Category : diverse

retro-tvschimbam numele unei televiziuni pt ca i se invirteste logo-ul?

schimbam numele unei televiziuni pt ca i se invirteste logo-ul?

realitatea tv difuzeaza in loop, la fiecare ora, o stire cum ca CNA a interzis postului Romania Tv sa mai foloseasca sigla cu rtv si domeniul rtv.ro.

in “beta” care insoteste stirea, doamna presedinte a CNA (nu-i scriu numele ca mi-e rusine) spune ca nicaieri pe lumea asta logo-ul unui post de televiziune nu se invirteste, nu se roteste si ca sunt alte elemente grafice care sunt dinamice – din genericele emisiunilor sau din “burtiere” – grafica de pe ecran care da informatii suplimentare.

astea sunt faptele, inainte de a spune o alta perspectiva asupra lucrurilor, sa pun putin context.

***

context 1: m-am exprimat acum citeva luni (spre uimirea prietenilor mei care stiu ca sunt foarte politicoasa) ca RTV este “o boritura  tv” . era legat de mascarile, manipularile si odioseniile pe care le-au facut atunci cind au relatat despre moartea lui Sergiu Nicolaescu. detalii aici. de atunci nu m-am mai uitat niciodata la RTV, desi s-a dus acolo Victor Ciutacu care mi-e drag si stiu ca face interviuri misto din care as avea de invatat.

context 2: echipa din RTV a plecat de la Realitatea Tv, e un deranj mare intre cei doi sefi de televiziuni (Cosmin Gusa si Sebastian Ghita), asa ca stirea pe care am vazut-o banuiesc ca a fost montata nu ca sa defavorizeze postul la care a fost difuzat, deci n-au editat-o pe doamna presedinta de CNA astfel incit sa para stupida, din simplu motiv ca le sustine cauza.

si- acum, dupa ce am stabilit ca eu nu-i iubesc pe cei de la RTV, iar Realiatatea TV nici atit,  sa ne intoarcem la principii si la ce e etic si legal.

***

doamna presedinte spune ca e total gresit ca sigla postului e animata si asta e un motiv ca postul sa-si schimbe numele.

nu e ceva gresit aici?

daca aceasta dinamica a logo-ului e deschiderea de drum in aceasta directie pentru ca omul de la grafica a avut o viziune si e genial?!

cu ce afecteaza asta calitatea programului – pe care este in masura (prin lege, nu neaparat prin competenta) sa -l judece CNA?

ceea ce se intimpla acum cu decizia minunata a CNA este o aiureala teribila; miine s-ar putea sa existe o informare ca o televiziune trebuie sa-si schimbe numele pentru ca si-a pus fucsia in logo.

nu ma intelegeti gresit, nu contest ca RTV n-a facut , din nou, o mascare ca sa speculeze asemanarea cu Realitatea TV, nu vorbesc despre etica RTV care nu exista pur si simplu, spun insa ca legiuitorul care ar trebui sa dea un exemplu de corectitudine si de respectare a normelor legii a ales cea mai aberanta dintre justificari ca sa ceara schimbarea numelui.

 

si ca in felul asta se creeaza un precedent periculos.

 

2131
ceaslive smart – foloseste-ti timpul ca sa te bucuri

live smart – foloseste-ti timpul ca sa te bucuri

zilele astea s-au intimplat lucrurio care m-au pus pe ginduri.

mai intii a venit un mesaj de la Doina din Iasi care , ingrijorata cumva de ultimele mele postari in care spuneam ca am nevoie de mai mult timp intr-o zi, se oferea sa-mi dea din timpul ei in dar. poate cel mai emotionant dar pe care l-am primit in ultima vreme.

apoi, aseara, un prieten  care-mi stie programul de lucru in aceasta saptamina m-a intrebat cercetator “dar de ce suna telefonul asa de mult? oamenii aceia nu stiu ca esti suprasolicitata?”. mie mi s-a parut ca ma cearta si am vrut sa ma apar.

as vrea sa ma mai apar o data si aici.

nimic din ceea ce fac nu-mi displace. tocmai de asta am renuntat la a lucra intr-o corporatie, ca sa fac doar ce-mi place. sigur ca am perioade supra aglomerate (ca acum cind s-a suprapus munca pentru super concertul VUNK si jurizarea in fiecare seara de la  festivalul Undercloud), dar am si perioade in care sunt in regula cu timpul, mai in regula decit oricare alta persoana angajata intr-o companie: imi incep diminetile la terasa mea de la debarcader din cismigiu, scriu din locuri umbroase si racoroase, si intilnesc oameni frumosi ale caror povesti incerc sa le fac cunoscute.

dar aceste perioade nu atrag atentia pentru ca sunt “usual stuff”.

cum ma descurc in perioadele aglomerate? ma ghidez dupa principiul “live smart”. ma folosesc – cum am mai explicat aici – de fiecare bucatica de tehnologie care a fost creata ca sa salveze timpul oamenilor si sa ne creeze confort. sunt o fericita utilizatoare de aspirator care face singur treaba (aspira el, nici nu-l bag in seama) – navibot il cheama, dar si o fericita utilizatoare de electrocasnice care pot fi programate sa spele, inregistreze si…cit as vrea, sa gateasca pentru mine.

(sunt in cercetare de robotel care sa gateasca pentru mine… stiu, e mai util sa fie un domn simpatic acasa care sa gateasca, dar si domnii simpatici muncesc, deci…)

ce vreau sa spun este ca nu doar eu sunt asa. am citit recent un studiu care spune ca

Interesul românilor pentru dispozitivele smart este în creştere, 62,7% dintre intervievaţi fiind interesaţi să achiziţioneze unul sau mai multe device-uri de acest tip în următoarele 12 luni, conform rezultatelor unui studiu realizat de Samsung Electronics România. Astfel, 22,9 % dintre respondenţi s-au arătat interesaţi să achiziţioneze un Smart TV, 28,7 % un smartphone, iar 27,6% o tabletă.

