mi-am pus pe perete acest citat “Imitation is the sincerest form of flattery” ca sa nu ma mai incrunt cind descopar ca incep sa existe oameni care se simt in locul meu – cu pasiunile, vorbele mele-, dar in viata lor – pe facebook-ul, blogurile lor. stiu, imi cultiv ego-ul.
prima mea zi de blogging si o fapta buna
zilele astea am vorbit cu Chinezu despre o idee de campanie pe care o are pentru Blogal Initiative si mi-am dat seama ca eu nu imi mai amintesc care a fost prima mea zi de blogging.
m-am tot gindit – stiu de ce si cum am inceput blogul – dar efectiv prima zi, prima postare, prima propozitie nu o mai stiu.
***
am inceput sa scriu pe platforma yahoo360 acum niste multi ani cind prietenii mei Bogdan si Elena au plecat in Canada. Elena nu se adaptase in primele luni, ii lipseau zilele in care mergeam la teatru sau la film in gasca si Bogdan ne-a rugat sa scriem – fie si pe mail – despre ce mai vedem, ce mai citim ca sa simta si ea putin gustul de acasa.
stiu ca primele povestiri au fost pe mail, dar de la a treia sau a patra, tot bogdan a venit cu ideea sa le punem in spatiu public. asa mi-am facut cont pe yahoo360.
eu scriam pentru toata lumea – pentru ca restul erau lenesi, desi ei se scuzau ca eu scriu mai repede si mai frumos. mda.
dupa citeva luni aveam 10000 de oameni in comunitatea 360 care citeau despre spectacolele pe care le vedeam. imi aduc aminte ca, undeva pe atunci am fost la Constanta sa vad Inimi Cicatrizate si-a inceput dragostea mea mare (artistica, nu altfel:) ) pentru munca lui Radu Afrim, si pentru Nicoleta Lefter si pentru Lana Moscaliuc.
lucram la revista, stiam ce inseamna puterea contentului, am avut nevoie de inca doar citeva luni ca sa inteleg ca daca a aparut un public cititor e util sa am un plan editorial, sa scriu constant si intr-o anume identitate stilistica si, mai ales, sa ma mut pe o platforma mai performanta. m-am mutat pe platforma revistei pentru care lucram pentru ca, dupa 2 ani, timp in care am crescut coerent o comunitate, sa-mi cumpar propriul domeniu.
mai am inca 2 domenii cumparate si probabil ca voi mai cumpara inca unul curind, pentru ca peste inca 2 ani, sper, blogul asta va fi altceva.
***
Chinezu vorbea de prima zi de blogging comparind-o cu prima zi de scoala, dar nici despre aceea nu am nici cea mai mica amintire. Imi pare rau.
Pot descrie in detaliu emotiile unor oameni pe care i-am vazut bucurindu-se sau intristindu-se cu ani in urma, dar – in dreptul meu – imi aduc aminte foarte putine lucruri.
Ideea lui de campanie care e deja in desfasurare pe Bogal Initiative era pentru a promova o idee foarte simpatica a supermarketurilor Profi: dupa ce ai cumparat la ei, iti alegi o scoala dintre cele pe care le au in grija si Profi face o donatie scolii alese.
Zic sa stiti ca poate va faceti cumparaturile acolo.
Nu, nu m-a platit Chinezu sa scriu despre campania lui. Am discutat la telefon despre altele, am ajuns si la asta si m-a facut sa ma gindesc serios la prima mea zi de blogging. Daca amintirea mea poate face si o fapta buna, atunci sa fie:)
cum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI
cind guvernul Ponta a dat ordonante peste ordonante si-a fost o mica lovitura de stat, iar eu am fost vehementa condamnind ce se intimpla, oamenii (de tv sau nu) s-au grabit sa zica despre mine ca-s platita de Basescu.
acum cind nu vreau sa ies in strada pentru Rosia Montana pentru ca nu cred ca asa se rezolva lucrurile si stiu ca multi dintre copiii aia cu strasuri sau tinte pe cozorocul de la sapca sunt in strada pentru nimic altceva decit socializare si citeva foto pe facebook, oamenii se grabesc sa spuna ca sunt platita de Rosia Montana.
(da, stiu ca in strada nu sunt doar pusti care se fotografiaza cu doua degete asezate la orizontala, in fatza gurii, in semn de nici nu stiu ce reprezinta, dar trec zilnic pe linga voi si, imi pare rau, nu ma convingeti ca stiti din cercetarea voastra/intelegerea voastra pt ce sunteti acolo. ati iesit, cei mai multi, pentru ca e cool si e un sentiment puternic apartenenta la un grup social. pe asta se bazeaza si cei care va aduna, intr-o tabara sau alta. )
cind am iesit in strada pentru ICR – dar eram contra majoritatii – s-a spus ca sigur am luat eu vreun ban pe vreo finantare de la ICR, ca doar m-am plimbat si pe la NY si pe la Paris si prin alte capitale ale lumii.
de fapt, n-am primit niciun cent de la niciunii dintre acesti oameni. dar judec cu capul meu – o fac bine sau rau, dupa propriile-mi repere – si am parerile mele in functie de care ma manfest in spatiul public.
faptul ca nu mai stam sa-i ascultam pe ceilalti si ca punem un zid imediat catalogind “e platit de x sau y” cind e impotriva a ceea ce gindim noi arata o mare ruptura in societate.
stiu ca nu mi se intimpla doar mie. daca ar fi fost doar in dreptul meu, nu era atit de important.
dar astazi, zilele astea, mai mult ca niciodata vorbim/urlam/scriem fara sa-i mai ascultam pe ceilalti.
nu vreti ca, pentru o zi, pentru doua zile, sa-i ascultati si pe ceilalti? si sa-i ascultati cu curiozitate proaspata, ca si cum acum ati descoperi pentru prima data argumente lor.
oricare ar fi CEILALTI.
