Category : diverse

O lectie pe care ar trebui sa o invete cat mai multa lume dupa necazul manipularii alegerilor de anul trecut, este despre microtargeting si despre cum nisele de public/interese inseamna foarte mult.

La nivel international, companiile de trenduri spun ca in 2025, este vorba despre cultivarea acelor puncte de pasiune ale publicului, indiferent cat de de nisa ar putea fi acestea. Cu ajutorul tehnologiei microtargetarea si conectarea cu altii care impartasesc interese similare va fi din ce in ce mai usoara, iar cand e vorba de publicitate consumatorii se vor cufunda in comunitatile carora le apartin cu adevarat.

Eu am facut intotdeauna un business de nisa, neadresandu-ma niciodata – nici cu blogul, nici cu urban.ro – pentru un public foarte larg, ci mai degraba cu interese precise, culturale si de lifestyle upmarket.
Oricat de straniu ar suna (si va rog sa ma iertati daca suna jignitor) cred ca o audienta foarte mare impune un continut mediocru; doar asa poate fi pe intelesul celor multi.

Dar discutiile despre microtargetingul facut via tiktok de candidatul panglicar, dar si de catre clienti comerciali, m-au facut sa scriu astazi putin despre aceasta tehnica de promovare/manipulare.

Nu vreau sa pun etichete sau sa emit judecati, vreau doar sa expun teorie si studii de caz pe tema microtagetingului care ne va lovi pe fiecare dintre noi din tot mai multe domenii si directii.

Microtargetingul este o tehnica de marketing si comunicare care se bazeaza pe utilizarea datelor demografice, comportamentale si psihografice pentru a personaliza mesajele si a ajunge la publicuri specifice.

Iata cateva campanii destepte despre care se invata la scoala, cand e vorba de microtargeting.

Campania prezidentiala a lui Barack Obama (2008 si 2012)

Echipa de campanie a folosit date avansate de microtargeting pentru a identifica alegatorii indecisi si pentru a adapta mesajele politice specifice fiecarei comunitati.
Au colectat date din retelele sociale, sondaje si alte surse publice. Alegatorii au fost clasificati pe baza comportamentului lor si a preferintelor politice, iar mesajele au fost personalizate pentru a rezona cu nevoile lor specifice. De exemplu, alegatorii preocupati de sanatate au primit mesaje detaliate despre Obamacare, iar cei interesati de economie au fost abordati cu planuri economice.
Drept urmare, campania a reusit sa mobilizeze un numar record de alegatori tineri si minoritati.

Campania Facebook pentru Brexit (2016)

Tabara “Leave” a folosit platformele digitale, in special Facebook, pentru a viza micro-segmente ale populatiei britanice. Mesajele au fost adaptate diferitelor grupuri demografice (de exemplu, pensionari, fermieri, muncitori din industrie). Reclamele includeau teme variate precum suveranitatea nationala, migratia sau investitiile in NHS (Serviciul National de Sanatate).
In acest fel, campania a avut un impact semnificativ asupra votantilor indecisi, contribuind la rezultatul final in favoarea iesirii din Uniunea Europeana.

Intr-o zona mai soft, este Netflix si campania pentru personalizarea recomandarilor Netflix foloseste microtargeting pentru a oferi recomandari personalizate utilizatorilor sai.

Algoritmii analizeaza istoricul vizionarilor si preferintele utilizatorilor pentru a promova seriale si filme adaptate gusturilor lor. De exemplu, utilizatorilor interesati de thrillere psihologice li se promoveaza titluri precum Mindhunter, in timp ce celor interesati de comedii romantice li se ofera sugestii diferite.
Gradul ridicat de personalizare a crescut retentia clientilor si a transformat Netflix intr-un lider al industriei de streaming, iar utilizatorii au uitat usor usor sa caute si alte referinte sau noutati din alte zone pentru ca li se ofera pe loc ceva ce le aduce o satisfactie imediata, deja stiuta.
E daca vreti aceeasi tehnica de la filmele Marvel, unde stii de la inceput ce vei primi – de la naratiune, efecte speciale, gradul de umor si de actiune.

Una dintre campaniile comerciale care a folosit microtargetingul foarte intelligent a fost Campania Coca-Cola „Share a Coke”

Coca-Cola a lansat o campanie globala in care a personalizat sticlele de Coca-Cola cu nume populare din diferite tari. Campania a folosit microtargeting pentru a difuza reclame care vizau grupuri demografice cu cele mai frecvente nume din fiecare regiune. Utilizatorii erau invitati sa caute si sa cumpere sticle personalizate cu numele prietenilor lor.
In acest fel s-a inregistrat o crestere semnificativa a vanzarilor si o interactiune sporita pe retelele sociale.

Microtargetingul poate fi aplicat intr-o varietate de industrii, de la politica la marketing de produse, cu conditia ca datele sa fie folosite etic si strategic pentru a construi o relatie personalizata si relevanta cu publicul tinta. Jocurile tampitele cu ce floare esti dupa data nasterii, cum o sa arati peste 50 de ani (si mulet altele) sunt o forma de a aduna date, iar scandalul Cambridge Analytica ne-a adus si dovezi in acest sens. Odata datele colectate, micritargetarea e floare la Ureche, Cambridge Analytica avea clineti politici inclusive din Romania, au aratat actele din timpul disputelor in tribunale.

Cum stiu ca atunci cand e vorba de multi bani si de putere, etica e – in cel mai fericit caz – la limita, eu am cateva reguli cu care ma apar cum pot de algoritmi si de nisarea propriei gandiri.

1. Nu pun in online multe informatii personale. Nici fotografii, nici date despre familie, ce fac in vacante etc. Tot ce pun tin de ce citesc (e o targetare si aici), o parte din ce mananc si lucrurile despre care scriem pe urban.ro.
2. Incerc sa iau decizii si cu factori care nu tin de online… de exemplu, aleg in librarii (librariile fizice, nu online) carti dupa coperta sau la maxima nimereala ca sa descopar ceva nou.
3. Intreb prieteni mai destepti “ce mai citesti? Zi-mi si mie ceva fain ce ai descoperit”
4. La filme, unde am access la zeci de screenere cu noutati in fiecare zi, obisnuiesc sa-i intreb pe prietenii regizori sau producatori la ce se uita ei. Uneori filmele la care se uita au legatura cu proiectele la care lucreaza si ma duc automat intr-o directie foarte noua pentru mine.
5. Imi notez orice referinta desteapta despre care nu stiu din conversatiile cu prietenii mei. Cateodata ii si intreb, “cum il cheama pe domnul pe care l-ai mentionat?”
6. Citesc reviste in print, nu doar articole online. Pentru ca in print aleg eu ce citesc prima data, nu ce imi scot algoritmii in fata.

Sigur ca pentru toate astea ma bazez pe prietenii mei care – literalmente – sunt mai destepti decat mine. Desigur sunt multe alte directii in care incerc sa ma protejez, dar stiu ca sunt super afectata de algoritmi; caut doar crapatura din zid pe unde sa intre lumina, cum ar zice Leonard Cohen😊
Si nu vreau o viata in care sunt inchistata mental, vreau sa evoluez si sa ma bucur de ce traiesc si descopar cu mintea mea, nu cu algoritmi.

Si n-am Tic Tok 😊 si i-am rugat de mai bine de 5 ani pe colegii mei sa nu promovam nicio initiativa sau vedeta de tiktok pentru ca mi s-a parut foarte foarte dubios inca de la inceput. Am si scris de multe ori de ce mi se pare rau rau rau.

Unul dintre lucrurile care ma preocupa mult e echilibrul dintre lucrurile care imi aduc placere si confort cand le fac versus lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac ca sa progresez, sa invat, sa evoluez si sa-mi fie mai bine pe termen lung.

De la pandemie incoace, simt ca am cautat mult confortul si placerea, instant gratification, in locul unei discipline care sa ma provoace. Incerc sa nu ma complac doar intre lucrurile care-mi plac (mancare, petrecerea timpului liber etc).

Zilele trecute, cand citeam trendurile anului acesta, am descoperit ceea ce se numeste NEO HEDONISM.

Trendul se mai numeste si placerea 2.0 si a fost incurajat (si influentat) de multele indemnuri ale trainerilor de toate categoriile care incurajeaza efortul pe care sa-l facem pentru a ne trai cea mai buna viata adunand experiente care ne bucura sufletul. Pentru gameri sunt castile VR care le deschid ochii si mintea, pentru gurmanzi, mancarea nu este doar combustibil, este o aventura cu oameni care urmaresc
comorile alimentare de pe strada, pentru altii sunt concertele sau excursiile, vacantele exotice. Intr-o epoca in care am pus in fata emotiile si placerea imediata (iar social media a dezvoltat mult asta pentru generatia nativ digitala), aparitia neo-hedonismului marcheaza o schimbare semnificativa in comportamentul consumatorilor, persoanele acordand prioritate experientelor semnificative in fata posesiunilor materiale.
Aceasta tendinta reflecta o dorinta de implinire emotionala si o respingere a notiunilor traditionale de lux. Conform unui sondaj realizat de Experian, in loc sa economiseasca pentru pensie, majoritatea celor din Generatia Z si a milenialilor aleg sa isi cheltuiasca banii pe experiente precum concerte si calatorii.

Prin urmare vom vedea schimbari semnificative ale activarilor si campaniilor brandurilor care doresc sa intre in contact cu acesti consumatori. Nu va mai fi vorba doar de implus la vanzare (cumpara de aici, eventual o reducere), ci mai degraba despre comunicarea unui stil de viata si a unor valori si experiente care merg dincolo de produsul in sine. Brandurile trebuie sa profite de etosul neo-hedonismului prezentand modul in care produsele lor pot contribui la un mod de viata mai indulgent si mai luxos.

Pentru noi ca persoane autonome, care ravnim la o viata autentica si nu foarte mult ghidata de publicitate, social media va fi in continuare locul unde trebuie sa privim atent si circumspect pentru ca a devenit epicentrul activitatii consumatorilor, servind atat ca platforma pentru descoperirea produselor, cat si ca piata pentru achizitii directe.
Neo-hedonismul si reevaluarea modului in care ne cheltuim bani, cautand modalitati inovatoare de a trai placeri si experiente semnificative in viata de zi cu zi, mai degraba decat etalarea ostentativa a bogatiei, ar trebui sa fie mereu ca un semnal in mintea noastra.

Sunt sigura ca aceasta tendinta va continua sa evolueze in acest an, redefinind rasfatul pentru consumatorii din toate categoriile.
Poate va ganditi la asta in dreptul vietii dvs. 😊

Intre cartile pe care le-am citit anul trecut intra si categoria media/jurnalism.
Uneori le citesc pentru ca vreau sa raman alerta si conectata la ce e la nivel international in mass media, alteori ca sa ma automotivez cand mi se pare ca e un drum fara sens si rost, alteori cand vreau sa inteleg mai multe despre ceva ce e evident ca nu e chiar ceea ce isi imagineaza lumea.

Cum a fost cartea Creating Reality, scrisa de Pete Tartaglia, care e un domn care a lucrat pentru multe formate de reality tv – de la Temptation Island (Insula iubirii, la noi), la Survivor sau Big Brother.
Sunt o persoana care a petrecut cativa ani in culisele X Factor si Vocea Romaniei (cu treaba, legata de artistii pentru care lucram la momentele respective), asa ca inteleg un pic din mecanismele care fac ca asemenea show-uri sa atinga targetul: AUDIENTA.
Nimeni nu face un show tv de maxima amploare, cum sunt cele mai multe dintre reality-urile tv, daca nu vrea sa faca si audienta (deci bani) cu el. Nu exista sa nu fie control in directia manipularii publicului pentru a-i genera reactii care sa-l faca sa stea in fata ecranului, sa comenteze ( atunci dar si in zilele urmatoare), sa se bucure, sa se enerveze… sa … orice dar reactie sa fie.
Cand era nebunia cu Insula Iubirii la noi am vrt sa scriu ce explica domnul asta producator de asemenea show-uri, dar am abandonat ideea pentru ca era prea multa patima si oamenii nu ar fi inteles foarte multe…
In asemenea showuri TOTUL E CONTROLAT: de la ce concurenti alegem (care au potential sa faca scandal, deci show, ce varste, ce profil psihologic etc), la ce haine poarta, la cum ii coafam si, pe alocuri, chiar si cum le mutam gandurile in directia care ne intereseaza.
Sigur ca e real life, dar improvizatia se face promptat intr-un spatiu fix, in cusca noastra filmata, in conditiile noastre gandite pentru a ne recupera banii.
E mai usor de inteles ca nimic nu e intamplator in felul cum sunt alese traseele si concursurile in America Express, sau probele de la Survivor… Sigur ca oamenii aia, concurentii, reactioneaza cum ii taie pe ei capul – doar ca din momentul in care au fost alesi se stie ce ii taie capul… si nu sunt riscuri f mari pentru evolutia emisiunii, doar oentru surorize simpatico care trebuie abil speculate.
Smecheria adevarata e la regizorii de show, la producatori si la oamenii care monteaza. Sunt super super talentati pe job-urile lor (mai ales cei de la Insula Iubirii si America Express) si sper ca vor avea curaj sa se indrepte si spre lumea filmului artistic… ar face super productii.
Am sa scriu candva pe larg reguli de la Insula Iubirii – cum e castingul, cum sunt categoriile de probe si cum pot influenta reporterii naratiunea. E foarte spectaculos cum explica Pete cum au exploatat situatiile neprevazute si ce trucuri au facut ca sa pastreze un anume fir narativ…
Teama mea este ca, daca scriu ce si cum e controlat, oamenii se opresc in acele puncte si nu ii apreciaza la adevarata lor valoare pe magicienii din spate. Si n-am folosit intamplator magician pentru ca e ca la o magie, daca stii care e trucul, se pierde mult din spectacol.

