diverse - Blogul Cristinei Bazavan

9 years ago

De ce nu trebuie sa mergeti la musicalul My Fair Lady –

Disclaimer: In entertainment, intotdeauna, oamenii carora le spui (si dovedesti) ca fac rau (spectacol prost, o ilegalitate etc) vor gasi o cale sa dea vina pe tine pentru vorbele si faptele pe care ai curajul sa le faci publice. Odata ce ai spus ceva de rau, ai un interes, chiar daca alta data ai spus/scris de bine.

De ce cred ca NU trebuie sa mergeti la My Fair Lady – musicalul de la Baneasa Shopping City?!

Cu toata onestitatea si dincolo de orice vedeti pe bloguri, e o prostie de spectacol. O mizerie. Un kitsch cu pretentii intelectuale. De la costume (niste perdele infasurate) si pana la decorurile de mucava. De la actorii distribuiti prost, care nu se aud si pana la ceea ce se vrea o inovatie (un musical intr-un mall) care nu are fosa pentru orchestra, care-si pune dirijorul in spatele publicului pentru ca … nu are unde altundeva sa-l puna.

Articolele pe care le vedeti pe bloguri sunt intermediate de o agentie de PR pentru ca mall-ul a cheltuit foarte mult cu aceasta productie si pare ca nu isi poate recupera banii. Stiu pentru ca m-au rugat si pe mine sa fiu “promotor” al acestui show si-am refuzat pentru ca nu-mi place sa sustin oamenii cercetati penal pentru fraude.

Doar ca… reprezentatii mall-ului cand au facut un contract cu domnul Razvan Dinca – regizorul si initiatorul acestui show – trebuiau sa faca si putin research in viata si activitatea domniei sale ca sa descopere ca e un impostor cercetat penal.

N-a avut niciun spectacol de succes, orice cronica pozitiva a fost platita in avans si a aparut in publicatii care au fost partenere la show. Ca aceasta cronica despre My Fair Lady care e scrisa – in Adevarul – de o persoana care nu exista (am mai povestit ca am fost de fata la alegerea acestui pseudonim – Ionela Rosu, iar contextul a fost cam asa – un jurnalist nu-si dorea sa semneze stiri de agentie, usor prelucrate pt ziar si sa si le asume).
Domniei sale i se datoreaza haosul din Opera Romana si scandalul rusinos cu Johan Kobborg, celebrul coregraf. Pentru ca dansul a semnat un contract ilegal, cu niste clauze aberante privind drepturile pentru show-uri si salariul domnul Kobborg, interesandu-l mai degraba etichete glorioase in locul unei constructii corecte pe termen lung. Si toata imaginea negativa asupra Romaniei ( care nu intelege niste mari dansatori) e din cauza dlui Razvan Dinca, domn care a facut infractiuni peste infractiuni in contractele din Opera Romana. (aici un interviu cu Beatrice Rancea -actualul director al Operei Romane din Bucuresti – care povesteste si de cele 4(!!) contracte ale dlui Kobborg.)
Domnei sale i se datoreaza si distrugerea Operetei Romane care –desi s-au cheltuit milioane de euro pentru un sediu nou – nu functioneaza. Domnul Dinca e insa urmarit penal si procesul e in plina desfasurare pentru deturnare de fonduri , cu privire la banii cheltuiti la Opera si Opereta de domnia sa prin firme conexe – gen compania de paza si protectie. Detalii aici despre cum a fost retinut de catre DNA si cum este urmarit penal, dar si despre cum a incercat sa distruga probe din dosar 🙂

Deci, avem un impostor care nu mai are loc de munca si care trebuie sa plateasca si domnia sa facturi. Ce face?

Mai pacaleste niste doamne ca o sa le faca un mega show, isi ia sotia sa faca coregrafia unui musical (!!!!) ca sa poata sa faca mai multi bani (asa ajung dansatorii din show sa improvizeze coregrafie pentru ca doamna nu stie cum se face – sursa e din echipa de dansatori) si trece toata productia prin firma sa (asa ajung costumele scumpe sa fie din perdele ca sa se economiseasca bani).

E normal ca rezultatul este cum este. E normal ca, pentru a salva din aparente, campania de promovare/PR se face doar cu tineri care nu au o cultura in acest domeniu (teatru/musical) si care nu au vazut spectacolul (!!!) pentru ca orice om care a vazut macar doua spectacole de gen stie ca ceea ce e in acel show e o mizerie pur si simplu.

Ar trebui sa scriu mai nuantat pentru ca asta e meseria mea, sa scriu lucruri grele intr-o forma frumoasa – e un semn de educatie.

Dar cum campania de promovare a acestui show nu se adreseaza oamenilor educati (ei s-ar prinde usor ca nu au ce sa caute in sala, vedeti textul Soranei Savu (Manele culte) despre acest spectacol – ea find o frecventa spectatoare de opera si musical peste tot in lume, fara sa fie critic de specialitate), e bine sa scriu ca sa fiu inteleasa.

De ce nu trebuie sa mergeti la My Fair Lady?

Pentru ca e un spectacol prost si pentru ca, mergand, ati sustine un hot si un impostor.

Si daca vrem sa facem curatenie, si in entertainment si in politica, si in viata, ar trebui sa incetam sa mai validam penalii. Sub orice forma ar actiona ei.

P.S. Imi plac la nebunie si Irina Baiant si Adi Nour, i-am vazut in spectacole minunate. Sper ca in onestitatea lor, acasa la ei, admit ca – de data asta – fac parte dintr-o mizerie. Si ca invata din aceasta experienta lucruri care sa le fie utile pe mai departe.

P.P.S Mai cred ca aceasta intamplare nefericita ar trebui sa genereze in industria de PR o dezbatere despre “alegem sau nu alegem sa promovam clienti penali” si despre credibilitatea pe care poti sa o pierzi in asemenea situatii. Altfel, oricand se vor gasi niste oameni sa scrie – PRistic – despre orice pentru un raport cantitativ catre client.

Artă: o sculptură care preia însemnele din online îi surprinde pe londonezi

diverse

9 years ago

Artă: o sculptură care preia însemnele din online îi surprinde pe londonezi

Text de Bianca Ion

Tocmai a fost lansată în Trafalgar Square din Londra, o piață puternic traficată din centrul orașului, o statuie creată de David Shrigley intitulată “Really Good” care a surprins pe toată lumea.

Statuia înfățișează o mână înaltă de șapte metri, turnată în același tip de bronz întunecat ca al altor statui regale aflate în piața respectivă, dând simbolul thumbs-up (inspirat după like-ul de pe facebook).

Placa atașată statuii transmite că “acest gest simplu va deveni o auto-profeție care va spune că lucrurile considerate rele… vor beneficia de o schimbare de consens în fața pozitivității”. Cu alte cuvinte, statuia este o mărturie a puterii gandirii pozitive.

Indiferent dacă mesajul inscripționat pe placă este unul serios, nimeni nu poate decât să ofere un zâmbet în fața acestei statui disporporționate, mai ales comparând-o pe aceasta cu leii britanici situați pe celelalte plinte din Trafalgar Square.

“Really Good” este cea de-a patra sculptură care stă pe Fourth Plinth. Sculptura lui Shirgley este de așteptat să rămână expusă până în luna martie a anului 2018.

f5_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzer

Muzeu inedit: Cum poti sa traiesti in lumea lui Charlie Chaplin

diverse

9 years ago

Muzeu inedit: Cum poti sa traiesti in lumea lui Charlie Chaplin

Text de Bianca Ion

Viața și creația cinematografică a actorului Charlie Chaplin este astăzi o carte deschisă tuturor admiratorilor săi. La împlinirea celor 127 de ani de la nașterea acestuia, marelui comediant britanic i s-a adus un omagiu prin deschiderea Muzeului Charlie Chaplin din Elveția.

Copilul, Circul, City Lights, timpuri moderne. O singură persoană este caracterizată de toate aceste cuvinte. Unicul –Charlie Chaplin. Este viața bărbatului a cărui viață a fost onorată prin muzeul Chaplin’s World de 3000 m² de pe marginea lacului Geneva. Monoir Ban, locul unde astăzi se regăsește muzeul, a fost reședința în care Chaplin a trăit în ultimii 25 de ani de viață alături de soţia sa Oona şi cei opt copii ai lor.

Inițial conceput în 2000, Chaplin’s World este ideea arhitectului elvețian Philippe Meylan și a muzeografului din Quebec (și fan al lui Chaplin) Yves Durand, al căror obiectiv a fost de a construi un loc care ar permite vizitatorilor să descopere omul din spatele filmelor. Ca atare, două atracții principale ale muzeului sunt Manoir și Studio.