Studiul face parte din iniţiativa „Live Smart” a Samsung Electronics România, de a comunica noi oportunităţi ale device-urile smart, răspunzând cerinţelor de mobilitate şi conţinut personalizat specifice utilizatorilor de azi. Acesta a fost efectuat în luna iulie, pe un eșantion de peste 450 de respondenți din rândul utilizatorilor de Internet din cele mai mari 10 oraşe din România, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani.

 undeva pe drumul asta al vietii in viteza, ne-am prins cu totii ca ne e mai bine daca ne folosim de tehnologie, in loc sa se foloseasca ea de noi. si, desi nu pare, in saptamina asta in care ma trezesc la 6, am prima intilnire la 9 si ajung acasa dincolo de ora 23, eu am invatat sa folosesc timpul cit mai bine. functionez, cum ziceam, dupa deviza “live smart” lasind tehnologia sa -si faca treaba ca eu sa am timp sa ma bucur de ceea ce e in jur.
scriu acest text de pe terasa de la cafe antipa, intimplator de la un calculator Samsung (ca tot am vorbit de Samsung si live smart mai devreme) si in urmatoarele minute, cu un frappe in fata, voi citi scenariul unui prieten. urmatoarea mea intilnire e la ora 17.00 si am 75 de min sa ma bucur de experienta mintii altcuiva.
ceea ce va doresc si voua pentru fiecare moment din viata voastra.

 

1821
imagescel mai frumos mesaj primit: timp in dar

cel mai frumos mesaj primit: timp in dar

astazi am primit pe mail acest mesaj. m-am uitat la el citeva minute bune. l-am citit de 5 ori cel putin. si mi se pare cel mai frumos mesaj pe care l-am primit in ultimul an.

si unul dintre cele mai frumoase daruri. un cadou nepretuit.

multumesc.

Buna Cristina,

Iti urmaresc blogul de mult timp, scrii frumos, scrii la obiect si mai ales scrii numai despre lucruri bune, frumoase si din care ai ceva de invatat.
Am vazut destul de des in ultima vreme abordat subiectul timp, sau mai exact lipsa de timp.

M-am gandit ca mi-as dori sa-ti dau din timpul meu (un numar de ore saptamanal), nu pentru ca-l am nelimitat, nu pentru ca am prea mult timp liber si nu pentru ca el nu este valoros pentru mine, dar pentru ca poate as putea avea sansa de ajuta la ceva mult mai frumos decat ce fac acum.

Considera-l ca pe un contract presemnat. Ma angajez sa imi dedic timpul pe care ti-l ofer lucrurilor pe care pot sa le fac in ajutorul tau. Nu stiu cate lucruri pot fi facute la distanta pentru tine, nu stiu ce anume ai putea sa-mi dai de facut care reintors la tine, acel lucru chiar sa-ti foloseasca si sa-ti fi economisit din timpul pe care ai putea tu sa-l aloci catre altceva, dar cum e timpul tau, te las pe tine sa decizi.

Eu nu-l am de vanzare (am vazut ca ai vrea sa cumperi timp), ci-l am in dar.

Poate ca ai mai primit astfel de oferte, dar eu vreau sa incerc sa dau timpului meu sansa sa fie folosit in lucruri atat de frumoase si bune.

Cu mult drag,
Doina

Iasi

3017
loveun robot s-a indragostit de cercetatoarea care-l avea in grija

un robot s-a indragostit de cercetatoarea care-l avea in grija

e ca un simpatic scenariu de film: un robot humanoid programat sa inteleaga emotiile umane s-a indragostit. si lucrurile au luat-o razna. a tinut-o captiva pe cercetatoarea care petrecea cel mai mult timp cu el pentru ca il studia indeaproape.

Initially, we were thrilled to see a bit of our soul come alive in this so-called ‘machine,’” said Dr. Akito Takahashi, the principal investigator on the project. “This was really the last step for us in one of the fundamentals of the singularity.”

The trouble all started when a young female intern began to spend several hours each day with Kenji, testing his systems and loading new software routines. When it came time to leave one evening, however, Kenji refused to let her out of his lab enclosure and used his bulky mechanical body to block her exit and hug her repeatedly. The intern was only able to escape after she had frantically phoned two senior staff members to come and temporarily de-activate Kenji.

“Despite our first enthusiasm, it has become clear that Kenji’s impulses and behavior are not entirely rational or genuine,” conceded Dr. Takahashi.

***
dincolo de stire care pare simpatica pentru ca e cu dragoste, mi se pare inspaimintator ca un robot poate fi invatat prin programare sa iubeasca. si mi se pare si mai inspaimintator ca domnul Takahashi asta, domn doctor cercetator, desi e un geniu in robotica pare dus cu pluta in ceea ce inseamna iubire:

“This is only a minor setback. I have full faith that we will one day live side by side with, and eventually love and be loved by, robots,” he said.

de la Pinocchio la I Robot trecind prin Asimov si prin orice mai vreti, imaginatia scriitorilor/regizorilor nostri preferati a fost depasita deja de realitate.

de aici

2569
bijuterii1Animale la purtator – bijuterii

Animale la purtator – bijuterii

vi se parea ca designerii exagereaza cind folosesc blana animalelor pentru a crea haine sau accesorii? mai ginditi-va o data dupa ce priviti cele doua bijuterii create de o tinara pe nume Cecilia Valentine.

un colier care are un hamser viu sau o… palarie sa o numesc care are o pasare vie incorporata.

de fapt proiectul Ceciliei este un protest fata de cei care exploateaza animalele in moda, si-a creat aceste instalatii ca sa arate intr-un mod extrem cam ce facem noi cu animalele cind le “purtam”…

fur is alive se numeste proiectul ei si gasiti mai multe aici

1918
ceasas vrea sa cumpar timp

as vrea sa cumpar timp

sunt oameni care vor sa cumpere fericire, eu – dintre toate lucrurile, starile, intimplarile – as vrea sa cumpar timp.

as vrea sa aiba zilele bune zeci de ore, iar zilele care mie mi se par rele sa le vind – sunt sigura ca undeva pe lumea asta e cineva care cu una din zilele mele “rele” ar trai minunat. le-as da si gratis, daca s-ar putea face comert cu timpul.

