Category : diverse

covered_dishGeorg Jensen, bine ati venit in lumea luxului

Georg Jensen, bine ati venit in lumea luxului

Brandul despre care scriu nu exista in Romania, dar vorbeste despre luxul adevarat, asezat si asumat, care n-are nici cea mai mica legatura cu Bentley-ul tinut in fata blocului sau gentile pe care le afisezi ostentativ.

Luxul cum in Ro nu e cunoscut decit de un numar de persoane care incap pe degetele de la ambele miini.

***

Georg Jensen este un brand danez de bijuterii care a plecat insa in 1903 de la a produce argintarie de masa – tacimuri si vesela. astazi pastreaza aceeasi tehnologie – adica cioplitul cu dalta in argint,  prelucrarea manuala la lampi cu foc – pentru produsele sale cheie. comandate de Case Regale sau de presedinti de stat.

cum ar fi acest platou pentru somon care are cam 1 metru lungime si care este facut in 6 luni de un singur domn care ciopleste zilnic la el

 

daca va intrebati cum arata domnul care munceste zilnic 6 luni la acest obiect, raschetind o placa uriasa de argint, indoind-o cu flacara – o lampa cu foc -, iata-l in fotografie.

 

pretul unei asemenea creatii gata sa gazduiasca somonul la o cina regala este de 1.200.000 coroane daneze.

ca sa ajungi sa lucrezi la georg jensen te inscrii pentru in intership. daca esti norocosul selectionat intre cei 20 de interni esti la un pas de victorie, dintre cei 20, 4 merg in finala – dau probe de maiestrie si sunt angajati.

meseria de creator in argint masiv e grea, dar e o traditie de familie. de exemplu, domnul care este in fotografia de mai jos este a treia generatie care lucreaza la Georg Jensen. e specialist in tavi si e fericit ca si fiica sa vrea sa urmeze aceeasi cariera: tocmai a intrat in programul de intership.

 

tavile acestui domn au dus mic dejunuri regale sau prezidentiale, sunt in casele unora dintre cei mai bogati oameni ai lumii. stie exact cite tavi a facut – tot doua pe an – in cei 22 de ani de cind lucreaza in companie. banuiesc ca stie exact si cine sunt clientii care au beneficiat de truda lui, dar asta e top secret. in lumea luxului adevarat, nimeni nu se lauda cu ce are.

stie exact insa cind a fost momentul in care a stricat o tava: i-a cazut o parte  dintr-o menghina pe ea si argintul s-a indoit. a trebuit sa o ia de la capat, a trimis la topit argintul brut si-a folosit altul, muncind zi si noapte ca sa recupereze timpul pierdut. a fost singura tava pe care a gresit-o in toti anii de cind munceste la Georg Jensen.

bucuria de bol de mai sus e facuta manual. fetele care cioplesc in ritm de chinezoaice, mereu cu aceleasi miscari si aceeasi intensitate sunt … ele

 

in lumea luxului pe bune, nu de carton, vizitatorii intr-un asemenea atelier sunt invitati sa atinga oricare produs – chiar daca el e facut din fildes de mamut de 1000 de ani vechime. oamenii trebuie sa stie pentru ce dau banii.

in lumea luxului pe bune nu se spun nume. niciodata.

iar cind te suna un client ca vrea sa-i faci o replica de la un candelabru Georg Jensen cumparat de la o licitatie, iti mobilizezi toata echipa.

in lumea luxului adevarat, nu-ti cumperi vesela de la magazin ci de la muzeu, colectia Georg Jensen face turul lumii si e expusa in marile muzee, iar comenzile vin pe fir direct, departe de ochii lumii.

 

puteti descoperi pe site-ul Georg Jensen si colectiile mass market de bijuterii si argintarii, dar si capodoperele care sunt doar in casele unora dintre cei mai valorosi oameni din lume.

***

am descoperit brandul Georg Jensen la invitatia Ecco – cei care fac cei mai confortabili pantofi din lume – care au avut zilele trecute la Copenhaga un eveniment foarte emotionant: Walk in Style – au premiat dintre 5 nominalizate, pe 0 tinara care stie sa mearga prin viata nu doar confortabil ci si facind fapte bune.

povestea ei si a inca unei fete senzationale dintre nominalizate, in curind.

2530
helpsa nu faceti niciodata asa ceva

sa nu faceti niciodata asa ceva

ieri am primit via facebook, mesajul de mai jos de la o asociatie umanitara. mi s-a parut de o prostie teribila si i-am raspuns “sa nu mai faceti niciodata asa ceva, va faceti de ris”, iar cine se afla in spatele id-ului de pe facebook mi-a raspuns “de ce?”

asa mi-am dat seama ca e rau. foarte rau. si am sa scriu pas cu pas aici in dreptul fiecarei cerinte din mesaj ce transmit ele de fapt. am scos numele asociatiei, intentia mea nu este sa-i fac rau, am scos orice alt detaliu care ar identifica asociatia.

tot ce vreau e sa va arat de ce sa nu faceti asa ceva niciodata. si vorbesc din ipostaza celei care s-a implicat in multe actiuni umanitare, dar si din perspectiva celei care a organizat/colaborat pentru evenimente umanitare.

***

Buna ziua. Indraznim sa va facem o oferta: dorim sa ne sustineti cauza Asociatiei xxxxxx pentru a face cat mai publica aceasta initiativa in schimb va putem oferi:

in primul paragraf comunicati ca asociatia dvs nu are o clauza atit de puternica incit oamenii sa vina sa o sustina din credinta. daca vreti o asociatie viabila, care sa se sustina pe propriile picioare, cauza dvs trebuie transpusa in cuvinte atit de puternice, incit oamenii sa va urmeze -VOLUNTAR – oriunde. dar nu ne spuneti care este CAUZA.

 

– posibilitatea realizarii de venituri din activitatile noastre.

adica avem o asociatie care face bani, nu fapte bune. aici comunicati indirect ilegalitatea asociatiei.

