iata toate fotografiile din calendarul Campari…
Calendar Campari – fotografii Dimitri Daniloff, star Milla Jovovich
povesti despre a imparti
cind Grant’s mi-a cerut sa spun ceva nestiut despre mine, pentru o campanie in care cei care isi spun povestile sunt super premiati (detalii aici), primul lucru pe care l-am spus a fost: ok, eu spun o poveste, dar imi spuneti si voi o poveste nestiuta.
si mi-am ales o tinta inalta, World Ambasador Grant’s Luco Ducroq de la care am aflat cum s-a casatorit si cu cine imparte cele mai bune whisky-uri pe care le intilneste in lume…
iata un interviu in exclusivitate…. il las in engleza pentru a putea fi citit de cit mai mult iubitori de whisky, mai ales ca Luco Ducroq nu da foarte des interviuri si, cu atit mai putin, povesteste “din casa lui”
You probably know that, but most women, including me, think whisky is made especially for men. Can you give me anything to combat my prejudice?
American movies and TV series have had a considerable influence on generations of whisky drinkers. I am grateful they have helped grow Scotch whisky’s popularity but it is true that they have, and to a certain extent, still do convey a rather masculine image of Scotland’s most famous export. This is especially obvious in countries where the US have enjoyed a strong cultural footprint. In the UK, for instance, male whisky drinkers outnumber their female counterparts by 2 to 1.
Having said all that, as a global ambassador, my view of the world is somehow different. I very rarely host men-only whisky events and many women hold key positions in a number of Scottish distilleries. In Russia and in France for example, there is almost an even gender split between whisky drinkers (51% male and 49% female in Russia to be precise).
If you have never tasted whisky before, I would recommend you try to attend a whisky tasting presentation. There is a whisky for everyone and every mood. I am confident you would find one or more that you really like.
As the Global Ambassador for Grant’s , I’m sure that you’ve discovered a lot of emotional stories which connect real people to Grant’s. Do you have one to share? (think to my feminine audience, pleaseJ )
My first visit around a whisky distillery was on the first day when I started working for William Grant & Sons. It was in 2000 but I remember the Tour Guide very well. She was a 19-year-old student who was working there during the summer university break. 11 years later, we are happily married and have a wonderful daughter.
Which is your favorite story behind Grant’s Brand?
Did you know that Grant’s is Scotland’s oldest family-owned blended whisky? It is owned and managed by the fifth generation of the Grant family and as such, there are many family stories I could (or should not!) share with you.
One of my favourite stories is about the early days of the family business. In 1903, William Grant was already a successful distiller when he decided to send his son-in-law, Charles Gordon, to establish his blend in the growing Glaswegian market. Charles was originally a school master but he took on the challenge and after 503 calls, he sold his first case of Grant’s whisky. Over 100 years later, Grant’s whisky is not only Scotland’s oldest family blend but it is also the most successful in terms of sales and it has received more awards than any other blends. The story would probably have a different ending if Charles had given up after 502 attempts.
Why did you want to become the global ambassador for Grant’s? (I’m sure it is a huge honor and validates your professionalism but, beyond that, you have to travel a lot, sometimes this could be annoying and if you didn’t want this “job”, you wouldn’t be here today)
Being the ambassador for such a recognized family-owned whisky is indeed a great honour and as a whisky enthusiast, I thoroughly enjoy going to work in the morning. I play a part in shaping the brand’s future, regular witness the spark in the eyes of someone who has just discovered their favourite whisky, interact with different cultures on a daily basis and best of all, I have access to the world’s rarest, oldest and most sought after whiskies. I would never have had the privilege to taste many of the whiskies I have encountered, had I not been working for William Grant & Sons, and for that alone, I could not think of a better job.
If today you had the most precious whiskey bottle in the world and you have to share it with somebody, who will be?
Surprisingly, I don’t think the most precious whiskies are always the best ones but I always try to keep a small amount of the most astonishing ones (from a flavour perspective). These I share with my father when we meet once or twice a year.
culise la un discurs istoric
aseara la 10, Regele Mihai a vizitat Parlamentul. n-a stat mai mult de 10 minute, dar a vrut sa stie amanuntele din sala, pe unde intra, cum sunt scarile etc.
micile detalii ale unui perfectionist.
*
dintre fotografiile publicate astazi imi plac doua foarte mult, ambele ii apartin lui Cristian Sutu si ambele au in comun cuvintul “iubire”
uitati-va la privirea Regelui catre Principesa.
*
uitati-va la privirea Regelui catre sala, a Principesei catre Rege si a Principelui catre Principesa.