Imi fac o bratara doar a mea :)
in vara, pe cind blogul era in semi vacanta, am fost la o lansare speciala: colectia toamna iarna Pandora – bijuteriile cu poveste.
m-am bucurat de intilnire, ba chiar m-am emotionat la un filmuletz de prezentare in care asociau charme-urile (accesoriile din care fiecare isi construieste bratara) cu momente si amintiri frumoase din vietile oamenilor, dar la momentul ala nu ma prinsese poezia de a-mi face eu o bratara doar a mea.
intre timp, m-am apucat sa-mi construiesc prima bratara. sunt la acest nivel:
tintesc catre ceva de genul asta. dar mi-am promis ca imi voi cumpara cite un charm nou pentru cite un lucru bun pe care-l fac, deci am ceva de munca.
ma rog, cred ca va fi pe verde nu pe bleu, desi imi place f f mult versiunea asta, dar si ce am vazut eu in colectia noua este foarte simpatic.
uite citeva repere
singura mea problema este ca bratara cu cel mai mic diametru imi e mare:) dar sper ca odata ce pun multe charme-uri pe ea sa para mai mica ea, sau mina mea putin mai mare.
***
daca nu stiti care-i treaba cu bratarile Pandora pe scurt lucrurile stau asa: poti sa-ti customizezi singura bratara in functie de accesoriile pe care le alegi; charme-urile simbolizeaza fiecare cite ceva – de la hobby-uri pina la sentimente -, dar jocul cu bratara Pandora e ca poti sa spui o poveste peste ani cu un accesoriu pe care-l ai la mina pentru ca fiecare element al lui are o semnificatie pentru tine.
am sa va arat pe parcurs cum va evolua bratara mea. nu sunt foarte sigura ca am sa pot spune public ce reprezinta fiecare charme, dar va asigur ca va avea legatura cu o fapta buna pe care am sa o fac.
Beauty Concurs: Lavera – cosmetice bio
text de Mihaela Dumitrescu
Intorsi cu forte proaspete din vacanta ne-am bucurat nespus cand am aflat ca in Germania se poate…
Mai exact Lavera, brandul german nr. 1 de cosmetice bio, a reusit sa scoata si sa fie on air – as spune in premiera – un spot TV pentru cosmeticele organice. Deci sa aiba puterea sa comunice… mi se pare mare lucru si cred ca si este, reusind in acest fel sa arate si marilor branduri de cosmetice, ca multi au inceput sa testeze, sa aprecieze si sa mearga pe varianta bio . Si cred ca BIO in Germania a devenit mai mult decat un curent, este un mod de viata.
Ce imi place mie personal la produsele cosmetice Lavera, la brandul LAVERA, pe care l-am adus si pe siteul Seebio.ro, este ca reuseste si o face tare bine, sa aiba o super gama de peste 130 de produse, inoveaza permanent – lunar lanseaza produse – si ca si continut sunt IMPECABILE, preturile sunt mai mult decat accesibile si la nivel de ambalaj arata unitate, coerenta si consistenta in mesaj.
Nu s-au lasat mai prejos si au lansat si ei crema bio BB si au de asemenea in gama cam tot ce iti doresti in materie de ingrijire: de la creme bio hidratante si antirid, la sampoane si tratamente naturale pentru par, pasta de dinti pentru copii, machiaj mineral si produse cosmetice pentru barbati.
E un brand care respire prin toti porii lui mesajul ““lavera. Natural. Effective. Beautiful”.
Puteti vizualiza spotul TV aici
Din culise: este un spot tv filmat in aceasta vara la festivalul Berlin Fashion Week, in cadrul Showfloor Lavera, unde ei sunt principalul partener al evenimentului. Modelele sunt aranjate si machiate cu produsele Lavera.
Si pentru a-mi dubla spusele vrem sa dam cadou un VOUCHER SEEBIO in valoare de 100 Ron, pentru a testa produsele cosmetice Lavera si nu numai.
Ptr ca e dificil de ales cui sa-I dam ….Cristina alege tu te rog criteriile 😉
***
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.
***
alegerea mea e simpla:) aratati care dintre cosmeticele Lavera va fac cu ochiul cu un link la comentarii si, prin tragere la sorti, stabilim cistigatorul care primeste voucherul de 100 ron. concursul e valabil pina luni la ora 12.00.
Indoiala
“… si va dau medicamentele astea ca sa-mi dati 2 lei cit sa-mi iau o piine, ca aseara…”
– vreti si punga?
– nu multumesc
“mai am si ulcer si trebuie sa maninc ceva astazi”
***
n-am prins mult din discutia unui batrinel care se afla in farmacie in acelasi moment cu mine, la cealalta casa.
avea o cutie cu medicamente in mina pe care n-o cumparase, ci voia sa o dea la schimb pentru banii de-o piine. farmacista a scos din casa doua hirtii de un leu:
“pastrati-va medicamentele.”
batrinelul, foarte foarte slab, de parea ca are doar piele pe oasele crainiului, a luat banii si-a iesit. cum a trecut pragul catre strada si-a pus o scapca roshie pe cap.
am rugat-o pe farmacista care ma avea in grija sa-mi faca mai repede ce avea de facut ca sa-l mai prind pe strada. voiam sa-i dau niste bani.
cind am iesit din farmacie, batrinelul intra in ciocolaterie belgiana de la doi pasi, isi scosese din nou sapca si-avea cutia de medicamente in mina.