– Imagine – toata lumea stie ca in online si nu numai imaginea conteaza, s-a dovedit dealungul timpului ca sustinerea acestor cauze aduc plusuri de imagine pentru oricine si orice.

aici il jigniti pe cel caruia ii trimiteti mesajul; il considerati suficient de cabotin sa faca o fapta buna doar de dragul imaginii
– Prestigiu – sigur veti fi apreciat de oameni sustinand o organizatie non-profit

tot jignirea adresantului e si aceasta afirmatie. cine face actiuni umanitare ca sa caute prestigiu este , sa fiu diplomata, cabotin.
– Recunostinta din partea oamenilor care beneficiaza de serviciile Asociatei noastre.

ok, asta e corecta, dar suntem deja cu 7 rinduri mai jos de debutul mesajului si nu ati spus nicaieri cu ce se ocupa asociatia dvs, cine sunt beneficiarii, de ce aveti nevoie ca sa-i ajutati si, mai ales, cum ii ajutati dvs.
– Puteti fi in pas cu vedetele si firmele care sustin si ele astfel de cauze

ooooo, aici faceti destinatarul mesajului snob. credeti ca va face o fapta buna ca sa fie in pas cu vedetele. minunat, destinatarul  e o persoana de mare calitate umana, in opinia dvs.
– Dragoste si prietenie din partea celor care observa efortul dumneavoastra.

pe bune? asa obtine cineva dragostea si prietenia celor din jur? aici, faceti destinatarul prost.
-Poti primi resurse materiale și financiare pentru organizarea de activități in orasul/comuna unde locuiești.

Poti primi resurse materiale și financiare pentru organizarea de concursuri pe pagina ta.

cu asta va repetati, ati mai anuntat destinatarul ca poate sa faca bani daca se asociaza cu dvs, inca din prima motivatie. si am spus mai sus ce transmite de fapt aceasta motivatie.
Posibilitatea coordonării unui grup de voluntari din regiunea ta.

aici faceti destinatarul, inca o data, orgolios: are sansa sa fie sef, daca e in parteneriat cu dvs.
Publicitatea pe blog-ul nostru și pe toate bannerele unde vom avea activitați.

Pulțumiri transmise prin presa pentru cei care ne susțin.

ambele motivatii vorbesc din nou despre ego si despre superficialitate; faceti din nou destinatarul superficial, snob…

 

Daca te incanta ideea intra pe acest link – xxxxxx – si actioneaza butonul de jos .

Va multumim pentru atentie!

eu va multumesc ca ati citit pina la sfirsit observatiile mele. si dupa ce ma injurati ca am avut tupeul sa le disec, ginditi-va bine. oamenii trebuie sa vi se alature din CREDINTA, CU TOT SUFLETUL.

ca o persoana sa-si ocupe din timpul sau (cel mai valoros lucru pe care-l avem) ca sa faca ceva pentru ceilalti si, mai ales, sa o faca constant, trebuie sa CREADA in acel lucru.

nicaieri nu scrie cu ce se ocupa asociatia dvs. nicaieri nu e o descriere a beneficiarilor, a nevoilor lor pentru ca destinatarul mesajului sa decida daca ar vrea sa vi se alature sau nu.

tot ce spuneti sunt despre beneficiile superficiale ale unei persoane care ar vrea sa vi se alature.

credeti-ma, nu vreti sa vi se alature persoanele care sunt interesate DOAR de cele pe care le-ati mentionat mai sus.

 

 

 

 

4506
europa fmGustul victoriei echipei Europa FM

Gustul victoriei echipei Europa FM

de multi ani nu ma mai interesau audientele radio.

a fost o vreme cind le asteptam ca o mincare dupa 3 zile de foame si le desfaceam in bucatele, analizind in detaliu cine asculta, ce asculta. as fi fost in stare sa incerc sa aflu si citi bruneti asculta radioul, atit eram de concentrata pe a analiza audientele radio.

cind am plecat de la europa fm, am incetat sa ma mai uit pe audiente. voiam sa fac altceva n-avea sens sa ma mai preocupe detaliile care pot schimba programul unui radio.

***

ieri, dupa niste multi ani, am cautat audientele radio. de cind e director de programe, George Zafiu a facut multe modificari in grila (asa m-am si reintors la radio, pt ca Zaff – care mi-e prieten – avea nevoie si de micul meu ajutor) si ieri, odata cu noul val de audiente, putea fi validata munca lui.

80.000 de ascultatori in plus pentru Europa FM din toamna si pina acum.

Momente bune din matinal (Desteptarea cu Vlad Petreanu, Monica Anghel si George Zafiu) cind Europa FM e lider national.

cind zic lider national inseamna ca bate toate celelalte statii radio. toate.

 

***

sunt foarte foarte bucuroasa de bucuria echipei Europa FM. Stiu ca au muncit mult pentru asta, dar – daca se intimpla sa citeasca asta – as vrea sa stie ca nu doar munca i-a adus aici, ci spiritul de echipa pe care l-am (re)simtit la ei; de gasca, de familie, de complicitate si de bucurie. de oameni vii.

spiritul pe care si l-au recistigat si asta e, de fapt, marea victorie a echipei europa fm.

si ei simt ca victoria asta are un gust bun.

 

Bravoooooooo!

2936
familieMamele vorbesc pre limba lor

Mamele vorbesc pre limba lor

text de Sorana Savu

Mamele vorbesc pre limba lor

Și cred că trec toate pe la o școală secretă unde un profesor nemuritor (sau niște profesoare nemuritoare) le pun să recite cu intonație, până ies bine, propozițiile astea:

“pune-ți papucii în picioare”/ “nu umbla prin casă în picioarele goale”

“nu sta cu spatele gol”

“te-ai îmbrăcat bine?” / “nu ieși din casă așa dezbrăcată”

“vezi că afară e frig”

“ți-ai pus ceva pe cap?”/ “pune-ți ceva pe cap”

“ai mâncat?”/ cu întrebarea de follow up “ce-ai mâncat?”