În conacul Manoir, vizitatorii sunt introduși în viața de familie a lui Chaplin pe care a avut-o în Elveția (dar și evenimentele care l-au adus în această țară). Casa a fost amenajată cu foarte multe obiecte personale dar și de mobilier, invlusiv fotografii și amintiri de familie (cum ar fi o schiță a soției sale), fiecare cameră arată o anumită latură a vieții personale. Sala de mese, de exemplu, aduce un omagiu familiei sale dar și a celebrităților de la Hollywood care i-au vizitat.

O clădire separată a fost construită în apropiere ca o machetă a unui studio de la Hollywood dedicat muncii pe ecran a lui Chaplin, care a început în jurul anilor 1914. Există, de asemenea, exponate din primii săi ani din Londra, dar și exponate care arată munca sa alături de Circul britanic de comedie Court. Totodată în muzeu se află și pianul la care Charlie Chaplin a compus melodiile pentru ultimele sale două filme: “Un rege la New York” și “Contesa din Hong Kong.”

De ce sustin Croatia la Festivalul de teatru Festin pe Bulevard – Teatrul Nottara

diverse

9 years ago

De ce sustin Croatia la Festivalul de teatru Festin pe Bulevard – Teatrul Nottara

In perioada 10 -22 octombrie la Teatrul Nottara are loc festivalul Festin pe Bulevard care beneficiaza si de participare internationala (Cehia, Bulgaria, Serbia, Republica Moldova, Croatia, Kosovo si Slovenia).

Mai multi tovarasi bloggeri au fost invitati sa aleaga una dintre tarile participante si sa le sustina dupa posibilitatile lor pentru a aduce spectatori in sala la piesa pe care tara respectiva o sustine in festival.

Fara sa stiu ce piesa are in festival, eu am ales Croatia.Sa va spun de ce.

E una dintre putinele tari din lume in care poti, ca turist, sa locuiesti intr-un far pe marginea marii in super hoteluri.

Aici puteti gasi detalii despre toate farurile locuibile din Croatia. (e visul meu sa stau o saptamana intr-un asemenea far fara sa ma caute nimeni si fara sa fie nevoie sa vorbesc mult)

E tara care – atentie – i-a dat pe John Malcovich si pe Michael Cunningham.

Malkovich pe care l-ati vazut in bucurii de film ( Places in the Heart, In the Line of Fire – pentru care a fost si nominalizat la Oscar si mult prea minunatul Being John Malkovich, dar si multe multe altele) are parinti de origine croata…

….la fel ca si Cunnigham – rafinatul scriitor al multor romane – The hours poate cel mai cunoscut pentru ca a fost si ecranizata si foarte prezent la Oscar. (Cunningham are bunici croati)

E tara care are unul dintre cele mai vechi teatre din Europa. Cladirea adica.

Se afla in Zagreb, gazduieste Opera, Teatrul national si Baletul si este o cladire monument istoric construita in 1860. (noi la 1907 ne bateam cu furcile, ca sa avem o imagine corecta a contextului)

Si arata absolut splendid.

Bun, acestea au fost argumentele pentru care am ales Croatia.

Piesa de teatru pe care ei o au in festival se numeste “Ubu, rege” de Alfred Jarry este un text foarte cunoscut intre iubitorii de teatru care a fost montat de multe ori si al teatrele din Romania.

Dar ce e cu adevarat frumos in festivaluri, dincolo de atmosfera de a avea aproape de tine actori in sala (pentru ca vin la spectacole si actorii din alte trupe care sunt in festival), e faptul ca vezi cum acelasi text poate fi reasezat dintr-o alta perspectiva culturala. Si inveti indirect ca nu detii adevarul absolut.

Ubu, rege e un text despre lacomie, putere, ingamfare si minciuna – extrem de actual, scris insa la 1896 de un tanar de 23 de ani:) care a socat Franta acelor vremuri cu multele injuraturi (merdre, cel mai adesea).

O sa fie frumos sa vedem cum vecinii nostri croati au reinterpretat aceste teme atat de actuale si la noi.

Spectacolul are loc pe 20 oct, la ora 21.00, la Teatrul Nottara. Puteti cumpara bilete de aici.

Dom’ Ubu: Având în vedere că suntem în Franţa, ţara-n care libertatea e egală cu fraternitatea, care nu-i comparabilă decât cu egalitatea pe care-o are legalitatea, luând în consideraţie că nu-s în stare să fac şi eu ce face toată lumea, ţinând seama că mi-e totuna şi egal că sunt egal cu toată lumea, fiindcă pân’ la urmă tot eu o să omor toată lumea, am să mă fac sclav, madam Ubu.

Daca ma ajutati sa promovam tara pe care am ales-o, adica daca va puneti la cover pe facebook bannerul de mai jos cu hashtagurile #festinpebulevard #simpa si link la pagina de unde se cumpara biletele (aceasta )ca sa va si gasesc, va premiez dupa cum urmeaza

Premiul 1: 3 invitaţii la spectacole din festival, inclusiv Ubu Rege,

Premiul II – o invitaţie la Ubu rege,

Premiul III – o carte de teatru.

Premiile vor fi anuntate pe 10 octombrie, odata cu deschiderea FestIn si se vor ridica de la sediul Nottara.

sa facem o fapta buna, sa aducem oamenii la teatru, sa vada o piesa despre conducatorii aroganti si ingamfati ca sa se gandeasca mai mult cand vor merge la vot in decembrie. multumesc de ajutor

Arta: Alice in Wonderland cum n-ati mai vazut-o –

diverse

9 years ago

Arta: Alice in Wonderland cum n-ati mai vazut-o –

Imi place mult Alice in Wonderland, cartea si extensiile sale, film, piese de teatru, benzi desenate. E o scriere in directia Micul Print care spune mult mai multe decat lasa se se vada si poate fi citita si recitita oricand.

Acasa, in dumbrava minunata adica terasa mea, creez din cand in cand mici decoruri care amintesc de scena ceaiului cu Palarierul Nebun protagonist.

Iata cateva desene minimaliste inspirate de Alice in Wonderland. Creatii care arata cat de puternice sunt simbolurile din Alice

Sunt semnate de graficianul francez Aurélien Allétru

Ce e in spatele numelui Lavazza? Lucruri inedite despre familia care a dat numele celebrei cafele

diverse

9 years ago

Ce e in spatele numelui Lavazza? Lucruri inedite despre familia care a dat numele celebrei cafele

Numele cafelei Lavazza nu e rezultatul unei cercetari de piata, ci o creatie organica – este numele de familie al unui domn care a avut ideea sa faca un blend de cafea din mai multe arome (primul blend de cafea din lume), care sa fie foarte potrivit pentru espresso, Luigi Lavazza in 1895. Businessul – care acum se intinde pe toate continentele si e condus de a patra generatie a familiei lui Luigi Lavazza – a avut primul “magazin” de desfacere intr-o cafenea din Torino care mai exista si acum si isi pastreaza o parte din mobilierul original.

Se intampla sa fi intalnit familia Lavazza inca din 2007, sa-i fi cunoscut (la nivelul unei conversatii jurnalist – manager) pe toti cei 4 descendenti ( 3 domni si o doamna) care duc acum mai departe mostenirea lui Luigi Lavazza (unul dintre nepotii manager se numeste chiar Luigi).

Preferata mea din familie este Francesca Lavazza, doamna care are in grija comunicarea, partea de CSR si implicarea in activitatile culturale, Lavazza fiind unul dintre marii mecena ai artei contemporane italiene, un sustinator al multor expozitii super spectaculoase.

De altfel, doamna Francesca Lavazza este de anul acesta in board-ul de consilieri al Fundatiei Guggenheim si am intrebat-o in urma cu o saptamana care sunt obiectivele domnisiei sale in aceasta noua misiune. “Fundatia Guggenheim nu mai are acum doar obiective de promovare a artei, ci si de stabilire a unor noi muzee in lume. Se lucreaza la un nou proiect in Abu dabi, altul in Helskinki. Iar pentru mine e important sa inteleg care este planul strategic de dezvoltare eficienta, dar sa si gasim noi cai de a promova artistii italieni. Am lucrat cu ei pentru doua mari expozitii de arta italiana si acesta e doar inceputul.”

Doamna Lavaza e un monument de bun simt. Si-ar fi un exemplu frumos pentru multe femei de afaceri de la noi. Eleganta fara sa aiba nimic ostentativ, tot timpul machiata super natural si discret, mereu cu o vorba buna pentru toata lumea si gata oricand sa-ti raspunda la orice intrebare chiar daca face referire la ceva care s-a intamplat cu 10 ani in urma. E un mare mister pentru mine cum reuseste sa faca fata si unui job cu impact global, si unei familii cu doi copii care sunt la scoala generala. Anul acesta i-am vazut si pe baietii dinsei, imbracati elegant dar fara sa fie cu ceva ostentativi, ca doi pusti de scoala de la un colegiu cu sute de ani vechime.