“mina intinsa care nu spune o poveste nu primeste bani” mi-am spus in urmatoarea secunda. si-am stat in mijlocul strazii citeva clipe bune. treceau oamenii pe linga mine, eu ma uitam la intrarea de la ciocolaterie, cu portofelul in mina.
“si daca e doar un cersetor care are o modalitate mai creativa de a face rost de bani? si daca ii ia banii un nene smeker care profita de el?”
a stat o vreme la fetele cu prajituri; sigur fetele ii dadeau la pachet ceva, avea oricum dinainte o plasa de pinza bleumarin in mina, iar eu in mijlocul strazii nu stiam daca ne pacaleste sau chiar e un batrin sarman.
am vrut sa o iau in directia opusa ciocolateriei, catre casa mea, dar am mai stat putin sa ma uit la el cind iese, sa-i studiez gesturile de la distanta.
cind a iesit, a luat-o catre centru vechi. mergea usor, si-a pus din nou sapca rosie pe cap, cu plasa bleumarin putin mai grea in mina dreapta. mi-am urmat instinctul.
am luat-o la fuga, l-am ajuns din urma, i-am dat niste bani, s-a uitat suprins la mine .
“eram in farmacie, am auzit putin din poveste. sa aveti o zi buna”
***
habar n-am daca m-a pacalit sau nu.
Ellida Toma si divele de alta data
de fiecare data cind merg la o ceremonie cu covorul roshu si le vad pe doamnele noastre imbracate ca nanashe mari ma intristez tare.
(nu ma refer aici la citeva tinere care au rasa si clasa – Andreea Raicu, Adela Popescu, Dana Rogoz si Laura Cosoi sunt in topul acestei liste)
in romania, pentru ca nu am avut o cultura a ceea ce inseamna glamour, sunt extrem de putine femei care stiu sa poarte o rochie de seara, care stiu ca, de exemplu, o rochie lunga de gala tre sa fie mai lunga decit o rochie lunga care o porti pe strada si iti dezvaluie incaltamintea.
iar de nestiinta lor profita o multime de doamne care-si fac “case de moda”.
***
in rochia de seara vezi cam cit de priceput e designerul – pentru ca are doua mari optiuni, fie face ceva complicat in geometria proportiilor si-atunci tre sa stie foarte bine sa croiasca, fie face ceva foarte simplu si, din nou, trebuie sa stie sa croiasca impecabil.
plus ca o rochie de seara, o rochie de gala trebuie sa fie dintr-un material pretios, nu dintr-o dantela ca o perdea cam cum sunt multe dintre produsele de la “casele de moda”.
***
am facut acest lung preambul ca sa va prezint de fapt o colectie foarte frumoasa de rochii de seara care reinterpreteaza glamour-ul anilor 30 pentru vremurile noastre, o colectie cu rochii care pot sta frumos pe orice covor roshu si din care va recomand cu caldura sa va achizitionati ceva daca aveti ceremonii corespunzatoare la care sa prestati.
colectia ii apartine unei tinere la debut in meseria asta, Ellida Toma si se numeste Cinema. e fix reinterpretarea moderna a elegantei divelor la care rivnim, din filmele anilor 30. un gen de eleganta care, purtata cu o atitudine pur singe, transforma orice femeie intr-o diva – in sensul rafinat al cuvintului…
n-o cunosc pe Ellida, desi am descoperit recent ca suntem prietene pe facebook si m-am bucurat, dar – pentru ca banuiesc ca va citi ce scrie aici, as vrea sa-i spun urmatoarele:
de acum incolo incepe, de fapt, greul.
ai o colectie minunata si, tocmai de aceea, va trebui sa muncesti si mai mult.
in lumea in care tocmai ai pasit sunt multi care vor sa triseze si, ca sa razbata, lupta fara fair play. mai mult decit in multe alte industrii/lumi.
simplitatea in eleganta e cel mai greu de pastrat. e ca la actorie, cind incepi sa ai succes si stii ce-i place publicului, esti foarte foarte tentat sa te folosesti de giumbushlucurile pe care le-ai descoperit ca “prind” ca sa fii sigur ca ai aplauze la sfirsit.
bafta si inspiratie. si perseverenta. din ce vor fi mai multe dintre rochiile tale pe covorul roshu la ceremonii, vei avea nevoie de nervi si mai puternici:)
Concurs: 2 bilete la Festivalul Enescu in seara asta
daca n-ati prins bilete la spectacolele din Festivalul Enescu si vreti sa mergeti…
daca n-ati fost niciodata la Festivalul Enescu si indrazniti sa experimentati…
daca aveti timp in seara asta de la ora 17 sa fiti la Sala Palatului
pun la bataie 2 locuri la spectacolul sustinut de Filarmonica Nationala din Rusia.
in program vor fi
G. Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră in Re Major op. 27 “Săteasca”
E. Chausson – Poemul pentru vioară şi orchestră op. 25
C. Saint-Saëns – Introducere şi Rondo Capriccioso op. 28
S. Rahmaninov – Simfonia nr. 1 în re minor op. 13
cum puteti participa? spuneti de ce vreti sa mergeti. alegem un cistigator imediat dupa ora 15,00 si ii dorim sa se bucure de spectacol
multumesc ca dati vestea acestui concurs fulger mai departe.