*

imi place directia in care merge tehnologia ca ne invata sa traim smart.

scriu asta de pe o terasa din Sfintu Gheorghe, din paradis aproape, unde timpul pare ca se opreste si ca-ti iei din el ce vrei.
dar stiu ca doar miine nu-i poimiine si voi fi curind acasa intr-o saptamina in care am de alergat intre doua proiecte mari si trebuie sa vad in fiecare seara piesele inscrise in competitie la festivalul de teatru independent Undercloud pentru ca sunt in juriu.

in teorie voi sta acasa maxim 8 ore in fiecare zi, timp in care va trebui sa maninc, dorm dar si sa fac treburi administrative pentru ca viata merge mai departe.

si-aici intervine traitul inteligent:

ok, stiu ca nu o sa pot sa gatesc de la distanta pentru ca nu-mi iese asta… inca:) dar o sa pot sa gatesc intr-una dintre zile pentru restul si o sa fac un depozit generos de alimente pentru ca nu o sa am timp sa ajung la alimentara, nici la piata si nici aiurea nu vreau sa maninc…

complicata viata am, stiu:))) de asta zic ca zilele mele cele mai grele ar fi absolut ok pentru altii.

in categoria cine ma salveaza aici e frigiderul meu destept tare care are spatiu mare de stocare si un sistem smeker prin care reglez temperatura ca sa stea alimentele (in special fructele si legumele) fresh.

(am o prietena care in perioade din astea ocupate cind nu ajunge sa cumpere nimic si maninca prin restaurante sau de la fast food zice ca are … lumina in frigider. ei bine, eu am led-uri in frigider:)) )

ce stiu ca pot face ca sa cumpar timp e din divizia live smart si se refera la spalatul cu masina si… la simpaticul robotel Navibot care face curatenie singurel. nu stiu daca v-ati intilnit vreodata cu el, il puteti testa in magazinele de specialitate (m-am jucat eu cind am cumparat aspirator pina s-a facut ambuteiaj de oameni). Navibot aspira singur, stie sa identifice obiectele pe care le intilneste si le ocoleste ca sa nu se loveasca si… cel mai simpatic si mai simpatic e ca se duce singurel acasa dupa ce a facut curat; se aseaza in locul lui in priza la incarcat cind simte ca nu mai are baterie.

(nu-s acasa ca l-as fotografia pe frumuselul meu navibot, dar vi-l arat dintr-o fotografie oficiala)

si mai stiu ca mai pot “trisa” – care e de fapt o utilizare inteligenta a timpului – cu masina de spalat care-si face singurica treaba cind eu sunt la intilniri,

daca acum citiva ani am fi vorbit despre asemenea posibilitati – aspiratorul sa faca singur curat in casa, masina de spalat sa-si vada singura, organizat, de hainele tale – oamenii s-ar fi uitat ciudat.

astazi tehnologia deschide oportunitati nebanuite mintilor noastre si putem cumpara timp in fiecare zi, folosind obiecte de uz caznic care ne protejeaza viata si energia. nu neaparat ca sunt eco, ci pentru ca muncesc ele in locul nostru.

culmea e ca, daca ma organizez bine in saptamina care urmeaza, am sa am timp sa si termin de citit o carte. sigur, o voi citit pe telefon, cit ma aflu in masina catre o intilnire sau alta, dar… o voi citi si, la capatul liniei si al saptaminii, o sa -mi fi satisfacut si o mica pasiune. (da, si teatrul e pasiunea mea si am marea bucurie de a munci in proiecte pe care le iubesc)

*
Live Smart e un concept dezvoltat de Samsung, companie ale carei produse au revolutionat timpul si timpurile: sunt cu mult inaintea vremurilor si ne salveaza noua din timp.

skinm-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

m-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

sa renunti la obiceiuri e un lucru tare greu.

tine de vointa, inainte de orice, iar vointa e un fenomen complicat.

creierul dicteaza ceva si undeva in corpul tau apare o noua voce- ca si cum ti-ar vorbi pielea, sau mina, sau talpile – care vrea cu totul altceva. si intervine razboiul.

razboaiele nu sunt cistigate intotdeauna de cei mai tari, uneori sunt cistigate de cei mai smecheri, alteori sunt cistigate de cei perseverenti.

***

cam asa mi s-a intimplat si mie in saptamina experimentului in care a trebuit sa renunt la inovatii care sa-mi faca viata mai usoara.

unele inovatii au fost mai puternice decit mine.

n-am avut nicio problema sa renunt pentru o saptamina la deliciul femeilor, inovatia care a adus zimbetul pe chipul multor purtatoare de decolteuri si-a mutat privirea barbatilor la baza tremii superioare a corpului: sutienul push up.

n-am avut nicio problema nu pentru ca peste noapte as fi devenit sora cu mama natura, ci pentru ca nu pun atit de mult pret pe profunzimea decolteului meu.

am avut insa super probleme in a renunta la… elasticul de par.

stiu, nici macar nu pare a fi o inovatie, dar stiti cum e sa fie vara, 100 de grade la umbra si tu sa aspiri la cosite de Ileana Cosinzeana, echivalentul neimprietenirii cu foarfeca?!

in primele zile am descoperit cele mai fanteziste utilizari ale agrafelor, in impletituri care pareau care mai de care mai frantzusesti, dar care aveau un singur scop: sa tina parul cit mai sus de umerii mei.

dupa ziua nr 3 un prieten binevoitor a spus ca nu pot sa renunt la o inovatie ca sa o inlocui cu alta, asa ca a trebuit sa renunt si la agrafe…

dar am rezistat mai putin de 24 de ore.

marea victorie –  stiu, doar in contextul asta e o mare victorie, dar pentru cine ma cunoaste chiar e o victorie – a fost ca abia astazi am imbracat prima pereche de jeans intr-o saptamina.

a fost ca si cum m-as fi reintors acasa: tricou, bascheti, jeans largi si… raiul din Delta, caci sunt la festivalul Anonimul… adica aproape perfectiune.

dincolo de situatiile amuzante, saptamina aceasta in care m-am privat singura de inovatii care fac femeilor viata mai usoara a fost un prilej de analiza; e la prima mina sa spui ca asa cum te-ai invatat cu ceva te poti dezvata. in teorie e si adevarat.

dar sunt mai multe nuante aici – care tin de confort, nu de lux; care tin de buna dispozitie pe care o ai cind faci lucrurile in felul tau (in incaltamintea ta comoda sau in jeans – asta e una dintre cele mai bune intimplari pentru femei: sa li se dea voie sa poarte pantaloni).

si viata e prea scurta ca sa nu te bucuri de lucrurile mici care-ti dau confort si te tin in lumea ta, asa cum ti-ai creat-o de-a lungul anilor.