De altfel si fratele Francescai, dar si verisorii ei – aflati in functii de conducere ale companiei Lavazza (cu business in 90 de tari in lume si cu 40% din piata de espresso din Italia) – sunt foarte relaxati si populari, foarte modesti si fara nicio urma de aroganta a puterii pe care o au pe piata cafelei la nivel mondial. Sunt foarte curioasa cum era mama lor, dar si bunica Lavazza, sotia lui Luigi care a inventat brandul cu acelasi nume pentru ca se simte cat de bine sunt crescuti toti. E o afacere de familie, n-am nicio indoiala ca sunt foarte fermi si foarte duri in business (au peste 2500 de angajati in toata lumea, cu 4 puncte de productie in Italia si doua in afara italiei), dar se simte cumva spiritul de familie si faptul ca au fost crescuti intr-o familie traditionala italiana cu valori bine asezate.

Au lansat in 1991 un calendar – in traditia calendarilor corporatiste care incurajeaza arta – si de atunci au oferit un spatiu de exprimare si o expunere mondiala unora dintre cei mai mari artisti folotografi.

Dincolo de calendar ( care se afla in grija Francescai, de la concept pana la executie) au dezvoltat o colaborare cu Steve McCurry – domnul care a fotografiat-o pe fata afgana de pe coperta celebra National Geographic – pentru a-i fotografia pe oamenii de pe plantatiile de cafea de unde compania cumpara cafeapentru blendul sau celebru. De aici, dar si din parteneriatul cu un Italian cu suflet mare – care a promovat miscarea slow food in italia, incurajand micii producatori sa-si dezvolte afacerile intr-un mod ca mai eficient si mai coerent – au ajuns sa transforme calendarul Lavazza dintr-o expune glamouroasa intr-una mai orientate catre povestile unor oameni care muncesc zi de zi pe plantatiile de cafea.

(zilele viitoare voi povesti mai multe detalii din culisele calendarului Lavazza si evolutia lui de-a lngul timpului. Am avut privilegiul sa fiu la 5 dintre lansarile mondiale ale acestui calendar, asa ca am povesti frumoase).

Ce voiam sa spun cu aceste povesti este ca Lavazza, dincolo de un brand puternic de cafea, reprezinta o familie cu foarte mult bun simt si cu o educatie aparte.

Sa va mai dau un singur exemplu: la lansarea calendarului pentru 2017, la barul unde se pregateau cafele lucra si un pusti cu sindromul down. Nimeni nu a atras atentia cu ceva asupra lui, colegii lui il tratau ca pe oricare alt barista, el isi facea treaba cu mare drag.

Si e ceva de mega bun simt in gestul asta, din nou neostentativ, care inseamna de fapt cu adevarat integrare din credinta, nu pentru ca da bine pentru PR.

Aaaa, si inca o veste simpatica. De la inceputul anului Lavazza este partener al celor patru turnee de tennis de Grand Slem, iar Andre Agassi este imaginea lor pe sport. Cand am intrebat-o pe doamna Lavazza de ce l-au ales pe Agassi a spus “Cautam o voce puternica, un om apropiat tenisului dar care sa nu mai fie implicat direct acum in competitii. Am citit biografia lui Agassi, am vazut ca nu exista nicio zi fara cafea in ceea ce-l priveste, stiam si cat de implicat este in educatia copiilor saraci prin fundatia lui, asa ca a fost o potrivire perfecta”

Asta ca sa stiti ce cumparati cand alegeti o cafea:)

Dans eveniment: Mats Ek si Ana Laguna la Bucuresti, 7-8 oct TNB –

diverse

9 years ago

Dans eveniment: Mats Ek si Ana Laguna la Bucuresti, 7-8 oct TNB –

Uitati-va la filmuletul acesta cu unul dintre cei mai mari balerini din toate timpurile, Mihail Baryshnikov, si cu o balerina incredibila, Ana Laguna.

Amandoi trecuti de 50 de ani, amandoi dansand spectaculos, intr-o poveste despre locurile care ne tin in loc sau ne dau libertate.

Coregrafia acestei povesti este realizata de Mats Ek, unul dintre cei mai inovatori coregrafi ai lumii. Suedez de origine, cu un tata actor si o mama coregrafa, Mats a crescut in teatru si-a facut cursuri de actorie si dans de cand se stie.

I-au intrat prin sange teatrul amestecat cu dansul iar creatiile lui au revolutionat lumea.

Mats Ek vine saptamana asta la Bucuresti, impreuna cu sotia si muza sa Ana Laguna, intr-un spectacol eveniment la TNB in cadrul intalnirilor JTI.

Va rog mult, din inima, sa va uitati putin la creatiile de mai jos semnate de Mats Ek ca sa intelegeti cat de mare, imens, este in lumea dansului. E singurul fel in care stiu sa va spun ca vineri sau sambata, pe 7 si 8 oct, ar trebui sa faceti tot posibilul sa mergeti la TNB ca sa-l vedeti dansand si sa-i traiti creatiile.

Chiar e o parte importanta din istoria dansului mondial, chiar e o intalnire care o sa va loveasca profund in stomac si o sa va emotioneze incredibil.

un fragment dintr-o coregrafie pentru una dintre cele mai mari balerine ale tuturor timpurilor Sylvie Guillem (si ea a fost la Bucuresti, gratie Intalnirilor JTI)

o reinterpretare moderna, in dans contemporan cu muzica din filmele lui Chaplin pentru povetsea lui Romeo sia Julietei

si un fragment in care Ek danseaza cu sotia si muza sa Ana Laguna

Daca va place arta, daca va place dansul, sunt intalniri pe care nu le puteti rata. Intalnirile cu oamenii care au schimbat lumea din jurul lor. Mats Ek e unul dintre acestia.

Am sa ma uit la iesire la spectatori, sunt sigura ca majoritatea va avea lacrimi in ochi 🙂

[caption id="attachment_45548" align="alignnone" width="587"]

foto di RIPARI YOUNG GROUP[/caption] [caption id="attachment_45549" align="alignnone" width="598"]

foto di RIPARI YOUNG GROUP[/caption]

diverse

9 years ago

In the Mood for Julianne Moore

Pentru ca astazi pe 3 oct e un film cu Julianne Moore la Cinemax, o bucurie de film – The Shipping News – mi s-a facut dor de ea si m-am gandit sa va bucur cu cateva imagini.

Julainne Moore e una dintre cele mai speciale actrite de la Hollywood. A fost nominalizata la Oscar pentru Boogie Nights, The end of the affair, far from heaven si The hours.

Prietenia ei speciala cu designerul Tom Ford, ale carui haine le-a purtat adesea, a facut-o sa accepte rolul principal in filmul A Single Man, o pelicula de un rafinament vizual incredibil.

Mai putina lume stie ca Moore nu e doar o fashionista si o actrita foarte fina, ci si o scriitoare de carti pentru copii.

Are doi copii, cu sotul ei care este regior – Bart Freundlich – si este recunoscuta la Hollywood pentru educatia spartana pe care le-o da copiilor ei. Apropo, are 55 de ani si nicio operatie estetica:)

In octombrie puteti sa o vedeti intr-o minunatie de film The Shipping News, unde ii are colegi pe Kevin Spacey, Cate Blanchet si Judi Dench, drama unui barbat caruia ii moare sotia si ramane cu o fiica pe care nu stie cum sa o creasca intr-un satuc pustiu de la marginea oceanului.

E o poezie de film si la imagine, si la regie, si in actorie…

Centrul Dr Leventer: Operatii gratuite pentru vindecarea cancerului de piele –

diverse

9 years ago

Centrul Dr Leventer: Operatii gratuite pentru vindecarea cancerului de piele –

Dupa o vara in care ati stat mult la soare, dupa mult solar sau lotiuni autobronzante, odata cu toamna ar trebui sa ne concentram putin mai mult pe sanatatea pielii noastre.

Stiu din proprie experienta ca, desi sunt o persoana preocupata de hidratarea pielii si am un ritual zilnic si un altul saptamanal pentru ingrijirea pielii (nu doar a tenului), nu ma gandesc prea des la bolile de piele si la cat de grav e, de exemplu, cancerul de piele.

Am constietizat si eu ca multi altii importanta pielii ca organ vital al organismului odata cu tragedia de la Colectiv, pentru ca am avut prieteni acolo si stiu cat se chinuie in continuare.