voi cunoasteti super femei?
am o prietena care la putin peste 25 de ani a renuntat la cariera ei ca sa poata avea copii. avea o problema de sanatate si ca sa poata duce sarcina la bun sfirsit a trebuit sa stea 9 luni in pat. nemiscata.
dupa ce a nascut, copiii au devenit prioritatea ei si, desi lucrase in doua dintre cele mai mari companii franceze din RO, a renuntat la ceea ce ar fi insemnat viata profesionala.
astazi are doi baieti frumosi, unul e elev in strainatate, celalalt e elev aici. in toti anii astia de cite ori am vorbit (din pacate nu foarte des pentru ca … asa e viata, ne luam cu altele), prietena asta a mea era cu o activitate legata de copii – ii ducea la tenis, ii insotea la dans sau la actorie, le pregatea mincaruri rafinate sau, preferatele mele, gogosi taiate cu paharul:)
ea ma invidia pe mine pentru cine stie ce deplasare in care cunoscusem multi oameni “de la tv”, eu rivneam la gogosile ei.
de fiecare data cind ma gindesc la ideea de “super femeie” ma gindesc la ea. pentru ca, dincolo de imaginea de super femei pe care o avem data de mass media, cu agitatie, business, cu lume glamouroasa, influenta si putere, super femeile sunt – pentru mine- cele care au rabdare infinita ca sa construiasca frumos alti oameni.
si sunt milioane de detalii in anii pe care ele si-i dedica altora pe care noi nici nu le banuim.
cum banuiesc ca au fost zeci de secunde – independente – de dor, indoiala etc fata de munca intr-o comunitate, dar ca ele au fost compensate de ceva ce probabil, femeile ca mine nu prea au cum sa inteleaga.
***
tu cunosti o super femeie? ce inseamna super femeie pentru tine?
***
Indesit recomanda Ariel, detergentul pentru super-femei. Intra pe pagina de Facebook Ariel si nominalizeaza o super-femeie de langa tine.
Pe doamna despre care v-am vorbit o cheama Lavinia Lacatus. N-are nicio legatura cu fotbalistul si, desi n-am vorbit de ceva vreme, pun pariu ca o sa ma sune si o sa ma certe ca am scris despre ea.
putin despre rosia montana
mi se pare ca multi dintre cei care protesteaza la doi pasi de mine, la universitate, habar n-au despre ce e vorba. vin acolo pentru ca au acumulat frustrari si simt nevoia sa le exorcizeze in grup.
mi se pare ca avem un premier schizofrenic si ca ar trebui sa mearga la medic. nicaieri in lumea asta nu poti sa mergi mai departe cu un mesaj politic in care spui “din ipostaza de premier sunt de acord, din ipostaza de deputat nu mai sunt de acord”
mi se pare ca multi se ambaleaza cind spun ca televiziunile tac despre meeting. eu m-am uitat (doar) la realitatea tv si ieri a fost prima stire de la ora 20, iar pe la 21 aveau o dezbatere la tema. cine a vrut sa se informeze corect a facut-o, pentru ca a avut acces la informatie.
mi se pare aberant ca toti cei care sunt contra s-au grabit sa dea share indignati la un ppt de pe blogul lui criserb in care se spunea ca doamna cu sosetele din spotul rosia montana a luat 200.000 de euro. fara sa gindeasca macar o secunda ca e o manipulare pentru ca NIMENI in Romania (si vorbim aici si de persoane cu notorietate internationala) nu a primit pentru o campanie publicitara o asemenea suma. si sa nu se gindeasca ca ppt-ul ala a venit cu putin inainte de decizia Guvernului de a trimite in Parlament decizia despre Rosia Montana.
mi se pare ca suntem atit de incrincenati incit nu mai vedem ca in oricare dintre tabere sunt manipulari si ca solutia ar fi sa ne detasam putin, sa ne uitam cu atentie la detalii si cei care stiu ce vorbesc sa se aseze la masa discutiilor.
si mi se mai pare ca e un semn ingrijorator pentru autoritati ca tot mai multi tineri ies in strada cu diverse pretexte. e semn ca e o acumulare de energie si frustrari care ar trebui revarsata altfel, iar sociologii ar trebui sa intre in actiune ca sa traduca gesturile publice intr-un limbaj care sa fie inteles de autoritati, dincolo de NU-ul in forta, de dragul de a te opune sistemului.
**
nu, nu m-a platit Rosia Montana sa scriu asta.
nu, nu m-a platit niciun ONG care e contra Rosia Montana sa scriu asta.
***
m-am gindit daca sa las deschisa la comentarii aceasta postare si mi se pare ca vehementa si veninul care vor veni vor fi o exemplificare corecta a celor scrise mai sus.
moda desteapta si cost effective
acum ca m-am intors la a scrie in ritmul meu (s-a dus vacanta pentru toata lumea, deci si pentru mine), sa va arat una dintre descoperirile mele din aceasta vara
fashion – baschet – un site facut cu gust de cineva, habar n-am cine, dar selectia hainelor este foarte dragutza si preturile sunt super decente. genul de haine pe care daca le schimbi accesoriile, le transformi din officelook in cocktail look.
din cite am inteles, ei sunt cei care aduc exclusiv brandul verdissima – un brand de lenjerie si nu numai, care e mai mereu cin culori delicate si in materiale sofisticate.
partea frumoasa e ca o rochie verdissima, de ex, e sub 100 ron
ca asta din foto
si gasiti in sectiunea de sales niste minunatii la preturi ca de mini prix desi sunt super branduri.
m-am gindit ca v-ar placea sa stiti:)
o perspectiva noua despre cum sa ai succes pe Facebook
acum ceva vreme am facut o postare pe pagina de FB unui proiect cultural. in medie, fiecare postare de acolo avea max 20 de like-uri, postarea mea a trecut de 70 de like-uri. cu acelasi public, cu acelasi gen de informatii.
care-i secretul?
