telekomCiteva observatii la o saptamina de la lansarea Telekom in RO

Citeva observatii la o saptamina de la lansarea Telekom in RO

N-am fost niciodata atit de aproape de un rebranding la nivel national cum – prin natura evenimentelor – am fost la lansarea Telekom in Ro.
Cosmote si Romtelecom sunt astazi impreuna Telekom si ce mi s-a parut mie a fi magie tine de desfasurarea de forte din spatele lansarii.

Am avut prieteni (echipa Sublime Romania care manageriaza si trupa VUNK) care au lucrat pentru lansare in toate cele patru orase in care au fost superconcertele Aprinde Magenta: Iasi, Cluj, Bucuresti si Berlin. Si stiu cita munca a fost in spate, dar si cum au reusit sa se sincronizeze ca luminitele magenta sa se aprinda peste tot in acelasi timp.

Mi-a placut ca a venit Inna la concertul de la Bucuresti. Una dintre piesele ei a fost intr-o campanie T din Italia si mi se pare un semn frumos de integrare in globalizare.

Dar cel mai tare mi-a placut cum au continuat actiunile post lansare: a doua zi la Universitate, la metrou, intrarea era magenta. Cum peste noapte magazinele partenerilor – dealerilor parteneri – din centru au fost branduite in magenta.

Imi imaginez ca peste noapte au fost multi oameni care au muncit in zona, pentru ca in seara precedenta nu era niciun semn de magenta in cartier.

Au fost apoi marturiile personalizate ale multor vedete tv, dar si super miscarea de forta cu 150.000 de exemplare ale Ziarului Financiar care au ajuns la tot atitia manageri (va imaginati cum e sa distribui 150.000 de ziare intr-o noapte?!)

Stiu ca foarte multi dintre cei care au vazut ca vine Telekom in ro sunt mai pasionati de ofertele pentru abonamentele de telefonie sau de transfer date ( mi se pare normal, caci sunt utilizatori/beneficiari ai serviciilor ), pentru mine insa a fost o lectie despre rigoarea germana. Si despre munca, planificare, disciplina.

Toate facute cu echipe de romani.

Ceea ce arata ca sunt multe sanse de mai bine in tara asta.

2695
shutterstock_violoncelfinala de violoncel a Concursului George Enescu – de la muzica la management

finala de violoncel a Concursului George Enescu – de la muzica la management

Zilele trecute am fost la citeva dintre etapele concursului George Enescu. Nu sunt cel mai rafinat, cel mai cunoscator dintre posibilii spectatori ai unui asemenea concurs, dar imi place sa ma uit la competitii si, mai ales, imi place sa ma uit la oamenii in formare.

Oamenii care lupta cu sine ca sa -si depaseasca limitele.

Sunt doua secvente pe care le pastrez cu drag in minte.

la citeva semifinale am avut acces in culise si pe culoarele Conservatorului (locul unde s-au desfasurat o parte din etapele preliminare, restul fiind la Ateneu in salile mici de concert/ repetitii). Cam in toate salile cu pian, folosite de obicei pentru studiul studentilor, erau concurenti cu corepetorii lor.

Am vazut-o pe culoar pe Sarah Rommel , cea care in cele din urma a terminat concursul de violoncel pe locul 3. Parea fragila si cu o smerenie aparte, un fel de sfiala amestecata cu bun simt: stia ca facuse bine in etapa preliminara, vedeai in ochii ei ca e bucuroasa, dar nu se bucura la vedere.
Nu era niciun gest evident de bucurie. Era multumita si linistita.
Am vazut-o in finala si a fost cea mai emotionala dintre interpretrile din concurs, dar si acolo pe scena Ateneului, cind lupta pentru 15.000 de euro si pentru trofeul George Enescu, cinta asa cum o vazusem pe hol: multumita.

Curgea muzica pe linga ea, stia ca ea face magia, era fericita ca poate face asta, dar in toata atitudinea ei (de la rochia grena care se pierdea printre instrumentele orchestrei si pina la gratia gesturilor ei) era finete, rafinament si discretie, adica nimic din ceea ce ar fi facut-o vedeta, ce ar fi scos-o in evidenta in fata celorlalti concurenti.