*
a fost o zi frumoasa astazi in Parlament.
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
multi zic despre noi ca nu mai avem respect pentru istorie.
zic ca ne intereseaza doar stirile tabloide si habar nu avem de adevaratele valori.
zic ca n-avem implicare sociala pentru ca nu ne pasa…
dar nu ne observa pentru ca nu reactionam cu totii, simultan.
*
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
simplu: miine, 25 octombrie, cind Regele implineste 90 de ani, pe Facebook sau twitter sau blog. cu o singura fotografie si un “La Multi Ani, Majestate”, fara nimic altceva.
o urare care prin simplitatea ei, dar si prin puterea data de numarul mare de mesaje, le va arata celor din jur ca generatiei noastre ii pasa. si-si stie istoria. si o respecta.
multumesc.
paradox
cei mai frumosi oameni se trezesc dimineata, se uita in oglinda, isi vad cearcanele si zic ca sunt uriti.
cei mai destepti oameni incearca sa rezolve probleme importante, uneori nu gasesc rezolvarea si spun ca sunt prosti.
cei mai prosti oameni habar nu au ca sunt prosti.
Monoloage interioare
Exista momente in viata in care nu stii pe ce drum sa o apuci si, practic, nu-ti ramane decat sa stai tu cu tine.
De cateva zile imi dau intalnire cu mine sa vad ce mai fac si cum ma descurc, imi povestesc lucruri si caut un raspuns la intrebarile mele. Cel mai tare e ca descopar aceleasi povesti si m-am cam saturat.
Acum am inceput sa caut o solutie pentru a ma tolera. In prima faza am inceput sa ma plang(din nou), m-am ascultat, mi-am plans de mila.. si de cateva zile imi vine sa ma iau la misto…si mi se pare fascinant ce senzatie pot sa am si cat de mult ma ajuta sa fac asta, cel putin acum.
Imi dau seama de foarte multe lucruri si de faptul ca pot sa imi infrunt pornirile rautacioase la adresa mea si ca astfel ma motivez sa-mi plac.
Astept cu nerabdare ziua in care sa ma pot uita in oglinda si sa-mi spun cu tot sufletul ca m-am indragostit de mine, insa pana atunci, cred ca trebuie sa ma opresc sa ma raportez la altii, sa ma expun exact asa cum sunt si sa ma accept cu tot ceea ce fac pentru mine, bun sau rau…
Si cel mai important, sa invat ca in viata nu exista probleme ci doar solutii si decizii.. Insa pana atunci va trebui sa-mi mai suport monoloagele interioare…
*
Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC
Tarom, British Airways ajutam o campioana? multumesc
Draga Tarom, Draga British Airways…v-am cunoscut oamenii din echipe, stiu ca sunteti simpatici si puteti ajuta.
sunt sigura ca daca ii dati biletele Andreei vor fi multi bloggeri care vor scrie despre voi, ba chiar isi vor pune si un banner cu insemnele voastre.
va rog ajutati-o pe Andreea, e f f putin pentru voi, dar pentru copilul acesta (si parintii lui care cred ca au scris minunat scrisoarea de mai jos) poate insemna foarte mult.
si pe linga normalitatea gestului de a merge la competitia la care si-a cistigat dreptul de participare cu performantele ei, ar fi si un minunat mesaj ca atunci cind e vorba de valoare ne putem unii fortele ca sa sprijinim victoriile.
va multumesc frumos.
cb
P.S. dragi bloggeri, v-as fi recunoscatoare daca ati comenta in cazul in care doriti sa o sprijiniti pe Andreea cu un banner pt sponsor. multumesc.
“Rusinea de a fi Campion European
E ora 7:00 dimineata. Ma trezesc mananc si plec la gradinita sau scoala dupa caz. Particip la lectii, raspund, iau note. Mari, de obicei, 9 sau 10. Se face ora 1. Imi iau ghiozdanul si ma indrept catre club. Mananc, iar apoi, incep antrenamentul. Urmatoarele 5 ore voi incerca sa imi ating barierele si chiar sa le depasesc. La ora sapte seara vine tati, ma ia cu masina si ma aduce acasa. Imi fac un dus, mananc, si ma apuc de teme. As vrea sa vad un desen dar nu mai am timp. Sunt obosita. Poate maine . Un maine care vine rar. Cateodata poate chiar prea rar.