***
e un studiu comentat de Time in aceasta saptamina despre cum efectul Social Media poate fi masurat in activitatea cerebrala si daca-l cititi cu atentie aveti cheia pentru succes pe Facebook.
“We found that we could predict the intensity of people’s Facebook use outside the scanner by looking at their brain’s response to positive social feedback inside the scanner,” says Meshi. Specifically, a region called the nucleus accumbens, which processes rewarding feelings about food, sex, money and social acceptance became more active in response to praise for oneself compared to praise of others. And that activation was associated with more time on the social media site.
(…)
On the social media site, the pleasure deriving from attention, kind words, likes, and LOLs from others occurs only sporadically. Such a pattern for rewards is far more addictive than receiving a prize every time, in part because the brain likes to predict rewards, and if it can’t find a pattern, it will fuel a behavior until it finds one. So if the rewards are random, the quest may continue compulsively. “Our research is a nice first step in making the neurobiological link between social media addiction and reward activity in the brain,” says Meshi.
***
cu alte cuvinte, romanesti, majoritatea cauta atentie pe Facebook, iar ca sa ai succes trebuie sa te diferentiezi sa fii cel/cea care acorda atentia nu prin “like”, ci prin continut.
ma intreaba lumea adesea la seminarii cum sa ai succes pe Facebook si raspund invariabil: sa nu te intereseze sa/ca ai succes. scopul tau sa nu fie “like”-ul obtinut, ci informatia pe care o comunici, felul in care o faci astfel incit sa fii orientat catre public, nu publicul sa se orienteze catre tine.
si mai pragmatic spus, e relevant sa povestesti despre tine daca intimplarea e una din care se pot inspira ceilalti.
e important sa comunici lucruri la care altii nu au acces (ca sa ai continut relevant si sa nu ocupi degeaba timpul cititorului).
desigur, vei posta si lucruri banale din viata ta – pentru ca si despre asta e facebook, cind e vorba de o pagina personala – dar vei avea succes cind numarul postarilor in care se vor recunoaste oamenii/care ii vor inspira pe altii/care vor aduce ceva nou ca informatie sau stil de viata va fi mai mare decit cel in care e vorba despre ego-ul tau.
daca vreti e ca intr-o relatie de iubire: functioneaza bine cind iti pasa mai mult de celalalt decit de tine.
pentru ca, daca e sa fie ce trebuie, si celuilalt o sa-i pese mai mult de tine decit de ea/el.
gazele de sist – sau un pic de manipulare TV
cum in prima parte a zilei am fost acasa, am avut timp sa vad stirile repetindu-se la tv de mai multe ori. ocazie cu care am remarcat stirea cu gazele de sist de la realitatea tv.
ce spune stirea? ca romanii nu stiu care-i treaba cu gazele de sist, nu fac diferenta intre exploatare si explorare si ca sondajul a fost facut pe un esantion reprezentativ.
ce nu spune? pentru cine a fost facut.
sa va explic de ce:
desi e lunga stirea si e cu anunt din partea prezentatorului cu trimitere la o beta unde un redactor enumera cifre din sondaj, nimeni nu spune care-s diferentele intre exploatare si explorare si, mai ales, ce sunt gazele de sist.
ce face stirea in felul asta – pe linga ca nu informeaza nimic, pune accentul pe nepricepere proasta informare – o platforma buna pentru cine ar avea interese in gazele de sist (va fi foarte usor sa se spuna, oamenii se pronunta dar habar nu au despre ce e vorba).
in plus, frustreaza telespectatorul care e in esantionul reprezentativ si n-are de unde sa stie cum e cu gazele de sist pentru ca n-a facut geologie sau n-a intilnit oameni ca Iza Maris, doctorand in geologie, cum am avut eu norocul sa intilnesc.
ce lipseste din stire ca sa fie utila repetarea ei la fiecare ora? o explicatie cit mai pe intelesul oamenilor despre gazele de sist – care sunt niste acumulari de gaze de mii de ani produse la transformarea materiilor in petrol. gazele ramin intre roci dupa exploatarea petrolului si, pentru ca resursele petroliere ale planetei sunt tot mai mici, s-a ajuns la a cauta solutii pentru a fi folosite si aceste gaze.
problema tehnica este ca, spre deosebire de exploatarea petrolului care se face prin foraj vertical, la gazele de sist forarea se face de la un anumit nivel pe orizontala si este o procedura foarte foarte scumpa.
atit de scumpa incit nu pare ca renteaza sa convertesti in combustibil gazele de sist.
partea cu cit de safe este explorarea e alta discutie si, dupa cum mi s-a explicat, ea este facuta in conditii safe, fiecare canal de explorare fiind izolat pe parcurs ce avansezi in adincime prin tzevi cu diametrul din ce in ce mai mic.
oricum, ma uit la stirea cu gazele de sist pentru a patra oara pe ziua de astazi, din nou fara nicio informatie concreta, dar cu o putere subtila de manipulare pe termen lung.