A pierdut locul 1 in fata unei concurente din Coreea a carei virtuozitate te facea sa te gindesti ca e un robot. O tinara care venise la sala de concert cu doar 10 minute inainte de inceperea concursului si care intrase relaxat intrebind “unde e garderoba?”. O tinara care parea ca depune un mare efort (era cursa de 100 obstacole pe coarda de violoncel) cu fiecare bucata cintata (la micile ei pauze isi stergea transpiratia cu o batista). O tinara imbracata de parca ar fi spus “priviti-ma. uite ce brate albe am, uite ce rochie rosie am”

Uitindu-ma la cele doua concurente, au fost in finala in programe consecutive, m-am gindit ca daca translatam felul lor de a fi in alte meserii (in management, de exemplu) e cel mai bun model ca e nevoie de un echilibru bun intre tehnica si emotie ca sa ai succes si pentru public/ angajati si pentru specialisti/ ceilalti manageri.

Si ca asta e foarte foarte greu de obtinut.

Cea de-a doua secventa e legata de un domn aflat in juriul competitiei de vioara: Augustin Leon Ara – violonist si dirijor

Dincolo de spectacolul de pe scena, domnia sa era un spectacol introvert, un spectacol al detaliilor: ii tresaltau degetele pe mapa unde facea insemnari despre concurenti ( o miscare usoara semn ca stia ce trebuie marcat pe corzi in clipa aia la vioara), i se schimba ritmul respiratiei in functie de dramatismul melodiei sau dificultatea interpretarii, isi misca usor capul cu citeva fractiuni de secunda inainte ca ritmul sa se schimbe ca si cum i-ar da un ajutor, un imbold concurentului de pe scena.

N-am mai vazut niciodata asa ceva. Am stat cu 2 rinduri in spatele dumnealui, in fata mea nu era nimeni tocmai pentru ca juratii sa aiba liniste deplina, si privindu-l de la distanta simteam muzica prin corpul si respiratia sa si mai ales, simteam ca intelege muzica la un nivel …departe de muritori.

M-am gindit ca trebuie sa fie un profesor foarte exigent, dar foarte, foarte special.( Scria marunt in mapa de jurizare si erau doar cuvinte separate; de unde eram, vedeam textul ca o matrice, spatii egale intre cuvinte, siruri verticale, semn de mare rigoare.)

M-am uitat atit de mult si de fix la domnul acesta incit, la pauza dintre concurenti, s-a intors catre mine si mi-a zimbit.

*
Altfel, Concursul Enescu inseamna Bucurestiul care arata minunat cu un ecran urias in fata Ateneului pe care poate vedea oricine competitia (si ce oameni frumosi erau duminica seara in curtea Ateneului); inseamna prietenii intre concurenti (erau pe scarile Ateneului si priveau la concurentii aflati in scena, cu relaxarea si glumele unor liceeni sofisticati, iar eu – care i-am privit pret de citeva minute – ma gindeam citi dintre ei vor ajunge in marile orchestre ale lumii, sau vor fi mari solisti ai lumii si vor fi pastrat cu ei prieteniile formate la Bucuresti); inseamna o energie speciala in Conservator (zilele trecute erau la intrarea in Conservator si studenti romani care nu aveau legatura cu competitia, dar venisera sa-i vada pe tinerii din concurs. discutau toti relaxati despre muzicile pe care le asculta, si nu era vorba de muzica clasica:) ); inseamna Cismigiul cu tineri care si-au limbat instrumentele muzicale in spate.

– ce-ati vazut din Bucuresti zilele astea? ati avut timp sa vizitati ceva?
– da, strada mare de peste doua blocuri (in traducere _ Bdul Magheru), parcul de linga noi, old city…

Si uite asa, cu participarea concurentilor, dar si a oamenilor care isi fac bine treaba aici la Concursul Enescu e usor sa zici, si in tara,si peste hotare, ca Romania conteaza.

Si in cel mai direct mod, ca Romania sa conteze – in muzica si nu numai – e nevoie de controlul elegant si rafinat al emotiei si de un foarte bun management. (lectia din finala de violoncel)

*
Daca as avea copii i-as duce pentru o zi sa vada competitia. E o lectie despre munca si perseverenta, dar dincolo de asta, e magie. E despre cum – fara prea mare educatie muzicala, doar cu suflet curat, inima deschisa si atentie – poti sa simti cine transmite emotie prin muzica si cine nu.