Secventa de mai sus se intampla in fiecare zi de aproape 8 ani. Si se va mai intampla daca voi fi sanatoasa pentru inca multi ani. Nu conteaza. Imi doresc sa fiu cunoscuta in lume. Iar atunci cand castig vreau ca lumea sa auda o data in plus si de tara mea. De Romania . Sa vorbeasca de noi romanii cu admiratie si sa inteleaga ca nu mancam sobolani, caini sau lebede. Sa inteleaga ca noi suntem cel putin la fel de buni ca ei.
Anul asta am avut noroc. Dupa ce am castigat 5 turnee internationale consecutive, invingand pe parcurs fete clasate pe locul 1 in tari precum Rusia , Serbia si Ungaria, am reusit sa conduc echipa Romaniei pe podiumul European. Mai précis pe locul intai. Am fost foarte mandre atat noi fetele cat si antrenorul nostru. Am fost mandre atunci cand steagul nostru a fost cel mai sus, am fost mandre atunci cand ne-a fost cantat (corect) imnul, am fost mandre atunci cand reprezentantii unor tari cu renume precum Franta, Anglia sau Cehia ne-au felicitat cu admiratie si cu invidie. Am fost mandre pentru ca, am inteles din privirile si gesturile lor, atunci si acolo au acceptat ca noi suntem cei mai buni.
Mandria mi s-a diminuat un pic la revenirea in tara . In afara de parinti nu ne-a intampinat nimeni. In afara de un anunt stingher pe un colt de site nu s-a scris multa vreme nimic despre performanta noastra. Dar nu ne-am suparat. Nu. Ne-am gandit ca, poate, castigarea unui titlu European e ceva comun la noi. Se intampla probabil prea frecvent pentru a fi luat in seama. Sau pentru a fi dat ca exemplu. Sau poate ca Bianca ori Tonciu facusera vreun gest extraordinar in perioada aceea ca de exemplu sa se intalneasca cu vreun fotbalist, si asta a tinut toata suflarea cu sufletul la gura.
Acum insa mi-e rusine. Mi-e rusine ca am castigat Europenele. Mi-e rusine ca sunt probabil singura fata neinvinsa in acest an in Europa la categoria mea de varsta. Motivul: au aflat americanii de performantele mele si m-au invitat, pe cheltuiala lor, la unul din cele mai mari turnee internationale ce se desfasoara la ei in tara . Mi-e rusine sa ii refuz pentru ca peste treizeci de tari se lupta timp de un an de zile sa prinda un loc la acest turneu. Iar eu am avut norocul sa fiu invitata pe cheltuiala organizatorului. Asta inseamna ca americanii ma apreciaza si se gandesc ca participarea mea poate ridica valoarea turneului. Din pacate, tati spune ca nu mai avem bani pentru biletele de avion. Asa ca trebuie sa refuz invitatia.
Ma numesc Rosca Andreea, am 12 ani, practic tenisul de performanta, sunt dubla campioana nationala, campioana Europeana si neinvinsa in acest an atat in tara cat si in turneele desfasurate sub egida Tennis Europe la categoria mea de varsta. Si nu CERSESC. Dar ma gandesc ca, daca se va gasi un sponsor care sa ma ajute sa particip la acest turneu, poate voi ajuta si eu ca Romania sa fie vazuta un pic mai bine. S-ar putea sa nu castig turneul dar voi lupta pana la ultima minge ca sa o fac. Oricum, indiferent de ca va fi, sunt mandra ca sunt Romanca indiferent de ce ar face unii dintre colegii mei de tara.
MULTUMESC”
coperti desenate de designeri
pentru aniversarea de 15 ani a revistei Harper’s Bazaar Rusia, 15 designeri au creat cite o schita pentru coperta.
revista iese pe piata cu toate copertile si, da, este un obiect de colectie.
(asta e singura sansa pe care o au revistele in concurenta cu internetul, sa devina un obiect de colectie- sa-ti doresti sa le cumperi pentru valoarea lor artistica… )
iata citeva dintre coperti:
Heads, not hats
Heads, not hats este conceptul noii campanii de comunicare a designerului Kristina Dragomir
sub deviza asta, Kristina a prezentat la Iqonique zilele trecute 12 piese din colectia ei de toamna.
preferata mea este:
dar toate-s frumoase si speciale, iata inca 3 exemple
:
Kristina e o femeie foarte speciala si face lucruri care, de cele mai multe ori, sunt inaintea vremurilor (le vezi peste ceva vreme si prin revistele de afara si te bucuri), dar eu cred ca parte din succesul ei este ca are o filosofie in spatele muncii, content/concept/idee, care se regaseste in tot ce a creat. ca acum : heads, not hats.
am mai scris despre cum Kristina Dragomir a fost inaintea altora (din strainatate) aici
O plimbare prin oras, cateva peiorative in cifre, locul in care ma simt in Europa si ultima colectie de palarii Kristina Dragomir
O plimbare prin oras, cateva peiorative in cifre, locul in care ma simt in Europa si ultima colectie de palarii Kristina Dragomir
Intr-o saptamana se intampla multe lucruri. Iar eu va voi prezenta pe scurt cum a fost saptamana mea prin Bucuresti.
