patra, tot bogdan a venit cu ideea sa le punem in spatiu public. asa mi-am facut cont pe yahoo360.

eu scriam pentru toata lumea – pentru ca restul erau lenesi, desi ei se scuzau ca eu scriu mai repede si mai frumos. mda.

dupa citeva luni aveam 10000 de oameni in comunitatea 360 care citeau despre spectacolele pe care le vedeam. imi aduc aminte ca, undeva pe atunci am fost la Constanta sa vad Inimi Cicatrizate si-a inceput dragostea mea mare (artistica, nu altfel:) ) pentru munca lui Radu Afrim, si pentru Nicoleta Lefter si pentru Lana Moscaliuc.

lucram la revista, stiam ce inseamna puterea contentului, am avut nevoie de inca doar citeva luni ca sa inteleg ca daca a aparut un public cititor e util sa am un plan editorial, sa scriu constant si intr-o anume identitate stilistica si, mai ales, sa ma mut pe o platforma mai performanta. m-am mutat pe platforma revistei pentru care lucram pentru ca, dupa 2 ani, timp in care am crescut coerent o comunitate, sa-mi cumpar propriul domeniu.

mai am inca 2 domenii cumparate si probabil ca voi mai cumpara inca unul curind, pentru ca peste inca 2 ani, sper, blogul asta va fi altceva.

***
Chinezu vorbea de prima zi de blogging comparind-o cu prima zi de scoala, dar nici despre aceea nu am nici cea mai mica amintire. Imi pare rau.
Pot descrie in detaliu emotiile unor oameni pe care i-am vazut bucurindu-se sau intristindu-se cu ani in urma, dar – in dreptul meu – imi aduc aminte foarte putine lucruri.

Ideea lui de campanie care e deja in desfasurare pe Bogal Initiative era pentru a promova o idee foarte simpatica a supermarketurilor Profi: dupa ce ai cumparat la ei, iti alegi o scoala dintre cele pe care le au in grija si Profi face o donatie scolii alese.

Zic sa stiti ca poate va faceti cumparaturile acolo.

Nu, nu m-a platit Chinezu sa scriu despre campania lui. Am discutat la telefon despre altele, am ajuns si la asta si m-a facut sa ma gindesc serios la prima mea zi de blogging. Daca amintirea mea poate face si o fapta buna, atunci sa fie:)

4067
Ascultacum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cind guvernul Ponta a dat ordonante peste ordonante si-a fost o mica lovitura de stat, iar eu am fost vehementa condamnind ce se intimpla, oamenii (de tv sau nu) s-au grabit sa zica despre mine ca-s platita de Basescu.

acum cind nu vreau sa ies in strada pentru Rosia Montana pentru ca nu cred ca asa se rezolva lucrurile si stiu ca multi dintre copiii aia cu strasuri sau tinte pe cozorocul de la sapca sunt in strada pentru nimic altceva decit socializare si citeva foto pe facebook, oamenii se grabesc sa spuna ca sunt platita de Rosia Montana.

(da, stiu ca in strada nu sunt doar pusti care se fotografiaza cu doua degete asezate la orizontala, in fatza gurii, in semn de nici nu stiu ce reprezinta, dar trec zilnic pe linga voi si, imi pare rau, nu ma convingeti ca stiti din cercetarea voastra/intelegerea voastra pt ce sunteti acolo. ati iesit, cei mai multi, pentru ca e cool si e un sentiment puternic apartenenta la un grup social. pe asta se bazeaza si cei care va aduna, intr-o tabara sau alta. )

cind am iesit in strada pentru ICR – dar eram contra majoritatii – s-a spus ca sigur am luat eu vreun ban pe vreo finantare de la ICR, ca doar m-am plimbat si pe la NY si pe la Paris si prin alte capitale ale lumii.

de fapt, n-am primit niciun cent de la niciunii dintre acesti oameni. dar judec cu capul meu – o fac bine sau rau, dupa propriile-mi repere – si am parerile mele in functie de care ma manfest in spatiul public.

faptul ca nu mai stam sa-i ascultam pe ceilalti si ca punem un zid imediat catalogind “e platit de x sau y” cind e impotriva a ceea ce gindim noi arata o mare ruptura in societate.

stiu ca nu mi se intimpla doar mie. daca ar fi fost doar in dreptul meu, nu era atit de important.

dar astazi, zilele astea, mai mult ca niciodata vorbim/urlam/scriem fara sa-i mai ascultam pe ceilalti.

nu vreti ca, pentru o zi, pentru doua zile, sa-i ascultati si pe ceilalti? si sa-i ascultati cu curiozitate proaspata, ca si cum acum ati descoperi pentru prima data argumente lor.

oricare ar fi CEILALTI.