“ți-e rău?” “ai fost la doctor?/ du-te la doctor”

“nu sta pe străzi până noaptea târziu”

 

Lista este, cu siguranță, mult mai lungă, și știu că, citind rândurile de mai sus, și vouă v-a sunat în cap vocea mamei, cu tot cu intonație. Am făcut deja exercițiul la birou și cele de mai sus rămân valabile fie că suntem născuți/născute în anii ’70, ’80, ’90.  Așa că zic: sigur au fost la aceeași școală, sigur le-a predat același profesor. Sigur vorbesc pre limba lor…

 

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

3218
Lance Armstrong Oprah WinfreyArmstrong – despre control

Armstrong – despre control

stiu ca toata lumea e emotionat incintata de interviul lui Lance Armstrong in emisiunea lui Oprah… sau curioasa…

am vazut acum interviul si, desi imi place Armstrong f mult (n-are legatura cu ciclistul din el, ci cu invingatorul din el; in orice conditii), tocmai lucrurile care ma fac sa-l iubesc, au contribuit la a minti teribil in acest interviu.

 

Amstrong stie ce inseamna controlul; traieste ca sa controleze – trupul si mintea lui, pe cei din jur. Drama lui acum nu este ca si-a pierdut sponsorii ( 75 milioane de dolari – toti pierduti intr-o zi jumate, cind au sunat rind pe rind sponsorii ca sa-l anunte ca renunta la contractele cu el), drama lui e ca nu poate controla ceea ce se intimpla – reactiile care se tot rostogolesc intr-un bulgar urias.

De asta a acceptat interviul, e o forma de a incepe sa preia controlul. Si sunt absolut singura ca a negociat fiecare intrebare, cum si-a calculat si fiecare raspuns cu mult timp inainte.

imi place mult fotografia asta din timpul interviului pentru ca descrie, la nivel nonverbal, exact situatia de pe parcursul interviului: piciorul ridicat aproape la orizontal ca o bariera care sa-l protejeze; gesturile cu miinile care indica controlul – mina cu degetele strinse ca si cum ar prinde o minge e gestul care inseamna “control”

 

***

cel mai sincer raspuns din interviul lui Lance Armstrong cu Oprah din pacate nu se refera direct la el:

 

You said to me earlier you don’t think it was possible to win without doping?

“Not in that generation, and I’m not here to talk about others in that generation. It’s been well-documented. I didn’t invent the culture, but I didn’t try to stop the culture, and that’s my mistake, and that’s what I have to be sorry for, and that’s what something and the sport is now paying the price because of that. So I am sorry for that. I didn’t have access to anything else that nobody else did.”

 

in rest, tot dialogul lui cu Oprah a fost doar ca sa recunoasca dopajul, dar discursul e atit de bine controlat incit iti dai seama ce nervi incredibili are. nu zice nimic mai mult decit a fost in mintea lui sa spuna la inceput: accept dopajul si atit. iata citeva exemple:

 

For 13 years you didn’t just deny it, you brazenly and defiantly denied everything you just admitted just now. So why now admit it?

“That is the best question. It’s the most logical question. I don’t know that I have a great answer. I will start my answer by saying that this is too late. It’s too late for probably most people, and that’s my fault. I viewed this situation as one big lie that I repeated a lot of times, and as you said, it wasn’t as if I just said no and I moved off it.”

You were defiant, you called other people liars.

“I understand that. And while I lived through this process, especially the last two years, one year, six months, two, three months, I know the truth. The truth isn’t what was out there. The truth isn’t what I said, and now it’s gone – this story was so perfect for so long. And I mean that, as I try to take myself out of the situation and I look at it. You overcome the disease, you win the Tour de France seven times. You have a happy marriage, you have children. I mean, it’s just this mythic perfect story, and it wasn’t true.”

***

sau cind vorbeste despre nevasta unui fost ciclist care l-a acuzat de dopaj si el a dat-o in judecata si vezi cum si-a controlat urmele… au agreat sa nu vorbeasca mai mult despre acel lucru….

 

Have you called Betsy Andreu? Did she take your call? Was she telling the truth about the Indiana hospital, overhearing you in 1996? Was Betsy lying?

“I’m not going to take that on. I’m laying down on that one. I’m going to put that one down. She asked me, and I asked her not to talk about it.”

Is it well with two of you? Have you made peace?

“No, because they’ve been hurt too badly, and a 40-minute [phone] conversation isn’t enough.”

***

fragmentul meu preferat din interviu este despre drama pe care o traiesc copiii lui. e o situatie pe care el nu o poate controla.

copiii n-au nicio vina ca sunt implicati in acest scandal dar isi iubesc tatal, banuiesc ca e idolul lor si ca i-a dominat cu personalitatea lui foarte puternica. mai ales pe fiul lui.

You and Kristin have three children together, what do you tell Luke, he’s 13, you’ve been fighting this thing all his life. What do you tell him and the girls what’s going on?

“They know a lot. They hear it in the hallways. Their schools, their classmates have been very supportive. Where you lose control with your kids is when they go out of that space, Instagram, Facebook, Twitter, in the feedback columns.”

But what did you tell him?

“First I want to tell you what happened. When this all really started, I saw my son defending me, and saying that’s not true. What you’re saying about my dad is not true.

“That’s when I knew I had to tell him. And he’d never asked me. He’d never said ‘dad, is this true?’. He trusted me. I heard about it in the hallways…..”

What did you say to him?

“At that time, nothing, but that’s the time I had to say something. I heard he was defending me and it gets ugly and at that point I decided it was out of control and I had to have a talk with him here over the holidays.”

What did you say?

“I said there have been a lot of questions about your dad any my career and whether I doped and I’ve always denied it and been ruthless and defiant which you have seen, which makes it even sicker but I want you to know that it is true. Then there were the girls who are 11 and they didn’t say much. They just accepted it and I told Luke ‘don’t defend me anymore, don’t’.”

How did he take it?