*
De luni, 17 octombrie si pana astazi am numarat cu rabdare de cate ori am auzit acele cuvinte care ne deranjeaza si despre care se vorbeste mult in campanii care mai de care mai convingatoare: de 8 ori ,,tigan’’, de 6 ori ,,jidan’’, de vreo 2 ori ,,cioara’’ si de vreo 15 ori ,,poponar’’. De cele mai multe ori s-a intamplat in taxi sau pe strada, in zonele centrale.
Aseara ma intorceam de la un frumos event Beautik organizat de prietenii de la www.fashionandbeauty.ro si am venit pe jos spre casa. Traseul? Piata Charles de Gaulle – Calea Dorobantilor. Intuneric, un grup de pusti de 18-19 ani care m-au urmarit pana aproape de televiziune, purtand o discutie pe care nu are rost sa o reproduc aici, dar va asigur ca nu vorbeau despre ultimul film al lui Almodovar. De altfel numai ei au mentionat de 5 ori cuvantul ,,poponar’’. Cred ca mi s-au parut cele mai lungi minute din viata mea, iar abia cand am ajuns in fata buticului Moschino, cu vitrinele luminate, m-am simtit in siguranta.
Mi-am amintit ca un bun prieten mi-a povestit odata ca o doamna simpatica si-a invins teama ( de condus) purtand o palarie si m-am gandit ca daca as fi purtat una dintre palariile Kristinei Dragomir ( ultima colectie este absolut fermecatoare, pe www.kristinadragomir.com ) m-as fi simtit mai confortabil in galopul meu de seara.
Si iata-ma acasa, recitind materialul primit de la agentia Draft FCB despre campania foarte desteapta ( si care imi place mult) a lui JTI pentru scaderea contrabandei. Am primit de la prietenii din agentie, pe langa cartile postale cu locuri si evenimente din Romania in care ma pot simti in Europa, si un sticker, pe care sa il lipesc in locul preferat. Ei bine, stickerul se odihneste acum pe laptopul meu. Aici ma simt cu adevarat in Europa, atunci cand pot descoperi ( google-ind) numai stiri si informatii care imi fac bine, care ma ajuta sa ies din nou pe strada maine si sa incep o noua zi fara frustrarea ca nu pot sa fac o minune ca toata lumea sa fie mai buna, mai vesela, mai putin incrancenata si deloc rasista. O sa fie bine. De fapt, deja e mai bine. Si maine cred ca imi cumpar si o palarie de la KristinaJ
Pe curand si mergeti la MNAC si la Craiova, la expozitiile / filmele despre care v-am spus, o sa va simtiti in Europa acolo.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania
Papapapapapapapa!
printre rotile avioanelor
nu ajungi in fiecare zi sa privesti un avion de sub burta lui si nici sa-i atingi fuselajul.
in principiu, daca esti un simplu calator cu avionul (si nu te-ai dus pe la muzeele de profil) e bine sa nici nu ajungi vreodata sa-l atingi “sub burta”…
mie mi s-a intimplat gratie unei vizite la hangarele Tarom, unde am facut cunostinta cu managementul companiei, am aflat mecanismele din spatele stabilirii programului pentru o destinatie si trainingul pe care-l fac pilotii, dar si tehnicii.
e aglomeratie mare in cer
or fi si ceva ingerasi pe acolo, dar pe linga ei e aglomeratie mare de avioane care sunt bine mercic si-si plimba pasagerii in siguranta… am vazut harti ale culoarelor de zbor si arata cam ca si cum tocmai ce ai rasturnat pe dusumea un pachet plin de spaghette.
in aeroportul Otopeni, Tarom are birouri administrative unde 24/7 exista echipe pregatite sa ofere informatii pentru piloti legate de orice ruta din lume… mi-a placut asta, ca un fel de call center special pentru piloti, care poate fi contactat inclusiv din cursa, din aer.
terapie linga avion
fata in fata cu avionul te simti ciudat. adica te simti mic. si curios. si-ti ies la iveala toate fricile.
vizita la Tarom a fost echivalentul unei sedinte de terapie contra fricilor fata de zbor. am auzit intrebari care mai de care mai “catre psiholog” desi erau adresate pilotilor sau insotitorilor de bord.