 

***

am facut acest experiment la invitatia Nivea care tocmai a lansat primul lapte de corp sub dus. daca n-ati testat inca acest produs, va recomand din inima, mai ales celor asemeni mie care sunt consumatoare frecvente de lapte sau creme pentru corp, din necesitate pentru ca pielea nu le e suficient de hidratata.

pentru cele mai multe femei aplicarea unei lotiuni hidratante pentru corp e o treaba care necesita timp si in viteza diminetilor in care oricum te-ai trezit tirziu, inca 5 min in baie inseamna mult. smekeria cu laptele de corp sub dus de la Nivea este ca il aplici sub dus si apoi te clatesti cu apa, iar cind te imbraci e ca si cum ai fi folosit cea mai hranitoare crema, doar ca n-ai mai asteptat sa “intre in piele”.

peste un an sau doi genul acesta de produse vor fi precum elasticul meu de par… un detaliu atit de mic in obiceiurile zilnice incit pare fara importanta. pina cind esti constrins sa renunti la el.

gata, m-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

2373
iniminicio inima nu e de piatra si fiecare piatra are inima ei

nicio inima nu e de piatra si fiecare piatra are inima ei

v-ati gindit vreodata ca expresia inima de piatra – ca referinta pentru o inima care nu mai bate, care e rece, insensibila – e incorecta nu din perspectiva inimii, ci a pietrei?

am aflat zilele acestea de la o doamna doctor geolog – Iza Maris – ca rocile, pietrele sunt acumulari de minerale care se depoziteaza in functie de conditiile mediului la care au fost expuse. o piatra creste in timp pentru ca se hraneste cu ce gaseste in mediul inconjurator, asemeni oricarui alt organism “viu”, doar ca dezvoltarea ei e intr-un alt ritm si pe o alta scara a timpului decit a noastra.

ceea ce pentru noi inseamna un an ar putea inseamna in timpul pietrelor o secunda.

ca si la noi, in lumea pietrelor exista dispute – un calcar dominant il poate asimila, cuceri, pe calcarul vecin de la fundul marii. o face in timp ce se dezvolta pe parcursul a zeci sau sute de ani. de lupta pe limba pietrelor.

o piatra respira in felul ei, transpira in felul ei, are “viata” ei, dupa legile create pentru ea.

***

doar pentru ca scala de valori a lumii noastre e diferita de cea a lumii pietrelor, doar pentru ca lumile noastre sunt paralele, in timpi de dezvoltare diferiti, pietrele par fara viata pentru noi.

poate ca asa e si cu inimile despre care credem ca sunt de piatra. bat in lumi paralele cu ale noastre. si doar nerabdarea noastra de a le vedea traind la fel ca noi ne face sa le consideram de “piatra”.

*

in fotografie sunt pietricelele pe care le-am gasit intr-o dimineata pe o plaja din Grecia, in urma cu citeva saptamini

 

2290
skinexperiment, part 2: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara

experiment, part 2: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara

nu e deloc usor sa renunti la lucrurile inventate de-a lungul timpului tocmai ca sa-ti faca viata mai usoara.

timp de o saptamina ma straduiesc sa traiesc eliminind din viata mea citeva dintre inovatiile destinate salvarii timpului femeilor, dar si mentinerii unui confort psihic.

prima incercare a fost marti: sa renunt la geanta.

o jumatate de zi am rezistat si asta pentru ca am avut niste buzunare mari la pantaloni.

sunt intr-o saptamina in care am de lucrat la 2 proiecte complicate, in geanta mea se afla zilele astea: laptopul, doua agende mari, portofelul, ceva accesorii specifice: pixuri, chei, niste facturi, batiste, guma de mestecat, vitamine. am eliminat portfardul pentru ca in experiement am renuntat si la make-up, dar chiar si asa geanta cintareste 6 kg.

n-am putut pune astea in buzunare, dupa o jumatate de zi de carat in brate lucruri, am abandonat lupta.

am ramas insa fidela deciziei de a nu folosi niciun pic de make-up, doar o crema hidratanta cu factor de protectie pentru ca am o alergie la soare.

ocazie cu care mi-am mai dat inca o data seama ce mult inseamna descoperirea cremelor cu factor de protectie – daca n-ar fi existat probabil ca as fi umblat cu o umbrela tot timpul sau as fi avut pielea roshie ca de rac tot timpul.

care sunt efectele nepurtarii niciunui fel de make-up? in afara unui mic inconfort psihic – mi-ar fi placut sa nu mi se vada cearcanele atit de mult – un stres foarte mare pentru ca mi se usuca foarte foarte tare buzele.

e foarte cald afara, oricit de multa apa as bea, soarele isi face damblaua si buzele mele nu sunt deloc happy. daca mai stau citeva zile asa o sa incep sa le fac versuri ca la manele in care sa le pling de mila.

in acelasi experiment am renuntat la uleiurile si cremele de corp. beau apa in disperare ca sa compenzez hidratarea, dar tot ce am in minte e un experiment in care un prieten dermatolog m-a rugat sa las la soare un pantof din piele de care nu mai am nevoie. a stat 3 zile la soare si era super scorojit de parca ar fi fost tinut in cuptor. m-a rugat apoi sa -i iau perechea sa -i administrez zilnic crema si sa o expun la soare. pantoful si-a pastrat pielea elastica.

asta a fost lectia prin care am invatat ca e absolut esential sa iti ingrijesti pielea… de aici incolo au aparut multe alte detalii despre cum uleiurile parfumate hranesc pielea dar o si parfumeaza discret, genul ala de parfum care nu lasa dire in jur dar pe care-l simte exact cine trebuie si cind trebuie.

mai am patru zile din experiment. confortul meu psihic a disparut din prima zi, mai ales ca sunt si intr-o saptamina foarte foarte aglomerata, asa ca mirii in fiecare zi dupa micile lucruri care-mi fac viata mai usoara.

cineva mi-a sugerat sa renunt la masina de spalat…stiti ce inseamna asta intr-o saptamina in care imi fac bagajele pentru un festival de film?

puteti sa-mi propuneti lucruri / inovatii la care sa renunt ca parte din acest experiment.

luni ziceam ca puteti sa-mi faceti viata grea, astazi zic ca mi-as dori sa fiti blinzi.