O alta carte din categoria media pe care am citit-o este Actul creativ de Rick Ruben. Eu am citit-o in Kindle dar, la cateva zile dupa ce am zis pe Instagram ca o citesc, editura din Ro mi-a trimis-o in traducere. (a aparut la Editura Trei).
Cartea se uita la procesul creativ si la modul in care creativitatea poate fi cultivata ca un mod de a trai. Nu este un manual traditional pentru artisti sau un ghid de self help, ci mai degraba o colectie de perspective si principii care exploreaza natura creativitatii si cum poate fi aceasta abordata in viata de zi cu zi. Rubin prezinta creativitatea ca fiind accesibila tuturor, nu doar artistilor. Este un mod de a percepe lumea si de a interactiona cu ea, mai degraba decat un talent innascut.
El spune ca e important sa fii atent si receptiv la lumea din jur, sa observi detalii pe care altii le-ar putea ignora. Creativitatea, in viziunea lui Rubin, incepe cu observarea si ascultarea. Cartea incurajeaza cititorii sa se elibereze de frica de esec si de autocritica excesiva, care adesea blocheaza procesul creativ. Rubin ofera o perspectiva libera de judecati despre cum sa permiti ideilor sa curga fara a le suprima. Si mai vorbeste de ceva ce spun si sportivii maari, nu doar artistii: oricat de greu ti-ar fi, e important sa inveti sa iubesti procesul prin care treci, pe care-l parcurgi, pentru a definitiva creatia ta, si nu rezultatul final. Doar asa vei avea putere sa o iei de la capat de foarte multe ori.

Din aceasi serie a creativitatii si dezvoltarii unui process interior care sa te tina alert, curios si creativ, este The Artist’ s Way de Julia Cameron.
Doamna a fost sotia lui Martin Scorsese, au o fiica impreuna, si e unul dintre script doctors foarte apreciati, dar si un trainer foarte bun pentru creativitate. Are cursuri in toata lumea (bine acum bate spre 80 de ani) si se spune despre dansa ca a gasit cheile sa motiveze unii dintre cei mai marti artisti si scriitori care credeau ca sunt in blocaj (din diverse frici si frustrari).
Cartea e un curs in multi pasi (saptamani de fapt) despre cum iti reantrenezi creierul spre creativitate si deschidere.
Sunt doua mari directii pe care le recomanda: “Morning pages” si “Artist date”. Prima se refera la a scrie de mana in fiecare dimineata 3 pagini intr-o agenda, a doua se refera la crearea unui obicei saptamanal in care sa fie un rasfat pentru minte si suflet: sa citesti ceva nou, sa invetiun sport nou, sa -ti deschizi ori zontul cunoasterii cu ceva ce n-ai mai intalnit.

Am mai citit Why We Read: 70 Writers on Nonfiction, editata de Josephine Greywoode, care este o colectie de 70 de eseuri in care scriitori si ganditori contemporani exploreaza motivele pentru care citim literatura de non-fictiune.
Isi spun parerea autori ca Hilton Als, Malcolm Gladwell, Michael Lewis sau Lea Ypi.
Multi autori subliniaza bucuria si satisfactia personala pe care o gasesc in lectura non-fictiunii, evidentiind cum aceasta le ofera o intelegere mai profunda a lumii, explicand ca lectura unor produse non fiction dezvolta gandirea critica, empatia si cunoasterea mai multor culturi.
E o bijuterie de carticica care arata cum non-fictiunea poate schimba perspective si imbogati vieti.

Parteaa 1 a cartilor din 2024 este aici

E perioada in care eu citesc studii si tendinte incercand sa fac imbunatatiri ale produselor editoriale pe care le coordonez, iar studiul britanicilor despre care cititi mai jos, mi-a aratat inca o data ce important esste sa fii un mediator al informatiilor culturale si sa incurajezi lumea sa consume evenimente culturale de orice tip. Nu doar pentru educatie, ci si pentru sanatate.

Un studiu realizat in Marea Britanie arata ca consumul de arta si cultura aduce beneficii sanatatii si bunastarii oamenilor. De asemenea, genereaza imbunatatiri ale calitatii vietii oamenilor si o productivitate mai mare, in valoare de aproximativ 144 de miliarde de dolari pe an.

„Culture and Heritage Capital: Monetizarea impactului culturii si patrimoniului asupra sanatatii si bunastarii” este numele raportului 2024 elaborat de Frontier Economics pentru departamentul pentru cultura, media si sport al guvernului britanic.

Studiul a constatat ca participarea la un eveniment artistic sau la o activitate culturala, chiar si ocazional, cum ar fi o data la cateva luni, confera o serie de beneficii „semnificative” care pot include atenuarea durerii, fragilitatii, depresiei si dependentei de medicamente. Constatarile sunt ecoul celor dintr-un raport din 2019 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a constatat ca artele pot ajuta persoanele care se confrunta cu boli mintale, pot sprijini ingrijirea persoanelor cu afectiuni acute, pot ajuta la sprijinirea persoanelor cu tulburari neurologice si de neurodezvoltare, pot ajuta la gestionarea bolilor netransmisibile si pot sprijini ingrijirea la sfarsitul vietii.

E un studiu care, la o scara mai mica, se certifica si prin comportamentul romanilor: in pandemie, in perioada de lockdown, cand era un stress foarte mare emotional pentru toata lumea, consumul site-urilor si publicatiilor culturale a crescut seminificativ. In plus artistii romani au create produse online care au avut mare audienta, unele fiind active si 4 ani mai tarziu.

Cercetarea britanica a constatat ca implicarea in arta are efecte diverse si tangibile asupra sanatatii, inclusiv sprijinirea dezvoltarii cognitive si protejarea impotriva declinului cognitiv; reducerea simptomelor bolilor mintale; diminuarea durerii si a stresului prin intermediul acelorasi cai neurologice si fiziologice activate de medicamente; diminuarea singuratatii; si mentinerea functionarii fizice, reducand astfel fragilitatea si declinul fizic legat de varsta.

„De la vizitarea muzeelor si galeriilor la participarea la coruri si vizionarea spectacolelor de teatru, aceste activitati ne imbogatesc viata in nenumarate moduri”, scrie Gus O’Donnell in prefata studiului. „Studiul evidentiaza modul in care angajamentul cultural poate fi benefic pentru sanatatea generala a adultilor, modul in care activitatile artistice pot imbunatati stima de sine a copiilor [sic] si modul in care cantatul in coruri poate imbunatati sanatatea adultilor in varsta.”

In ceea ce priveste valoarea monetara, studiul a constatat ca participarea la activitati artistice a condus la economii cuprinse intre 1 263 si 2 342 de lire pe persoana pe an in ceea ce priveste vizitele la medic mai rare si sentimentul de a trai mai bine, in timp ce beneficiul pentru societate in general, prin costurile de sanatate evitate si impactul asupra productivitatii, a condus la economii cuprinse intre 360 de milioane si 144 de miliarde de dolari pe an.

Raportul include 13 grupuri diferite de persoane a caror sanatate si bunastare s-au imbunatatit atunci cand au luat parte la activitati artistice. Persoanele cu varsta de peste 65 de ani care au participat la cursuri de desen in fiecare saptamana timp de trei luni la muzeul local, de exemplu, au obtinut o economie pe facturile medicale de 2 360 de lire fiecare. (desigur, calculele sunt pentru costurile serviciilor medicale britanice)
In acelasi timp, un studiu realizat pe 3 333 de tineri adulti cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani a constatat ca cei care participau la activitati artistice, muzicale sau teatrale organizate se simteau mai fericiti decat cei care nu participau si ca, prin urmare, viata lor avea mai mult sens si valoare.

Studiul sugereaza ca accesibilitatea la arte si cultura ar putea duce la beneficii pe scara larga, ar putea oferi o strategie valoroasa, bazata pe comunitate, pentru o mai mare bunastare, pentru un confort psihic important in societate si, daca vreti, pentru abordarea inteligenta a furiei si frustrarilor din societate care duc la abordari verbale agresive si violente, mai ales in social media, dar si la nivelul intregii societati.
Probabil ca autoritatile romane nu vor gasi timp si resurse pentru o strategie coerenta care sa inglobeze asemenea studii dar depinde de fiecare dintre noi cum ne organizam viata si ne cream confortul mental si fizic, dar si cum ne preocupam de sanatatea noastra mintala pe termen lung.
Puteti citi studiul aici.

La fiecare inceput de an citesc despre trendurile din multe domenii ca sa inteleg cam in ce directie merge lumea, dar sa imi iau si niste repere despre ce ar trebui sa mai invat/citesc ca sa fiu in pas cu vremurile.

Asa se face ca am ajuns sa citesc zilele astea ce gandeste futuristul Rishad Tobaccowala despre modul in care muncim si cum se vor transforma locurile de munca dar si raportarea oamenilor la job-uri.
Fostul strateg global si director de dezvoltare al ageentiei de publicitate Publicis Groupe sustine, printre altele, ca prezentarile de afaceri nu ar trebui sa depaseasca noua slide-uri si ca firmele ar trebui sa ofere fiecarui angajat optiunea de a lucra 50%, 75% sau 100% din timpul de lucru al unui angajat full-time.
Tobaccowala are o noua carte Rethinking Work care va fi publicata pe 4 februarie (am precomandat-o 😊 ) carte care exploreaza implicatiile fortelor macro, inclusiv tehnologia si schimbarile generationale, asupra muncii si carierelor noastre.
Rishad Tobaccowala are o perspectiva interesanta asupra viitorului locurilor de munca, bazata pe intersectia dintre tehnologie, date si umanitate. El subliniaza importanta de a pastra latura umana in fata transformarilor aduse de automatizare, inteligenta artificiala si digitalizare.
Tobaccowala crede ca, in ciuda avansurilor tehnologice, munca facuta de om va continua sa fie indispensabila datorita calitatilor noastre unice: creativitatea, empatia si abilitatea de a rezolva probleme complexe. El spune ca tehnologia nu poate inlocui complet judecata umana si conexiunile interpersonale care sunt esentiale pentru succesul organizational.

In era digitala, datele au devenit o forta dominanta in luarea deciziilor, cu toate acestea, Tobaccowala sustine ca o incredere exclusiva in date poate duce la pierderea perspectivei umane. El incurajeaza liderii sa combine analiza datelor cu intuitia si experienta umana pentru a crea locuri de munca mai bine adaptate si pentru a motiva angajatii.

Locurile de munca ale viitorului vor necesita adaptabilitate. Tobaccowala accentueaza importanta invatarii continue pentru angajati, deoarece competentele necesare se schimba rapid. Oamenii trebuie sa-si dezvolte abilitati precum gandirea critica, colaborarea si comunicarea, care nu pot fi usor automatizate.
Abia acum vor intelege oamenii cat de important este sa ai o gandire matematica, structurata, analitica si sa poti destructura informatiile cu care te intalnesti in fiecare zi.
Sigur ca tehnologia va transforma multe locuri de munca, eliminand unele roluri repetitive, dar va si crea noi oportunitati. Tobaccowala vede aceste schimbari ca pe o oportunitate de a redesena locurile de munca astfel incat sa fie mai implinitoare si mai creative pentru oameni.
Liderii vor trebui sa devina mai empatici si mai constienti de nevoile angajatilor.
Viitorii lideri trebuie sa inspire si sa creeze medii de lucru care sa valorizeze contributiile individuale si sa sprijine sanatatea mintala a angajatilor. (sin oi, aici in RO, avem o intelegere mai mult decat aproximativa a ceea ce inseamna un lider, iar modelele de lideri – din politica de exemplu – sunt “vai de capul nostru”)
Leadership- ul se invata si-ar trebui studiat si la noi inca de la varste foarte mici. Sigur ca unele persoane au aptitudini native catre lidership, dar despre structura si dezvoltarea/implemantarea actestuia ar trebui sa avem cu totii notiuni de baza. Si sa le si exersam in scoala.

Pe scurt, Rishad Tobaccowala crede ca viitorul locurilor de munca va depinde de modul in care vom reusi sa echilibram tehnologia si latura umana. Desi automatizarea si AI vor schimba multe aspecte ale muncii, ceea ce va conta cel mai mult va fi abilitatea noastra de a ramane adaptabili, empatici si concentrati pe crearea unui viitor incluziv si creativ.

*
Altfel, in aceeasi directie a impactului tehnologiei si AI-ului asupra vietii noastre citesc acum o carte care se numeste Smart until It’s Dumb pe care am descoperit-o via podcastul The Mind Arhitect care mi-a “ocupat” ceva timp din aceasta vacanta.

Scriu aproape anual despre acest program al Fundatiei pentru comunitate pentru ca stiu ca e foarte important si relevant pentru cineva care traieste intr-un mediu defavorizat si vrea sa obtina un loc de munca mai bun ca sa iasa din saracie.
Anul asta va fi greu financiar si va fi si mai greu cu angajarile, asa ca un permis de conducere pentru toate categoriile, cu scoala platita de o asociatie poate schimba viata nu doar a unui tanar cat si a familiei lui cu totul.
Cum inscrierile sunt pana pe 27 ianuarie va rog tare sa dam stirea mai departe. Cu foarte putin, trimitand stirea catre cat mai multa lume, putem face un bine, real, care poate schimba o viata.
Deci avem asa:
Tineri din medii defavorizate pot obtine finantarea costurilor scolii de soferi pentru orice categorie de permis de conducere.
Programul Permis pentru viitor, ajuns la cea de-a 10-a editie, este organizat pe baza de concurs de proiecte.
Solicitarile de finantare se depun online sau prin posta pana in 27 ianuarie 2025.

Prin programul Permis pentru viitor se acorda finantare necesara obtinerii permisului de conducere – costurile scolii de soferi si cheltuielile adiacente – pentru categoriile B, C sau D (incluzand tractoare agricole sau forestiere, troleibuze si tramvaie), in cazul tinerilor din medii defavorizate, cu varstele cuprinse intre 18 si 25 de ani, pentru care existenta permisului este o conditie sau un avantaj in obtinerea unui loc de munca, ori un instrument benefic in indeplinirea sau extinderea atributiilor de serviciu in cazul celor care se afla deja in activitate.