Si inveti, indirect, ca in viata trebuie sa muncesti pentru amindoua: si pentru tehnica si ca sa stii sa transmiti emotie.

2205
margelatuConstantin Brancusi si Margelatu

Constantin Brancusi si Margelatu

text de Noemi Meilman

Cu totii am vazut filmele cu Florin Piersic, in care acesta il interpreteaza pe Margelatu. Acum cateva saptamani, la o cafea cu prietena Diana Cosmin de la Forbes Life, dintr-una intr-alta, Diana imi povesteste ca bunicul matern al iubitului ei, colectionar de arta si colaborator al Studiourilor Buftea, intr-o discutie cu Soby Czech si personaje implicate in lumea filmului, le-a povestit ca pe ginerele lui (tatal iubitului Dianei) il cheama Margelatu. Ei bine, cand a venit vremea brainstormingului de nume al cowboy-ului cu accent ardelenesc, si-au adus aminte de numele cel sonor si asa s-a nascut Margelatu. Cristina, daca vrei mai multe detalii, te pun in legatura direct cu nepotul, Edi Margelatu. E o poveste minunata.

Igor Mocanu ne asteapta miercuri, 24 septembrie si sambata, 27 septembrie, incepand cu orele 20:00, la Cinemateca Eforie (Sala “Jean Georgescu”, Str. Eforie 2, Bucuresti), la proiectiile a 5 reportaje inedite care au in centru figura sculptorului Constantin Brancusi. Sunt jurnale sonore de actualitati realizate intre anii 1964 si 1970. Mai multe detalii gasiti aici si aici.

Va doresc numai zile cu soare, sa va bucurati de dansul frunzelor si de aromele de toamna.

***

Noemi Meilman este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazzar Romania si o puteti citi si pe Placerile lui Noe

2502
inelFIFI & THE CITY: despre batrinete, cu zimbet

FIFI & THE CITY: despre batrinete, cu zimbet

text de Cristina Popa

Batranetea nu e un subiect de discutie la intilnirile cu prietenele mele. Rareori pomenim in gluma cum ne vom plimba noi prin tari exotice si vom gusta toate cocktailurile din lume in timp ce ne vom bucura de compania unor barbate evident mai tineri. Asta pe la 80 de ani caci noi, femei super active nu ne vom pensionala la 60, nici macar la 65.

La 15 ani in mintea mea ziceam ca dupa 30 e cam gata treaba. Iar acum am 40. Si ma simt mai tanara ca niciodata. Senilatatea varstei, probabil. 

Cred ca tineretea nu tine de varsta. Desigur ca ma doare spatele, desigur ca nu mai pot pierde nopti la rand prin cluburi fara sa ma resimt. Dar, am mai multe idei ca niciodata, am capul plin de planuri si sunt pregatita zi de zi pentru noi inceputuri. Daca nici asta nu e tinerete…:)

Dupa ce saptamana trecuta mi-am intrebat prietenii despre schimbarile majore si am ramas impresionata de raspunsurile lor, unele foarte emotionante, acum i-am chestionat despre batranete. Si am ras. Foarte tare la majoritatea raspunsurilor. Pe unii însă întrebările i-au pus pe gânduri și asta se vede din răspunsurile lor.

Cum incepi sa vezi ca imbatranesti? Ce anume te face sa te gandesti ca nu mai esti tanar desi tu asa te simti? Cand te gandesti la batranete de ce iti e cel mai tare frica?

Nu cred ca vezi. Te vezi in poze, niciodată însă în oglindă. Acolo, în poze, te strânge-n spate. Depinde insa și cum se întâmplă alunecarea în și prin timp. Oricum, de simtit nu cred ca simti. Te mai trezesti din cand in cand… Apoi uiti iar si te trezesti din nou peste niste ani… Si tot asa. Pana la final. Mie datele de nastere de dupa 1990 imi creeaza fiori pe sira spinarii. Mi se pare ca anii ’90 au fost acum zece ani si… cum sa fie cineva nascut atunci si totodata major?! Pe cale de consecinta, inseamna ca eu sunt mai “in etate” decat cred! In tot cazul, nu sunt tocmai anxioasa pe acest subiect. Inca sunt intr-o zona sigura. Am 31 de ani. Altminteri, cred ca odata ce ai copii, timpul curge altfel. Si anii tai ar curge mai lent, daca nu i-ai traduce in anii lor. Parca mai ieri era bebelus, azi merge la gradinita, hop maine prima sedinta cu parintii la scoala, tac pac suntem in liceu! Cand s-au dus anii? Mi-e frică de neputinta. Si cel mai frica mi-e de mintea lucida, prinsa intr-un corp neascultator.