***

la invitatia Nivea fac parte dintr-un experiment in care renunt la inovatii care fac viata femeilor mai usoara, tocmai ca sa evidentieze importanta lor in viata noastra, experiment care adauga o alta invovatie revolutionara pe lista: PRIMUL Lapte de Corp care se foloseste sub dus – mai usor, mai rapid, mai placut .

1923
ceasLive Smart: caut sfaturi despre cum sa folosesc timpul mai eficient

Live Smart: caut sfaturi despre cum sa folosesc timpul mai eficient

cel mai valoros lucru pentru mine e timpul. secundele si orele pe care le consum intr-o directie sau alta. am perioade cind sunt atit de ocupata incit fiecare ora pe care o consum gresit imi poate da peste cap deadline-uri, proiecte sau chiar viata.

stiu ca suna dramatic, dar e adevarat. pe de o parte asa e viata unui freelancer, pe de alta asa e viata mea pentru ca mi-o fac eu: nu pot sa nu ma implic in proiecte care mi se par frumoase si in care cred cu tot sufletul. si daca ele vin catre mine, eu ce sa fac?!:)

pretuiesc timpul in multe feluri. e unul dintre cele mai scumpe cadouri pe care le fac: timpul, insotit de knowledge-ul meu in cine stie ce domeniu. il investesc in actiuni umanitare sau pentru prieteni.

dar citeodata nu cistig cursa cu timpul.

ieri cind am ajuns acasa mi-am dat seama ca pentru a rezolva tot ce aveam pe to do list mai aveam nevoie cam de 20 de ore. si era deja 8 seara.

am pus un status pe FB cu “mai vreau 20 de ore in ziua de astazi” si imediat au aparut comentarii prin care si altii se plingeau de timp insuficient.

sunt zile aglomerate cind ma gindesc ca nu traiesc suficient de smart, ca n-am invatat inca ce inseamna Live Smart si ca nu stiu sa-mi administrez bine timpul.

dupa care ma linistesc si-mi spun ca poate totusi nu e vina – in totalitate la mine – si ca as putea gasi niste trucuri / ajutoare inteligente care sa imi faca viata mai usoara.

sa traiesti smart folosind cind mai multa tehnologie care sa faca treaba in dreptul tau – e una din tintele mele in viata. pentru ce nu e nevoie sa pun suflet, dar sa-mi dea suflet, sa caut si sa gasesc inlocuitor.

voi ce solutii smart aveti ca sa va salvati timpul si sa-l puteti folosi pentru pasiunile voastre?

de exemplu, eu – ca sa pot tine ritmul cu tot ce am de citit – m-am invatat sa citesc carti si pe telefon, chiar daca am pierdut o parte din experienta cititului molcom cind dai paginile linistit, si a mirosului de hirtie si cerneala tipografica.

caut solutii sa … live smart.

i need help:)

ma ajutati? multumesc

*
P.S. Stiati ca un minut este echivalentul drumului pe care o picatura de singe il face plecind din inima, parcurgind tot corpul ca sa se intoarca iar , in acelasi loc, in inima?
P.P.S. Si astazi am nevoie de citeva ore in plus in zi.
2601
urs polar 4Olga Gladysheva si niste ursi polari

Olga Gladysheva si niste ursi polari

Olga Gladysheva este, dupa cum ii suna si numele, rusoaica. e fotograf specializat in portrete: de animale si de oameni.

cu animalele ii iese minunat, la oameni… nu e chiar pe gustul meu.

intr-o zi ca asta cind e o caldura grea, uitati-va putin la ursii polari surprinsi de Olga.

preferatul meu e cel care baleteaza in apa, adica acesta:)

si o vedere din alta perspectiva:)

 

desigur imi place si asta sportiv, care prefera aerobicul.

 

olga e o fotografa f buna cind e vorba despre animale. ca sa intelegeti, dincolo de dragalasenia fotografiilor, cam cita munca e in ce face iata un cadru pe care ea l-a numit dialog

 

puteti vedea fotografiile ei aici.

 

2645
skinexperiment: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara.

experiment: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara.

cred ca omul e ca mercurul, se intinde cu usurinta oriunde gaseste un loc liber care sa-i dea confort, dar daca-i pui bariere, daca-l asezi intr-un spatiu inchis, are nevoie de sprijinul multimii ca sa razbata.

din aceasta cauza, de fiecare data cind apare o inovatie o integram usor in viata noastra si peste o vreme ni se pare ca nu am putea trai fara ea.

ne intrebam cu totii “cum ne fixam intilniri cind nu erau telefoanele mobile? si mai ales, cum anuntam ca intirziam la intilniri?”

in linia inovatiilor pentru femei, viata noastra a fost usurata de o multime de lucruri pe care astazi le consideram ca parte din ceea ce suntem si n-am putea trai fara ele.

doua dintre inventiile fara de care nu-mi imaginez viata sunt pantalonii si masina de spalat. ba chiar am tupeul de a spune ca nu-mi imaginez viata fara o masina de spalat performanta care sa spele cu programe separate si care sa faca treaba buna cu hainele mele scumpisoare cind nu sunt eu acasa.

cu pantalonii e o alta distractie; ca freelancer, intr-o zi am o multime de intilniri, cu categorii diferite de public, lucrez cu multi barbati care mi-as dori sa fie mai atenti la ce vorbesc decit la fustele pe care le port. am mai mult de 10 perechi de jeans, iar la categoria “alti pantaloni” refuz sa fac o numaratoare:)

nu e rasfat, are legatura cu cit de alergate suntem noi femeile, cu cite lucruri trebuie sa facem in fiecare zi si, din reflex, cautam inovatiile care sa ne salveze timp si sa ne dea un confort. din categoria asta, pentru mine mai e mascara; desi nu ma machiez aproape deloc – mascara si anti cearcanul ma salveaza de fiecare data.