Tinerii interesati se pot inscrie online sau pot trimite proiectele prin posta pana la data de 27 ianuarie 2025. Formularul de inscriere si alte informatii sunt disponibile pe website-ul Fundatiei Pentru Comunitate – https://pentrucomunitate.ro/permis

Prima editie a programului a fost lansata in anul 2015, fiind al patrulea program de responsabilitate sociala conceput pe termen lung, organizat de Fundatia Pentru Comunitate cu finantarea companiei MOL Romania. In decursul celor noua editii anterioare 181 de tineri au finalizat cu succes cursurile scolii de soferi si alti 71 de beneficiari continua studiile sau sunt programati pentru examen.
Va rog tare dati vestea mai departe, astazi au internet pe telefon multi tineri din toate colturile tarii si i-am putea ajuta cu un gest foarte simplu si usor.

Nu am niciun contract sau intelegere cu compania MOL Romania, imi place mult programul pentru ca efectiv poate schimab destinul unor tineri care pot iesi din saracie. Sigur ca vor munci mult, ca vor trebui sa invete ca sa-si ia permisul, dar cineva le plateste scoala si asta e cel mai important pas.

Succes.

Suntem suparati ca avem in jurul nostru multe fake news si va fi o chestiune de luni, maximum ani, pana cand nu vom mai face diferenta intre ce e informatie corecta si ce e fake news.
Dar cand vine vorba de una dintre cele mai mari minciuni pe care le servim de sute de ani, relaxati si curiosi, acceptam zambind pentru ca e inocent. “Ce rau are sa ne faca?” ne spunem toti, neluand in calcul ca ne obisnuim cu minciuna si sarlatania promovand impostorii.
Pentru ca e “divertisment”, horoscopul – una dintre cele mai des intalnite minciuni la nivel global – nu mai pare atat de rea. Dar este o la fel de mare prostie mincinoasa ca numerologia, ghicitul in carti si in cafea.
Vrajitorii de mama omida.

Acum ca s-a schimbat anul si vad la stiri – unde ar trebui sa vedem informatii curate, corecte, ADEVARATE – vad horoscopisti care ne spun ce le trece lor prin minte, imi vine sa-i iau pe toti la alergat. Si pe aia care mint, dar si pe producatorii stirilor care ii accepta in program.
Pur si simplu fac “urticarie” emotionala cand vad ca promovam prostia si neadevarul in context oficial.
Inteleg ca oamenilor le place sa stie viitorul, sa aiba controlul si ca iluzia ca li se spune ceva personalizat le da un anumit confort.
Dar daca am pune mana pe carte, daca am merge la scoala, am avea mai mult confort. Iata pas cu pas ce ar trebui sa stiti din istorie despre aceasta sarlatanie numita horoscop, fapte care s-au intamplat in istorie, nu mascari despre cum s-a plimbat nu stiu ce planeta si ne-am impiedicat noi.

Astrologia este clasificata ca o forma de pseudostiinta, adica o disciplina care nu indeplineste criteriile stricte ale metodei stiintifice. Iata cateva motive pentru care horoscopul nu este o stiinta:

1. Lipsa dovezilor empirice: Nu exista dovezi solide care sa confirme ca pozitiile astrelor influenteaza personalitatea sau evenimentele din viata oamenilor.
2. Imposibilitatea testarii riguroase: Previziunile astrologice sunt adesea generale si vagi, ceea ce face dificila verificarea lor prin metode stiintifice.
3. Absenta unui mecanism cauzal: Nu exista o explicatie clara si fundamentata care sa arate cum ar putea influenta corpurile ceresti viata oamenilor.
4. Contrazicerea legilor fizicii: Astrologia nu se aliniaza cu intelegerea noastra moderna despre univers, bazata pe fizica, chimie si biologie.

Horoscopul, ca parte a astrologiei, isi are originile in antichitate. Primele forme de astrologie au aparut acum mii de ani, in special in culturile mesopotamiana, egipteana si babiloniana.

Babilonienii (cca. 2000 i.Hr.) sunt considerati primii care au dezvoltat o forma sistematica de astrologie. Observau miscarile planetelor si ale stelelor si le asociau cu evenimente terestre, crezand ca acestea influenteaza destinul oamenilor.
Va dati seama cata stiinta si adevar era acolo?!
In jurul anului 700 i.Hr., babilonienii au impartit ecliptica (calea aparenta a Soarelui pe cer) in 12 sectiuni egale, corespunzand celor 12 semne zodiacale.
Cei care au trait in Egiptul Antic (cca. 1500 i.Hr.) au influentat astrologia prin introducerea conceptului de “decani”, diviziuni ale cerului utilizate pentru a masura timpul. Ideile lor astrologice au fost transmise grecilor, care le-au adaptat si rafinat.
In Grecia Antica (cca. 4-2 i.Hr.) astrologia s-a dezvoltat sub influenta filosofilor greci, precum Platon, Aristotel si Ptolemeu. Tetrabiblos, o lucrare scrisa de Ptolemeu in secolul al II-lea, este considerata un text fundamental pentru astrologia occidentala.
In timpul Renasterii, astrologia a cunoscut o renastere, horoscopul devenind o forma de divertisment popular in secolul al XX-lea, odata cu mpublicarea rubricilor de astrologie in ziare.
Mai aproape de noi, in epoca moderna, in secolul trecut, in timpul miscarilor contraculturale, anii ’60, astrologia a fost adoptata ca parte a unei renasteri spirituale. Generatiile mai tinere cautau alternative la valorile traditionale si raspunsuri spirituale in afara religiei institutionale. Horoscopul si astrologia au fost vazute ca o cale de auto-descoperire.

Sper sa citeasca asta si producatorii de stiri care pun in jurnalele lor capriori si caprioare care ne spun cum va fi anul din punct de vedere zodiacal.

Nu mai incurajati sarlatanii. Anul va fi cum ni-l facem noi: cu munca, lectura, scoala, bun simt.

De la 1 ianuarie pe Netflix se afla filmul Interstellar, regizat de Christopher Nolan, un domn genial care face filme cu o rigoare si o etica de viata pe care le invidiez.
Miza unui film, sau a oricarui act artistic, e sa “stea in picioare” si peste 10 -20 de ani. Timpul e hartia de turnesol a valorii unui act artistic.
Interstellar a aniversat, in decembrie 2024, 10 ani de la lansare si m-am uitat din nou la el ieri…. E la fel de emotionant, de antrenant si de puternic.
Cu mintea de acum (sper ca am mai invatat si eu ceva in anii astia, s-o fi lipit de mine si vreo informatie din cartile pe care le-am citit) cred ca e minunant mixul de stiinta, filozofie, emotie si explorare cosmica la care se adauga partea de parenting si de familie, dragoste.
Mi se pare o combinatie frumoasa ca sa atinga atat public feminine cat si masculin, si sunt gata sa fac pariu ca, de fapt, pe Nolan nu l-a interesat marketingul si pozitionarea pentru ambele targeturi feminine/masculine cat l-a interesat complexitatea povestii.
Si mi se pare minunat ca a facut un film care e si pentru cei ca mine care nu iubesc SF-urile (nu pot sa ma uit cu bucurie la povestile Dune, Razboiul Stelelor, Stapanul inelului, le privesc dpar daca trebuie sa scriu ceva despre ele, sau sa intervievez pe cineva din distributie… dar cel mai adesea daca e un job in directia asta pe un asemenea film, il sau mai departe catre cineva care chiar s-ar bucura de experienta).

Daca n-ati vazut filmul (va rog sa o faceti, via Netflix) va spun ca este o poveste despre supravietuirea umanitatii, relatia dintre stiinta si emotie, si natura timpului si a spatiului. Povestea este construita in jurul calatoriilor interstelare pentru a gasi o noua casa pentru omenire, fiind totodata o meditatie asupra legaturilor familiale si a sacrificiului.
Intr-un viitor distopic, Pamantul devine aproape nelocuibil din cauza conditiilor climatice extreme si a lipsei de resurse alimentare. Cooper (Matthew McConaughey), un fost pilot NASA devenit fermier, traieste alaturi de cei doi copii ai sai. Fiica sa, Murph, descopera un model ciudat de praf care pare sa comunice un mesaj. Acest mesaj ii conduce pe Cooper si familia sa la o baza NASA secreta, unde afla despre un plan pentru salvarea umanitatii.
NASA a descoperit o gaura de vierme langa Saturn, care ofera acces la o galaxie indepartata unde mai multe planete potential locuibile au fost descoperite. Cooper este recrutat pentru a conduce o echipa de exploratori (inclusiv Brand, interpretata de Anne Hathaway) prin gaura de vierme pentru a evalua aceste planete.
Nu vreau sa fac spoilere din poveste – care e abordata accesibil, desi are multe trimiteri stiintifice, iar Nolan a lucrat cu un mare astrofizician Kip Thorne care a adus stiinta foarte aproape de naratiunea ceruta in film, si foarte aproape de mintea unui om obisnuit, care n-a petrecut ore in sir cu ecuatii de fizica.
Filmul a folosit simulari stiintifice precise bazate pe cercetarile astrofizicianului Kip Thorne, ceea ce a influentat modul in care gaurile negre sunt reprezentate in cultura populara si in alte productii.
Partea frumoasa e ca Interstellar a starnit un interes major pentru fizica si astrofizica, inspirand multi tineri sa exploreze aceste domenii.

Uitati aici un film scurt in care Nolan povesteste cum ecuatiile lui Kip Thorne care ajutau la ilustrarea gaurilor negre s-au dovedit peste ani validate de stiinta

Iata ce explica Thorne la momentul lansarii
“Filmul pe care I l-am trimis lui Nolan a fost doar o simpla dovada de concept, menita sa demonstreze unele dintre tehnicile care ar fi trebuit utilizate de echipa de efecte speciale. Cu siguranta nu-mi va aduce niciun Oscar, dar il puteti arata cu placere.(Pentru a da o idee despre scara, am suprapus cateva imagini pe un camp stelar, una fiind o imagine a lui Saturn luata de nava spatiala Cassini, iar cealalta o imagine compozita a unei galaxii. Calatoria prin gaura de vierme arata destul de diferit in filmuletul meu decat in Interstellar.Vizualizarea mea a folosit un tip foarte simplu de gaura de vierme, una cu un „gat” foarte scurt.
Gaura de vierme prezentata in Interstellar are un gat mult mai lung, astfel incat calatoria prin gaura de vierme dureaza mai mult si sunt vizibile efecte optice mai interesante. Cand voi avea ceva mai mult timp liber (adica atunci cand semestrul se va incheia), sper sa extind codul computerizat pe care l-am folosit pentru vizualizarea mea pentru a utiliza acelasi tip de gaura de vierme ca in Interstellar.”

Viata a dovedit ca demonstratiile lui stiintifice sunt foarte corecte si simularile lui sunt foarte aproape de real.
(Mie mi-a placut atat de mult filmul la momentul lansarii incat am si acum salvate pe hard interviuri cu Thorne 😊 )

Pe mine m-a amuzat tare, acum la revizionare, partea de inceput in care Cooper e chemat de directorul scolii pentru ca fiica lui Murph promoveaza idei “false” cum ca oamenii au fost pe luna. Si e o doamna profesoara care are un discurs care pare rupt din ce spun astazi cei cu conspiratiile tampite pe care-i intalnim acum pe net cu “totul a fost trucat si e o minciuna, nu am zburat niciodata in spatiu”.
Am cautat pe net sa vad ce crede astazi McConaughey despre rolul din film, mai ales ca e tatal a 3 copii care deja sunt mari, iar el e un actor foarte implicat in viata comunitatii. E foarte frumos ce spune despre abordarea in parenting a filmului, vedeti mai jos dintr-un interviu de acum 3 saptamani.

Va mai las ceva simpatic despre cum s-a scris istoria cu acest film si cum s-au cernut oamenii din jurul ideii pana s-a ajuns la aceasta echipa istorica.
Omul care a inspirat filmul si a urmarit indeaproape fidelitatea sa stiintifica – Kip Thorne, un renumit fizician teoretician de la California Institute of Technology din Pasadena si unul dintre cei mai mari experti mondiali in predictiile astrofizice ale relativitatii generale.
In 2006, Thorne si Lynda Obst, o prietena veche si producatoare de film, au scris un scenariu de opt pagini pentru un film care porneste de la astrofizica gaurilor negre, a gaurilor de vierme si a dilatarii timpului.
Steven Spielberg s-a alaturat curand echipei pentru regie. Jonathan Nolan, care a scris filme precum The Prestige si The Dark Knight Rises impreuna cu fratele sau regizor Christopher, lucra la scenariu. Sase ani mai tarziu, insa, Spielberg a fost nevoit sa renunte, dar a fost inlocuit de Christopher Nolan.

Stiu ca zilele acestea suntem mai preocupati de alte minciuni ale domnul Calin Georgescu care de cand a aparut in spatiul public o tine intr-o minciuna (de la CV, intalniri cu legionari si mercenari, promisiuni electorale elucubrante si daunatoare evolutiei europene a Romaniei), dar eu vreau sa va arat cum minte despre “prefata cartii lui Robert F Kennedy” pe care se lauda ca a scris-o.

Domnul Georgescu, aspirant la presedintia Romaniei, se lauda de cateva saptamani de cand a inceput sa se plimbe pe la televiziunile care ii ridica osanale ca… “am scris prefata cartii lui Robert F Kenedy Jr; am tinut strans legatura cu el”.

Sa lamurim cateva lucruri pentru cine nu stie cum e cu cartile si traducerile lor.