Asa ca astazi scriu aceasta postare sa va anunt ca sunt tratamente pentru cancerul de piele, daca este depistat in timp util.

Si mai mult decat atat, daca stiti pe cineva care are carcinom cutanat si o situatie delicata financiara ii puteti spune sa se inscrie in campania doamnei doctor Leventer care impreuna cu Banca Transilvania, prin Divizia pentru medici, ajuta in fiecare luna o persoana cu o operatie probono, o procedura chirugicala care poate obtine vindecarea carcinomului cutanat.

Incepand din septembrie, in fiecare luna, Centrul Dr Leventer face o operatie gratuita in baza cazurilor trimise catre dansii.

Criteriile de selectie a pacientului sunt:

Tumoră primară cu o evoluție de cel mult 1- 2 ani

Diagnostic clinic şi de certitudine (biopsie) de carcinom bazocelular sau spinocelular. În cazul în care nu există o biopsie, ci doar diagnostic clinic, biopsia va fi realizată în cadrul Centrului Dr. Leventer

Venituri mici (pensie sub 800 lei sau salariu sub 950 lei)

Pacientul selectat va fi contactat direct de către Fundație.

Inscrierile se pot face aici.

Puteti citi mai multe despre cancerul de piele aici

Va Rog mult dati vestea mai departe sa facem o fapta buna si sa ajutam pe cineva caruia aceasta informatie ii poate salva viata.

Multumesc.

bilete-les-films-de-cannes-a-bucarest-conferinta-managing-talens

De ce cred in cinematografia romana mai mult decat in oricare alta industrie locala de divertisment? –

diverse

9 years ago

De ce cred in cinematografia romana mai mult decat in oricare alta industrie locala de divertisment? –

Cred in cinematografia romana, dincolo de premiile internationale, pentru ca oamenii acestia construiesc si in afara interesului lor apropiat.

Sigur ca si in cinematografie sunt interese multe si ”dat la gioale”, dar dincolo de ele, oamenii recunoscuti la nivel international reusesc sa-si faca timp sa construiasca si pentru altii.

Tudor Giurgiu si echipa lui de la TIFF e unul dintre cele mai bun exemple pentru ca tot ceea ce au creat la Cluj ajuta imens la dezvoltarea cinematografiei autohtone – de la cursuri pentru pusti pana la proiecte pentru tineri actori, piata de filme, loc de desfacere pentru cele mai noi filme, lobby pentru alte festivaluri, spectatori care descopera filmul romanesc etc etc etc.

Tudor nu e singurul care are aceasta atitudine. Cristian Mungiu e un alt regizor roman care isi aloca resurse importante (desigur, cu o echipa alaturi) ca sa dezvolte programe pentru tinerii care vor sa faca din cinematografie o cariera.

A inceput cu Les Films de Cannes à Bucarest un proiect care aduce la Bucuresti filmele de festival de care marii distribuitori nu sunt interesati pentru ca au prea putin public. A adus, cu festivalul, oameni importanti din industria cinematografica internationala pentru networking ( de la selectionerul festivalului de film de la Cannes, Thierry Fremaux, pana la regizori mari ) carora le-a prezentat si filmele celorlalti colegi de generatie.

Poate nu e intamplator ca si el si Tudor Giurgiu si-au dedicat o parte importanta din timp ca sa lucreze impreuna cu un grup de specialisti la noua lege a cinematografiei.

Acum Cristian Mungiu, sub egida festivalului sau, mai construieste o veriga frumoasa pentru bunul mers al industriei. A facut un concurs de scurt metraje (scenarii) si le face filmele castigatorilor, oferindu-le si consultanta/ mentorat in directiile cele mai importante. Competitia creata se numeste Camera 9 si tocmai si-a anuntat castigatorii.

Din cele 39 proiecte cinematogafice inscrise in competitie de către studenți ai facultăților de film din țară, juriul (format din Cristian Mungiu, Flavia Popa, Luiza Vasiliu și Tudor Reu) a ales patru dintre ele, fiecare proiect ales urmând să primească o finanțare de 20 000 lei din partea BRD Groupe Societe Generale, precum și consultanță din partea unora dintre cei mai buni profesioniști din România, pentru realizarea sau finalizarea scurt-metrajului înscris în competiție.

Câștigătorii competiției sunt:

Octavian Chelaru (UNATC) – Petrecere privată

Marius Luca (Universitatea Hyperion) – Paștele gâștelor

Andra Salaoru (Universitatea Babes-Bolyai) – Emigranții

Ioana Mischie (UNATC) – Cumulonimbus

Cei patru vor avea parte de îndrumarea lui Tudor Reu în procesul de producție, Mircea Olteanu va oferi consultanță pentru etapa de editare, iar pentru sfaturi legate de scenariu, tinerii regizori îl vor avea alături chiar pe Cristian Mungiu.

Sa urmarim numele acestor tineri, sunt sigura ca vor face lucruri frumoase in continuare.

Oricum, mi se pare minunat ca in vremea studentiei lor au sansa sa fie mentorati pe un proiect de oameni care au super premii internationale.

Si inca ceva despre Cristian Mungiu (la fel de valabil ca si pentru Tudor Giurgiu, sau Ada Solomon – ii mentionez pe ei pentru ca despre ei stiu ”din casa”, dar sunt sigura ca sunt mai multi): isi gaseste timp sa se uite si pe productiile prietenilor, sa le destructureze scenariile, sa-i sfatuiasca la montaj.

Scena9.ro este o platformǎ de jurnalism cultural lansatǎ în mai 2015 care îşi propune sǎ scrie despre ce e relevant, ce e nou sau nedescoperit, ce aduce un plus de valoare în peisajul cultural de la noi, incitând la dialog zone culturale și artistice care, de obicei, nu se intersectează.

Les Films de Cannes à Bucarest a fost inițiat în 2010 de regizorul Cristian Mungiu, cu sprijinul Delegatului General al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux. Inițiativa a generat un trend, festivalul extinzându-se în 2014 la Buenos Aires, sub denumirea Semana de Cine del Festival de Cannes.

În fiecare an, în octombrie, Les Films de Cannes à Bucarest aduce zeci de filme în premieră absolută în România, în peste 100 de proiecții, unele programate în prezența cineaștilor, masterclass-uri, mese rotunde, retrospective și alte evenimente speciale.

Gata, va puteti lua iPhone 7 de la Vodafone, ca sa stiti :) –

diverse

9 years ago

Gata, va puteti lua iPhone 7 de la Vodafone, ca sa stiti :) –

In timp ce eu sunt la Torino si descopar frumusetea artelor italiene, prietenii mei petrec in Ro care mai de care.

Aseara toata gasca mea era la magazinul Vodafone din Centru Vechi (ala minunat, cu etaj), la o lansarea devenita traditionala: a unui nou iPhone… al 7-lea , precum regii Frantei.

Inteleg ca a fost super super aglomerat la petrecerea de lansare ceea ce era cumva de asteptat pentru ca si la nivel mondial cererile pentru acest telefon au fost atat de mari incat i-au luat prin surprindere si pe cei de la Apple.

Ma rog, cu putintica rabdare fiecare doritor de iPhone 7 va avea jucaria lui acasa. Aici gasiti detalii despre telefon si precomanda lui la Vodafone.

Dar ca sa stiti care e oferta Vodafone, iat-o mai jos

iPhone 7 vine la un preț începând de la 49 de euro pentru versiunea de 32 de GB, împreună cu abonamentul Super RED 89, iar iPhone 7 Plus, la un preț începând de la 179 de euro pentru versiunea de 32 de GB, împreună cu același abonament. Super RED 89 include minute și SMS-uri nelimitate în orice rețea națională, 2.000 de minute internaționale pe mobil, 12 GB de trafic, 500 de minute sau SMS-uri trimise în roaming, 2 GB de trafic în roaming, precum și HBO Go și Zonga.

Apropo noul iPhone 7 se potriveste la fix cu proaspata lansare Vodafone Supernet 4G+, reteaua care ofera utilizatorilor viteze mai mari, cea mai buna experienta de video HD pe mobil, acoperire mai buna in interior si securitate sporita, precum si cea mai extinsa acoperire 4G+, disponibila in toate cele 41 de resedinte de judet, in Bucuresti si in alte 330 de localitati.

Adica, in limbajul tehnic si simplu, frumuselul iPhone 7 e compatibil cu 4G+.