2031
pandora-winter-charmsImi fac o bratara doar a mea :)

Imi fac o bratara doar a mea :)

in vara, pe cind blogul era in semi vacanta, am fost la o lansare speciala: colectia toamna iarna Pandora – bijuteriile cu poveste.

m-am bucurat de intilnire, ba chiar m-am emotionat la un filmuletz de prezentare in care asociau charme-urile (accesoriile din care fiecare isi construieste bratara) cu momente si amintiri frumoase din vietile oamenilor, dar la momentul ala nu ma prinsese poezia de a-mi face eu o bratara doar a mea.

intre timp, m-am apucat sa-mi construiesc prima bratara. sunt la acest nivel:

tintesc catre ceva de genul asta. dar mi-am promis ca imi voi cumpara cite un charm nou pentru cite un lucru bun pe care-l fac, deci am ceva de munca.

ma rog, cred ca va fi pe verde nu pe bleu, desi imi place f f mult versiunea asta, dar si ce am vazut eu in colectia noua este foarte simpatic.

uite citeva repere

 

 

 

singura mea problema este ca bratara cu cel mai mic diametru imi e mare:) dar sper ca odata ce pun multe charme-uri pe ea sa para mai mica ea, sau mina mea putin mai mare.

***

daca nu stiti care-i treaba cu bratarile Pandora pe scurt lucrurile stau asa: poti sa-ti customizezi singura bratara in functie de accesoriile pe care le alegi; charme-urile simbolizeaza fiecare cite ceva – de la hobby-uri pina la sentimente -, dar jocul cu bratara Pandora e ca poti sa spui o poveste peste ani cu un accesoriu pe care-l ai la mina pentru ca fiecare element al lui are o semnificatie pentru tine.

am sa va arat pe parcurs cum va evolua bratara mea. nu sunt foarte sigura ca am sa pot spune public ce reprezinta fiecare charme, dar va asigur ca va avea legatura cu o fapta buna pe care am sa o fac.

 

 

12615
LaveraBeauty Concurs: Lavera – cosmetice bio

Beauty Concurs: Lavera – cosmetice bio

text de Mihaela Dumitrescu

Intorsi cu forte proaspete din vacanta ne-am bucurat nespus cand am aflat ca in Germania se poate…

Mai exact Lavera, brandul german nr. 1 de cosmetice bio, a reusit sa scoata si sa fie on air – as spune in premiera – un spot TV pentru cosmeticele organice. Deci sa aiba puterea sa comunice… mi se pare mare lucru si cred ca si este, reusind in acest fel sa arate si marilor branduri de cosmetice, ca multi au inceput sa testeze, sa aprecieze si sa mearga pe varianta bio . Si cred ca BIO in Germania a devenit mai mult decat un curent, este un mod de viata.

Ce imi place mie personal la produsele cosmetice Lavera, la brandul LAVERA, pe care l-am adus si pe siteul Seebio.ro, este ca reuseste si o face tare bine, sa aiba o super gama de peste 130 de produse, inoveaza permanent – lunar lanseaza produse – si ca si continut sunt IMPECABILE, preturile sunt mai mult decat accesibile si la nivel de ambalaj arata unitate, coerenta si consistenta in mesaj.

Nu s-au lasat mai prejos si au lansat si ei crema bio BB si au de asemenea in gama cam tot ce iti doresti in materie de ingrijire: de la creme bio hidratante si antirid, la sampoane si tratamente naturale pentru par, pasta de dinti pentru copii, machiaj mineral si produse cosmetice pentru barbati.

E un brand care respire prin toti porii lui mesajul ““lavera. Natural. Effective. Beautiful”.

Puteti vizualiza spotul TV aici

Din culise: este un spot tv filmat in aceasta vara la festivalul Berlin Fashion Week, in cadrul Showfloor Lavera, unde ei sunt principalul partener al evenimentului. Modelele sunt aranjate si machiate cu produsele Lavera.

Si pentru a-mi dubla spusele vrem sa dam cadou un VOUCHER SEEBIO in valoare de 100 Ron, pentru a testa produsele cosmetice Lavera si nu numai.

Ptr ca e dificil de ales cui sa-I dam ….Cristina alege tu te rog criteriile 😉

***

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

***

alegerea mea e simpla:) aratati care dintre cosmeticele Lavera va fac cu ochiul cu un link la comentarii si, prin tragere la sorti, stabilim cistigatorul care primeste voucherul de 100 ron. concursul e valabil pina luni la ora 12.00.

minaIndoiala

Indoiala

“… si va dau medicamentele astea ca sa-mi dati 2 lei cit sa-mi iau o piine, ca aseara…”

– vreti si punga?