Cartea The Real Anthony Fauci de Robert F Kenney, editia originala in engleza aparuta in 2021 in Statele Unite, NU ARE PREFATA.
Are o nota a publisherului, pe numele sau Tony Lyons (“The president and publisher of Skyhorse Publishing”) si o postfata scrisa de Luci Tomlinson, care nu este o personalitate publica bine cunoscuta, ea este asociata cu echipa editoriala a cartii, contribuind la analiza sau contextualizarea continutului acesteia. Iata un print screen al cuprinsului cartii precum si coperta originala

Prefata cu care se lauda domnul Georgescu, nu e prefata ci Cuvant inainte – adica un fel de justificare locala de ce apare cartea la noi (cartea are si prefata – scrisa de altcineva – la editia din Romania aparuta la editura Prestige in 2022). Si pentru orice editor de carte e cunoscut faptul ca nu e necesar acordul autorului nici pentru cuvant inainte si nici pentru prefata traducerilor.
De asemenea, conform surselor mele, aceasta carte in mod specific a fost propusa editurii chiar de domn Georgescu, care s-a si oferit sa scrie scrie “Cuvant inainte”.
In timpul campaniei sale electorale a avut chiar reclame cu dansul si cartea lui Kennedy cu care, practic, NU ARE NICIO LEGATURA la nivelul conceptului editorial al autorului si a echipei sale, ci s-a autolipit de editia din Romania pentru propria publicitate si o inselatoare validare.
*

Si eu am scris la cateva carti prefata si asta s-a facut la propunerea editurilor. Intr-un caz a fost vorba despre cartea Orange is the new black care e aparuta la editura Publica, iar asocierea mea cu aceasta carte s-a facut via doua activitati din viata mea profesionala – am facut mai multe materiale jurnalistice din penintenciarul targsor, pe vremea cand eram redactor sef al revistei Tabu si, separate, scriu despre filme de foarte multi ani, iar cartea a fost transformata intr-un serial multi premiat.
Un alt exemplu, am scris prefata pentru traducerea cartii Arta Interviului, de Lawrence Grobel. Cred ca m-am calificat pentru job-ul acesta pentru ca fac anual cateva zeci de interviuri nationale si internationale si pentru ca citisem cartea in original (ca sa ma perfectionez in meseria mea) si am recomandat-o pentru traducere in ro, ca sa avem cat mai multe carti de specialitate in zona mass media/jurnalism. (de altfel, am scris aici de multe alte carti despre scriere si jurnalism pe care le-am citit in original si le-am recomandat altor jurnalisti spre lectura)

*

Revenind la laudele dlui Georgescu doresc sa spun ca e o minciuna… domnul se lauda dar uita sa spuna ca singura lui legatura cu cartea e, de fapt, un cuvant inainte pe care chiar el l-a solicitat.

(aceasta este o reclama inselatoare a domnului Georgescu pentru a se lipi de imaginea dlui Kennedy)

La editia romana, exista o nota introductiva care apartine traducatoarei Mariana Oanta, iar prefata este scrisa de Vera Sharav care este o figura controversata, in special datorita criticilor ei vehemente la adresa masurilor sanitare adoptate in timpul pandemiei de COVID-19, cum ar fi lockdown-urile si vaccinarea obligatorie. (a comparat politicile actuale de sanatate publica cu practicile totalitare, ceea ce a generat dezbateri intense in randul publicului)

Nota mea. Nu am gasit nicio alta carte tradusa de doamna Mariana Oanta in Romania, la nicio editura.

Care este diferenta intre “Cuvant inainte” si “Prefata”

Prefata este adesea scrisa cu accent pe motivatii si procesul de scriere (uneori este scrisa chiar de autor pentru explicatii suplimentare), Cuvantul inainte este scris de altcineva, cu accent pe introducerea cartii si a autorului, pe contextul aparitiei cartii. Ambele pot fi omise fara a afecta in mod direct continutul propriu-zis al cartii.

*
Si pentru ca tot scriu despre carti, in acest context greu al ultimelor zile vreau sa va recomand doua titluri de citit. Cred ca putem depasi aceste situatii grele doar impreuna, ca natiune unita, intelegand ce ne-a diferentiat in disputa si ne-a impartit in doua tabere care se lupta in idei. Solutia nu e niciodata in disputa, ci in eduacatie si informarea corecta, in intelegerea cat mai buna a contextului si adevarului. In respectarea drepturilor fiecaruia, in libertate (inclusive de exprimare).

Economistul politic William Davies se bazeaza pe o istorie de patru sute de ani a ideilor pentru a ne reorienta intelegerea lumii contemporane. El sustine ca tendintele globale, care au aparut cu decenii si chiar secole in urma, au redus o lume a logicii si a faptelor la una condusa de emotii – in special de frica si anxietate. Acest lucru a dus la aparitia unei ere a „starilor nervoase”, atat in corpurile noastre individuale, cat si in corpul nostru politic.
Urmarind cu elocventa istoria contabilitatii, statisticii, stiintei si anatomiei umane de la Iluminism pana in prezent, Davies arata cum am inventat expertiza in secolul al XVII-lea pentru a calma disputele violente – despre Dumnezeu si natura realitatii – care au devastat Europa. Prin separarea adevarului de emotie, faptele stiintifice, testabile, au deschis o cale de iesire din razboiul constant si au stabilit o baza pentru consens, care a devenit fundamentul politicii, afacerilor si democratiei moderne. Bazandu-se pe cercetari in domeniul psihologiei si al economiei, Davies dezvaluie modul in care sentimentele generalizate de frica, vulnerabilitate, durere fizica si psihologica si inegalitatea crescanda au remodelat politica noastra, rasturnand aceste idealuri vechi de secole privind modul in care intelegem lumea si organizam societatea.
Cartea Nervous States: Democracy and the Decline of Reason de William Davies nu a fost tradusa la noi o gasiti pe amazon.com, aici

Amanda Ripley este o jurnalista premiata care, in aceasta carte, investigheaza modul in care oamenii buni sunt capturati de conflicte puternice – si cum se elibereaza.
Cartea a fost tradusa la noi sub titlul Conflictul distructiv si o gasiti la editura Publica, aici e online.
Atunci cand suntem nedumeriti de nebunia „celeilalte parti” – in politica noastra, la serviciu sau acasa – este pentru ca nu vedem cum conflictul in sine a preluat controlul.
Acest gen de conflict este mana invizibila a timpului nostru si este diferit de frictiunea utila a conflictului sanatos ( un conflict bun si este o forta necesara care ne impinge sa fim oameni mai buni)

Conflictul distructiv este ceea ce se intampla atunci cand discordia se transforma intr-o disputa de genul „bine versus rau”, de tipul „noi” si „ei”. In aceasta stare, creierul se comporta diferit, Ne simtim din ce in ce mai siguri de propria noastra superioritate, iar tot ceea ce facem pentru a incerca sa punem capat conflictului, de obicei il inrautateste. In cele din urma, putem incepe sa imitam comportamentul adversarilor nostri, afectand ceea ce ne este cel mai drag.

Textul acesta e inspirat de doua persoane din domenii foarte diferite care nu cred ca se cunosc intre ele, desi fiecare stie de celalalt (poate le fac cunostinta pentru ca e frumos ca au/avem lucruri in comun).

Mai intai a fost domn Parvu, cum ii spun eu. Emanuel Parvu, regizor, actor, scenarist, profesor universtar, autor de carti si studii despre arta actorului.
Are acum in cinematografe filmul “3km pana la capatul lumii”, care reprezinta Romania la Oscar. (echipa pleaca in SUA zilele viitoare pentru ca au screeninguri cu membri ai Academiei Americane de film si intalniri cu marile publicatii de film din lume).
Am vorbit miercuri cu el la telefon si mi-a spus asa. “Mama a avut contributii importante la legea dreptului de autor din tara noastra si e unul dintre cei mai importanti specialisti din Europa pe aceasta tema. Miruna (n.mea. partenera sa de viata) e producator de film si director de festival si face lucruri cu impact international. Femeile sunt mai bune organizatoare si manageri decat barbatii, asa e in natura firii: noi am fost dupa vanat, voi ati fost multi-tasking avand grija de multe lucruri, inclusiv copiii, ca sa supravietuim ca specie.”
Era evident in contextul declaratiilor candidatului straniu la prezidentiale care ne-a spus tuturor ca femeile nu au treaba cu nimic de conducere, n-au voie nici la cezariana, nici sa faca avort, ele trebuie sa stea acasa iar barbatul sa le aduca, cateodata, flori si gata.
Apoi joi a fost Delia.
O stiti dupa aparitiile on the edge si dupa muzica cu versuri puternice si mega atitudine. Pentru atitudinea ei feminista, pentru parerile puternice cand cineva se amesteca in viata ei privata (cum a fost momentul in care a spus ca nu isi doreste sa faca copii) . Ea a pus pe Instagram un film pentru care am iubit-o.
Spune in el ca, in ultimele zile, s-a simtit ca in filmul “Povestea Slujitoarei pentru ca acolo ne indreptam” si ca ii este frica. Spune ca femeile au dreptul sa voteze, sa conduca si sa-si spuna parerile.
Aici e filmul.

Pentru cine n-a vazut Povestea Slujitoarei sau n-a citit cartile lui Margaret Atwood (aici un interviu pe care l-am facut cu domnia sa) iata pe scurt despre serial: intr-un viitor distopic, o femeie este obligata sa traiasca drept o concubina, aparat reproducator extern, pentru un sef a carui sotie nu poate avea copii, totul intr-o dictatură teocratica fundamentalista.

Si plecand de la aceste doua momente, dar si de la contextul acesta complicat in care traim, in care ne e frica de directia in care am putea merge, in care pare ca se sterg in cateva zile multi ani de drepturi castigate pentru recunoasterea inteligentei femeilor si a abilitatilor lor de leadership si manageriale, m-am gandit sa va arat cateva romance foarte spectaculoase.

Romania are o istorie impresionanta de contributii ale femeilor in diverse domenii, inclusiv stiinta, tehnologie si arta. Iata cateva femei din Romania care, de–a lungul anilor, au adus inovatii sau contributii notabile pe plan global:

Ana Aslan (1897–1988). A activat in medicina, gerontologie. A fost pioniera in gerontologie si a dezvoltat Gerovital H3, un produs considerat unul dintre primele medicamente anti-imbatranire. Descoperirile sale au atras atentia internationala, iar metoda sa a fost utilizata de personalitati precum Charles de Gaulle si Salvador Dalí. Cercetarile ei au deschis calea pentru o noua intelegere a imbatranirii si a preventiei imbatranirii premature.

Elisa Leonida Zamfirescu (1887–1973) a fost prima femeie inginer din lume sau printre primele (in functie de surse). A contribuit la proiecte industriale si ingineresti semnificative in Europa, inclusiv in industria petroliera si minerit.
Elisa Leonida Zamfirescu a fost o inginera si inventatoare remarcabila din Romania, una dintre primele femei ingineri din lume care a spart barierele de gen in inginerie, demonstrand ca femeile pot excela in acest domeniu.
A lucrat la Institutul Geologic al Romaniei, unde s-a implicat in analiza si identificarea resurselor naturale din tara, mi ales in timpul primului razboi Mondial, cand a create munitie pentru armata si a gasit solutii pentru utilizarea inteligenta a resurselor naturle ale tarii noastre.
Munca ei a avut o influenta majora asupra dezvoltarii economice si industriale a Romaniei in perioada interbelica si a fost recunoscuta postum pentru contributiile sale stiintifice.
Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920–2008) a fost una dintre primele femei neurochirurg din lume. A realizat numeroase operatii inovatoare, contribuind la dezvoltarea neurochirurgiei moderne. Munca sa a avut un impact global, ajutand la dezvoltarea tehnicilor si a tratamentelor neurochirurgicale care sunt folosite si astazi.

Stefania Maracineanu (1882–1944) A fost unul dintre pionierii cercetarii radioactivitatii artificiale. Cercetarile sale au fost folosite mai tarziu de Marie Curie si alti fizicieni. A pus bazele unor descoperiri care au influentat dezvoltarea fizicii nucleare.

Smaranda Braescu (1897–1948) a fost prima femeie parasutist din Romania si campioana mondiala la parasutism (1932). A stabilit recorduri mondiale care au ramas neegalate ani de zile.

Cecilia Cutescu-Storck (1879–1969) este prima femeie din Europa care a fost profesor universitar in domeniul artelor decorative. Lucrarile ei au influentat stilurile artistice din perioada interbelica. A promovat la nivel mondial un stil modernist si a sustinut educatia artistica pentru femei.
Iar femeile exceptionale care sunt implicate in proiecte globale avem si astazi, in aceste momente. Iata femei din romania care chiar in aceste momente au contributii care au lasat o amprenta semnificativa pe plan international.

Astazi Romania are mai multe femei manageri care ocupa pozitii importante la nivel global, in diverse industrii. Printre cele mai notabile nume se numara:

Maria Metz – CEO al NTT DATA Romania, parte a grupului global NTT DATA, care opereaza in domeniul IT si consultanta,

Carmen Sebe – CEO al platformei SeedBlink, specializata in investitii pentru startup-uri tech la nivel European,

Elisabeta Moraru – Country Director Google Romania, implicata in dezvoltarea ecosistemului digital din tara,

Roxana Tisaianu – Director general al FrieslandCampina Romania, contribuind la piata FMCG cu un management inovativ,

Irina Pencea – General Manager al eMAG Romania, fiind responsabila si pentru operatiunile din Bulgaria si Ungaria ale acestui retailer major online,

Monalisa Ungureanu – CEO al Agrii Romania, companie care activeaza in sectorul agriculturii inteligente.

Aceste femei au un impact semnificativ asupra economiei si contribuie la consolidarea imaginii Romaniei pe plan international. Totodata, initiative precum Women in Tech Romania sprijina cresterea participarii femeilor in domenii STEM si manageriale, evidentiind potentialul de leadership al femeilor din tara.

Astazi vorbim mult despre TikTok punand etichete pe utilizatori pentru ca suntem nemultumiti de voturile unor dintre ei.
Imi pare rau de rezultatul votului, mi se pare grav pentru tara noastra, dar… nu cred ca e bine sa-i certam si jignim pe cei care au votat in favoarea unui domn straniu spre nebun.

A fost optiunea lor, cum noi am votat altceva…
Am incredere ca ne vom uni cu totii si duminica asta vom vota pentru un parlament cu deschidere spre Europa si intelegerea tehnologiei, in pas cu vremurile si cu dezvoltarea stiintei, cu intelegere si respectare a drepturilor omului…
Iar pe 8 decembrie vom scrie istorie la pozitiv, vom fi toti la vot pentru binele nostru.
Eu folosesc acest prilej pentru a va arata cateva lucruri despre efectele asupra creierului provocate de TikTok.