“He has been remarkably calm and mature about it. I told him ‘if anyone says anything to you, do not defend me, just say ‘Hey, my dad says he is sorry’. He said ‘I love you, you’re my dad and this won’t change that’. I had expected something.

 

 

 

transcrierea integrala a interviului o puteti gasi aici, part 1 si part 2

7964857914_f0e0b40e30_zIntuneric, scris, lumina

Intuneric, scris, lumina

Scrisul e si el o forma de sport, iar disciplina este esentiala daca-ti doresti la un moment dat performanta. Asa m-am gandit cand m-am apucat de scris pe blogul Cristinei, in fiecare vineri, a fiecarei saptamani, indiferent de program, inspiratie sau suparari. De fapt pentru astea din urma chiar e bun scrisul. E o forma mult mai utila de detasare decat cititul pentru ca te scoate de par din culcusul tau cu ganduri negre si te trimite sa-ti modelezi golul sau tristetea in ceva placut vederii.

E un exercitiu bun pentru doi iubiti aflati la inceput de drum. Tu scrii si-l rogi pe el sa (te) citeasca, sa-ti spuna ce-i place si ce nu, sa-ti spuna ce ar mai adauga el acolo unde tu ai tratat cu superficialitate subiectul, iar tu te lupti pentru ideile care sunt bucati rupte din tine. Marturisesc ca n-am citit niciodata o carte scrisa de doi oameni care formeaza un cuplu, dar mi-ar placea sa o fac la un moment dat. Iar randurile scrise de fiecare in parte sau cuvintele modificate de unul sau de altul sa aiba cuvinte in culori diferite astfel incat pe tot parcursul ei sa-mi dau seama ce voce ascult.

Cand scrii e ca si cum te-ai hotari sa aprinzi o lumanare intr-o camera intunecata, in timp ce dintr-un colt se aude un zgomot suspect. Poate fi doar o pisica bagata pe sub asternuturile apretate care vrea sa-ti tina de urat sau ceva rau si amenintator. La un moment dat mi-a fost prea frica sa mai aprind lumanarea si am hotarat sa-mi iau o pauza. Nu-mi era frica atat de fiinta monstruoasa cat de posibilitatea ca s-ar putea sa nu fie nimic acolo. Acum m-am gandit ca a venit vremea sa aprind din nou lumanarea.

Text: Diana Marasoiu Foto: Brittany Markert

2187

un om al strazii mi-a trimis un mesaj

o femeie care doarme pe strazi mi-a trimis un mesaj sa ma uit la televizor sa o vad.

o sa fie la meteo alaturi de alti oameni ai strazii de astazi, timp de o saptamina.

e parte dintr-o campanie geniala, initiativa „Zilele Sperantei”, o campanie Samusocial, derulata de Prima TV.

zilele acestea am sa incerc sa o cunosc pe femeia care imi adreseaza mesajul de mai sus si sa-i aflu povestea.

minunata campanie. felicitari celor care au gindit-o.

2909
1.daca nu-mi plac, ce sa fac?

daca nu-mi plac, ce sa fac?

sunt lucruri care plac majoritatii si mie mi se par puerile, inestetice, gresite.

cum e un poet pe care-l promoveaza toata lumea acum si despre care nu cred ca e mai mult de un copywriter destept.

cum e o carte despre istoria romaniei care vorbeste mai degraba despre defectele natiei si uita sa vorbeasca si despre ce are bun poporul asta.

cum sunt melodii pe care le asculta si le promoveaza toata lumea, iar mie nu-mi spun nimic.

moderatori de televiziune care au audiente mari, filme care au luat premii, fotografi care sunt la moda, tendinte in moda (haine adica), spectacole de teatru sau de dans etc.

lista e lunga, iar enumerarile sunt intentionat amestecate: e usor sa va dati seama cit de straniu e sa ne certam pentru ca nu ne place aceeasi melodie.

cred ca e la fel si cu oamenii.

gusturi si gusturi.

 

 

 

 

 

 

(dar tot ma scot din minti cei care manipuleaza si mint in presa 🙂 )

 

2746
akramil iubesc pe…

il iubesc pe…

am mai scris despre asta. il iubesc pe Akram Khan. e unul dintre oamenii aceia atit de sinceri cu meseria lor, incit atunci cind o practica devin mai frumosi, le iese prin chip si trup bucuria.

am avut privilegiul sa-l vad si fata in fata si sa ascult o poveste suprarealista din viata lui si stiu ca, desi e foarte simpatic si in viata de dinafara scenei, nu e la fel de luminos, frumos, spectaculos, uluitor.

 

am revazut asta azi de dimineata, din intimplare – youtube imi sugereaza zilnic tot felul de lucruri inspirindu-se din vizionarile mele anterioare (ieri imi propunea Ombladon 🙂 ), si m-am gindit ca – daca vreti un moment de relaxare – ati putea sa va uitat la acest film de 5 minute. e din Desh, spectacolul pe care l-am vazut la Roma in care vorbeste despre relatia cu tatal lui.

duminica, Adi Telespan a fost la filmarile din Londra de la Desert dancer primul film in care Akrah Khan face coregrafia si-a facut un reportaj pe care-l cititi aici.

1892
mama, Madame farnell 1Mama mea, mandria mea

Mama mea, mandria mea

text de Noemi Revnic

Am mai scris despre mama mea cea talentata aici, dar de aceasta data am un motiv foarte intemeiat pentru un bis la scena deschisa.

Mama mea, alias Georgeta Pavel va juca intr-o piesa de teatru cu actori de la prestigioasa companie israeliana Hakameri, printre care se afla si actrita de origine romana Trixi Abramovici.

Iata si firul evenimentelor: Mama joaca  intr-o companie de teatru de amatori inca de acum 15 ani. De-a lungul timpului a avut roluri in piesele montate de regizorul Moshe Kalif – “Tartuffe” a lui Moliere, “ Cei ce-si fac bagajele”,  a unuia dintre cei mai mari dramaturgi israelieni, Hanoch Levin, iar in prezent joaca intr-o noua piesa, “Casa Bernard de Alba” a dramaturgului spaniol Federico Garcia Lorca. Piesa are multe reprezentatii si s-a bucurat de un succes fantastic.