Concurs (fapta buna): Un cadou generos si colorat de la Akzo Nobel –

diverse

9 years ago

Concurs (fapta buna): Un cadou generos si colorat de la Akzo Nobel –

Zilele trecute am scris despre experienta mea in a gasi o vopsea lavabila pentru camera. (gasiti textul aici)

Ma stiti, blonda care nu vrea sa-si complice viata cu nimic, vrea sa faca lucrurile cat mai simplu dar la maxima calitate posibila. Eu fata in fata cu alegerea unei vopseli lavabila pentru camera a fost o mica aventura.

Dar m-am dus tintit dupa putin research, iar domnii de la magazinul celor de la Akzo Nobel – Culori si Idei – au fost foarte amabili cu nepriceperea mea, iar alegerea a fost mult mai usoara.

Spuneam atunci ca am ales produsul care se numeste DT Diamond Eggshell, pe care l-am combinat cu nuanta de culoare Lemon orchard, obtinand vopsea cu un aspect satinat, care se usuca rapid si are un miros scazut in comparatie cu alte vopseluri. Are o tehnologie care o face sa fie de 10 ori mai rezistenta la pete, fapt care o face foarte potrivita si pentru bai si bucatarii.

Ei bine, textul a avut pe facebook cateva reactii foarte punctuale despre nevoile oamenilor legate de vopselele de interior – de la prieteni care spuneau ca si ei vor sa-si schimbe culoarea peretilor pana la o distinsa doamna profesoara (la jurnalism) care se plangea ca la scoala unde invata copiii ei trebuie vopsiti peretii o data pe an pentru ca nu e rezistenta vopseaua la entuziasmul copiilor de la clasele primare.

Asa se face ca simpaticii domni de la Akzo Nobel s-au gandit sa ofere la un concurs premii pentru doi castigatori – un premiu I (doua cutii de vopsea), un premiu II ( o cutie de vopsea), din gama de baze pentru mixare Dulux Trade respectiv aveti de ales intre Diamond Eggshell (vopsea lavabilă utilizată în decorarea interioarelor), Diamond Matt (vopsea lavabilă destinată decorării suprafețelor interioare), Vinyl Matt (vopsea mată pentru interioare), Weathershield (vopsea lavabilă de exterior, rezistentă la intemperii) si Satinwood (email sintetic pentru interioare și exterioare), in functie de ce aveti nevoie.

O cutie are 5kg de vopsea, va ajunge sa vopsiti toata casa:)

Mi s-a parut o idee foarte generoasa si m-am gandit sa facem un concurs care sa ne solicite imaginatia.

Spuneti-mi ce culoare ar trebui sa aiba camera din visurile voastre, dar – atentie!- nu folositit niciun cuvint care sa numeasca culoarea ”rosu”, ”alb”, ”albastru” etc… descrieti sa ne facem sa simtim culoarea fara sa o numiti, comparati-o cu ce vreti voi ca noi sa putem intelege depre ce culoare e vorba.

Cele mai creative raspunsuri primesc premiile de la Akzo Nobel.

Concursul tine pana pe 29 sept la ora 12.00, iar pe 30 anuntam castigatorii.

Folosit-va imaginatia, poate vreti sa facet o fapta buna. Sa castigati vopseaua ca sa ajutati un camin de copii sau o scoala, sau sediul unei asociatii… sau sa va schimbati culoarea peretilor de acasa.

aici puteti citi mai multe despre vopseaua Dulux ca sa stiti pentru ce va folositi creativitatea.

Multumesc frumos Akzo Nobel pentru fapta buna.

Cat zambiti ca Tariceanu e la DNA, Camera Deputatilor modifica Legea Anti Fumat –

diverse

9 years ago

Cat zambiti ca Tariceanu e la DNA, Camera Deputatilor modifica Legea Anti Fumat –

Cu tot respectul si cu toata asumarea pentru ce urmeaza sa scriu, cred ca politicianul roman e ca un vierme.

Din punct de vedere biologic.

Un vierme inelar, o râmă de exemplu, daca-l tai in doua se regenereaza instant si traieste ca doua fiinte separate. Bine, n-are coloana vertebrala si asta il ajuta.

La fel e si politicianul roman, face ceva si cum nu-i e lui bine, cum gaseste o cale sa se regenereze – schimba o lege, da o mita, face o mantzocarenie. N-are legatura cu binele celor care l-au votat, ce naiba. Pensii speciale pentru ei, va mai amintiti?! ca muncesc mult, din greu.

Ultima mizerie pe care o fac parlamentarii nostri este legata de Legea nr. 15/2016, care previne si combate efectele produselor din tutun, lege care a intrat in vigoare pe 17 martie 2016 si e aplicata in mod decent, intru respectul sanatatii cetatenilor.

Ce sa vedeti?

Doi domni parlamentari, Daniel Fenechiu si Florian Popa, s-au gandit ca pot modifica aceasta lege, discret, cu manta, prin ricoseu, facand niste amendamente la lege care anuleaza tot ce e prevazut.

Cum ziceam, viermi. Se regenereaza si o iau de la capat.

Sa explic ce amendamente au facut

În urma unui vot ambiguu din data de 24.04.2016 http://www.senat.ro/legis/PDF/2016/16L153CR.pdf Comisia de Sănătate din Senat a adoptat 3 amendamente ale senatorului Florian Popa care anulează sensul Legii 15/2016.

Cele 3 amendamente redefinesc spațiul public închis, în care nu e permis fumatul, drept “spațiu încadrat de pereți de jur împrejur” și stabilesc posibilitatea de a se fuma în orice spațiu “inscripționat special”.

Cu alte cuvinte, daca aceste amendamente vor fi adoptate, practic se va putea fuma in orice spatiu public (in afara locurilor de joaca, mijloace de transport in comun si locuri de munca) care nu are “pereti de jur imprejur” daca acesta este “izolat” si proprietarul il inscripționeaza ca “spatiu pentru fumat”.

Adica se revine la starea initiala.

Scriu aceasta postare ca sa va rog sa dati share sau sa scrieti si voi despre aceasta mizerie pe care o fac din nou parlamentarii. Cu cat valul de proteste va fi mai mare in spatiul public, cu atat avem mai multe sanse sa nu treaca aceste amendamente de Camera Deputatilor.

Legea e in plan sa se discute in aceste zile, asa ca orice share este de apreciat.

Multumesc frumos.

in the mood for … Ines de la Fressange –

moda

9 years ago

in the mood for … Ines de la Fressange –

Inès Marie Lætitia Églantine Isabelle de Seignard de La Fressange, fiica unui marchiz francez si a unui fost model argentinian, e o doamna care emana eleganta prin toti porii.

A creat parfumuri, are o linie vestimentara si a fost muza lui Karl Lagerfeld la casa Chanel.

M-am uitat de cateva ori la emisiunea Bravo, ai stil de la Kanal D si de fiecare data uitandu-ma la ce pornosaguri sunt prezentate drept stil – intr-o editie au stat toate doar in body-uri, cu exceptia unei fete costumate in Chaplin, ca la carnaval – (si ce mahalagism dovedesc la capitolul “conversatii”), m-am gandit – pentru echilibrarea sufletului meu – la doamna Ines de la Fressange. (din colectiile careia am cateva piese, spre bucuria mea)

Apropo, cred ca emisiunea in cauza ii face un foarte mare serviciu Iuliei Albu pentru ca lumea o poate vedea si dincolo de personajul pe care si l-a creat pentru televiziune. Ma rog, o poate intrezari pentru ca nu se lasa vazuta prea mult in afara personajului. Si ma bucur tare ca le articuleaza pe caprioarele acelea mahalagioaice care se cred cu stil desi se cearta ca la usa cortului (stiu, pentru show, pentru ca sunt la tv, dar sa le spuna cineva ca personajele rele nu sunt alese pana la urma, oricat ar fi de atractive pentru naratiunea unui show). Imi place ca Maurice Munteanu si Iulia Albu vorbesc despre o estetica pe care o propui celor din jur cand ai un stil, dar ma indoiesc (si-mi cer iertare pentru aroganta) ca fetele alea au o cultura vizuala mai departe de cateva conturi de instagram si, prin urmare, notiunile respective le sunt straine. (am pus pe blog controversatul text (si) despre bloggeritele de fashion pe care l-am scris pentru Unica din septembrie, il puteti citi aici)

Iata cateva imagini cu minunata doamna Ines de la Fressange.

moda

9 years ago

Despre moda si lumea ambalaj din jurul nostru –

opinie pentru Unica, septembrie 2016

Noi nu avem moda – o industrie a modei – si daca cineva care lucreaza in acest domeniu se amageste sa creada ca traieste intr-o industrie, e doar problema lui/ei. Nu avem nimic din actiunile “de suport” ale industriei – de la targuri ale buyer-ilor pana la saptamana modei. Nu avem magazine, mari, spatioase, elegante unde designerii romani sa-si expuna hainele. (Molecule F si alte cateva sunt doar parte din zicala “cu o floare nu se face primavara”…dar ne bucura simturile).