Personal nu sunt sustinatoare a informatiei importanta care e prezentata in filmulete de cateva secunde, pentru ca e superficiala si, daca nu are context, poate arata doar o latura a adevarului sau poate sa nu-l arate deloc.
Stiu ca informatia scurta poate afecta concentrarea si memoria in contextul avalansei de informatii si, pentru ca am putina expunere in online, prefer sa ma opun valului, uneori impotriva traficului, cu convingerea ca pe termen lung fac un bine.
Nu sunt fana a tiktok-ului, nu-l promovez pe urban.ro cu nimic din ce e pe acea platforma, cum nu-i promovez nici protagonistii. Si fac asta din totdeauna, pentru ca am inteles cum afecteaza mental aceasta platforma..
Iata cateva exemple

1. Fragmentarea atentiei si memoriei
   • Durata scurta a clipurilor video: TikTok este cunoscut pentru continutul sau rapid, cu videoclipuri de cateva secunde pana la un minut. Acest format scurt poate reduce capacitatea de concentrare, deoarece utilizatorii se obisnuiesc cu stimuli rapizi si schimbatori.
   • Suprasaturarea cu informatii: Vizionarea continua a unui flux de continut diferit poate coplesi memoria de lucru, afectand abilitatea de a procesa si stoca informatii relevante pe termen lung.
2. Memoria pe termen scurt vs. pe termen lung
   • Memoria pe termen scurt: TikTok poate stimula memoria pe termen scurt, deoarece utilizatorii sunt nevoiti sa se concentreze rapid pe continut. Insa aceasta memorie este adesea superficiala si trecatoare.
   • Memoria pe termen lung: Deoarece continutul de pe TikTok este consumat rapid si rareori revizuit, informatiile nu sunt transferate in memoria pe termen lung. Acest lucru poate duce la dificultati in retinerea informatiilor importante.

3. Efectele asupra memoriei emotionale
   • Continut emotional puternic: Videoclipurile care provoaca emotii intense (amuzament, tristete, indignare) sunt mai usor de retinut. Acest lucru poate influenta memoria emotionala, dar poate duce si la o distorsiune a amintirilor.
   • Dependenta de dopamina: Consumul frecvent de continut captivant poate face ca utilizatorii sa caute stimuli similari in mod constant, reducand motivatia pentru activitati mai complexe sau care necesita efort mental.
4. Impactul asupra memoriei episodice
   • Focalizarea pe continut virtual: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate duce la o scadere a atentiei acordate experientelor reale, afectand capacitatea de a forma amintiri legate de evenimentele din viata reala.
   • Eroziunea perceptiei timpului: Consumul compulsiv de continut poate face ca utilizatorii sa piarda notiunea timpului, ceea ce poate afecta modul in care isi amintesc evenimentele dintr-o zi.
5. Efecte potential pozitive
   • Invatarea prin repetitie: Videoclipurile educative sau informative, daca sunt revizuite frecvent, pot consolida memoria pe termen lung. De exemplu, dansurile sau melodiile repetate devin usor memorabile.
   • Creativitatea si asocierea: Utilizarea TikTok-ului pentru a crea continut propriu poate imbunatati anumite tipuri de memorie, cum ar fi memoria procedurala (pentru pasii unui dans sau tehnici de editare video).
   TikTok-ul in sine nu „distruge” memoria, dar utilizarea excesiva sau fara un scop clar poate contribui la formarea unor obiceiuri care afecteaza procesul de invatare si retinere a informatiilor.

Filmele scurte de pe TikTok (si alte platforme similare) au mai multe efecte la nivel informational, avand un impact asupra modului in care percepem, procesam si utilizam informatiile. Aceste efecte secundare sunt legate de natura continutului si de obiceiurile de consum asociate acestuia.

1. Suprasolicitarea atentiei si dificultati de concentrare
   • Consum rapid de informatii: Clipurile scurte ofera informatii intr-un ritm accelerat, ceea ce poate antrena creierul sa aiba asteptari similare si in alte contexte. Acest lucru poate duce la dificultati in concentrarea asupra sarcinilor care necesita atentie prelungita.
   • Atentie fragmentata: Vizionarea continua a videoclipurilor scurte poate dezvolta un obicei de a „sari” intre subiecte, fara a procesa complet informatia. Creierul devine mai obisnuit cu schimbarile rapide de context decat cu gandirea profunda.
2. Supraincarcarea informationala
   • Flux continuu de stimuli: Vizionarea unui numar mare de videoclipuri scurte intr-o perioada scurta poate coplesi creierul, facand dificila selectarea si retinerea informatiilor importante.
   • Reducerea capacitatii de filtrare: Din cauza cantitatii mari de continut, utilizatorii pot avea dificultati in a distinge intre informatii utile si cele irelevante sau false.
3. Impact asupra memoriei
   • Memoria superficiala: Filmele scurte favorizeaza retentia pe termen scurt, dar rareori contribuie la memorarea pe termen lung. Informatiile sunt adesea uitate rapid dupa consum.
   • Lipsa contextului: Continutul condensat omite detalii importante, ceea ce poate duce la intelegerea incompleta sau gresita a informatiilor.
4. Distorsionarea prioritatilor informationale
   • Algoritmi care favorizeaza senzationalul: Algoritmii TikTok prioritizeaza continutul captivant si emotional, ceea ce poate distorsiona perceptia despre ceea ce este cu adevarat important.
   • Tendinta de a simplifica excesiv: Subiectele complexe sunt adesea reduse la explicatii sumare, ceea ce poate duce la intelegerea gresita a acestora.
5. Promovarea continutului de calitate scazuta sau eronat
   • Raspandirea dezinformarii: Din cauza vitezei de consum, utilizatorii pot lua de bun continutul fara sa-l verifice, ceea ce faciliteaza raspandirea informatiilor false sau incomplete.
   • Biasul confirmarii: Algoritmii pot expune utilizatorii doar la continut care le sustine opiniile, limitand accesul la perspective diverse si informatii obiective.
6. Reducerea curiozitatii intelectuale
   • Obisnuinta cu raspunsuri rapide: Filmele scurte reduc rabdarea pentru explorarea detaliilor sau pentru intelegerea profunda a unui subiect.
   • Limitarea motivatiei pentru invatare: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate reduce dorinta de a investi timp in activitati care necesita efort intelectual sustinut, cum ar fi cititul sau cercetarea.
7. Cresterea dependentei de consumul pasiv
   • Consumul pasiv vs. activ: Filmele scurte incurajeaza consumul pasiv de informatii, in detrimentul gandirii critice si al procesarii active.
   • Scaderea abilitatilor de analiza: Lipsa timpului pentru reflectie asupra unui subiect poate afecta capacitatea de a intelege implicatiile complexe sau de a face legaturi intre informatii.

Filmele scurte, desi distractive si captivante, pot afecta modul in care interactionam cu informatiile. Prin utilizarea constienta a platformelor digitale, putem minimiza efectele negative si maximiza beneficiile educationale sau creative.

Am mai scris pe aceasta tema

M-am uitat in telefon cand am vorbit ultima data cu Gabi Cotabita.
In ianuarie 2021. Fusese la radio la Europa FM prin telefon, il auzisem de acasa de pe canapea la cafea, i-am dat mesaj si apoi l-am sunat sa povestim nimicuri.
Ieri m-au anuntat prietenii ca a plecat departe, intr-o lume paralela. Sper sa aiba un drum lin.
Am sa las mai jos o marturisire a lui despre vremea in care a fost in coma si s-a aflat pe granita dintre lumi.
*

Il stiu pe Gabi din anii 2000, de cand lucram pentru Europa FM si parte din munca mea de promovare era administrarea din punct de vedere al imaginii al unui show care se intampla in Mangalia, Callatis. Era o productie mre, iar Europa FM avea o seara a sa, cu artistii alesi de Zaff, cu echipa de la sales care se ocupa de administrative (cazari, mese) si cu mine care administram partea de comunicare.
Gabi era producatorul muzical al show-ului pentru toate serile, inclusiv a noastra si era si prezentatorul intregii serii de concerte care se intindeau pe durata unei saptamani.
De la prima editie eu am vrut ca Zaff (George Zafiu) sa fie prezentator, regizorii si realizatorii acelei seri incercau sa-mi spuna ca Gabi e mai potrivit pentru ca Zaff nu are inca experienta. Eu nu si nu, pusesem in contractul dintre statia radio si organizatori aceasta conditie.
Gabi a vazut nebunia mea, a iesit cu mine si cu Zaff la o cafea, ca sa-I explice lucruri tehnice si l-a sprijinit pas cu pas cu tot ce trebuia sa stie… a stat cu el langa scena la prima editie si la toate dupa aceea. Si cred ca acolo s-a creat o prietenie frumoasa intre ei.
A fost ca un frate mai mare care ne proteja pe noi doi, tineri si neinfricati care ne aruncam cu capul in foc, si a facut tot ce se poate ca show-urile sa iasa bine.
*
Ne-am tot revazut peste ani pentru ca lumile noastre se intersectau. Era un cinefil rafinat si un mare consumator de filme. Imi aduc aminte ca ne intalneam la Festivalul Anonimul in Delta, venea in gasca cu Catalin Catoiu Teava, Mihai Bendeac si Emanuel Parvu.
Multe discutii minunate am avut in foisor, dimineata la cafea, la festivalul acela…
*

Gabi avea o cultura generala impresionanta, citea mult, vedea multe filme, asculta multa muzica si ii placea sa fie echilibru in jurul lui si sa nu se certe lumea pentru nimicuri.
Daca pastrez ceva din intalnirile cu el e starea de bine, de echilibru, de liniste… si discutiile foarte rafinate pe multe subiecte culturale.
N-am vorbit mult in toti anii acestia, dar de fiecare data cand ne-am sunat unul pe altul, dupa un update al statusurilor din viata noastra, am vorbit intotdeauna si de vreun film pe care-l descoperise unul dintre noi.
A fost un om minunat si bun, si intelept. Ii sunt recunoascatoare pentru foarte multe lucruri.
Si pentru ca m-a invatat sa iubesc Mangalia si mi-a aratat cele mai faine locuri din acel oras.
*
In 2015 Zaff m-a rugat sa ma intorc putin la EFM (desi aveam alte proiecte) ca sa-l ajut cu ceva in ceea ce voia sa dezvolte acolo.
Si la una dintre emisiunile lui a facut un interviu prin telefon cu Gabi, dupa ce a iesit din coma. Stiu ca am trimis atunci catre toata presa ce spusese Gabi…
Va las aici vorbele lui.

Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.
*
Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile

Mai sunt 13 zile pana la primul tur de alegeri intr-un an in care avem de facut alegeri dificile si pentru contextul in care votam (razboi, negocieri internationale teritoriale si comerciale, extremism), dar si pentru ca ne sunt scosi in fata prostii clasei.

E un an in care daca esti cel mai prost e clar ca nu esti o amentiare pentru nimeni deci te promovam intru votare, iar domn Ciolacu si domn Ciuca sunt prostii si agramatii clasei.
Nu-i scoate nimeni in dezbateri serioase pentru ca nu fac fata… amandoi invata acum, la peste 50 de ani, sa vorbeasca corect romaneste, nu vorbesc infraze lungi coerente si nu se pot exprima in nicio limba straina. Niciunul dintre ei nu intelege geopolitica, sunt mici smenari de coltul strazii la nivelul deciziilor pe care le-au luat in functiile lor publice (pentru care nu au avut oricum pregatire cand au fost numiti). Pentru campania electorala strategii lor i-au plimbat prin carciumi sau i-au facut autori de carte, vai de capul ei de carte, ca tot despre mancaruri a scris (cele din copilarie).
Si i-au pozitionat drept “om normal” de la coltul strazii, pentru ca nu au cu ce sa se laude la nivel academic si nici la nivelul aptitudinilor necesare pentru job-ul de presedinte. N-a vorbit niciunul de vreo strategie politica, de vreun plan, de ce isi doreste si cum implemeneaza un program pentru dezvoltarea relatiilor externe ale tarii.

Oricat de greu ne-ar fi sa acceptam (pentru ca avem motive sa-I contestam pe fiecare), singurii oameni care ar putea face fata international la orice dezbatere/ discutie si negociere sunt: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Kelemen Hunor si Ana Birchall. Am sa scriu intr-o postare separata de ce cred ca nu vor fi votati de multi oameni in tara noastra si ce “defecte” suntem promptati le gasim pentru ca astia doi de mai sus sa para lebede eligible pe lac cand ei sunt niste impostori ipocriti si mincinosi.

Acum vreau sa ma uit la candidatii cu care defileaza televiziunile din perspectiva sotiilor/ sotilor lor pentru ca oamenii cu care te insotesti si iti faci viata spun multe despre tine.
Noi nu am incurajat institutia Primei Doamne, suntem mult prea misogini – ca natie – pentru asa ceva, insa sotia presedintelui -ca e sau nu parte dintr-o “institutie”/ imagine oficiala – in vizite internationale se va supune rigorilor standard. (misoginia poporului nostru va face ca doamnele Lasconi si Birchall sa nu fie votate, desi amandoua sunt destepte si cinstite, n-au furat).

Iata, conform unora dintre cei mai mai consultanti politici ai lumii cum ar trebui sa fie sotia/sotul presedintelui unei tari.

O First Lady trebuie sa fie o comunicatoroare excelenta, capabila sa transmita mesaje clar și convingator. Fie ca se adreseaza mulțimilor, presei sau întalnește persoane în contexte private, trebuie sa aiba abilitatea de a empatiza și de a inspira încredere. Trebuie sa stie sa poate dialog , fie si informal, intr-o limba straina.
Un nivel ridicat de empatie este crucial, mai ales în momente dificile sau atunci cand întalnește persoane care trec prin perioade de suferința. Inteligența emoționala o ajuta sa fie sensibila la nevoile celor din jur și sa abordeze cu diplomație situații complexe.
Deși rolul nu este unul oficial în termeni de putere politica, First Lady are o influența semnificativa. Abilitațile de leadership îi permit sa inițieze campanii sociale, sa promoveze valori importante și sa inspire cetațenii, implicandu-se în proiecte de impact.
Este important sa aiba o buna înțelegere a culturii, istoriei și politicii naționale și internaționale pentru a reprezenta țara cu respect și profesionalism în toate interacțiunile, inclusiv în vizitele externe.
Fiind un simbol național, imaginea personala și abilitațile de prezentare conteaza. Apariția în public trebuie sa inspire profesionalism și respect, iar stilul sau personal poate transmite multe despre cultura și valorile națiunii.
Adesea, First Lady promoveaza cauze sociale, precum educația, sanatatea sau egalitatea de șanse. Abilitațile de advocacy sunt importante pentru a atrage atenția asupra acestor teme și pentru a convinge opinia publica și autoritațile de importanța lor.
Aceste aptitudini ajuta First Lady sa influențeze pozitiv societatea și sa fie un adevarat ambasador al valorilor naționale și ale instituției prezidențiale.