“dar dvs stiti sa pilotati, daca pilotii nu mai pot?”, “dar stiti dinainte cind e o turbulenta serioasa?”, “dar avionul e flexibil? pentru ca i se misca aripile in zbor”cele mai simpatice raspunsuri, adica cele la care nici nu m-am gindit, au fost: “turbulentele cu adevarat serioase nici nu le stiti in calitate de calatori, pentru ca le evitam”; ” avionul e flexibil, e bine sa se miste pentru ca miscarea ii favorizeaza zborul”
e ff tare sa vezi roata avionului la 2 pasi de tine si sa-ti explice cineva care e mecanismul prin care se “pliaza” in burta avionului. te gindesti ca si mastodontul asta care te face sa te simti o furnica, desi orice cintar decent iti arata contrariul, e ca o jucarie; functioneaza dupa aceleasi principii mecanice…
stapinirea de sine n-are legatura cu virsta
unul dintre colegii mei de vizita, Adi Ciubotaru l-a intrebat pe comandantul unei aeronave “citi ani aveti?”, domnul s-a incruntat si-a replicat “de ce? am 30 de ani.”
pilota avioane de 7 ani si arata ca si cum ar fi implinit recent 25 de ani, iar noi nu ne puteam concentra la ce ne explica pentru ca – pina sa-i stim virsta – calculam “cum naiba a ajuns sa piloteze avioane in liceu?”
mai tirziu, l-am intrebat:
“dar nu au fost niciodata momente in care sa va fie frica?
era in cabina de pilotaj, pe locul pilotului, intre sutele de butoane (“nu le-am numarat, nu stiu cite sunt, dar stiu ce fac toate”, risese mai devreme), s-a uitat in stinga lui la niste butoane negre, apoi a raspuns:
“nu. pentru ca nu ai timp sa-ti fie frica; ai de indeplinit niste proceduri, stii ce trebuie sa faci si executi la secunda”
stiam ca in stinga sunt cele mai multe dintre butoanele de avarie (imi plac avioanele si zborul in general si, gratie echipelor British Airways cu care, calatorind mult, am povestit si mai multe, am invatat citeva lucruri) si-am insistat.
“bine, dar cind ati ajuns acasa si va ginditi la ce a fost, si stiti ce situatii ati avut in ziua respectiva… pentru ca vremea e imprevizibila, lucrurile se pot schimba oricind”
“nu. nu te gindesti asa. stii ca ti-ai facut treaba, ai respectat procedurile.”
m-am uitat incruntata, desi intelegeam ca e important sa gindesti ca ai de indeplinit proceduri si sa stii ca pentru orice situatie e o procedura pe care ai invatat-o. si in timp ce ma incruntam, domnul comandant din fata mea a raspuns:
“poate doar la inceput cind aveam 5 ore de zbor, inainte sa merg in cursa, ma gindeam ceva mai mult la ce va fi”, si-a rosit putin, cam ca atunci cind il intrebase Adi citi ani are, o intrebare care paruse ca-l deranjase pentru ca ar fi putut ascunde indoiala noastra ca stie sa-si faca bine treaba. (dar noi eram uimiti de siguranta lui si-avea deja cistigat respectul nostru)
mai tirziu, pe drumul catre casa mi-am dat seama ca Alexandru Ciopraga (el era comandantul in cauza) are de platit un pret mare pentru ca a fost cindva cel mai tinar pilot din Tarom. probabil ca e unul dintre cei mai talentati si mai inteligenti dintre piloti (daca la 24 de ani deja pilota), dar se lupta cu neincrederea oamenilor care-i vad chipul:)
cind zbori vrei sa te simti in siguranta
si-acolo, pe pamint, linga avionul urias (despre care am invatat o multime de lucruri – cum se verifica daca e apt de zbor, unde se repara, cum e cu softurile din el ), ne puneam problemele sigurantei si stabilitatii.
si-mi venea sa rid pentru ca stiu, din experienta mea bogata de zbor (pe bune, e chiar bogata), ca pilotii romani sunt unii dintre cei mai buni, iar noi ii chinuiam cu spaimele noastre minuscule; aceleasi ca ale altor milioane de oameni care zboara.
***
dupa cum stiti, imi place sa zbor. imi place senzatia de libertate amestecata cu vulnerabilitatea de a fi departe de pamint. am sarit cu parasuta si m-am plimbat cu balonul, iar lectiile pe care mi le-au dat aerul si cerul au fost intotdeauna minunate. detalii aici(parashuta) si aici (balonul).