P.S. n-am nicio parere despre daca e bine sau nu sa fie exploatate gazele de sist. dar am remarcat smecheria de la tv:)
matematici si iubiri
daca iubirea este “pina la adinci batrineti”, dar ea nu dureaza – statistic – foarte mult, sa se calculeze timpul de actiune pentru ca totul sa fie adevarat.
asta a fost dilema mea de dimineata cind am aflat ca Monica Bellucci s-a despartit de Vincent Cassel. si-a fost amplificata de uimirea stirii ca Andreea Berecleanu a divortat de Andrei Zaharescu. (sunt doua dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut/intilnit)
dupa care am apelat la logica si cred ca am gasit raspunsul la problema matematicii in iubire: dragostea la batrinete:)
daca iubirea incepe la batrinete, oricit ar dura (e mai asezata, e mai inteleapta, e mai experimentata) cursul ei merge catre perioada de viata denumita “adinci batrineti”, dezi zicala poate fi valabila.
cu alte cuvinte mai avem (cel putin) o sansa pentru ca nu suntem (niciodata) suficient de batrini.
Undercloud in secvente
pentru ca anul acesta la Undercloud sunt in juriu, nu pot scrie (nu e etic) despre ce piese mi-au placut. tocmai de aceea descriu citeva secvente din zilele astea. si-atit.
bun simt. Doamnei Sanda Manu, membru al juriului si una dintre cele mai importante profesoare din istoria teatrului romanesc, i se indica locul unde va sta ca jurat la un spectacol. Vede ca e primul rind, ca e la mai putin de un metru de scena si se muta cu un rind mai in spate. “Si-asa se sperie copiii astia ca sunt in sala, macar sa nu ma vada atit de aproape de ei.”
atmosfera. in afara competitiei a fost prezentat Omul Pescarus – drumul catre frumos, un spectacol text & acrobatie care s-a desfasurat in curtea interioara a MTR. ( a fost in afara competitiei pentru ca e regizat de initiatoarea festivalului, Chris Simion). Sa vezi niste campioni mondiali plutind intre doua cladiri ale Muzeului taranului, sa ai cerul senin deasupra capului, un vint usor pe linga tine, iar textul sa vorbeasca despre a invata sa zbori ca metafora despre a te desavirsi e o senzatie incredibila. arata foarte foarte occidental, ca si cum ai fi fost intr-o piazzeta italiana la un mega festival de dans sau de teatru.
cind realitatea bate textul. Ioana Pavelescu pe scena, la aplauze, dupa Zelda – o poveste greu de dus si o piesa one woman show. Fragila, incurcata, emotionata, epuizata desi citeva minute mai devreme era vulcan. Si senzatia, organica, fizica, despre cum o parte din text a fost despre ea, in aceeasi masura in care a fost despre Zelda si ca nu era un moment mai potrivit al vietii pentru a o juca pe Zelda.
atmosfera. in afara competitiei un spectacol al absolventilor UNATC – Clasa Noastra – vorbeste despre evreii polonezi omoriti chiar de catre colegii lor de scoala. pe parcurs ce moare cite un personaj, actorii aduc cite o piatra la marginea delimitarii pentru scena. (joaca desculti, in curtea interioara, si-au delimitat spatiu cu faclii care ard si cu o dira de nisip care a format un dreptunghi). cind spectacolul se termina, dupa ce pe scena sunt atit de multe pietre incit e un mic cimitir, spectatorii pleaca prin lateralele curtii, pe linga crucile din curtea muzeului. un alt fel de cimitir, foarte real.
Acum 10 ani se spunea despre teatrul independent ca e un loc unde se manifesta cei care n-au suficient talent ca sa-si gaseasca loc intr-un teatru de stat. Astazi lumea stie ca teatru independent e o alta cale de exprimare in arta asta, o cale mai curajoasa, mai anevoioasa si care-ti necesita nu doar talent la actorie, ci si aptitudini antreprenoriale. Daca esti cit de cit conectat la industria asta, te astepti ca un actor ca Marius Manole sa faca teatru independent pe linga job-ul lui de la teatrul de stat (pentru ca stii doza lui de neliniste artistica si dorinta de a face mai mult si mai bine), dar sa vezi un actor ca Ioana Pavelescu (care nu mai are nici virsta riscului, nici aceea a schimbarii unei mentalitati – chiar daca vbm de una dintre actritele cele mai cosmopolite) ca decide sa se exprime in teatru independent, luind soarta unui spectacol in propriile miini, mi se pare un pas foarte mare in ceea ce inseamna recunoasterea teatrului independent.
(mai scriu despre asta cind se incheie festivalul)
before I die I want to…
la universitate sunt doua table ca de scoala care au marcate pe ele Before I die I want to…
habar n-am din ce campanie sunt, la ce fac teaser, dar cum tocmai am trecut pe acolo ca sa pun pe tabla dorinta unui prieten, am studiat ce-si doresc oamenii si i-am impartit in idealisti (cei din categoria isi doresc sa zboare) si in pragmatici (sa se casatoreasca)…
dupa care mi-am dat seama ca cele mai multe dintre dorintele de acolo eu le-am trait deja (inclusiv cea pe care am scris-o pt un prieten, dar si una care m-a facut sa zimbesc – sa vad aurora boreala, sau cea cu zburatul – cu parapanta, cu parasuta, cu balonul) si , in loc sa ma bucur m-am intristat pentru ca pare ca am consumat deja mult;
plus ca eu n-am un to do list before I die, ma bucur de ce am si mi se intimpla, atit.
voi aveti un asemenea to do list?