Iar regizorul care lucreaza cu echipa a selectat-o pe mama ca sa joace intr-o piesa cu actori profesionisti, ce va avea premiera in luna mai si apoi se va juca in turneu in toata tara. Este vorba despre o piesa grea, a unui dramaturg evreu argentinian, “Vaduvele”, ce trateaza un subiect apasator din istoria Argentinei, jumatatea anilor ’70, cand peste 30,000 de copii, femei si barbati au disparut fara urma, torturati si ucisi de guvernul dictatorial din acea perioada. Tocmai am vazut un film greu din 2003 pe aceasta tema, “Imagining Argentina”, cu Emma Thompson si Antonio Banderas in rolurile principale.

Piesa “Almanot” este o drama a carei actiune se petrece intr-un oras din al carui rau incep sa iasa la iveala cadavrele celor disparuti.

Inainte sa joace teatru in Israel, mama a mai jucat teatru, alaturi de elevii sai (de fiecare data, ca ei sa nu aiba trac, isi alegea cate un personaj, de cele mai multe ori negativ si aparea in toate piesele montate la Casa Pionierilor din Campina). Imi amintesc de o vara (eram prin clasa a 7-a), cand a interpretat rolul unei vulpi sirete. La un moment dat a cazut pe scari si si-a rupt ambele picioare. A improvizat pentru a doua reprezentatie si a jucat asa, cu dureri crunte, sprijinindu-se intr-un bat de steag (invocand ca este vulpea prinsa de nea Ion) iar seara am dus-o la spital si au ghipsat-o.

Sa nu va mai spun ca in toamna lui ’89, la numai doua luni dupa ce am emigrat in Israel, cand s-a filmat la Akko o mare parte din filmul “Nu fara fiica mea” cu Sally Fields, mama a facut figuratie.

Abia astept sa vad premiera din luna mai a noii piese in care va juca mama. Am in poseta un port bonheur cumparat de mama in toamna trecuta, o mini carte din seria “O carte in dar”: “Fiica mea, mandria mea”. Iar eu pot spune la randul meu: “Mama mea, mandria mea”.

Mama mea care, la pensie deja de cateva luni, continua sa predea (pro bono) balet si dans modern, sa participe la concursuri cu elevii si sa ia premii nationale si internationale. Mama mea care calatoreste si este la curent cu cele mai noi filme. Mama mea care organizeaza toate petrecerile cu prietenii din gasca. Si mi-as dori sa arat la fel de bine ca ea si sa fiu la fel de cool si de energica la varsta de 66 de ani.

Mama mea cea speciala.

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2296
candelan-am…

n-am…

n-am chef de scris, desi am deadline si sunt in intirziere.

n-am nicio idee desteapta si am lenevit toata ziua, in loc sa gasesc solutii la ceea ce scriu ca sa inaintez.

scuza a fost ca vin dupa o zi in care am scris 14 ore fara pauza si ca mai trebuie si creierasul sa se odihneasca. nu cred ca e adevarat si voi sta cuminte la masa de scris pina voi scrie ce trebuie:)

dar precum copiii pedepsiti, in loc sa fac ce trebuie m-am apucat de manufacturat

am facut o candela din coaja unei mandarine

1674
romania-tv-logo-300x138din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva

din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva

ma suna o prietena profesoara la universitate. voia sa ma invite la un curs sa dezbatem cu studentii probleme de etica.
ajungem inevitabil la boritura RTv si ce-au facut in ultimele zile.

– da te rog pe rtv, imi spune prietena mea, profesoara.

– nu ma mai uit, mi-am promis.

– da, un minut pe rtv. citeva secunde macar.

deschid televizorul, ajung la boritura.

– asa, bat cimpii niste domni, ii spun.

– cine sunt domnii?

– mircea diaconu si madalin voicu.

– si ei au protestat pentru ceea ce s-a intimplat. cind vor refuza sa se mai duca la acel post de televiziune, abia atunci se va face un pas catre schimbare, pina atunci e demagogie. in ultimele zile au fost printre invitati o multime de alti oameni care se pretind intelectuali fini.

***

asa mi-am dat seama ca publicul e mai greu sa-l educi, dar sunt multe alte cai prin care poti sa nu mai sustii un post despre care spui ca incalca grav orice regula de bun simt, ca de jurnalism nu mai e de multa vreme vorba.

inca mai sper ca oamenii de bun simt din tara asta se vor aduna si ii vor penaliza intr-o forma pe cretinii de la boritura RTV. un prim pas ar fi sa nu se mai duca la emisiunile lor.

pina atunci, cei ca madalin voicu sau mircea diaconu imi par niste cabotini tristi.

2656
OnteachingJournalism1curs creative writing

curs creative writing

oricit de talentat te crezi, n-ai sa poti sa scrii daca nu inveti sa stapinesti structuri narative.

oricit de netalentat te simti, ai sa poti sa scrii daca stapinesti structuri narative.

si daca vrei sa scrii – pentru ca simti ca ai ceva de spus, pentru ca povestea ta simti ca tu ai spune-o cel mai bine – ti-ar fi mai usor sa inveti de la altii care au trecut prin asta.

si daca scrii deja – pentru ca esti jurnalist, scriitor, scenarist – ti-ar fi mai bine daca ti-ai reimprospata mintea si energia reinvatind de la altii care au trecut prin asta.

asociatia ControlN lanseaza cursuri de creative writing cu scriitorul Cristian Teodorescu intre 22 ian -23 martie. am facut cursuri de scenaristica la ControlN si stiu cit de serioase sunt fetele de acolo, cit de mult m-a ajutat sa invat sa controlez tensiunea intr-un text ceea ce am invatat de la ele.

va recomand cursul acesta din inima. mai aveti timp o saptamina sa va inscrieti

iata un interviu cu domn profesor Cristian Teodorescu despre cum te poate schimba un asemenea curs

Interviu cu scriitorul Cristian Teodorescu from Control N on Vimeo.