Cateodata am cate un soc cand ma uit la vestimentatia pustoaicelor de liceu… si imi spun asa “fuck, i`m getting old!” Despre batranete… mi-e frica sa depind! De doctori, de pastile, de un carucior… mi-e frica si de moarte, inca nu sunt destul de inteleapta sa o constientizez doar ca pe un prag! Dar cred ca cel mai si cel mai frica imi e de singuratate… nu cred ca e nimic mai trist pe lume decat sa fii batran si singur…

Pentru mine, imbatranirea nu prea exista in vocabular. O simt si o vad insa prin cei din jurul meu. Unul cate unul, vad in jurul meu apropiati sau cunoscuti care incep sa faca odrasle si se iau. Si ma gandesc ca asta e un semn ca ceasul biologic a avansat. Doar ca eu nu prea accept. Da, si vreo 5-6 fire de par albe in cap pe luna. Dar le pun pe seama stresului, nu a imbatranirii. Ma simt tanara, nu face nimic sa ma gandesc ca nu as mai fi. Doar cand imi mai amintesc de ce prag ma aproprii, ma mai ia cate un frison. Dar sunt bine cu mine. Cand ma gandesc la batranete? Nu prea ma gandesc. Dar cand o fac, cel mai frica e ca imi dispar cei dragi. Si sa nu-mi pierd mintile.

Pana acum o vreme imi era frica ca o sa raman singura. Acum mi-e frica sa nu arat prea batrana cand o sa inceapa copilul liceul.

Durerea de spate de la prima ora cand te trezesti dupa o noapte de amor ca la tinerete e ca un dus rece la batranete

*
restul raspunsurilor care mai de care mai haioase si mai pline de intelepciune ascunsa sub autoironie le puteti citi aici

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

2126
fericitaFIFI & THE CITY: Schimbarea – de ce ne e frica?

FIFI & THE CITY: Schimbarea – de ce ne e frica?

text de Cristina Popa

Cea mai mare schimbare in viata mea am facut-o acum un an. Cineva m-a tras de maneca si m-a intrebat: Tu, unde esti tu in viata ta? Ok…grijile, problemele tuturor, te ocupi de toate. Dar tu, unde esti tu in viata ta? In ce rand…hmm, stateam cam in spate, mi-am dat seama. Eu in viata mea. Si am schimbat asta. De tot. M-am mutat in fata. In primul rand. Cu tupeu. M-am urcat chiar pe scena vietii. Cu egoism, ar spune unii. Cu dragoste pentru mine, as spune eu. A fost cea mai mare schimbare. Si nu, nu pentru ca imi propusesem ci pentru ca cineva mi-a aratat unde imi e locul.

Mi-am intrebat prietenii: “ Care e cea mai radicala schimbare pe care ai facut-o si cum ti-ai invins teama? Te-a ajutat cineva?”

Este sondajul cu cele mai emotionante raspunsuri pe care le-am primit pina acum aici pe blog.

Cea mai mare schimbare a fost sa las totul in urma la Cluj, un job si o relatie de patru ani care scartaia, si sa vin in Bucuresti desi nu aveam pe nimeni aici care sa ma sprijine. Mi-a fost greu dar am intalnit oameni minunati si am ajuns la concluzia ca am facut foarte bine. Nu apreciez oamenii care stau in zona de confort. Lasitatea are un pret enorm de mare pe care il platesti doar la finalul vietii. Atunci cand te uiti in urma si realizezi ca n-ai trait. Stii cum face vitelul care nu vrea sa paraseasca grajdul cand a crescut? Asa e si cu teama de schimbare. E alimentata de prostie.