***

de astazi, la invitatia Nivea fac parte dintr-un experiment in care renunt la inovatii care fac viata femeilor mai usoara, tocmai ca sa evidentieze importanta lor in viata noastra, experiment care adauga o alta invovatie revolutionara pe lista: PRIMUL Lapte de Corp care se foloseste sub dus – mai usor, mai rapid, mai placut .

(sunteti liberi sa-mi propuneti lucruri la care sa renunt, ca sa va distrati de povestirile mele)

l-am testat si noul lapte de corp Nivea care se foloseste sub dus zilele trecute si mi se pare funny si practic, mai ales ca singurul produs cosmetic de care eu nu ma pot desparti – la propriu nu ma pot desparti, e ca apa pentru mine –  e laptele/ uleiul de corp, iar el imi rezolva doua probleme dintr-o lovitura.

sa ne distram deci: la ce inovatii care fac viata mai usoara pentru femei vreti sa renunt?

aveti ocazia sa mi faceti viata foarte foarte grea 🙂

da, stiu, primul pe lista va fi uleiul de corp (am 12 flacoane/cutii diferite, le-am scos si le-am pus separat intr-un cosulet ca sa nu le mai folosesc).

deja sunt trista, dar ma gindesc sa scriu curind un text despre piele… si de ce in locul parfumurilor puternice prefer uleiurile de corp care miros discret, dar sunt… ametitoare:)

(cumva trebuie sa ma motivez ca zilele astea nu ma mai rasfat cu uleiurile mele preferate)

peter paniubita lui peter pan care are totul dar nu vrea sa aiba copii

iubita lui peter pan care are totul dar nu vrea sa aiba copii

e un articol in Time editia americana despre decizia femeilor moderne, cu “tot ce isi doresc”,  despre a nu face copii. (e in partea de abonament, dar, pina el va deveni public integral, puteti citi putin aici)

 

One evening when she was 14 years old, Laura Scott was washing dishes in the kitchen with her mother when she decided she didn’t want to have a child. At 26, Scott got married and waited for her mind to change. “It never happened,” she says. “And I realized I was going to be fine.” Now 50, Scott is more than fine: she’s fulfilled. And she’s not alone. The birthrate in the U.S. is the lowest in recorded American history. From 2007 to 2011, the most recent year for which there’s data, the fertility rate declined 9%. A 2010 Pew Research report showed that childlessness has risen across all racial and ethnic groups, adding up to about 1 in 5 American women who end their childbearing years maternity-free, compared with 1 in 10 in the 1970s.

 

Mi-e dor sa citesc asa ceva si in presa noastra, o analiza sociologica despre “mutatiile” din mintea oamenilor care sunt cu dublu sens: isi schimba functiile naturale si reusesc, cumva, sa fie acceptati de societate. Cel mai bun exemplu este “cind a avea totul inseamna a nu avea copii”.

Cum mi-ar placea sa citesc, aplicat pe romania, nu tradus de afara pe trei bloguri speriate (dintr-un articol aparut acum un an in presa britanica) despre generatia Peter Pan: generatia care refuza sa creasca, pe care n-o intereseaza planurile de viitor (pensie, casa), care nu vrea copii pentru ca inca se simte copil.

Se intimpla atit de multe schimbari in felul nostru de a fi si de a gindi, influentati de tehnologie, ritmul de viata si de felul in care asimilam astazi informatia, incit ar fi util ca niste oameni sa-si faca timp sa analizeze asta – pe bune, nu de suprafata – in presa.

 

***

De saptamina asta incep o serie personala de articole despre schimbarile pe care le-am asimilat fara sa mai constientizez ca au produs mici mutatii in mintea mea. Nu vor avea pretentia de analize sociologice, ci mai degraba de “sa facem haz de necaz” despre cum a ajuns viata noastra astazi, din perspectiva unei femei si a prietenelor ei.

 

 

5893
voyageam vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

am vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

buna, Dragos?

da.

sunt Cristina Bazavan, te-am sunat in legatura cu competitia Calatori legendari in Social media. Stii, eu am fost singura fata din juriu si eu anunt participantii barbati care e rezultatul lor in aceasta competitie…

aaaa, da. ca tu esti in juriu. (un pic de ingrijorare in voce)

esti pregatit sa afli rezultatul?

(freamat la capatul celalalt al telefonului): pai da, cum sa nu.

bine. am un mesaj special pe care trebuie sa ti-l spun. fii atent. (vocea mea a devenit ca de stiri, am inceput sa rostesc cit mai rar urmatoarele cuvinte)

 