N-avem decat cateva mari branduri de haine – si acelea cu liniile casual – pentru ca toti cei care ar putea sa-si cumpere couture (si-ar avea nevoie de asa ceva ) se duc direct in atelierele brandurilor respective.

Avem cativa designeri care au reusit sa aiba prezentari minunate pe afara ( Stefan Pelger e unul), avem alti designeri care au stiut sa-si creeze o identitate si sa construiasca in afara sezoanelor clasice de prezentari (Murmur – Andreea Badala sau Maria Lucia Hohan), avem designeri care au inteles cat de greu e in Romania si ca ne lipseste educatia vestimentara, nu doar cea legata de moda ca industrie, si si-au dedicat o parte din timp ca sa-i invete si pe cei care vin din spate “cum se face” (Lucian Broscatean, designer si profesor la Cluj sau Alin Galatescu cu galele lui pentru tinerii designeri).

Dar cu ei si inca alti cativa, noi nu putem sa spunem ca avem o industrie a modei.

Si, cu sinceritate si respect fata de cei care citesc (va rog sa nu va suparati), nu avem nici public – consumatori avizati, competenti, care sa fie trendsetter sau care, pur si simplu, sa aiba o identitate vestimentara, pentru ca nu avem o cultura in acest domeniu. Sa te imbraci frumusel cu hainele din vitrinele unui magazin, exact in aceeasi combinatie, nu e chiar ceea ce se cheama ca te pricepi la moda.

Un mare profesor de la o scoala de design de moda din Paris obisnuieste sa le spuna elevilor sai care vin din Estul Europei, oricat de talentati ar fi, ca ei mai au nevoie de inca 100 de ani ca sa inteleaga ce e luxul.

Studentii se enerveaza, se considera discriminati, dar profesorul explica – an de an, pentru fiecare generatie – despre cum o persoana care a trait toata viata in lux si-l asuma, il contine, il face parte din comportamentul sau la fel ca respiratul, pe cand cineva care abia acum se loveste de lux o sa aiba nevoie sa parcurga multi ani de “a copia” si de multe generatii pana la a sti sa-l foloseasca si pentru altceva decat pentru validarea propriului ego.

Cu tot respectul, in lumea modei de la noi – cea in care brandul conteaza – n-avem prea multe femei care sa stie ce inseamna cu adevarat luxul: doamna Mociornitza, Marina Sturza, Principesele si, mai catre ultimii ani, Camelia Sucu, Amalia Nastase, Andreea Esca, Mihaela Radulescu, Andreea Marin si probabil inca 10-15 doamne care nu apar in presa pentru ca nu le pasa de validarea publica.

Dar, cu acelasi respect, plus multa sinceritate, daca le intrebati pe doamnele pe care le-am mentionat drept cunoscatoare ale luxului in ultimii ani va vor spune ca imediat dupa ce au avut bani au cumparat compulsiv, ostentativ. Si ca doar dupa ce au ajuns la o anumita saturatie a achizitiilor si o intelegere a faptului ca isi pot lua oricand orice fara probleme, au inceput sa achizitioneze relaxat si sa-si construiasca o garderoba pentru personalitatea lor, sa-si defineasca un stil.

Ce vreau sa spun cu toate aceste lucruri care marcheaza mai degraba intamplarile negative din partea noastra (la nivel national) de asezat haine care sa ne acopere goliciunea (sau nu neaparat, pentru ca sunt multe fete pentru care goliciunea e o forma de a te imbraca)?

Ca in orice domeniu, si in acesta e vorba despre a avea o educatie, despre a sti nu doar despre trenduri ci si despre geometria corpului si despre identitate de brand. De asta nu cred nici in industria modei de la noi, nici in extensiile ei precum bloggeritele sau targurile de profil. Pentru ca sunt “second hand” la capitolul originalitate.

In moda, ca si in viata, nu ar trebui sa fie despre cat de ostentativ esti, ci despre cat de armonizate sunt hainele tale cu mediul si contextul in care traiesti, precum si cu personalitatea ta. Dar pentru asta e nevoie sa te cunosti foarte bine, sa stii la fel de bine ce e nou si sa ai relaxarea mentala ca nu te mai valideaza o eticheta, ci armonia mesajului pe care-l spui despre tine cand te imbraci. Si sa fii sincer: sa nu-ti creezi o lume ambalaj care sa incerce sa acopere golurile (sau mizeriile) din viata ta.

Din perspectiva asta, pe langa doamnele mentionate mai sus, as vrea sa mai spun doua nume: Loredana Groza – o femeie care a stiut in oricare perioada sa fie cool si ale carei tinute (de scena sau de strada) stau si acum in actualitate, oricat de indepartate ar fi vremurile in care le-a purtat – si Irina Milenkovici – o doamna cu o educatie impecabila care se vede in fiecare secunda prin rafinamentul ei si care si-a creat propria oaza de frumusete (are un magazin in mijlocul Bucurestiului). Poate nu intamplator, cele doua doamne sunt prietene.

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

diverse

9 years ago

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

In urma cu cateva zile am fost la o cina cu protocol regal in Castelul Bran. Printre invitati – reprezentati ai Ministerului Educatiei si ai Ministerului Muncii, celebritati, oficialitati locale, jurnalisti, oameni de renume din industriile alimentare, hoteliere sau de beauty.

La cina un meniu gourmet pregatit de 25 de tineri bucatari, sub indrumarea lui Chef Cezar, dupa lectii serioase pe parcursul unei saptamani.

Totul servit de alti 25 de tineri ”chelneri” cu maniere de restaurant de 5 stele, cu responsabilitati impartite pentru fiecare masa dupa alte multe lectii de maniere specifice acestui job.

Totul parte dintr-un proiect special si foarte emotionant Tabara meseriasilor din Tara lui Andrei, un proiect care si-a propus sa revalorizeze meseriile de care avem cu totii nevoie.

Eu am fost la finalul taberei, dar in aceasta vara au intrat in proiect 270 de copii din 27 de licee industriale si au invatat cum sa devina mai buni electricieni, constructori, mecanici, operatori sonda si bucatari.

Imaginati-va ca sunteti nascut in Targu Jiu sau intr-o comuna din Judetul Gorj. Ca nu aveti cine stie ce avere si ca singura voastra sansa in viata e sa munciti. Mult si serios, cu o meserie stabila.

Si ca vi se ofera sansa sa aplicati intr-un proiect in care timp de o saptamana faceti pregatire intr-o meserie din care puteti castiga bine in viata, dar si cursuri despre cum sa-ti faci un CV si treceti printr-o evaluare psihologica, iar cineva va explica discret cum sa faci sa-ti fie mai bine in viata, cu bagajul tau emotional, cand esti adolescent.

A, si ca la sfarsitul proiectului e posibil – daca iti faci treaba bine si chiar ai nevoie de bani – sa primesti o bursa de 500 /luna pana la finalul studiilor. Uneori mai mult decat parintii tai. Te-ai baga?

I-am cunoscut pe o parte din elevii de liceu de la alimentatie publica, cei care au pregatit cina la care am fost invitata. Prima data i-am vazut in actiune cand faceau platingurile pentru mancarurile pe care urma sa le servim (absolut tot de pe farfurie era pregatit de ei, inclusiv dulceata de portocale!! care insotea carnea de vita sau de peste ). Aratau ca niste medici scosi dintr-o operatie reusita– cu bonete si manusi din plastic – erau bucurosi si plini de adrenalina.

I-am vazut si cand am plecat de la cina. Plangeau in hohote pe scara catre garderoba. Plangeau de bucurie ca le iesise bine, ca fusesera aplaudati de toti invitatii la masa. Ca-i laudasera oamenii care contau mult pentru ei, mentorii din proiect – Chef Cezar, Mona Nicolici si profesorii de la American Hotel Academy (cei care ii invatasera regulile de protocol la servire).

Bine, cred ca mai plangeau si pentru ca se termina proiectul in care ei fusesera nu doar pusi la munca, dar si apreciati la adevarata lor valoare umana. (inainte de sosirea invitatilor, Mona Nicolici si Cristi Pascu aranjasera – par si make-up – fiecare fata care urma sa serveasca masa in seara respectiva, ca niste parinti care vor ca fetele lor sa fie cele mai apreciate in seara aceea importanta pentru ele.)