Cum adica schimbare? La ce te referi? Ca eu nu am curaj nici sa ma tund :))

O schimbare radicala inseamna o schimbare care iti reseteaza ceva legat de tine, de modul de viata, de cum gândești, de cum te comporti. Uneori spunem ca: o sa imi schimb radical gândirea! De ce, cine ti-a impus? Cine te ajuta? De ce o faci? Pai e simplu: gândești big, esti big , devii big. In comportament, in felul cum Iubești, cum spui buna dimineata, cum iti lasi copilul la scoala si cum ceri restul la pachetul de țigări de la vanzatorul care se face ca a uitat. Daca devii mai îngăduitor cu tine , ti-ai schimbat radical gândirea fata de ceilalți. Altfel te înțeleg, te privesc, te agreează in cercul lor sau pur si simplu iti spun: stii, imi place cum gândești. Te-ai schimbat mult, radical as spune. Si vine întrebarea: Cine te-a ajutat? Eu. Eu pentru ca de astăzi am vrut sa fiu doar eu si nu acel pentru ceilalți. Cea mai radicala schimbare a mea? A fost cand am vrut sa trăiesc din nou. După infarct. Sa mănânc pentru ca imi place mâncarea si nu ca trebuie sa mănânc. Sa ma trezesc dimineata devreme sa vad soarele rasarind si nu sa ma trezesc ca trebuie sa ma scol. Pe scurt : sa fiu eu! De cine am avut nevoie ? De o clipa de eternitate . Ca sa vad cat de scurta e viata…

Moartea tatalui meu m-a determinat sa merg la terapeut, iar asta mi-a schimbat viata. Evenimentul respectiv m-a determinat sa merg. Pentru ca nu mai putea nimeni sa imi explice coerent de ce…

Mai mult raspunsuri foarte emotionante puteti citi la Fifi pe blog.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1929
transformationLIFE STYLE TREND: “Transformare” – cuvintul care ne va obseda anul urmator

LIFE STYLE TREND: “Transformare” – cuvintul care ne va obseda anul urmator

in ultimii ani, in marketing s-a vorbit mult despre experienta pe care o oferi consumatorului.

in curind trecem la nivelul urmator si-ar fi bine sa fim pregatiti pentru asta.

ce-si doreste consumatorul de la o experienta? sa traiasca ceva care sa lase urme, sa-l imbogateasca (material sau spiritual), sa-l faca mai tinar/ mai vesel/ mai frumos/ mai destept. sa-l TRANSFORME.

vine curind peste noi marketingul transformarii.

transformarea inseamna efectul experientei, inseamna ceva nou (si toti vrem lucruri noi in fiecare clipa, desi primim in fiecare secunda informatii despre alte lucruri noi); transformarea inseamna surpriza si o emotie a asteptarii (care va fi rezultatul)

in lunile urmatoare transformarile vor intra tot mai des in casele noastre – via reviste, emisiuni tv, opinii sau experiemente/ happeninguri publicitare.

showbiz-ul a inceput deja si sper ca trendul sa fie inteles repede si de oamenii de la noi, in nuantele lui, ca sa fie folosit eficient. (mi-e dor de momentele in care faceam transformari in pictoriale la tabu:) )

iata citeva transformari din showbiz aparute in ultimele zile:

Lena Dunham transformata in bust de statuie pentru NEW York Times magazine

 

Rihanna pentru revista germana TUSH

 

cocalara americii Niki Minaj transformata intr-o lady in  minunata revista avangardista Dazed and Confused

din aceeasi serie, pitzipoanca porno suprema a Americii, Pamela Anderson, aspiratia a jumatate de romance in materie de look si stil de viata, transformata in super lady  pentru revista No Tofu. pentru ca desigur, dupa ce le-am spalat pe creier si le-am spus femeilor ca e frumusetea e cu sinii cit pepenii si cu buzele cit castravetii, trebuie sa le aratam iluzia ca pot fi si “spalate” si sa arate ca niste lady ca sa le mai luam ceva bani. (sunt publicul tinta cel mai bun, doar au fost suficient de inteligente sa se lase mutilate pentru iluzia unui standard de frumusete impus prin niste fotografii si fetiscane plimbate la tv, ba chiar – putin mai subtil – prin citeva desene animate)

pentru conformitate, ca sa intelegeti unde sunt ale noastre Pamele Anderson Rurale, o fotografie cu duduia din vremurile ei de tinerete, inainte de a fi promotoarea stilului Barbie si imediat dupa seria generoasa de ajustari chirurgicale.