***
ce e straniu cu tablitzele astea (bravo a cui a fost ideea de campanie, abia astept sa aflu cine e brandul) e ca spatiul e limitat. si cum au fost deja scrise multe dorinte, ca sa o pui pe a ta, trebuie sa stergi alta. un fel de legea supravietuirii printre dorinte.
si cum alegi sa stergi dorinta cuiva?
imi cer scuze celui care a scris ca vrea sa-si numere banii inainte de a muri. eu pe el l-am executat.
schimbam numele unei televiziuni pt ca i se invirteste logo-ul?
realitatea tv difuzeaza in loop, la fiecare ora, o stire cum ca CNA a interzis postului Romania Tv sa mai foloseasca sigla cu rtv si domeniul rtv.ro.
in “beta” care insoteste stirea, doamna presedinte a CNA (nu-i scriu numele ca mi-e rusine) spune ca nicaieri pe lumea asta logo-ul unui post de televiziune nu se invirteste, nu se roteste si ca sunt alte elemente grafice care sunt dinamice – din genericele emisiunilor sau din “burtiere” – grafica de pe ecran care da informatii suplimentare.
astea sunt faptele, inainte de a spune o alta perspectiva asupra lucrurilor, sa pun putin context.
***
context 1: m-am exprimat acum citeva luni (spre uimirea prietenilor mei care stiu ca sunt foarte politicoasa) ca RTV este “o boritura tv” . era legat de mascarile, manipularile si odioseniile pe care le-au facut atunci cind au relatat despre moartea lui Sergiu Nicolaescu. detalii aici. de atunci nu m-am mai uitat niciodata la RTV, desi s-a dus acolo Victor Ciutacu care mi-e drag si stiu ca face interviuri misto din care as avea de invatat.
context 2: echipa din RTV a plecat de la Realitatea Tv, e un deranj mare intre cei doi sefi de televiziuni (Cosmin Gusa si Sebastian Ghita), asa ca stirea pe care am vazut-o banuiesc ca a fost montata nu ca sa defavorizeze postul la care a fost difuzat, deci n-au editat-o pe doamna presedinta de CNA astfel incit sa para stupida, din simplu motiv ca le sustine cauza.
si- acum, dupa ce am stabilit ca eu nu-i iubesc pe cei de la RTV, iar Realiatatea TV nici atit, sa ne intoarcem la principii si la ce e etic si legal.
***
doamna presedinte spune ca e total gresit ca sigla postului e animata si asta e un motiv ca postul sa-si schimbe numele.
nu e ceva gresit aici?
daca aceasta dinamica a logo-ului e deschiderea de drum in aceasta directie pentru ca omul de la grafica a avut o viziune si e genial?!
cu ce afecteaza asta calitatea programului – pe care este in masura (prin lege, nu neaparat prin competenta) sa -l judece CNA?
ceea ce se intimpla acum cu decizia minunata a CNA este o aiureala teribila; miine s-ar putea sa existe o informare ca o televiziune trebuie sa-si schimbe numele pentru ca si-a pus fucsia in logo.
nu ma intelegeti gresit, nu contest ca RTV n-a facut , din nou, o mascare ca sa speculeze asemanarea cu Realitatea TV, nu vorbesc despre etica RTV care nu exista pur si simplu, spun insa ca legiuitorul care ar trebui sa dea un exemplu de corectitudine si de respectare a normelor legii a ales cea mai aberanta dintre justificari ca sa ceara schimbarea numelui.
si ca in felul asta se creeaza un precedent periculos.
live smart – foloseste-ti timpul ca sa te bucuri
zilele astea s-au intimplat lucrurio care m-au pus pe ginduri.
mai intii a venit un mesaj de la Doina din Iasi care , ingrijorata cumva de ultimele mele postari in care spuneam ca am nevoie de mai mult timp intr-o zi, se oferea sa-mi dea din timpul ei in dar. poate cel mai emotionant dar pe care l-am primit in ultima vreme.
apoi, aseara, un prieten care-mi stie programul de lucru in aceasta saptamina m-a intrebat cercetator “dar de ce suna telefonul asa de mult? oamenii aceia nu stiu ca esti suprasolicitata?”. mie mi s-a parut ca ma cearta si am vrut sa ma apar.
as vrea sa ma mai apar o data si aici.
nimic din ceea ce fac nu-mi displace. tocmai de asta am renuntat la a lucra intr-o corporatie, ca sa fac doar ce-mi place. sigur ca am perioade supra aglomerate (ca acum cind s-a suprapus munca pentru super concertul VUNK si jurizarea in fiecare seara de la festivalul Undercloud), dar am si perioade in care sunt in regula cu timpul, mai in regula decit oricare alta persoana angajata intr-o companie: imi incep diminetile la terasa mea de la debarcader din cismigiu, scriu din locuri umbroase si racoroase, si intilnesc oameni frumosi ale caror povesti incerc sa le fac cunoscute.
dar aceste perioade nu atrag atentia pentru ca sunt “usual stuff”.
cum ma descurc in perioadele aglomerate? ma ghidez dupa principiul “live smart”. ma folosesc – cum am mai explicat aici – de fiecare bucatica de tehnologie care a fost creata ca sa salveze timpul oamenilor si sa ne creeze confort. sunt o fericita utilizatoare de aspirator care face singur treaba (aspira el, nici nu-l bag in seama) – navibot il cheama, dar si o fericita utilizatoare de electrocasnice care pot fi programate sa spele, inregistreze si…cit as vrea, sa gateasca pentru mine.