***
Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM a fost înfiinţată în 1954 şi a crescut în acelaşi timp cu aviaţia românească. Compania TAROM îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi este membră a Alianţei SkyTeam din 25 iunie 2010, oferind astfel pasagerilor săi acces la mai multe destinaţii şi conexiuni. TAROM este membră a Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Aerieni (IATA) din 1993 şi a Asociaţiei Companiilor Aeriene Europene (AEA) din 2000. TAROM a transportat 2.200.000 de pasageri în anul 2010 şi operează către 54 de destinaţii în sezonul de iarnă 2011-2012.
CK – marturisiri inedite
am gasit un interviu foarte frumos cu Calvin Klein care e o buna lectie despre a-ti urma visul si a face ceea ce-ti spune instinctul.
stiu ca astazi CK e un brand “delicat” pentru ca a fost de prea multe ori copiat si s-a devalorizat putin, dar Calvin Klein a fost printre revolutionarii pietei de publicitate (cu reclamele pe care si le-a gindit singur), dar si in industria modei – a intuit f f repede ca exista nisa UNISEX care poate fi exploatata mult.
asta e una dintre reclamele mele preferate de la CK Jeans si e din anii 90
mai jos citeva fragmente din interviu, restul aici
I always thought, “How could they possibly communicate what I have to say better than me?” So I always got involved in areas that American or even European designers hadn’t been concerned with.
My second wife Kelly worked with me in the design studio for a long period of time and she was greatly responsible for us doing underwear.…I still wear it. And I wear other people’s underwear, too, because I want to check out the competition.
One thing I did say is if we really want to reach a lot of people in the jeans world, I think we should be on TV. I said print is one thing and television is another. I said it’s going to cost a lot of money. He said, all right, whatever. I did a lot of work with Dick Avedon and I did a lot of work right from the very beginning with Bruce Weber. I went to Dick and told him what I wanted to do and he introduced me to June Arbus, who is Diane Arbus’ daughter and is brilliant and a great writer. The three of us would do a lot of drinking and staying up very late and deciding who the cinematographer should be. I worked with all the photographers and directors pretty much the same way. I had to do it. I just felt this passion. I knew what I wanted to say. I had to find the right people to help me to convey that message.
Brad Pitt la Noaptea Agentiilor
in citeva ore e noaptea agentiilor adica agentiile de publicitate iti dau voie sa mergi la ele acasa, ba chiar au si program de divertisment pentru tine.
daca vrei sa lucrezi in publicitate, asta seara ar trebui sa le faci o vizita ca sa stii cum e pe acolo:)
daca te-au enervat ceva spoturi de publicitate, iar e un motiv sa treci pe la ei (eu vreau sa stiu cine face spoturile Catena, btw:) )
iar daca lucrezi in industria de publicitate, neaparat treci pe la BBDO ca sa iei o invitatie la o proiectie privata a filmului Tree of life (ala cu premiul cel mai mare la Cannes anul asta, cu Brad Pitt in rolul principal si cu Terrence Malick regizor). e de fapt ultima sansa de a vedea pe ecran mare filmul lui Malick pentru ca el nu intra in cinematografe.
atentie, e o proiectie privata si fara invitatia pe care o luati in seara asta de la Graffiti BBDO , nu puteti intra la film. e un cadou de la publicitarii BBDO pentru colegii lor de breasla.
ma rog, nebunii de la BBDO scot in seara asta la bataie si un Tico, care se cistiga prin tragere la sorti…
a da mai departe
cind m-a invitat Grant’s sa spun o poveste nestiuta de lume despre mine primul lucru pe care l-am intrebat a fost : “cine mai da din casa lui?”
am aflat ca sunt 2 domni pe care-i stiu bine, cu care am lucrat in proiecte separate.
muream de curiozitate sa aflu ce au povestit ei; azi l-am intrebat pe Adrian Ciubotaru care a fost povestea lui si-am descoperit ca e ceva in care si eu cred “sa dai mai departe cind ti se face un dar”
acum astept cu nerabdare povestea numarul 3, dar si povestile voastre pe care le puteti scrie aici si mai luati si premii simpa
romania cea frumoasa
am primit un link la filmuletul acesta
m-am emotionat si-am zis, once again, Love U farmec… si, mai ales, love you farmec team.
sunt la cluj, la farmec/ gerovital, niste oameni minunati care fac lucruri frumoase, cu suflet.
sigur ca filmuletul e parte dintr-o campanie a brand-ului Gerovital (aducem Romania acasa), dar ei au ales sa-si cheltuie banii ca sa fie partener al Echipei Olimpice a Romaniei si pentru asta au tot respectul meu.