E mult de scris despre ce inseamna Tabara Meseriasilor si povestile copiilor carora li se schimba viata prin intalnirile acestea de vara. Anul trecut un baiat de la ”bucatari” a fost atat de talentat incat l-a luat Chef Cezar si acum e sous chef desi nici n-a terminat liceul. Iar Cristi Pascu a intalnit si el anul trecut 2 tineri pe care-i asteapta la angajare cum au terminat liceul pentru ca aveau super aptitudini de hair stilism.

Tabara e importanta pentru ca e valorizata ideea de meserie intr-o lume in care nu prea mai punem baze reale pe scoala si pregatirea profesionala. E importanta si pentru ca elevii vad ca pot sa construiasca singuri lucruri cu care sa se mandreasca, unice in lume.

(Anul asta cei de la constructii si electricitate au creat primul foisor sustenabil din punct de vedere energetic, alimentat cu energie solara sub coordonarea echipei EFdeN. Cand au plecat din tabara, elevii au prins curaj, s-au dus la primar si au obtinut singuri aprobarea sa mute foisorul intr-un parc din Tiargu Jiu si si-au facut planuri cum il vor prezenta colegilor lor printr-un imn pe care-l vor scrie chiar ei. Banuiesc ca va fi locul de distractii din oras pentru ca are prize de la care iti poti incarca telefonul:) Tot ce vedeti in poza de mai jos, dar absolut TOT e facut de elevi de liceu sub atenta indrumare a genialilor tineri domni de la EFdeN – despre care am sa scriu separat)

Dar dincolo de toate astea, care nu-s putine, sunt chiar imens de multe la capitolul beneficii pentru ca literalmente li se schimba viata copiilor care participa la proiect – de la increderea de sine pana la orientarea profesionala si banii pt terminarea studiilor -, Tabara Meseriasilor din Tara lui Andrei are genul acela de energie pe care o intalnesc cei care merg la festivalul Ideo Ideis de la Alexandria (si el facut cu liceeni).

Elevii sunt atat de bucurosi ca descopera lumea fiind apreciati real pentru ce pot ei sa faca, iar entuziasmul lor e hrana pentru profesori si organizatori. Schimbul asta de energie magica e ca un drog care da dependenta. Si toti vor sa se intoarca. Si profesori, si elevi.

De asta m-am dus la cina de la Bran, pentru ca mai fusesem intr-o tabara din Tara lui Andrei in urma cu cativa ani (unde am pornit prietenii care dureaza si astazi) , plansesem si eu la final vazandu-i pe copii cum se schimbasera si cum plangeau la despartire (am stat o saptamana atunci) si mi-a fost dor de energia aceasta.

Cum am mai zis, sunt bani de CSR care se cheltuie ca sa fie bine in tabel, dar sunt si bani de CSR care schimba vieti. Proiectul acesta de la OMV Petrom e unul dintre cele care schimba vieti.

P.S. si poate nu e intamplator ca festivalul de teatru Ideo Ideis de la Alexandria – despre care scriam mai sus ca seamana ca energie cu acest proiect – e finantat si de OMV Petrom in proiectul Idei din Tara lui Andrei. Oamenii din acelasi aluat se atrag 🙂

din #dumbravaminunata in raiul vopselurilor… de camera

diverse

9 years ago

din #dumbravaminunata in raiul vopselurilor… de camera

Pentru cei care ma stiu nu mai e o noutate ca imi plac lucrurile foarte simple (nu simpliste) ca sunt adepta echilibrului, a spatiilor libere, a minimalismului.

M-am mutat de aproape jumatate de an intr-un apartament din Floreasca care are ferestre cat tot peretele, un apartament boem si cu aroma foarte frantuzeasca in care lumina de afara face magie pentru ca trece dintr-o camera in alta pe parcursul zilei. Am un balcon mare (doua, de fapt, dar al doilea e mai mic si e la bucatarie) si multi copaci care gazduiesc o intreaga armata de pasari, ba si pe veverita Jane (eu am botezat-o asa pentru ca pare sotia lui Tarzan, dupa cum sare prin copaci pana la mine pe balcon… dupa alunele pe care le gaseste intr-o cutie).

Zilele astea am luat in calcul sa vopesc peretii intr-o noua culoare – acum sunt un roz cenusa de trandafiri – si iata-ma in fata unei dileme: cum aleg vopseaua, cum fac sa nu-mi bat prea mult capul cu ceva foarte tehnic, dar sa si iau o decizie corecta.

Am cautat pe net, am ajuns la vopselurile Dulux produse de Azko Nobel, unde m-am oprit pentru ca au o atentie speciala pentru protectia mediului. Desigur ca materialele din care sunt facute vopselurile si lacurile pentru vopseluri au doza lor de toxicitate, dar pentru mine a contat ca Azko Nobel are un interes pentru reducerea emisiilor cu gaze cu efect de sera.

Am gasit un magazin aproape de casa mea – pe Lizeanu si m-am dus senina la fata locului. (daca ajungeti acolo sa nu va panicati de multele firme cu servicii funerare de pe strada, e un cimitir in zona)

Desi mic pe afara, inauntru la Culori si Idei, caci asa se numeste magazinul, era raiul vopselurilor si al lacurilor de vopsea. Ocazie cu care am aflat ca exista vopsea de interior si vopsea de exterior (da, stiu ca pare logic, dar de unde sa stiu eu dinainte asa ceva?!)

Am descoperit o colectie care se numeste Colours of the World cu nuante de a caror existenta nici macar nu stiam. Preferatele mele au fost culorile inspirate de Creta, Calcutta, Ceylan si Tibet – cele din gama de culori cele mai deschise…

Exista o nuanta care se numeste White Wine si o alta care se numeste Sesame Seed 🙂

Vopselurile din gama aceasta ”culorile lumii” sunt realizate cu o tehnologie noua, Pigment Pro, care le face mai rezistente la spalat si frecat si raman mai multa vreme stralucitori peretii.

Stiu ca suna ca la haine, dar… chiar asa mi s-a explicat . Cred ca m-au vazut blonda si au zis sa-mi spuna pe limba mea 🙂

Ca sa nu va lungesc asteptarea am ales produsul care se numeste DT Diamond Eggshell, pe care l-am combinat cu nuanta de culoare Lemon orchard, obtinand vopsea cu un aspect satinat, care se usuca rapid si are un miros scazut in comparatie cu alte vopseluri. Are o tehnologie care o face sa fie de 10 ori mai rezistenta la pete, fapt care o face foarte potrivita si pentru bai si bucatarii.

Stiu ca par expert, dar am avut indrumatori buni.

Mi-a placut la Culori si Idei, magazinul Dulux din Lizeanu pentru ca baietii de acolo au fost foarte atenti cu mine si orice am intrebat, au raspuns amabil fara sa -mi arate ca intreb ceva care era nepotrivit (daca oi f intrebat ceva nepotrivit, zic)

Ma gandesc ca zilele viitoare sa fac un concurs sa castigati si voi – daca aveti nevoie – vopseluri magice si rezistente.

In ce culori ti-ar placea sa fie casa ta?

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

diverse

9 years ago

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

textul de mai jos este scris de Dana Ilie, o tanara din Craiova, pasionata de traditii si de locuri frumoase. (a creat un site cu cele mai importante monumente din Oltenia si le prezinta turistilor in tururi personalizate).

in text este poveste despre 3 tineri care au ales sa ajute la campania de strangere de fonduri pentru Cumintenia Pamantului printr-o exprimare artistica speciala.

Cred ca ei reprezinta cel mai frumos spiritul acestei campanii – sa ne unim intr-o idee/campanie care sa arate ce e bun si frumos in noi.

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Când eram mică, petreceam ore întregi privind-o pe bunica țesând covoare și macaturi la război. Brațele și picioarele, pe atunci energice, descriau mișcări sacadate, însoțite de sfârâitul suveicii și clănțănitul iepelor. Sfâââr, clic–clic–clac, sfâââr, clic–clic–clac. Iar firele de lână, intens colorate, zugrăveau pe ițe tablouri demne de Warhol.

Era ca un ou Kinder cu surprize, niciodată nu știai exact ce motiv, ce floare sau pasăre va prinde viață din mâinile arse de soare ale bunicii. Cel mai tare fascina anticiparea desenelor pe care, inițial, doar le intuiam. Cel mai tare durea incapacitatea de a contribui, cumva, la opera de artă ce se întindea sub ochii mei…

E ceva cu românii și firele de ață, cărora le dau viață în scoarțe, chilimuri, cusături sau ii minunate. Și, mai nou, în opere string art! Remus, Rareș, Andrei și Gabriela sunt patru tineri artiști din cadrul comunității Cufir. Arta lor – realizarea de tablouri unice prin legarea a zeci de metri de ață în jurul a sute de cuie bătute într-o placă de lemn!