(sunt in cercetare de robotel care sa gateasca pentru mine… stiu, e mai util sa fie un domn simpatic acasa care sa gateasca, dar si domnii simpatici muncesc, deci…)
ce vreau sa spun este ca nu doar eu sunt asa. am citit recent un studiu care spune ca
Interesul românilor pentru dispozitivele smart este în creştere, 62,7% dintre intervievaţi fiind interesaţi să achiziţioneze unul sau mai multe device-uri de acest tip în următoarele 12 luni, conform rezultatelor unui studiu realizat de Samsung Electronics România. Astfel, 22,9 % dintre respondenţi s-au arătat interesaţi să achiziţioneze un Smart TV, 28,7 % un smartphone, iar 27,6% o tabletă.
Studiul face parte din iniţiativa „Live Smart” a Samsung Electronics România, de a comunica noi oportunităţi ale device-urile smart, răspunzând cerinţelor de mobilitate şi conţinut personalizat specifice utilizatorilor de azi. Acesta a fost efectuat în luna iulie, pe un eșantion de peste 450 de respondenți din rândul utilizatorilor de Internet din cele mai mari 10 oraşe din România, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani.
undeva pe drumul asta al vietii in viteza, ne-am prins cu totii ca ne e mai bine daca ne folosim de tehnologie, in loc sa se foloseasca ea de noi. si, desi nu pare, in saptamina asta in care ma trezesc la 6, am prima intilnire la 9 si ajung acasa dincolo de ora 23, eu am invatat sa folosesc timpul cit mai bine. functionez, cum ziceam, dupa deviza “live smart” lasind tehnologia sa -si faca treaba ca eu sa am timp sa ma bucur de ceea ce e in jur.
scriu acest text de pe terasa de la cafe antipa, intimplator de la un calculator Samsung (ca tot am vorbit de Samsung si live smart mai devreme) si in urmatoarele minute, cu un frappe in fata, voi citi scenariul unui prieten. urmatoarea mea intilnire e la ora 17.00 si am 75 de min sa ma bucur de experienta mintii altcuiva.
ceea ce va doresc si voua pentru fiecare moment din viata voastra.
cel mai frumos mesaj primit: timp in dar
astazi am primit pe mail acest mesaj. m-am uitat la el citeva minute bune. l-am citit de 5 ori cel putin. si mi se pare cel mai frumos mesaj pe care l-am primit in ultimul an.
si unul dintre cele mai frumoase daruri. un cadou nepretuit.
multumesc.
Buna Cristina,
Iti urmaresc blogul de mult timp, scrii frumos, scrii la obiect si mai ales scrii numai despre lucruri bune, frumoase si din care ai ceva de invatat.
Am vazut destul de des in ultima vreme abordat subiectul timp, sau mai exact lipsa de timp.M-am gandit ca mi-as dori sa-ti dau din timpul meu (un numar de ore saptamanal), nu pentru ca-l am nelimitat, nu pentru ca am prea mult timp liber si nu pentru ca el nu este valoros pentru mine, dar pentru ca poate as putea avea sansa de ajuta la ceva mult mai frumos decat ce fac acum.
Considera-l ca pe un contract presemnat. Ma angajez sa imi dedic timpul pe care ti-l ofer lucrurilor pe care pot sa le fac in ajutorul tau. Nu stiu cate lucruri pot fi facute la distanta pentru tine, nu stiu ce anume ai putea sa-mi dai de facut care reintors la tine, acel lucru chiar sa-ti foloseasca si sa-ti fi economisit din timpul pe care ai putea tu sa-l aloci catre altceva, dar cum e timpul tau, te las pe tine sa decizi.
Eu nu-l am de vanzare (am vazut ca ai vrea sa cumperi timp), ci-l am in dar.
Poate ca ai mai primit astfel de oferte, dar eu vreau sa incerc sa dau timpului meu sansa sa fie folosit in lucruri atat de frumoase si bune.
Cu mult drag,
DoinaIasi
un robot s-a indragostit de cercetatoarea care-l avea in grija
e ca un simpatic scenariu de film: un robot humanoid programat sa inteleaga emotiile umane s-a indragostit. si lucrurile au luat-o razna. a tinut-o captiva pe cercetatoarea care petrecea cel mai mult timp cu el pentru ca il studia indeaproape.
Initially, we were thrilled to see a bit of our soul come alive in this so-called ‘machine,’” said Dr. Akito Takahashi, the principal investigator on the project. “This was really the last step for us in one of the fundamentals of the singularity.”
The trouble all started when a young female intern began to spend several hours each day with Kenji, testing his systems and loading new software routines. When it came time to leave one evening, however, Kenji refused to let her out of his lab enclosure and used his bulky mechanical body to block her exit and hug her repeatedly. The intern was only able to escape after she had frantically phoned two senior staff members to come and temporarily de-activate Kenji.
“Despite our first enthusiasm, it has become clear that Kenji’s impulses and behavior are not entirely rational or genuine,” conceded Dr. Takahashi.
***
dincolo de stire care pare simpatica pentru ca e cu dragoste, mi se pare inspaimintator ca un robot poate fi invatat prin programare sa iubeasca. si mi se pare si mai inspaimintator ca domnul Takahashi asta, domn doctor cercetator, desi e un geniu in robotica pare dus cu pluta in ceea ce inseamna iubire:
“This is only a minor setback. I have full faith that we will one day live side by side with, and eventually love and be loved by, robots,” he said.
de la Pinocchio la I Robot trecind prin Asimov si prin orice mai vreti, imaginatia scriitorilor/regizorilor nostri preferati a fost depasita deja de realitate.
de aici