– nu multumesc

“mai am si ulcer si trebuie sa maninc ceva astazi”

***

n-am prins mult din discutia unui batrinel care se afla in farmacie in acelasi moment cu mine, la cealalta casa.

avea o cutie cu medicamente in mina pe care n-o cumparase, ci voia sa o dea la schimb pentru banii de-o piine. farmacista a scos din casa doua hirtii de un leu:

“pastrati-va medicamentele.”

batrinelul, foarte foarte slab, de parea ca are doar piele pe oasele crainiului, a luat banii si-a iesit. cum a trecut pragul catre strada si-a pus o scapca roshie pe cap.

am rugat-o pe farmacista care ma avea in grija sa-mi faca mai repede ce avea de facut ca sa-l mai prind pe strada. voiam sa-i dau niste bani.

cind am iesit din farmacie, batrinelul intra in ciocolaterie belgiana de la doi pasi, isi scosese din nou sapca si-avea cutia de medicamente in mina.

“mina intinsa care nu spune o poveste nu primeste bani” mi-am spus in urmatoarea secunda. si-am stat in mijlocul strazii citeva clipe bune. treceau oamenii pe linga mine, eu ma uitam la intrarea de la ciocolaterie, cu portofelul in mina.

“si daca e doar un cersetor care are o modalitate mai creativa de a face rost de bani? si daca ii ia banii un nene smeker care profita de el?”

a stat o vreme la fetele cu prajituri; sigur fetele ii dadeau la pachet ceva, avea oricum dinainte o plasa de pinza bleumarin in mina, iar eu in mijlocul strazii nu stiam daca ne pacaleste sau chiar e un batrin sarman.

am vrut sa o iau in directia opusa ciocolateriei, catre casa mea, dar am mai stat putin sa ma uit la el cind iese, sa-i studiez gesturile de la distanta.

cind a iesit, a luat-o catre centru vechi. mergea usor, si-a pus din nou sapca rosie pe cap, cu plasa bleumarin putin mai grea in mina dreapta. mi-am urmat instinctul.

am luat-o la fuga, l-am ajuns din urma, i-am dat niste bani, s-a uitat suprins la mine .

“eram in farmacie, am auzit putin din poveste. sa aveti o zi buna”

***

habar n-am daca m-a pacalit sau nu.

2081
bgEllida Toma si divele de alta data

Ellida Toma si divele de alta data

de fiecare data cind merg la o ceremonie cu covorul roshu si le vad pe doamnele noastre imbracate ca nanashe mari ma intristez tare.

(nu ma refer aici la citeva tinere care au rasa si clasa – Andreea Raicu, Adela Popescu, Dana Rogoz si Laura Cosoi sunt in topul acestei liste)

in romania, pentru ca nu am avut o cultura a ceea ce inseamna glamour, sunt extrem de putine femei care stiu sa poarte o rochie de seara, care stiu ca, de exemplu, o rochie lunga de gala tre sa fie mai lunga decit o rochie lunga care o porti pe strada si iti dezvaluie incaltamintea.

iar de nestiinta lor profita o multime de doamne care-si fac “case de moda”.

***

in rochia de seara vezi cam cit de priceput e designerul – pentru ca are doua mari optiuni, fie face ceva complicat in geometria proportiilor si-atunci tre sa stie foarte bine sa croiasca, fie face ceva foarte simplu si, din nou, trebuie sa stie sa croiasca impecabil.

plus ca o rochie de seara, o rochie de gala trebuie sa fie dintr-un material pretios, nu dintr-o dantela ca o perdea cam cum sunt multe dintre produsele de la “casele de moda”.

***
am facut acest lung preambul ca sa va prezint de fapt o colectie foarte frumoasa de rochii de seara care reinterpreteaza glamour-ul anilor 30 pentru vremurile noastre, o colectie cu rochii care pot sta frumos pe orice covor roshu si din care va recomand cu caldura sa va achizitionati ceva daca aveti ceremonii corespunzatoare la care sa prestati.

colectia ii apartine unei tinere la debut in meseria asta, Ellida Toma si se numeste Cinema. e fix reinterpretarea moderna a elegantei divelor la care rivnim, din filmele anilor 30. un gen de eleganta care, purtata cu o atitudine pur singe, transforma orice femeie intr-o diva – in sensul rafinat al cuvintului…

n-o cunosc pe Ellida, desi am descoperit recent ca suntem prietene pe facebook si m-am bucurat, dar – pentru ca banuiesc ca va citi ce scrie aici, as vrea sa-i spun urmatoarele:

de acum incolo incepe, de fapt, greul.
ai o colectie minunata si, tocmai de aceea, va trebui sa muncesti si mai mult.
in lumea in care tocmai ai pasit sunt multi care vor sa triseze si, ca sa razbata, lupta fara fair play. mai mult decit in multe alte industrii/lumi.

simplitatea in eleganta e cel mai greu de pastrat. e ca la actorie, cind incepi sa ai succes si stii ce-i place publicului, esti foarte foarte tentat sa te folosesti de giumbushlucurile pe care le-ai descoperit ca “prind” ca sa fii sigur ca ai aplauze la sfirsit.

bafta si inspiratie. si perseverenta. din ce vor fi mai multe dintre rochiile tale pe covorul roshu la ceremonii, vei avea nevoie de nervi si mai puternici:)

5045

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!