Competitia “Calatori Legendari in Social Media organizata de Heineken a luat sfarsit. 
Iti multumim pentru originalitatea si creatitivatea de care ai dat dovada. 
Ne-a facut placere sa vedem entuziastmul cu care te-ai inscris in competitie, cu care ai abordat fiecare postare si sa regasim spirtul de aventura in fiecare calatorie despre care ne-ai povestit.
(Dragos a inceput sa freamate si sa ofteze. vorbeam deja de mai bine de 30 de secunde si nu spusesem nimic despre a cistigat sau a pierdut)
Juriul a deliberat, a citit toate posturile inregistrate in competitie si… (Dragos a oftat)
tu … ai cistigaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!
din partea cealalalta s-au auzit semne de bucurie si de relaxare , cu un oftat de usurare inclus. n-am mai apucat sa-i spun ca a obtinut punctajul maxim, deja il felicitam si el era foarte fericit
***
S-a intimplat aseara la 17.30 si este pentru prima data de cind fac parte dintr-un juriu cind am onoarea sa anunt eu cistigatorul, ca sa ma bucur de bucuria lui.
Cu bucurie va anunt si pe voi  ca Dragos Schiopu (haotik.ro)  este Calatorul Legendar din Social Media. 
***
A fost o jurizare frumoasa pentru ca, asa cum a comentat Manafu in discutiile interne ale juratilor (in echipa juratilor au fost  Andi MoisescuChinezu’Razvan Pascu si Manafu, plus subsemnata), calitatea scrierilor si valoarea profesionala a celor inscrisi a fost foarte ridicata. Ii salut aici pe Anca Gradinaru, pe care o stiti din super reportajele de la Antena, dar si pe Alin Ludu Dumbrava, un rafinat critic de cinema. Amindoi au avut povesti foarte frumoase inscrise in competitie. Dar ii salut si le multumesc tuturor celor care s-au inscris pentru povestile si intimplarile frumoase pe care le-au impartit cu noi.
Aventura continua pentru Dragos. El merge la un Space Training si abia astept sa citesc povestile lui din aceasta noua experienta.
4668
priviredorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele noastre trec printr-un proces straniu de transformare. il vedem adesea in povestile din privirile oamenilor.

sunt priviri care ascund dorinte statute, fermentate. altele cu dorinte maturate. ca la brinzeturile fine.

depinde atit de mult ce am facut in viata cu dorintele noastre, linga ce le-am pus, cine au fost oamenii/cartile/filmele/muzicile din jurul lor, ce arome au imprumutat pe drumul catre maturizare.

si, da, oricit ar parea de straniu, dorintele noastre uneori… put.

 

*maturarea e tot un proces de fermentare, doar ca se realizeaza la temperaturi controlate, uneori impreuna cu ingrediente ajutatoare care dau noi arome.

 

 

1974
jumatateviata cu jumatate de masura

viata cu jumatate de masura

e ceva din educatia romanilor care duce la a face lucrurile cu jumatate de masura, “las ca se poate si asa”.

s-ar putea sa inceapa din copilarie, de la vacantele “pe jumatate”, chinuite, in care copiii vad cum parintii iau zarzavaturi si legume de acasa, in portbagaj, pentru o saptamina si gatesc pe balconul hotelului ca sa nu mai cheltuie bani si pe mincare. diferenta intre “jumatatea de masura” si “pina la capat” o vezi, in cazul asta, in nota de umilinta cu care membrii familiei maninca sau pregatesc mincarea.

sau in felul care doar privesc si nu se bucura in parcurile de distractie.

fara bucuria gastii, fara voiosie.

isi spun “sunt aici, in concediu, cei de acasa – din orasul/satul/ comuna mea – vor vedea ca m-am distrat dupa pielea care mi s-a innegrit si dupa locurile pe care le voi fi anuntat ca le-am vizitat, dovedind cu fotografii de la intrare”, dar pentru ca nu stiu sa duca lucrurile pina la capat, experienta e la jumatate. si n-are legatura cu banii, ci cu sufletul.

***

exista si cazurile cu” mincarea de acasa” a caror bucurie de familie sau curiozitate pentru o noua experienta se simte in energia din priviri si din vorbe.copiii lor vor fi dintre cei care stiu sa se bucure oriunde, oricind, in orice conditii.

***

dar ceilalti – care n-au invatat sa-si asume statutul social si sa se bucure cu ce au – s-ar putea sa-si creasca fiii si fiicele cu sentimentul ca lucrurile pe care le faci cu jumatate de masura sunt bune, atita timp cit faci la fel ca toata lumea.

si…

… s-ar putea sa iubeasca cu jumatate de masura, neducindu-se niciodata pina la capat cu emotiile lor.

… s-ar putea sa munceasca cu jumatate de masura, neimplicindu-se niciodata pina la capat in activitatea lor.

… s-ar putea sa traiasca cu jumatate de masura, bifind lucrurile care, dupa reguli, trebuie facute .

iar pina la sfirsit, pe dinauntrul lor, sa nu fi fost niciodata pina la capat, pina la limita superioara (sau inferioara, caci nu ajungi foarte sus daca nu ti-ai luat elan foarte din adincuri). sa nu fi trait niciodata cu sufletul la extrem. ci doar pe linia de plutire.

si totul sa fie influentat de primele vacante.

*

sunt pe litoralul romanesc, in Venus, pentru un eveniment Vincon Romania  –  o discutie despre carte si vin impreuna cu scriitorii Mircea CartarescuRadu ParaschivescuIoana Pirvulescu si Dan  C Mihailescu, parte din festivalul “Carte la nisip”

3078
caloameni si cai

oameni si cai

nu exista om care sa nu se emotioneze in fata dragostei pe care o primeste de la un suflet necuvintator (catel, pisica etc). in dragostea aceea este iluzia iubirii neconditionate la care rivneste toata lumea. iubirea pura. in unele cazuri e doar o iluzie pentru ca sufletele necuvintatoare au si ele inteligenta lor si stiu sa conduca “ostilitatile”.

***

in relatia cu caii oamenii devin goi.

calul e un animal mare si, fata in fata cu el, stii ca, fizic, nu ai cum sa-l domini si, cu atit mai mult, esti fascinat sa obtii atentia/dragostea lui.

doar ca… un cal are nevoie de 3 secunde ca sa stie starea ta emotionala, sa simta din limbajul trupului tau daca ti-e frica, daca esti agresiv, daca esti suparat, daca n-ai cele mai curate ginduri.

si fata in fata cu un cal oamenii invata ca dominarea celuilalt, controlul, nu implica neaparat puterea fizica : poti face un cal – care are de 5-6 greutatea ta  – sa te urmeze si sa te repecte fara sa folosesti ham, bici, sau cuvinte. daca ai ginduri bune si daca trupul si mintea ta ii spun intr-o forma clara ce trebuie sa faca.

dar mai presus de orice, fata in fata cu un cal oamenii invata ca iubirea neconditionata vine dupa ce dai iubire, nu inainte. calul e ca o oglinda: reflecta in cea mai curata forma, dezinteresat, onest tot ceea ce primeste. si in fata lui, cind te simti mai mic decit esti, redescoperi smerenia.