1% din vanzarile Gerovital din perioada 14 octombrie – 14 decembrie 2011 vor fi directionate catre Echipa Olimpica a Romaniei.
*
si nu, nici acesta nu este un post platit. e salutul meu respectuos pentru o intimplare care promoveaza ce-i bun in Romania.
gerovital girls, transmiteti-i salutari doamnei Jofi. mereu povestesc despre dinsa cind vad produse farmec/ gerovital…
presa de la ei si de la noi
joi citeam de o demisie la nivel inalt la Wall Street Journal.
Thomas Langhoff, directorul editiei europene a Wall Street Journal, a demisionat dupa ce o ancheta a The Guardian a aratat ca reprezentantii publicatiei au apelat la o escrocherie pentru a creste tirajul editiei europene a WSJ.
The Guardian a scris ca a gasit dovezi care arata ca WSJ Europe a platit mai multe companii europene pentru a cumpara in secret mii de copii ale ziarului, la un pret foarte mic. Aceasta actiune a avut scopul de a creste tirajul ziarului si de a induce in eroare cititorii si advertiserii.
The Guardian arata ca WSJ a convins o companie sa coopereze oferindu-i posibilitatea de a publica articole care sa ii promoveze activitatea, miscare care a determinat o parte a personalului sa acuze conducerea ziarului de incalcare a eticii jurnalistice si punerea in pericol a reputatiei.
M-am gindit ca, intr-o situatie similara ( o ancheta de acest fel, nu falsificarea tirajului – ca sa fim bine intelesi:) ), nu ar mai ramine foarte multi manageri in functie in Romania. Daca romania ar fi Anglia sau SUA.
*
astazi dimineata in pasaj la Universitate, doua tinere se contrau pe tema unei reviste:
– de ce ai luat-o pe asta ca e mai scumpa. avem si noi editie romaneasca.
– dar editia noastra apare rar si e si mai prost scrisa.
*
intre aceste doua intimplari se afla o parte importanta din problemele presei noastre.
simpa de la frufru
eu locuiesc pe o strada care are la unul dintre capete un magazin frufru. asta inseamna ca foarte des ma opresc acolo si imi iau diverse lucruri. dimineata cind sunt in vrie cu intilniri, intr-o foarte mare viteza mi se face un fresh de portocale…
zic asta ca sa intelegeti ca eu sunt obisnuita sa intru navalnic in frufru.
acum s-a schimbat roata. a sunat cineva la usa si mi-a adus un pachetel cu frufru. desi nu comandasem nimik.
e vorba de caju (care face bine la creieras) si vouchere pentru noul lor concept store pe care l-au deschis in dorobanti pe strada ankara.
voucherele sunt valabile pina la sfirsitul week endului. si, pe principiul dar din dar se face rai, vi le fac cadou. fiecare voucher are o valoare de 30 ron, papati bun de la frufru de banii astia.
primele doua comentarii primesc cite un voucher.
eu m-am distrat f f tare cum a venit frufru la mine, nu m-am mai dus eu la ei…
si nu, acesta nu este un post platit.
miine, ora 19.00, cercul militar, universitate
miine este ziua internationala a comemorarii bebelusilor si a copiilor si puteti veni cu noi la cercul militar de la ora 19.00 (casa Armatei de linga universitate, pe calea victoriei) pentru a aprinde o lumanare.
actiunea luminarilr comemorative are lor la nivel global in fiecare tara de la ora 19.00 (ora locala) , in felul acesta realizindu-se un simbolic val de lumina care face ocolul globului.
de ce trebuie sa fii acolo miine?
– din respect pentru copiii care nu mai sunt
– din respect pentru suferinta parintilor lor
– din repsect pentru tine: stii ca in romania un copil care moare inainte de termenul nasterii nu primeste certificat de deces? ca NU EXISTA decit in amintirea parintilor lui, ca si cum nici n-ar fi fost si el un sufletel gata sa vina pe lume? participarea ta ar arata ca societatii ii pasa de o anomalie legislativa si-ar putea influenta schimbarea ei.
daca ai copii, ia-i si pe ei, miine de la ora 19.00 in fata cercului militar. e o frumoasa sansa de a-i invata ca respectul e si pentru cei vii, dar si pentru cei care-s dincolo.
*
in romania ziua internationala a comemorarii bebelusilor si copiilor e organizata sub patronajul Organizatiei EMMA, la initiativa Biancai Brad.