2340
romania-tv-logo-300x138mi-as dori sa aud/citesc scuze de la Romania TV

mi-as dori sa aud/citesc scuze de la Romania TV

eu sunt printre jurnalistii idioti din romania care mai cred in etica.
cred ca informatia, stirea, e cel mai valoros lucru pe care-l avem in meseria noastra.
si ca trebuie sa-i acordam respectul cuvenit.

am scris de multe ori despre asta, iar cei cu care am lucrat – fie am scris pentru ei (ca angajat), fie am scris despre ei (ca jurnalist) – stiu acest lucru.

azi mi s-a zbirlit parul in cap si nu inteleg de ce oamenii sunt atit de prosti si nu vad evidentele, de ce accepta sa fie mintiti in fata de niste cretini care isi spun jurnalisti. sa va explic.

***

simbata seara, televiziunea romania tv (pe care cu tot respectul care mi-a mai ramas, am numit-o si voi continua sa o numesc boritura), a dat o stire despre depunerea la judecatoria sectorului 1 a unei cereri de stabilire a paternitatii a unui domn care sustine ca e fiul lui Sergiu Nicolaescu.

stirea era exclusiva, desigur, jurnalistii din studio erau in posesia cererii (o aveau fizic, printata pe hirtie) cu toate datele celui care cerea stabilirea paternitatii. adica nume, prenume, cnp, adresa.

duduia paula rusu impreuna cu un alt cetatean au citit din cererea despre care spuneau ca a fost inregistrata la judecatorie. au anuntat ca au un document senzational cu 65 de minute inainte de a-l prezenta, apoi plini de mindrie jurnalistica l-au facut public.

in cele 65 de minute de la anunt si pina la a face publica informatia ar fi putut verifica la judecatorie, la politie, pe internet, toate datele din cerere. n-au facut-o.

astazi au anuntat, plini de aceeasi mindrie jurnalistica, tot ei, ca identitatea cetateanului respectiv era falsa.
le-a luat 30 si ceva de ore ca sa descopere ceva ce puteau rezolva cu un simplu search pe google (adresa mentionata era, de fapt, a unui hotel). in plus respectiva cerere a primit numar de inregistrare abia luni, deci la momentul la care ei o aveau nu era inregistrata oficial cum sustineau.

au dat, deci, o stire falsa.

si sunt senini si ii intreaba pe telespectatorii prea stupizi ca sa protesteze: cine a instrumentat asta?

***

o institutie cu respect pentru informatie acum si-ar fi cerut scuze. am dat o stire falsa, ne cerem scuze ca nu am verificat. am penalizat jurnalistii care au facut asta, i-am dat afara.

ca telespectator as vrea sa aud/citesc scuze de la Romania TV pentru ceea ce au facut.

ca jurnalist, as vrea sa nu mai existe televiziunea asta si-as vrea ca televiziunile concurente si ziarele sa explice clar care trebuie sa fie pasii intr-o asemenea situatie. ca sa inteleaga toti idiotii ce s-a intimplat de fapt si cum s-a facut smecheria pentru audienta.

ca om imi doresc sa nu-i intilnesc prea curind pe cei care lucreaza acolo si pe care-i cunosc personal, imi va fi rusine de rusinea lor.

***

mi-e evident ca exista o plaja – mare, dupa cum am vazut in audiente – de cretini care nu inteleg nimic din ce se prezinta la televizor si daca e cu morti, preoti si scandal e minunat: cascam gura.

mi-e la fel de clar ca, pentru ca patronul lor e parlamentar USL, n-o sa pateasca nimic din partea CNA-ului.

si stiu ca daca nu luam atitudine vor persevera – oare ati baut sampanie ca ati fost pe locul 1 in audiente simbata????? -, iar perseverind vor hrani si mai multi stupizi care o sa iasa in strada la urmatoarea inmormintare sau nunta sau botez ca sa injure si sa scuipe ca animalele.

P.S. pentru ca n-am vazut in direct stirea cu cererea paternitatii, am cerut inregistrarea de la o agentie de monitorizare. adica, am verificat, m-am documentat inainte de a scrie.

4761
romania-tv-logo-300x138jurnalism, mitocanie, mizerie

jurnalism, mitocanie, mizerie

cred ca Romania TV este cel mai mizerabil post de televiziune. e mizerabil in continut, cum e mizerabil si pentru ca nu-si asuma continutul pe care-l produce.

sa ma explic.

ieri pe la 18.30 in studioul STIRILOR de la Romania tv erau Paula Rusu si doua reporterite. Anuntau ca au imagini exclusive cu “sicriul lui Sergiu Nicolaescu” si sa se pregateasca telespectatorii pentru o mare dezvaluire.

dau imaginile. spun ca sunt facute de un amator si trimise pe adresa redactiei (altfel un filmulet facut cu telefonul probabil de cineva care s-a dus sa-i aduca un omagiu regizorului si pe care ei l-au platit/rugat sa filmeze pe ascuns) si incep o dezbatere despre… cum de a indraznit sotia regizorului sa nu-i lase pe reporteri sa intre in locul unde era depus sicriul.

una dintre reporterite spune “uite e important sa vedem, sicriul e inchis, se coboara niste scari”

cealalta “sotia si-a dorit sa nu fie imagini de acolo, a interzis televiziunilor sa nu dea imagini de la inmormintare, dar nu era mai bine sa le interzica si oamenilor sa mai vina?!”

apoi, citind o femeie anonima, spun ca sotia regizorului nu pare afectata si nici n-a plins. si mentioneaza tendentios ca-i despart aproape 50 de ani. (de fapt, de fiecare data cind au mentionat-o pe sotia regizorului au fost tendentiosi – au numit-o inclusiv “femeia care vrea sa arda corpul regizorului” de parca e o straina pe care a apucat-o peste noapte gindul incinerarii)

am inchis televizorul in timp ce-mi doream ca aceste trei femei sa pateasca lucruri rele. cele mai rele. sa simta pe pielea lor nesimtirea si mitocania pe care o afiseaza imaginindu-si ca fac jurnalism, ca respecta interesul publicului.

am inteles ca, mai tirziu, colegii celor 3 au perseverat si-au adus documente false, dindu-le drept oficiale, legate de cererea de paternitate a unui posibil copil, apoi au aparut in discutie 5 copii ai regizorului, au cerut oprirea incinerarii si au vorbit din nou mitocanesc la adresa sotiei. au tinut-o asa pina la 12 noaptea.

iar ziarele au preluat stirea, la fel si televiziunile concurente (cit de pervertiti suntem????!!!)