Personal nu cred ca avem prea multe doamne/domni care sa poata sa faca fata unui asemenea standard la nivel international. Candidatii nostri de “frunte” nu bifeaza ei singurei aceste calitati si aptitudini, si nu par sa fie niste barbati puternici (si relaxati la minte) care sa accepte drept sotie o femeie mai puternica si mai desteapta decat ei. Deci sotii sotiile sunt dupa chipul si asemanarea lor.
Sa le trecem in revista, in ordinea in care specialistii politici ii claseaza pe sotii domniilor lor in clasamentul preferatilor.

Doamna Roxana Ciolacu, patroana unui magazin alimentar in Buzau si a unei covrigarii.

Presa a mentionat ca domnul Ciolacu a divortat de sotia si mama baiatului sau, dar dansul a negat acest lucru. A spus insa ca au facut un partaj inainte de campania electorala. Asta ca sa scape de acuzatiile ca doamna a “cumparat” un apartament in centrul capitalei al carei pret depaseste cu mult veniturile sale.
Marcel Ciolacu a fost recent subiectul unor speculații legate de o relație cu Sorina Docuz, fosta soție a primarului Robert Negoița. Informațiile au circulat intens în presa, iar Ciolacu a confirmat ca o cunoaște pe Sorina de mulți ani și a exprimat nemulțumirea fața de transformarea acestei speculații într-un subiect politic.

Doamna Mihaela Geoana este de profesie architect si are un Master of Business Administration la Universitatea din Quebec.

Este implicata activ în diverse proiecte sociale și educaționale din Romania, prin intermediul Fundației „Renasterea”, pe care a co-fondat-o, și care este dedicata prevenirii și combaterii cancerului la femei.
Personal cred ca este singura dintre sotiile candidatilor care ar putea reprezenta Romania cu eleganta si discretie la nivelul oricarei prime doamne din alte tari.
Dincolo de asta, stiu femei care au fost ajutate real de Fundatia Renasterea in lupta lor cu cancerul si stiu pe cineva care a oprit-o pe strada pe doamna Geoana, cerandu-i ajutor legat de boala sa iar dansa a pus-o in legatura cu medicii fundatiei imediat. Pentru asta are tot respectul meu (persoana la care ma refer ca a solicitat ajutorul nu e o persoana publica, e o femeie absolut obisnuita).

Domnul Lasconi, Catalin Voloseniuc se numeste de fapt, este avocat la USR, angajat dupa ce sotia domniei sale a devenit primar in Campulung.

Presa a aratat ca pana la angajarea la USR n-a avut foarte multe procese si nici n-a castigat multe dintre procesele pe care le-a avut. E o bila neagra care sta deasupra capului doamnei Lasconi – in categoria pile si nepotism, dar in comparatie cu afacerile rudelor candidatilor psd si pnl e ca la o plimbare la iarba verde.

Doamna Ilinca Munteanu, sotia lui George Simion, are 24 de ani, este din Slobozia, a terminat Dreptul (dar nu se stie la ce universitate) si s-a casatorit cu liderul AUR copiind nunta legionarului Zelea Codreanu, intr-o manifestare megalomana cu 10.000 de invitati.

Cum sotul sau ar face orice ca sa mai apara in public, in speranta ca ii mai creste notorietaatea, sotia a anuntat ca scris o carte autobiografica… E anuntata la Editura Meteor (adica si-a platit singura aparitia) si nu se stie cand va aparea pe piata, deocamdata a fost doar anuntul cat sa mai scrie lumea de ea si sotul candidat.

Cristina Ciuca, sotia generalului Nicolae Ciuca, a fost profesoara de limba romana si este pensionara.

Nu si-a dorit o viata publica si, chiar si in timpul in care sotul ei era premier, nu a participat la evenimentele sociale impuse de statut.

Cat priveste partenerii de viata ai celor despre care eu cred ca ar putea face fata mai mult decat onorabil functiei de presedinte (dar ii ignora si sondajele si mass media) avem urmatoarele profesii.

Doamna Mariana Diaconescu, sotia lui Cristian Diaconescu, este avocat.

A fost director la EximBank, o numire politica (pe linie de nepotism) intr-un guvern PSD si dupa ce banca a fost implicata in fraude de milioane de euro, a fost numita vicepresedine Asirom, acum e pensionara.

Éva Kelemen lucreaza la UDMR unde sotul sau este presedinte.

Kelemen Hunor spune ca sotia lucre la partid cu mult inainte de a fi el implicat in politica si ca acolo s-au cunoscut. Au doi copii si doamna Kelemen sta departe de aparitiile publice si viata sociala.

Sotul Anei Birchall este Martyn Birchall, un bancher de origine britanica.

Cei doi s-au cunoscut in perioada in care Ana Birchall studia in Statele Unite si formeaza o familie de mai mulți ani, avand impreuna un baiat care este acum student.
(cum spuneam, desi Ana Birchall e foarte educata si are o poveste demna de o carte – desi ea nu si-a scris memoriile precum cotracandidatii care au mai putin de spus: vine dintr-un sat, parintii au facut super eforturi sa o dea la scoala, a fost super buna la scoala si a invatat cu burse in Drept si la Yale si la Harvard – nu va avea multe sanse in alegerile prezidentiale pentru ca romanii nu sunt pregatiti sa accepte femei la conducere, cu atat mai mult super destepte… noua ne place cand, misogini, radem de femei cum era Viorica Dancila)
In Ro Anei Birchall i-au inscenat multe mizerii, pe care le-a dovedit in instanta ca sunt falsuri. O mizerie in care era implicat si domnul Geoana care n-a avut, din pacate, niciodata eleganta sa admita ca era o minciuna.

Ma rog, acestea sunt micile mele observatii pentru ca noi, ca popor, nu suntem foarte respectuosi cu femeile, mai ales cand au super scoala. De asta ii admir pe Moldoveni ca au avut intelepciunea sa o voteze pe Maia Sandu.

Revenind la primele doamne si sotii candidatelor la presedintie, cred ca ei sunt un reper pentru nivelul si calitatea candidatilor, dar si pentru cum am putea fi reprezentati international.
Nu am scris acest articol ca sa va spun cu cine sa votati, ci doar ca sa va ofer o alta perspectiva de analiza a candidatilor care au crescut cu totii in aceasta lume corupta si sunt mai mult sau mai putin murdari, niciunii impecabili.
Dar cred ca ar trebui sa ne uitam cu atentie si sa alegem dintre candidatii educati.

Va rog foarte mult sa nu faceti comentarii referitor la aspectul fizic al celor prezentati

Saptamana aceasta am publicat pe urban.ro un interviu de forma lunga cu Dan Byron, solistul si liderul trupei Byron, despre sanatatea mintala, sindromul impostorului si aniversarea de 18 ani ai trupei.
E un text lung care se citeste in 10 minute, nu e chiar o stire de parcurs pe repede inainte, cum se practica acum in majoritatea publicatiilor.
Interviul cu Dan il gasiti aici (apropos, Dan are si un club de lectura si allege carti foarte cool)

Si spuneam atunci, cand am postat in social media interviul, ca ma simt privilegiata si pentru ca am putut purta o conversatie cu garda jos cu Dan, despre vulnerabilitatile lui ca artist, despre ce-l motiveaza sa mearga mai departe in meserie, dar sunt privilegiata si pentru ca pot sa public texte de forma lunga care, dincolo de informatii, fac bine mentalului. Ii ajuta pe cititori in sanatatea lor mintala.

Tot mai multi oameni recuosc ca au anxietati majore, ca au disfunctii ale creierului, o putere mai mica de concentrare, iar cazurile de Alzheimer sunt in crestere de la an la an, si debuteaza de la varste tot mai mici.
Asta pentru ca astazi, ne folosim de tehnologie pentru orice lucru care ar putea reduce efortul nostru mintal, iar creierul -care e un muschi care se antreneaza – isi pierde tot mai mult din functii.

Cred ca alaturi de suplimentele si adaptogenele care reduc stresul si cresc puterea de concentare, ne-ar ajuta si o rutina a scrisului de mana (macar cateva randuri pe zi) si a cititului textelor de forma lunga – de la articole lungi pana la carti.

Eu am un obicei ca parte din rutina de week end: citesc o carte si cateva articole din revista The NEw Yorker, in print (am abonament la revista). Ma ajuta sa ma linistesc, sa cobor ritmul interior agitat din timpul saptamanii si ma mai ajuta sa nu uit nicioclipa cum se face/ scrie jurnalismul serios (ca sa nu ma las influentata de mizeriile de la noi si, obisnuindu-ma pentru ca le vad zilnic, sa incep sa cred ca e normalitatea. Nu e; e mizerie.)

Si am sa va arat cateva beneficii ale cititului si scrisului. E o terapie (poate deveni un hobby) care ne costa foarte putin si ne ajuta pe termen lung.

S-ar putea sa va multumiti la 60-70 de ani pentru ca v-ati tinut mintea antrenata si nu ati lasat sa fiti “consumati” de tehnologie cu toate scurtaturile ei de la calculator, la waze pana interviurile podcast -unde doar asculti, nu mai citesti, si faci orice altceva in acelasi timp obosindu-si mintea sau pana la consumatorul de timp – social media.

Pentru cei mai multi, cititul este o recompensa in sine. Totusi, studiile arata ca cititul cartilor ofera beneficii care variaza de la o viata mai lunga la succes profesional.

Un studiu realizat de Universitatea Sussex a demonstrat ca sase minute de citit in liniste pot reduce nivelul de stres cu 68%. De fapt, cititul functioneaza mai eficient si mai rapid decat alte metode, cum ar fi ascultarea muzicii, mersul pe jos sau o ceasca relaxanta de ceai.

Cititul atrage mintea asupra cuvintelor, distragand cititorul de la ganduri anxioase. De asemenea, cititul suspenda realitatea, oferindu-ne o evadare intr-o alta lume si o stare alterata a constiintei, care relaxeaza muschii si inima. Efectul relaxant nu este determinat de genul cartii, atata timp cat cititorul se poate pierde in poveste.

Cititul are un efect surprinzator de prelungire a vietii. Un studiu din 2016 publicat in Social Science & Medicine a demonstrat ca cititul zilnic timp de 30 de minute a extins durata de viata a participantilor cu aproximativ doi ani. In cazurile de depresie, citirea cartilor poate fi o cale catre recuperare. Organizatia britanica Reading Well ofera o selectie de titluri si liste de carti recomandate de experti pentru a promova sanatatea si starea de bine.

Studiile arata ca persoanele in varsta care citesc carti sau se angajeaza in jocuri mentale provocatoare au un risc de doua ori si jumatate mai mic de a dezvolta Alzheimer.
Riscul de dementa este, de asemenea, redus. Indiferent cand incepi sa citesti, rata declinului cognitiv este mai lenta, astfel ca niciodata nu este prea tarziu sa iei o carte in mana.

Creierul nu distinge intre citirea unei experiente si trairea ei – aceleasi regiuni sunt activate. Fictiunea literara creeaza o simulare a realitatii, permitandu-ne sa experimentam emotiile si gandurile personajelor, ajutandu-ne sa intelegem perspectivele diferite de ale noastre.

Cititul poate deveni o activitate sociala prin alaturarea la un grup de lectura.
Beneficiile unui grup de lectura constau in transformarea unei activitati solitare intr-un ritual social, permitand impartasirea aceleasi pasiuni. Lectura si discutarea cartilor ajuta la obtinerea unei intelegeri mai profunde a povestii si la dezbaterea diferitelor perspective.

Pe de alta parte scrierea de mana pentru cateva minute pe zi – cu pixul si hartia sau chiar cu un stilou pe o tableta – ramane cea mai eficienta metoda de invatare si de antrenare a mintii.
Un studiu recent publicat in Frontiers in Psychology a monitorizat activitatea cerebrala a elevilor care isi luau notitele si a descoperit ca aceia care scriau de mana aveau niveluri mai ridicate de activitate electrica in mai multe zone cerebrale interconectate, responsabile pentru miscare, vedere, procesare senzoriala si memorie. Rezultatele acestui studiu contribuie la un corp de dovezi din ce in ce mai amplu, care ii determina pe multi experti sa sublinieze importanta invatarii scrisului de mana si desenului pentru copii.

Noua cercetare, realizata de Audrey van der Meer si Ruud van der Weel de la Universitatea Norvegiana de Stiinta si Tehnologie (NTNU), se bazeaza pe un studiu fundamental din 2014. Acest studiu sugereaza ca persoanele care iau notite la calculator tasteaza fara a procesa informatia, spune van der Meer, profesor de neuropsihologie la NTNU. „Este foarte tentant sa tastezi tot ce spune profesorul,” afirma ea. „Informatia intra pe la urechi si iese prin degete, dar nu o procesezi.”
In schimb, cand iei notite de mana, este adesea imposibil sa scrii totul, astfel ca elevii trebuie sa fie atenti si sa proceseze activ informatiile – sa le prioritizeze, sa le consolideze si sa le relationeze cu lucrurile pe care le-au invatat anterior. Aceasta actiune constienta de construire pe baza cunostintelor existente poate facilita implicarea si intelegerea noilor concepte.

Are Scientific American un artcol amplu despre cum functioneaza creierul atunci cand scriem de mana, poate va faceti putin timp sa-l cititi. E aici.

In toamna asta Galbenul e noul negru!
Si desi pe covorul rosu la multe ceremonii recente au fost vedete imbracate in superbe rochii galbene, ba chiar la Saptamana Modei de la Bucuresti am avut designer care au propus galbenul in colectiile lor, cand spunem “Galbenul e noul negru” nu are legatura cu tendintele din moda.