In acest an, Bianca face parte din programul Voluntar de profesie al fundatiei Vodafone. ne vedem miine, simbata 15 octombrie la ora 19.00
va multumesc frumos. daca veti distribui aceasta informatie mai departe va voi fi recunoscatoare.
Solomon, Perjovschi x 2 si din nou Brancusi
Singurul motiv pentru care pot sa iubesc putin toamna si iarna este ca in aceste doua anotimpuri se intampla foarte multe evenimente pe placul meu. Multe expozitii, premiere de film si alte minuni.
Ca sa nu scriu foarte mult, incep repede cu happeningul de la MNAC, Alexandru Solomon. 15 Filme. Arhiva. Instalatie. Incepand de astazi si pana in 20 noiembrie veti putea viziona aici filmele realizate de regizorul Alexandru Solomon: Marele jaf comunist, Kapitalism, Cold Waves, Earthcake, 2×5, Cocktail Automatic ( ultimele trei filme sunt experimentale si au fost realizate de acesta in anii ’90 in colaborare cu artista Geta Bratescu. Pentru mai multe detalii si programul proiectiilor este bine sa accesati site-ul muzeului, www.mnac.ro.
Saptamana viitoare merita sa faceti o mica excursie pana la Craiova pentru un eveniment inedit care va avea loc la Clubelectroputere Craiova: Muzeul Cunoasterii (Lia Perjovschi) si alte întamplari (Dan Perjovschi). O noua incursiune in arta contemporana care incepe marti, 18 octombrie si continua miercuri, 19, cu un spectacol live oferit de Dan Perjovschi, care va desena fatada Clubului Electroputere Craiova. ( intre 11:00 – 17:00). Urmeaza un workshop motivational ( joi, 20 octombrie) sustinut de Lia si Dan Perjovschi, cu titlul Brainstorming despre viata si profesie. Invitatia lui Dan Perjovschi suna asa:
,,Vino cu o idee sau un desen despre ceea ce te preocupa sau ceea ce ai vrea sa faci. Discutam, desenam si mai discutam odata; daca aveti intrebari gasim impreuna raspunsuri. Cine esti si ce vrei sa faci in viata? Esti blocat, nu stii ce sa alegi? Ce este de facut? Arta sau viata? Cariera sau creatie? Subiect sau obiect? etc.
Nu exista un singur fel de desen, nu exista desen bun sau rau, continutul e mai important decit forma, sinceritatea e mai importanta decit dexteritatea. Toti putem exprima vizual o idee. Sau o putem vorbi. Vino cu un pix, o carioca si citeva intrebari.
Prima parte de la 10-12, pauza de masa (adu-ti sandvici ca apa o dam noi) a doua de la 13 la 16. Si pentru cine mai vrea (si mai poate si mai putem) un bonus de la 16 la 18’’.
Lia Perjovschi
Dan Perjovschi
Daca nu reusiti sa ajungeti la aceste evenimente inedite, atunci aveti timp pana in 20 noiembrie ca sa ajungeti la Clubelectroputere Craiova pentru a vedea expozitia Lia&Dan Perjovschi. Accesati pagina de fani a Clubuluielectroputere pentru info mult, mult, suplimentar: http://www.facebook.com/clubelectroputere sau pagina de friends, http://www.facebook.com/electroputere
Si daca aveti drum in Spania, pana in 15 aprilie 2012, la Guggenheim Museum Bilbao ( www.guggenheim-bilbao.es ) aveti o expo in oglinda Brancusi-Serra. Daca Brancusi nu mai are nevoie de vreo prezentare, trebuie sa stiti ca Richard Serra este un sculptor american remarcabil, care a creat numai piese minimaliste de o frumusete simpla si memorabila.
Iar in incheiere, am o surpriza extrem de placuta pentru voi: la magazinul My House din Calea Dorobantilor ( www.myhousecult.ro ) puteti sa va achizitionati niste pandantive minunate inspirate de operele lui Constantin Brancusi, o colectie speciala Rosenthal ( Fire & Ice Pebble Gold). Iar pretul este surprinzator de permisiv: 129 de lei.
Un weekend minunat si o saptamana desteapta!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
bardem
Bardem a pozat pentru o revista spaniola.
fotografia asta imi aduce insa aminte de 2 prieteni care nu se stiu intre ei;
unul care seamana cu Bardem (da, fetelor, exista un domn roman care seamana cu Bardem, de fapt ca sa fim corecti Bardem seamana cu el; daca platiti bine va fac cunostinta, doar ca e putin plecat in germania acum), cel de-al doilea are o simpatie deosebita pentru lupi.
enjoy foto. de prietenii pomeniti ma bucur eu:)