***
ginditi-va o clipa, faceti abstractie de controversele din spatele muncii si vietii lui Sergiu Nicolaescu si ginditi-va la sotia lui: 17 ani a fost de o discretie impecabila, desi ar fi putut participa alaturi de sotul ei – dupa cum se vede si acum, foarte iubit de multi -la evenimente publice, ar fi putut iesi in presa si si-ar fi putut cistiga notorietate.

femeia aceasta a fost discreta si a ramas, cu bun simt, departe de orice activitate publica. si-a facut asta 17!!! ani, semn ca asa este aluatul din care e facuta (a devenit iubita lui Sergiu Nicolaescu cind avea 18 ani, ar fi putut fi usor tentata de notorietate/celebritate, dar n-a fost).

si-acum, niste mitocani care cred ca sunt jurnalisti pentru ca le-a pus cineva un microfon in mina, emit la o televiziune de stiri ipoteze nedemne nici de gunoiul televiziunilor OTV. si se amesteca in deciziile unei familii justificind ca e de interes national.

***

ce te mina in lupta pe tine, prezentatorule de stiri/ reporterule de la Romania TV?

dimineata cind te uiti in oglinda te simti bine? zici ca esti inteligent (a), ca esti profesionist si te bucuri de audienta pe care ai facut-o? (e minuscula!!!!)

pe unii dintre oamenii de acolo ii cunosc, stiu ca – in viata lor nepublica – au bun simt. nu-mi imaginez ca nu inteleg ca ceea ce spun pe sticla e echivalentul unei vome.

nu inteleg insa de ce fac asta, de ce n-au demnitatea sa spuna “NU” si sa nu intre in emisie daca exista alti oameni (producatori/manageri etc) care le cer aceasta directie redactionala.

cit de mare sa fie disperarea de a face bani ca sa accepti sa faci asa mizerii la televizor?

nu mai bine mergeti sa spalati vase intr-o bucatarie si traiti impacati cu voi?!

***
stiu ca in contextul modificarii legii de functionare a CNA-ului e aproape imposibil ca Romania TV sa fie penalizata, dar sper din tot sufletul ca televiziunea va muri pentru ca publicitarii nu vor dori sa-si puna reclamele intr-o asemenea boritura.

apadaca beau apa, pierd kg!

daca beau apa, pierd kg!

astazi am descoperit ceva f f f tare. “daca beau apa, pierd in kg.”

ma rog, e valabil in cazul meu, nu stiu daca si in cazul altora. eu am ceea ce se cheama “retentie de apa”. sa va explic.

***

dupa Craciun eram toata o suparare: am mincat mult si cum ma ingrasasem inainte de sarbatori, nu prea se vedea lumina unei siluete filiforme la capatul tunelului. urma un sir de vizite la prieteni, echivalent cu asezat la masa si, ca sa pregatesc terenul pentru toate refuzurile pe care le voi spune in vizite, am pus un status pe facebook

ieri un spiridus al lui Mos Craciun, Eliza Crihana, mi-a trimis un mail prin care m-a anuntat ca prietena lui Mos Craciun cind e vorba de tratamente corporale, doamna Lili Ticu – cea care a facut educatie in Romania in materie de slabit inteligent – ma invita la Silhouette sa vada ce probleme am.

astazi am fost la centrul de slabit si infrumusetare Silhouette de la Unirii. o domnisoara medic (a terminat medicina generala, am intrebat-o:) ) mi-a facut o serie de masuratori si analize (am tensiunea aproape ca de pilot:) ) si-a rezultat ca am retentie de apa – adica retin apa in tesuturi.

stiu, i-am spus eu pentru ca mai fusesem diagnosticata in directia asta.

beti apa?

be..au, am rostit mai rarut.

nu prea beti, de asta aveti retentie de apa.

si mi-a explicat apoi ca organismul isi face depozite de apa pentru ca stie ca nu primeste de la mine, bulversindu-mi cunostintele pentru ca in mintea mea era ca daca beau apa o sa retin si mai multa si-o sa ma fac pufoasa.

a rezultat ca daca beau apa constant pot sa rezolv doua dintre kg in plus care sunt depozite de apa in organismul meu.
mai am doua kg de dat jos, cu tratamente de remodelare si hidratare.

de saptamina viitoare sunt la Silhouette.

***

intimplarea aceasta e un exemplu bun pentru a demonstra ca e f bine sa vorbesti cu un medic inainte de a te apuca de slabit. ceea ce va rog foarte mult sa faceti inaintea oricarei diete.

puteti incerca Silhouette care au rezultatele acelea spectaculoase cu 7 kg in 2 saptamini, sau puteti incerca altceva cu un nutritionist. dar nu faceti lucruri de capul vostru. si nici nu va incredeti in nutritionistii care va recomanda ce sa mincati inainte de a va face analize.

3856
cartolina rezolutiiRezolutii pentru un nou an

Rezolutii pentru un nou an

text de Noemi Revnic

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am un ritual la fiecare trecere intr-un an nou: pe 31 decembrie imi scriu in jurnal tot ce a fost bun pentru mine in anul de care urmeaza sa ma despart. Iar imediat a doua zi, pe 1 ianuarie, iau o carte postala (achizitionata intr-una dintre calatoriile mele) si scriu pe verso rezolutiile pentru noul an. Sunt lacoma, la final sunt cam 20 de dorinte, dar toate depind de mine si atunci ma simt foarte bine cu asta. Din experienta ultimilor ani, rezolutiile mele nu sunt planuri (da, am invatat sa nu imi mai fac planuri); fiecare dorinta este adaptabila si atunci totul pare mai usor.