N-are legatura nici cu faptul ca e o culoare care, e demonstrat stiintific, ajuta la concentrare, stimuleaza curajul si e culoarea curiozitatii, flexibilitatii, progresului, amuzamentului si comunicarii.
Desi cand am sa va explic acum toate aceste atribute vor fi activate, iar ca bonus veti zambi.
Galben e noul negru! Pentru ca Raiffeisen Bank are super oferta de Black Friday, atat pentru persoane fizice, cat si pentru antreprenori… Iar ofertele incep de la 1 noiembrie.
Si ce poate sa ne aduca mai multa buna dispozitie decat ofertele speciale pe care ti le ofera banca ta, personalizate pe nevoile tale?

Clientii pot beneficia de un credit de nevoi personale cu dobanda incepand de la 6,25%, iar pentru creditele imobiliare, de o dobanda de la 4,9% fixa in primii 3 ani.
La deschiderea unui card de credit, clientii primesc un bonus de 300 lei sau puncte la primii 1.000 de lei cheltuiti la comercianti cu noul card, in timp ce pentru economii, banca ofera o dobanda de 5,50% pe an, la depozite in lei pe patru luni. In plus, pana la sfarsitul lunii noiembrie, clientii care isi deschid un cont curent beneficiaza de un cashback garantat de pana la 300 lei.
Iar daca esti antreprenor si ai un IMM prin Yellow Friday ai reduceri de 50% la toate costurile de utilizare aferente soluțiilor ePos, RaiPos și eComm.

Inca o precizare de sarbatoare galbena si vesela, de Yellow Friday, daca iti faci Visa Premium ai taxa 0 in primul an la emiterea cardului plus beneficii cum ar fi acces gratuit în saloanele Business Lounge din aeroporturile principale ale țării, dar și retrageri gratuite de la ATM oriunde în lume.

Intra pe raiffeisenbank.ro pentru reducerile de Yellow Friday adaptate nevoilor tale.
Si te rog eu nu uita, dincolo de orice studiu care arata beneficiile culorii galbene, poarta mereu in minte ca un card galben de la Raiffeisen inseamna si o fapta buna, pentru ca fiecare plata cu acest card aduce donatii pentru asociatia Daruieste Viata si noul complex medical pe care il construiesc. Iar orice fapta buna inseama si lumina si bucurie in viata ta.

Pentru generatiile digitale care traiesc, iubesc si isi duc viata doar online lucrurile par ca devin tot mai stranii si scapate de sub un control al sanatatii, bunei vietuiri si, cand vorbim de corporatii, al eticii. Si al umanitatii.
Acum cativa ani un barbat si-a luat viata dupa ce a inceput o relatie toxica cu un chatbot de inteligenta artificiala, a sustinut sotia sa.
Barbatul belgian, in varsta de 30 de ani, era cercetator in domeniul sanatatii si tata a doi copii si a murit dupa ce facuse o criza nervoasa care a culminat cu faptul ca inteligenta artificiala l-a incurajat sa se sinucida.
Cazul a fost clasificat atunci drept prima sinucidere legata de inteligenta artificiala si a generat reactii inclusiv la nivel ministerial in Belgia.

Saptamana asta o americanca a inaintat un proces impotriva Character.ai, care produce un chatbot personalizabil pentru jocuri de rol, invocand neglijenta, moartea si practici comerciale inselatoare. Fiul ei, Sewell Setzer III, in varsta de 14 ani, s-a sinucis in februarie, iar in lunile premergatoare mortii sale, a folosit chatbotul zi si noapte. Femeia sustine ca chatbotul AI l-a determinat pe fiul sau sa se sinucida.
Copilul dialoga cu chatbot-ul in personaje de film, iar mama are print screen-uri in care calculatorul ii sugereaza copilului sinuciderea.

In aceeasi linie, la fel de trista si ingrijoratoare, presa americana a prezentat zilele trecute cazul unei femei careia i-a murit sotul si, pentru ca isi dorea prezenta lui in casa, a incarcat intr-un chatbot zeci de mesaje audio pe care le-a pastrat cu vocea sotului, iar chatbot-ul a inceput sa poarte conversatii cu ea cu vocea decedatului.

Seamana cu un episod din serialul Black Mirror , dar e realitatea apropiata.

(episodul e in sezonul 2, se numeste Be right back si poate va faceti timp sa-l vedeti)

Nu stiu daca va mai amintiti dar acum ceva vreme a fost o stire despre cum, la aniversarea de 40 de ani a lui Kim Kardashian, sotul ei de atunci, Kanye West, i-a facut cadou o holograma a tatalui sau decedat, Robert Kardashian. Tatal a aparut virtual la petrecerea duduii.
Eu am zero respect pentru oricare Kardashian si cred ca sunt o otrava a societatii toate femeile din familie, ca sunt un exemplu foarte rau. In intamplarea aceasta cu holograma tatalui decedat duduia a fost doar un canal de promovare pentru un nou serviciu care, chipurile, alina persoanele care au pierdut pe cineva drag.

La inceput au fost hologramele cu artisti decedati care apareau in timpul unor spectacole in duet cu alti artisti in viata, apoi au fost holograme de institutie care transmiteau mesaje in aeroport, in banca etc. De aici n-a mai fost decat un pas pentru exploatarea emotiilor oamenilor sub pretextul alinarii unei suferinte.
Din pacate nu exista legislatie pe aceasta tema si e doar o chestiune de luni pana vom ajunge la lucruri si mai grave.
Exista deja studii care arata ca e grav pentru sanatatea noastra mintala faptul ca putem “invia” virtual o persoana decedata si ceea ce pare o alinare e, de fapt, un obstacol in procesul de doliu si o alienare emotionala.
Si daca mixam situatiile pe care le-am prezentat mai sus cu chatbot-uri care indeamna la sinucidere si chatbot-uri care au identitatea cuiva drag disparut intelegem ca suntem intr-un trend periculos, departe de orice etica de viata.
Invierea celor decedati sub forma unor avataruri are potentialul de a cauza mai mult rau decat bine, perpetuand chiar mai multa confuzie, stres, depresie, paranoia si, in unele cazuri, psihoza.
Dezvoltarile recente in inteligenta artificiala au dus la crearea ChatGPT si a altor chatbot-uri, care permit utilizatorilor sa poarte conversatii sofisticate, asemanatoare celor umane. Folosind tehnologia „deep fake”, software-ul AI poate crea o reprezentare virtuala interactiva a unei persoane decedate, utilizand continutul digital al acesteia, cum ar fi fotografii, e-mailuri si videoclipuri.
„Fantomele” generate de AI ar putea dauna sanatatii mintale, interferand cu procesul natural al doliului.
Va rog mult sa cititi pe aceasta tema si sa va supravegheati copiii cu atentie. La referintele acestui studiu, in partea de jos a paginii, gasiti mai multe articole pe tema, aici

https://link.springer.com/article/10.1007/s10676-024-09744-y

Si daca vi se pare o alinare o asemenea tehnologie intrebati-va cat de etic, de corect, este ca un chatbot sa vorbeasca in numele unui decedat, emitand idei si cuvinte pe care respectivul nu le-a rostit/emis cat era in viata.

Am facut zilele trecute un interviu cu violonistul Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai importanti muzicieni din tara noastra, iar discutia noastra a mers si intr-o directie care ma preocupa: sanatatea mintala si antrenamentul concentrarii penttru artisti.
Alexandru e o persoana foarte disciplinata si foarte atenta la multe aspecte legate de sanatatea muzicienilor si, am aflat in interviu, ca face masterclass-uri in care, pe langa partea de tehnica muzicala, isi pregateste elevii cu ajutorul unor specialist invitati in yoga, psihologie, marketing. Cititi interviul aici.

Discutia cu Alexandru m-a facut sa ma gandesc la nuantele meseriei de artist, muzician, dansator, actor, cantaret care implica o judecata publica constanta, dar si nevoia unui antrenament pentru a face fata presiunii si concentrarii unui live.
E un subiect care nu l-am vazut abordat la noi si, am descoperit, ca nici facultatile de actorie din RO, de exemplu, nu-l abordeaza, desi meseria e foarte solicitanta la nivel mental dar si psihologic si tanarul actor e supus unui stretching emotional si mental atipic pentru cineva de varsta sa.
Asa am ajuns sa caut sa citesc ce se intampla afara si va las mai jos cateva lucruri descoperite poate sunt de ajutor pentru tinerii artisti.
Sper ca scolile de actorie, Conservatorul, casele de discuri, teatrele de stat (sau private), orchestrele de la Filarmonica sau Opera sa ia in calcul aceste aspecte si sa se preocupe si de un training mental al artistilor.

*

E important pentru un artist sa stie sa gestioneze cantitatea masiva de repertoriu, stresul programului de spectacole sau echilibrul dintre viata profesionala si cea personala, munca sub presiune si valul de adrenalina adus de o reprezentatie live in fata unei multimi (oricare ar fi domeniul artistic)
Genul de pregatire mentala necesara pentru aceste specializari seamana cu pregatirea mentala a sportivior de mare performanta care lucreaza cu psihologi sportivi si consultanti in performanta mentala, iar pregatirea abilitatilor fizice este completata si imbunatatita de pregatirea abilitatilor mentale, permitand sportivilor sa devina echipati mental pentru a obtine performante optime.

Sper ca in Romania sa se faca o specializare la psihologie -sau printre multii psihologi pe care scolile de profil ii produce sa existe un interes si pentru o asemenea specializare atat de utila.
Am citit ce preda trainerul psiholog de la Julliard si pentru muzica si pentru cei care studiaaza actoria. Iata cateva exemple de abilitati mentale care pot fi predate, exersate si invatate
(nu sunt psiholog, ceea ce e mai jos e doar un rezumat al catorva dintre directiile pe care le-am descoperit in articolele unor performance psychologist-i pe care le-am citit in aceste zile. Scopul meu e doar sa va arat niste nuante ale sanatatii mintale care trebuie luate in calcul pentru o viata mai buna)
1.Identificati ce puteti si ce nu puteti schimba
Formarea abilitatilor mentale incepe adesea prin a ajuta o persoana sa invete cum sa identifice lucrurile pe care le poate si pe care nu le poate schimba si prin a-i preda abilitati care ii pot ajuta sa isi gestioneze reactiile la situatii in timp real. Acest lucru ar putea implica invatarea tehnicilor de refocalizare in timpul unui concert/spectacol evaluarea dupa o auditie mai putin optima sau planificarea dupa un blocaj neasteptat in cariera.
2.Gestionarea dialogului interior
Autoevaluarea sanatoasa este o abilitate care trebuie invatata si este esentiala. Cat de des ne spunem lucruri injositoare pe care nu le-am spune niciodata unui elev? Prin invatarea unui proces clinic de autoevaluare si prin remodelarea dialogului nostru intern, erorile pot fi corectate fara a afecta stima de sine sau fara a stirbi motivatia si increderea.

3. Verificati-va motivatia
   Poate fi dificil sa ramai motivat ca muzician/ actor, atat in plina activitate, cat si in pauza. Daca invatati sa recunoasteti unde va aflati pe scara motivationala, puteti gasi mai bine modalitati tangibile de a va imbunatati motivatia si de a va concentra mai efficient in timpul repetitiilor, de exemplu.
4. Faceti inventarul factorilor dvs. de stres
   Facand liste detaliate ale factorilor de stres si analizand fiecare element unul cate unul, problemele pot fi abordate individual, reducand adesea stresul general.
5. Pregatiti-va pentru stresul de spectacol in timp ce va aflati in sala de repetitii
   Pregatirea pentru un concert/ spectacol sau o auditie nu are acelasi nivel de stres ca performanta live in sine, dar exista modalitati eficiente de a exersa acest lucru, universitatile mari de arta, dar si sportivii, lucreaza cu persoane care ii ajuta in a experimenta stresul de performanta in conditii controlate, astfel incat stresul de performanta sa para mai usor de gestionat.

Daca sunteti performeri de orice fel – muzicieni, dansatori, actori, cantareti luati in calcul aceste aspecte ale muncii dvs pe care probabil ca le simtiti dar nu le verbalizati inca.
E important ca munca dvs de performanta in arta sa fie insotita de pregatirea unui psiholog si, pana scolile din tara noastra vor fi preocupate de aceste aspecte, incercati ca fiecare dintre dvs sa intelegeti mai in detaliu ce se intampla cu mintea si corpul dvs fata in fata cu stresul unei prestatii live.

Aici gasiti blogul psihologului trainer de la Julliard.

Am mai scris ca sunt dintre persoanele care are nevoie  ca in relatia cu banca mea sa ma simt confortabil ca nu sunt expert financiar, sa gasesc pe cineva de incredere care sa-mi raspunda la intrebarile mele de om care n-a studiat contabilitate sau chestiuni financiare, iar programul Banking 1:1 de la Raiffeisen mi-a creat mult confort.

Acum Raiffeisen Bank in colaborare cu Visa  trece la un nivel superior in asigurarea confortului stilului de viata al clientilor sai cu cardul Visa Signature, o lansare in premiera in Europa Centrala si de Est, un card care extinde beneficiile exclusiviste pentru clientii de private banking  din Romania.

E genul de card  care aduce cu el un serviciu de concierge 24/7 si o preocupare atenta pentru confortul si respectarea lifestyle-ului clientului premium.

Si daca vreti, e genul de card/serviciu care te face sa te simti apreciat, rasfatat, cu o grija atenta pentru nevoile tale, oferindu-ti avantaje semnificative si o experienta imbunatatita.

Visa Signature de la Raiffeisen ofera servicii personalizate de concierge, acces la colectia Visa Luxury Hotel, oferte speciale prin Visa Merchant Offers Centre, precum si servicii de asistenta la nivel international disponibile permanent (24/7 Global Customer Assistance Services – GCAS).

Noul card Visa Signature completeaza universul Visa Premium, alaturandu-se cardurilor Infinite, Platinum si Gold. Conceput pentru a raspunde exigentelor unei categorii de clienti cu venituri ridicate care cauta servicii personalizate si experiente exclusiviste, Visa Signature extinde oferta de beneficii asociate stilului de viata al acestor detinatori de carduri cu produse si servicii care ofera mai mult confort in viata de zi cu zi, precum asigurare completa de calatorie, acces extins in saloanele lounge din aeroporturile nationale si internationale, servicii de asistenta globala pentru situatii de urgenta.