 

***

duminica am fost la o lectie de echitatie la Regatul Cailor. am avut-o tovarasa pe NELY o iapa pitica, blonda si simpatica. si foarte cuminte.

l-am intilnit acolo pe George Leca – un trainer care face cursuri de dezvoltare personala pentru manageri, dar nu numai, dupa un sistem inovator: oamenii sunt fata in fata cu caii. si din reactiile lor, oameni si cai, reies caracterul, relationarea cu ceilalti, temerile, bucuriile.

“intre doua suflete unul va fi dominant. dar nu va fi acela care foloseste forta ci cel care stie sa transforme dorinta in intentie/actiune”, mi-a spus George Leca.

proiectul lui de dezvoltare personala cu autorul cailor, horse eye, poate fi gasit aici. am sa revin sa scriu pe larg despre el.

4895
condCONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

CONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

ultima data cind am scris despre interesul meu asupra gastronimiei orientale – si mai ales in directia ingredientelor afrodisiace – au fost comentarii cu ridicari din sprincene, ba chiar si unele cu exprimari sub centura pe care – desigur – ca le-am facut sa se intilneasca cu tasta “delete”.

astazi ma intorc la alimente care fac si altceva decit sa te hraneasca, toate din gastronomia orientala pentru ca am un concurs tres simpa:)

***

mincam ca sa acumulam o forma de energie. daca alimentele pe care le folosim pentru hrana noastra zilnica au grija si de mintea, dar si de libidoul nostru, energia care ne pune in miscare, care ne face sa fim ceea ce suntem si sa ne transformam gindurile in actiuni, energia aceasta e mai puternica.

Concurs: spuneti condimente din gastronomia orientala care contin proprietati afrodiziace si care creeaza o experienta culinara aparte.

facem un top al condimentelor orientale afrodisiace, iar dintre participanti, prin tragere la sorti, sapte dintre ei cistiga dupa cum urmeaza:

1 cistigator – o invitatie la masa impreuna cu 3 prieteni la Califatul Iancului,

alti 6 citigatori – amintiri cu iz oriental (tricou, chipiu, brau, zaharnita, ceasca de cafea,  support de ou fiert)

aveti timp de cercetare si experimentare, plus comentare aici, pina vineri 26 iulie ora 12.oo succes,

 

***

incep eu: susanul este un condiment afrodisiac (il foloseau si sultanii in multe mincaruri ca sa reziste la asalturile multelor cadine:)  )

l-am folosit in pasta de susan din Falafelul SIMPA creat de mine pentru Calif, dar el poate fi – asa cum am experimentat zilele trecute – baza pentru o inghetata.

inghetata de susan e putin amaruie si aspra la gust, dar e senzationala.

***

zilele viitoare am sa va povestesc de ce am acceptat sa intru in jocul de a crea un preparat pentru Calif, unul dintre locurile in care – desi e un fast food – toate ingredientele se prepara “in house”. stiu, nu va vine sa credeti, dar va explic pe larg curind.

peste 200 de persoane au mincat de la Calif din Iancului Falafelul S!mpa. va multumesc ca ati avut incredere in gusturile mele culinare. acesta e falafelul S!MPA

 

ovidiu basteadespre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

despre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

un medic se uita la ceva ce ar putea fi o radiografie pe film, dar e o analiza complicata a unui RMN sofisticat. se incrunta. cere CD-ul pe care e, la rezolutie si mai mare, imaginea pe care o are in fata.

o analizeaza mult incruntindu-se. compara cu o alta radiografie. da telefoane si cheama alti medici.

asteptare.

ceilalti medici vin, se uita, se incrunta. incep intrebarile pe un ton inchizitor: “ce-ai facut? ce-ai mincat? ce ai luat?”

raspunsurile sunt simple “nimic. ca de obicei. nimic”

cel mai batrin dintre ei intreaba, cu acelasi ton grav: “ai fost la biserica?”

***

intr-un mod straniu, unele cicatrici din interiorul corpului uman (nu e vorba de o metafora) se vindeca singure, desi in teorie lucrurile astea par imposibile. si chiar si cei mai mari medici in fata unor asemenea evidente se intorc la credinta.

***

“ai fost la biserica?”

“”nu chiar. ca turist, da. doar ca mi-am schimbat viata si fac doar ce-mi place. cu oamenii care-mi plac.”

 

Foto Ovidiu Bastea.

1633
ioana nemesVineri, sambata, duminica

Vineri, sambata, duminica

text de Noemi Revnic

Dragii mei care raman in Bucuresti, iata ce avem in acest weekend.

“Poiana urbana”, un nou proiect The Institute, cu o serie de concerte la Piata Universitatii si cu un program pe care il puteti urmari aici

O expozitie de neratat, pana in 4 august, “Ioana Nemes: Sometimes we shouldn’t pretend everything is OK”. La doi ani de la disparitia artistei, o retrospectiva din seria Monthly Evaluations (2003-2011). La Salonul de proiecte

Camera de oaspeti de la MNAC din cadrul expozitiei Mircea Cantor ne asteapta cu o selectie de lucrari ale artistului Ion Grigorescu, pana in luna august.

Iar prietenele mele minunate si altruiste de la Asociatia Red Panda ii asteapta pe toti posesorii de catei la HamFest, sambata si duminica, 20, 21 iulie, incepand cu ora 16:00. Unde? In spatial imens de la Planeta HamHam din Bulevardul Barbu Vacarescu 162-164. Spatii de joaca, cursuri si ateliere creative pentru copii si adulti, consultatii veterinare gratuite si spectacolul de teatru “Pet Conference” al companiei Replika. Intrarea este libera si ne vom vedea acolo, cu siguranta. Aici gasiti toate detaliile

Un weekend frumos va doresc si nu uitati sa va hidratati si sa nu abuzati de soare prea mult!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1741

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!