Și, așa cum le (ne? 🙂 ) stă bine adevăraților tineri frumoși și liberi, pe lângă pasiunea pentru cuie și ață, cei patru au și mindset-ul acela de „vreau să dau sens muncii mele”. Ei s-au alăturat campaniei “Brâncuși e al meu” într-un mod creativ. Au conturat un proiect propriu, “Ciocîlteul lui Brâncuși”, în cadrul căruia vor realiza prin tehnica string art o operă gigant cu chipul marelui sculptor.

ciocîltéu (-éie), s. n. (cf dexonline.ro) – 1. Cui, știft, diblu. – 2 Marele piron care ține jugu fixat în proțap.

După ce vor pleca cu opera-tribut în turneu prin țară, aceasta va fi scoasă la licitație, iar fondurile obținute, direcționate către “Cumințenia Pământului”.

Munca lor, în cifre impresionante: 20 km ață, 7000 cuie, tablou 2×1,5 metri.

Ca să-și pună ideea în practică, au nevoie de ajutorul nostru! Ce trebuie să facem? Nimic mai simplu – să devenim și noi un cui pe placa lor! Mai multe informații pe pagina proiectului, găzduită pe platforma de crowdfunding Creștem Idei!

PS: Nu știu să cos sau să țes, nu sunt extraordinar de îndemânatică nici cu ciocanul, dar pot contribui la entuziasmul acestor tineri minunați devenind și eu Ciocîlteul lui Brâncuși!

iata pasii campaniei lor

30 august – 18 septembrie – Se desfașoara campania de crowdfunding,

“Fii si tu un cui pe placa noastra.”

Se vor dona minim 10 lei pentru un cui, bani care se vor duce în contul Cumințeniei Pământului. Cuiul va merge direct pe placa operei pe care o realizăm.

9 septembrie – 18 septembrie – Vom realiza opera tribut în județul Gorj, în aproprierea operelor lui Constantin Brâncuși, împreună cu video-ul final al campaniei.

Campania continuă și după crowdfunding. De fapt, atunci începe cu adevarat…

19 septembrie – Lansarea operei realizate spre public, împreună cu video-ul oficial în mediul online.

19 septembrie – 28 septembrie – Se va desfășura campania #SelfiecuBrâcuși, ce presupune un turneu prin diferite locații din România unde va fi expusă opera. Vom informa românii despre campanie și despre mesajul nostru, îndrumându-i să doneze 2 euro prin SMS pentru Cumințenia Pământului.

27 septembrie – Va avea loc licitarea operei, iar fondurile obținute vor fi donate în intregime către Cumințenia Pământului.

Mozaic Sushi – sau cum se distreaza bloggerii de food din Japonia

diverse

9 years ago

Mozaic Sushi – sau cum se distreaza bloggerii de food din Japonia

Iata un trend pe care l-au lansat intre ei bloggerii de food din Japonia : mozaic food.

Se desfasoara pe instagram sub acest hashtag (e cu literele lor de aceea nu-l pot scrie) si e un exemplu minunat care vorbeste despre meticulozitatea japonezilor si despre cum functioneaza bloggingul la ei pentru ca e un fel de leapsa prin care promoveaza acest hashtag.

Iata cateva dintre creatiile blogerilor de food din Japonia

diverse

9 years ago

Concurs #Impreunalateatru: Castiga cartea Copilul Divin cu autograful autorului, Pascal Bruckner

V-am spus ca zilele acestea cu participarea exceptionala a prietenilor mei de la Raiffeisen am o multime de surprize la spectacolele de la Undercloud.

Pana la surpriza vreau sa scriu ceva despre Raiffeisen pentru ca merita sa aiba un spatiu important aici, nu doar pentru ca face acest dar generos ci pentru ca e important ca lumea sa stie cat de mult au investit ei in teatru, in film si in muzica.

Raiffeisen e de 4 ani partener la Undercloud – festivalul de teatru independent de orice . Oamenii care fac festivalul n-ar fi putut fi “independenti de orice” fara ajutorul sponsorilor si fara sustinerea unor branduri mari. Pentru ca aceste branduri mari dau foarte multa credibilitate – pentru alti sponsori – unei manifestari care nu tine de un teatru- ca institutie de stat.

Tot Raiffeisen e partener al Teatrului ACT si a ajutat la “facerea” multor piese de acolo. Printre ele, celebra si emotionanta montare dupa scrierile lui Marin Preda, “Pai… Despre ce vorbim noi aici, Domnule?”, cu Marcel Iures si George Mihaita in rolurile principale.

Cum a ajutat si la spectacolul inspirat de Gellu Naum – “N (aum)” al Oanei Pellea (cu Cristina Casian, alaturi) sau “Idolul si Ion Anapoda”, tot cu Oana Pellea (alaturi de Richard Bovnoczki, Florina Gleznea, Cristina Casian si Istvan Teglas).

Productiile acestea n-ar fi existat fara intelegerea celor de la Raiffeisen de a investi in cultura, cum n-ar fi existat nici niste momente importante la TIFF (ca de ex, sosirea Sofiei Loren, anul acesta) sau la Festivalul George Enescu.

Ce vreau sa spun cu aceasta parte despre care multi o sa ziceti ca e reclama?

Oamenii astia – ca multi altii care decid sa bage o parte importanta din bugetele lor in zona culturala – trebuie mentionanti si salutati de fiecare data. Pentru ca merita sa le multumim pentru momentele speciale de care am beneficiat gratie lor si pentru ca asa vor fi incurajati si altii sa investeasca in cultura.

Asa ca eu va multumesc frumos dragi simpatici de la Reiffeisen, am facut-o si fata in fata de multe ori, pentru ca investiti resurse financiare si de timp ca sa ajutati la buna dezvoltare a unor importante evenimente culturale din Romania.

Si acum concurs.

Spuneti-mi cine joaca in piesa Copilul Divin regizata Chris Simion si primiti carte omonima, cu autograful lui Pascal Bruckner.

Pana maine dimineata la ora 10 iau raspunsuri in considerare.

Avem 9 carti de dat premiu. (am avut 10 dar una am daruit-o Mariei Dragota care a fost invitata mea in culisele festivalului saptamana trecuta, pentru ca asa cum tot zic mergem #impreunalateatru.

(ca sa nu va inspirati din raspunsurile precedente, toate comentariile vor fi publice la finalul concursului)

Castigatorii sunt: Alexandra Ivan, Elisabeta Vaciu, George, Roxana Gizunterman, Alexandra jantea, Elisabeta Visalom, Nicole Rotaru si Claudia Popescu.

Veti primi astazi un mail unde va trebui sa-mi raspundeti cu adresa unde sa va livram cartile

Va multumesc frumos tuturor pentru participare.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Category : diverse

De ce nu trebuie sa mergeti la musicalul My Fair Lady –

Artă: o sculptură care preia însemnele din online îi surprinde pe londonezi

Muzeu inedit: Cum poti sa traiesti in lumea lui Charlie Chaplin

De ce sustin Croatia la Festivalul de teatru Festin pe Bulevard – Teatrul Nottara

Arta: Alice in Wonderland cum n-ati mai vazut-o –

Ce e in spatele numelui Lavazza? Lucruri inedite despre familia care a dat numele celebrei cafele

Dans eveniment: Mats Ek si Ana Laguna la Bucuresti, 7-8 oct TNB –

In the Mood for Julianne Moore

Centrul Dr Leventer: Operatii gratuite pentru vindecarea cancerului de piele –

De ce cred in cinematografia romana mai mult decat in oricare alta industrie locala de divertisment? –

Gata, va puteti lua iPhone 7 de la Vodafone, ca sa stiti :) –

Concurs (fapta buna): Un cadou generos si colorat de la Akzo Nobel –

Cat zambiti ca Tariceanu e la DNA, Camera Deputatilor modifica Legea Anti Fumat –

in the mood for … Ines de la Fressange –

Despre moda si lumea ambalaj din jurul nostru –

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

din #dumbravaminunata in raiul vopselurilor… de camera

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Mozaic Sushi – sau cum se distreaza bloggerii de food din Japonia

Concurs #Impreunalateatru: Castiga cartea Copilul Divin cu autograful autorului, Pascal Bruckner

Castigatorii sunt: Alexandra Ivan, Elisabeta Vaciu, George, Roxana Gizunterman, Alexandra jantea, Elisabeta Visalom, Nicole Rotaru si Claudia Popescu.

Veti primi astazi un mail unde va trebui sa-mi raspundeti cu adresa unde sa va livram cartile

Va multumesc frumos tuturor pentru participare.

Aboneaza-te la newsletter