Beneficiile locale ale cardurilor premium vizeaza in special serviciile de transport, de asistenta rutiera sau de asistenta la domiciliu: reduceri la cursele BlackCab, transportul copiilor in conditii de siguranta, sofer privat pentru transportul cu masina personala sau transfer la aeroport. De asemenea, detinatorii de carduri Visa Premium beneficiaza de reduceri la restaurante, clinici stomatologice, saloane de infrumusetare si sali de fitness. In plus, acestia au acces gratuit in lounge-urile aeroporturilor din Bucuresti, Cluj si Timisoara si Viena si reduceri la pachetele de mobilitate rutiera, care includ masina la schimb si tractare in caz de accident sau defectiune tehnica.

De asemenea, utilizatorii au acces la Air Refund, un serviciu de asistenta care faciliteaza recuperarea simpla si rapida a banilor pentru zboruri amanate sau anulate, oferind compensatii de pana la 600 de euro in functie de distanta si durata intarzierii, fara comision pentru cazurile nesolutionate.

Cardurile au fost lansate in urma cu doar cateva zile si e important sa stiti ca le obtineti astfel: Visa Signature Debit este disponibil gratuit in pachetul de cont curent Private Banking, iar Visa Credit Signature este inclus gratuit in pachetul de cont curent Private Banking & disponibil la pret standard pentru orice tip de client.

As mai semnala ceva foarte frumos, foarte pe gustul meu (pentru ca stiu ca e important ca fiecare actiune a noastra sa aiba in grija si protectia mediului): noul card  este realizat 99% din plastic reciclat.

Cred ca e un semn de respect si apreciere cand o banca e preocupata sa asigure confortul clientilor si ofera servicii premium care ating nu doar economiiile, ci si stilul de viata.

Eu nu sunt cea mai sociabila persoana din lume. Daca as putea sa nu rostesc niciun cuvant intr-o zi as fi foarte fericita. Dar asta nu ma impiedica sa port conversatii super relaxante cu multi oameni si, cum spun prietenii mei, sa aflu viata intreaga a cuiva pe care l-am cunoscut in urma cu cateva minute.

Astazi oamenii martusisesc ca au o tot mai mare anxietate sa vorbeasca cu cineva, si nu doar fata in fata, ci si la telefon. Li se pare mai confortabil sa dea un mesaj, scris sau audio, si sa transmita pe scurt ce e de transmis. Doar ca acest gen de comunicare are efecte negative asupra relatiilor pe care le avem cu ceilalti.

Exista cercetari care au constatat ca utilizarea excesiva a mesajelor text poate fi legata de o sanatate mintala precara, si pot genera anxietate si depresie  crescute.

Psihologii care au analizat fenomenul extrem de prezent in viata noastra astazi au concluzionat ca interactiunea frecventa prin intermediul mediilor sociale ultra scurte are un impact negativ asupra gandirii reflexive si poate compromite judecata morala, iar aceste rezultate ar putea reduce performanta academica si ar putea creste dificultatea de a stabili relatii sociale – ambele fiind aspecte importante ale grupului de varsta care utilizeaza cel mai mult SMS-urile si mediile sociale.

Una dintre problemele cele mai des intalnite in conversatiile prin mesaje scrise este ca ratam o parte importanta din nuantele care ne-ar da indicii pentru o comunicare care sa implice atentie si empatie – tonul vocii dandu-ne multe indicii despre starea si intentia autorului. Cand conversatia este fata in fata, putem observa si gesturile celui cu care dialogam, iar limbajul nonverbal e o conversatie in sine care ne da multe indicii in dialog.

Nu cred ca exista prea multe optiuni si, mai devreme sau mai tarziu, oamenii trebuie sa invete sa interactioneze in persoana. Cum altfel ar putea trece de un interviu de angajare, cu atat mai putin de o prima intalnire, cum si-ar face prieteni, cum ar putea sa see descurce cu empatie si cu efect maxim de acumulare de informatii intr-o excursie, de exemplu.

Desi uneori ii criticam pe tineri, adevarul este ca toata lumea trebuie sa dezvolte abilitati sociale eficiente, atat online, cat si offline, iar aceste abilitati se pot atrofia atunci cand nu mai sunt folosite.

 In plus, pentru adolescentii care incep procesul de socializare direct in online, este posibil ca abilitatile sociale personale sa nu aiba sansa de a se dezvolta pe deplin in prima faza.

Prin meseria mea, am ocazia sa pun intrebari si sa initiez dialoguri care sunt super naturale in contextul unui interviu, dar mai putin normale in situatia unei intalniri obisnuite.

La un interviu intreb fara probleme lucruri personale (de la ce voiai sa te faci cand erai mic pana la care e cea mai mare dezamagire pe care ai trait-o) chiar daca e prima noastra conversatie, ceea ce nu as face niciodata cu un taximetrist, o persoana pe care tocmai am intalnit-o intr-o excursie sau la un restaurant.

Si totusi ajung sa aflu lucruri personale ale celor din fata mea, ei se simt foarte confortabil in prezenta mea si conversatia merge fluid.

Ce fac de fapt este sa ascult si sa fiu atentie la orice detaliu pe care il ofera printre cuvinte vorbitorul din fata mea si sa folosesc o tehnica pe care am invatat-o de la fotograful Steve McCurry – cel care a facut celebra fotografie cu Fata Afgana care a fost coperta National Geographic.

Am facut un interviu cu Steve McCurry acum cativa ani si l-am intrebat cum reuseste sa-i convinga pe oamenii din triburi sau tari departe de civilizatia moderna sa se lase fotografiati cand nici macar nu le stie limba. El mi-a explicat ca, prin gesturi, ii complimenteaza si ii aseaza verbal intr-o rama emotionala pe care, cel mai adesea, ei se simt onorati sa o “umple” si sa o valideze fotografiindu-i.

Asta fac si eu in mare masura ca sa deschid conversatia – observ un detaliu banal – un accent, un accesoriu vestimentar etc si fac un compliment real, onest, care e urmat de o intrebare… si dialogul incepe.

Sunt intotdeauna foarte atenta sa pun intrebari deschise “dar ce credeti despre…” (nu la care se raspunde cu da sau nu), sa pun in paralel ceva, putin, si despre mine in acel context – ce cred eu, ce experienta am eu, pe cine am intalnit cu o poveste similara si ce am descoperit atunci, legat de domeniul respectiv.

Nu transmit prin niciun semnal, vorba sau continuare a dialogului, ca vreau sa barfesc sau sa emit judecati de vreun fel.

Incep discutiile cateodata cu intrebari despre mancare… in taxi intreb cam care e locul unde duce cei mai multi clienti, cel mai des, ca sa manance, si daca stie vreo cantina super populata pentru ca daca are multi clienti inseamna ca mancarea e buna.

Si de aici incepe un dialog amplu, despre ce mancam fiecare, cum facem rost de alimente sanatoase, cum era cand aveam mancare naturala la bunici – daca mai are bunici, unde locuiesc, ce amintiri are.

Conversatia e o chestiune de exercitiu, pe care trebuie, e necesar pentru sanatatea noastra mentala, sa o exersam.

Puteti incepe cu colegii de serviciu, de scoala, in trafic, la alimentara ( doamna de la casa o sa fie mereu foarte flatata daca ii acordati putina atentie, daca ii spuneti multumesc si daca insotiti multumirea de un compliment, apoi de o intrebare – “sunteti de multa vreme astazi la munca?”)

Tineti minte: conversatiile joaca un rol esential in bunastarea noastra. O singura discutie de calitate pe zi, in special fata in fata, poate creste fericirea si reduce nivelul de stres pana la sfarsitul zilei, conform cercetarilor. Nici macar nu trebuie sa cunoasteti persoana respectiva. Intr-un studiu, oamenii au supraestimat cat de ciudate ar fi discutiile profunde si semnificative cu strainii si au constatat ca, in schimb, aceste conversatii i-au inaltat si i-au facut sa se simta mai conectati decat se asteptau. In plus, faptul ca punem intrebari ii face pe oameni sa ne placa mai mult, ceea ce poate fi un avantaj pentru stima de sine.

Dar e foarte important sa ascultam real raspunsul la intrebare si sa nu-l intrerupem pe cel care raspunde. 😊

Sigur, e important sa cititi mai mult ca sa aveti mai multe subiecte de discutie, dar nu e neparat esential, pentru ca sinceritatea si atentia reala fata de interlocutor fac magie.

Faceti-va curaj chiar azi sa abordati pe cineva necunoscut spunandu-i ceva frumos pe care-l observati la el/ea…nu va ganditi ca va va judeca pentru ce ati spus, zambiti si ascultati-l/o apoi cu atentie si … de acolo va incepe magia.

Antrenati-va constient conversatia cu strainii, e esentiala pentru viata si sanatatea mintala.

Sunt dintre cei care au ajuns la o varsta la care imi pun problema ca daca imi investesc banii cu inteligenta as putea sa-i eficientizez, asa ca incerc sa fiu atenta la planificarea resurselor mele.

De felul meu, desi nu par, sunt foarte rusinos-tematoare in relatia cu banca sau cu orice institutie care, dupa mintea mea, inseamna autoritate si sunt foarte recunoscatoare cand cei cu care discut chestiuni pe care nu le stapanesc nu ma fac sa ma simt vinovata ca nu sunt pregatita in domeniu (ma gandesc ca e parte din felul in care am crescut intr-o vreme in care orice autoritate a statului te „punea la colt” prin frica).

Din aceasta cauza, am avut nevoie de mult curaj ca sa invat sa pun intrebari la banca, de exemplu.

Unul dintre programele mele preferate, pentru ca am avut senzatia ca nu ma judeca nimeni indiferent de ce intreb, este programul Raiffeisen Smart Finance Banking 1:1. Intrebarile mele au fost despre economisiri, pensii, asigurari, dar si creditare si mi s-a raspuns intotdeauna detaliat si atent la nevoile mele.

Zilele acestea am fost la o conferinta a bancii – Smart Finance Demo Day – la care erau prezenti unii dintre cei mai importanti  oameni ai bancii: Zdenek Romanek – Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania, Petrut Milu – Stream Lead, Smart Finance Raiffeisen Bank Romania, Laura Mihaila – Director de Marketing, Comunicare & CX Raiffeisen Bank Romania.

Cu aceasta ocazie am aflat ca, de la lansarea Raiffeisen Smart Finance pana in prezent, peste 1 milion de romani au purtat peste 2,3 milioane de conversatii 1:1 cu expertii bancii, asistati de solutia digitala dezvoltata in-house de catre echipa Raiffeisen Bank din Romania.

Aplicatia a fost gandita de la bun inceput pentru a sustine echipa bancii in interactiunea cu clientii si, la ora actuala, expertii bancii sunt dotati cu 1.400 de tablete Raiffeisen Smart Finance, cu ajutorul carora clientii pot simula configurarea unui plan financiar, in baza informatiilor pe care le furnizeaza, adaptat obiectivelor, nevoilor si dorintelor lor.

”Solutia digitala Raiffeisen Smart Finance are rezultate remarcabile. Colegii nostri, asistati de tableta, au purtat peste 2,3 milioane de conversatii pe teme ce tin de economisire, pensii, asigurari, planuri financiare. Ne continuam sistematic strategia de a ne conecta 1:1 cu clientii punand totodata la lucru cele mai avansate tehnologii din domeniul bancar la ora actuala. Lucram cu solutii inovatoare dezvoltate de echipa Raiffeisen pentru a-i sprijini pe romani in conturarea unor planuri financiare sanatoase pe termen lung si, nu in ultimul rand, pentru a le face viata mai usoara clientilor nostri”, a spus Zdenek Romanek, Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania.

Am zambit cand am vazut ca pensiile, asigurarile si planul financiar sunt top 3 cele mai accesate servicii in Raiffeisen Smart Finance, dupa cum rezulta din analiza numarului de accesari  in aplicatie (si imi venea sa strig ca personajul din Shrek „Me, Me, Me”, pentru ca si eu am fost dintre cei care au intrebat expertii bancii exact despre aceste lucruri).

La egalitate cu planul financiar se plaseaza ofertele de creditare, in special creditele ipotecare.

Planul financiar este o simulare oferita gratuit de Raiffeisen Bank clientilor, prin intermediul aplicatiei Raiffeisen Smart Finance. Clientii pot avea, astfel, o imagine de ansamblu si isi pot gestiona veniturile si cheltuielile personale, astfel incat sa-si realizeze atat obiectivele pe termen scurt (economisire pentru situatii neprevazute), cat si cele pe termen mediu (economisire pentru evenimente deosebite in familie, calatorii programate sau diverse investitii) sau pe termen lung (pensie).

In conferinta Raiffeisen am mai aflat ca atunci cand vine vorba de viitorul financiar al copiilor, printre cele mai des intalnite obiective pentru care clientii aleg sa economiseasca se numara: studiile copilului, avans pentru achizitionarea unei locuinte, economii pentru a-i cumpara o masina sau pentru a-l ajuta sa-si cultive pasiunile.

Eu nu am copii, dar ma bucur ca oamenii au inceput sa gandeasca financiar strategic pentru nevoile familiei. E semn de evolutie personala pe mai multe niveluri si ca am invatat sa gandim pe termen lung bugetele familei, si ca ne-a crescut nivelul de trai.

Daca luati in calcul sa deveniti client Raiffeisen, e bine sa stiti ca acest serviciu nu presupune niciun cost suplimentar pentru clientii Raiffeisen Bank si vine fara nici o obligatie sau conditionare de cumparare a altor produse bancare.

Va recomand sa testati acest serviciu, va va da un confort al intelegerii finantelor dvs si va rog sa nu uitati ca magicul Card Galben de la Raiffeisen face bine: tu platesti cu cardul, iar banca doneaza bani catre Daruieste Viata, asociatia care a construit un spital pentru copii si care acum a inceput campania pentru a construi un campus medical – o noua cladire langa spital, pentru a muta celelalte specializari din Marie Curie, iar spatiul din vechiul spital Marie Curie sa devina loc de invatat si spatiu de cazare pentru parintii care au copiii bolnaviori la tratament.