Cartolina este in permanenta cu mine, cum deschid agenda de intalniri, astfel incat stiu ca o am aproape si pot sa recitesc destul de des ce am scris.

La finalul anului voi constata ca am “rezolvat” mai mult decat jumatate din ce mi-am propus si atunci trec in noua cartolina ce nu am facut in anul precedent. Este ca un joc, dar pe de alta parte este singura modalitate de a imi controla cele 12 luni si de a face ceva pentru mine. Cartolina mea cu rezolutii este despre mine si despre oamenii importanti din viata mea. Nu exista aici victorii sau infatuari, ci doar satisfactia ca am petrecut inca un an cu mine si inca imi place aceasta companie.

Este un exercitiu, desigur, dar merita sa il incercati, macar o data. Sa vedeti cate lucruri puteti realiza intr-un an, pentru voi, amintiri dragi pentru mai tarziu.

Va doresc un an minunat, cu rezolutii cat mai frumoase si care sa se indeplineasca, mai ceva ca in povestile cu happy end!

Sursa foto: http://small-moments-blog.blogspot.ro

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1701
raft8unde va tineti cartile?

unde va tineti cartile?

in ultimii ani, la ultima mutare mai exact, am decis sa ascund cartile pe care le-am pastrat (citeva sute le-am donat). Sanziana Pop , cea care mi-a decorat casa, a gasit o solutie foarte smart: a pus o parte in niste valize vechi pe care le-a vopsit, iar altele au fost ascunse intr-un dulap.

dar cum am avut aceasta problema a depozitarii cartilor (multumesc celui care a inventat e book-ul si mi-a usurat existenta), am fsot interesata multa vreme de solutii creative de aranjat al cartilor in casa.

am gasit acum in computer un folder care se numeste rafturi pt carti.

iata citeva solutiile pe care le-am selectat. poate va sunt de ajutor:)

 

 

 

 

 

 

 

 

aceste ultime doua variante, asemanatoare, dar de mare efect pt ca pare ca ai lipit cartile de perete, le si detin acasa. sanziana n-a vazut niciodata folderul meu cu rafturi, dar “great minds think alike”:)

 

3934
obamacea mai cea faza din 2012

cea mai cea faza din 2012

am postul asta in draft de multa vreme. asteptam sa se termine 2012 sa vad daca aceasta faza ramine in topul anului meu.

 

s-a intimplat pe 31 august, dupa ce Clint Eastwood a tinut un speech contra Obama avind drept partener un scaun gol.

 

reactia lui Obama? a pus pe twitter urmatorul mesaj “this seat’s taken”. twitter il mai pastreaza in arhive

 

 

 

 

 

nu suporta comparatie cu niciuna dintre disputele politice nationale. nici unul ca Obama nu avem, dar nici un Clint Eastwood.

1353
sampanieera mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL…

era mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL…

pe la 4 dimineata ma intorceam acasa de la o petrecere la care, ca sa rezist sa stau atit (nu-mi plac chefurile, de orice fel ar fi ele), am baut 4 pahare de vin roshu plus unul de sampanie.

pentru mine asta e mult. foarte mult.

asa ca, in frigul turbat care a fost aseara, mi se parea ca micul meu creieras s-a dilatat si e precum un picior intr-un pantof cu doua numere mai mici. plus ca gindea fix ca un picior.

cum petrecerea fusese undeva pe bulevardul minune din fata Casei Poporului, relativ aproape de casa mea, iar la ora aia taxiurile erau precum diamantele, am venit usurel pe jos, la bratul unui prieten. amindoi tragindu-ne picioarele cu greu.

in Centru Vechi, ne-au depasit doua domnisoare imbracate la indigo: fuste scurte cu sclipici, cizme lungi pina la genunchi cu tocuri cui si geaca de fis cu blanita. ma rog, difereau culorile, cred, dar era mult prea complicat sa tin minte si asta.

“ti-am zis ca era mai bine sa ne fi cuplat cu dansatorii lui CRBL. ei ar fi muncit acum si noi stateam acasa la caldura. si-apaream si in ziare cu ei.”

“nu dansatori, cintareti ne trebuie. sau un amant care sa fie ocupat cu familia”

imi clantaneau dintii de frig, imi crapa capul si de la vin (dar si de la ce auzisem) si mi-au iesit vorbele din gura singure:

“sunteti reale? sau am baut prea mult si…”

n-am apucat sa zic mai multe pentru ca tovarasul de drum mi-a executat un cot, iar una dintre fete s-a intors si-a replicat artzagoasa:

“auzi voci!”

a luat-o de brat pe colega de drum (pe Smirdan, dar si in viata) si-a marit pasul.

“daca nu taci, te duci singura acasa”, am auzit soptindu-se taios de linga mine.

mi-am evaluat fortele, eram aproape de fosta Biblioteca Nationala, in 5 minute as fi ajuns si singura, dar pentru ca era frumos sa incep anul ca o doamna, am tacut.

***

aveau 20 si un pic de anisori. si-aveau picioare frumoase, caci despre chipurile lor n-am nicio amintire.

daca mi-ar fi povestit cineva asta, nu l-as fi crezut.

m-a marcat experienta. mi-am dat seama ca mi-am irosit jumatate de viata negindind corespunzator. cred ca trebuie sa schimb lucrurile in 2013.

🙂

***

La multi ani!

 

LATER EDIT – Dupa ce a comentat Florin Grozea mi-am dat seama ca am fost fraiera si total lipsita de reactie. As fi putut sa le spun ca le dau niste numere de telefon ale unor baieti care cinta si-s faimosi in tara noastra. of, mintea cea de pe urma:(


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!