*

evident ca e cel mai usor sa faci transformari cu vedete ca sa aduci aceasta dorinta in stilul de viata al consumatorului, sa-i creezi nevoia (pe care o sa o acoperi cu produse la tema, desigur), dar cel mai aspirational, mai relevant, pt cei care vor consuma produsele sunt transformarile cu real people. se practica de multi ani, ceea ce revistele glossy numesc makeover – dar ele vor fi din ce in ce mai prezente in emisiuni tv si in publicatii/site-uri.

aceasta este o transformare de saptamina asta de la emisiunea matinala Today, a televiziunii americane NBC. doamna in cauza are 75 de ani, iar fotografiile cu transformarea au devenit, cum altfel, viral.

 

din toamna asta numarati de cite ori veti auzi cuvintul transformare. uitati-va de cite ori conceptul transformarii va fi declinat in evenimente care sa aduca o satisfactie si sa fie validat.

trecem la marketingul transformarii. pentru ca dupa atitea experiente, vrem rezultate.

2406
masina printataPrima masina functionala (!!!) creata cu o imprimanta 3D !!!!!!!!!!

Prima masina functionala (!!!) creata cu o imprimanta 3D !!!!!!!!!!

stiu ca suna a nebunie: sa faci o masina cu o imprimanta 3D si ea sa mai si mearga, sa poti sa o folosesti ca pe oricare alta masina.

dar e adevarul adevarat. s-a intimplat acum 2 zile.

Masina a fost numita The Strati – dupa cuvintul italian care inseamna strat (layer) – , iar caroseria ei a fost printata in putin peste 44 de ore folosindu-se un procedeu numit “manufactura digitala directa”. Este pentru prima data cind aceasta medtoda a fost folosita pentru a fi fabricata o masina.

The strati este o masina electrica, iar toate componentele mecanice – baterie, motor si suspensii – au fost obtinute din alte surse, cele mai multe de la Renault , fiind asemanatoare cu cele pe care le foloseste compania franceza pentru masina electrica Twizy.

Ieri, 12 sept, o echipa de tehnicieni a montat in timp record toate componentele masinii, iar astazi va fi test drive-ul istoric.

Daca masina va raspunde corect la toate testele vom fi martori la istorie: s-a descoperit un nou mod – incredibil – prin care poate fi fabricata o masina.

Producatorul – Local Motors, companie din Arizona – spune ca va vinde aceste masini cu pret intre 18 si 30.000 de dolari.

*

va mai amintiti de inelul Arabelei din serialul copilariei noastre, inelul magic care producea rapid tot felul de obiecte in fata protagonistei ?

viata bate orice film.

*

detalii despre The Strati in Scientific american

 

2340
queenMoodboard #fanmagenta

Moodboard #fanmagenta

Pentru ca astazi se sarbatoreste cu fast si concerte spectaculoase intrarea Telekom in Romania, iar campania va face o magie si va imbraca Bucurestiul in magenta (culoarea lor oficiala), m-am gindit sa fac un moodboard care sa va inspire cum sa purtati aceasta culoare pretentioasa.

*

cum magenta e o culoare care te poate face usor sa arati vulgar daca nu poti sa o porti cu simplitate si o oarecare discretie, sursa cea mai buna de inspiratie este natura – daca va uitati unde apare in mod natural aceasta culoare si in ce combinatii, e foarte simplu sa stiti cum sa o asortati. in principiu, cind avem ceva magenta pe noi, item-ul vestimentar respectiv e vedeta.

altfel, daca si regina o poarta, inseamna ca poate fi purtata cu stil… cheia e SIMPLITATEA croielilor . si atitudinea.

 

P.S. geanta rotunda din coltul din dreapta sus e de la un brand foarte cool despre care am sa mai scriu; se numeste Lilou in Berlin si este al unei tinere romance, Andreea Tavitian, un designer care face acum cariera la Berlin.

ne vedem de la ora 18.00 in Piata George Enescu la concertul “Aprinde Magenta!”

 

2399
dress comfortunii inaugureaza bucati de autostrada, eu tai panglica la …magazine de pantofi

unii inaugureaza bucati de autostrada, eu tai panglica la …magazine de pantofi

as zice ca fiecare face ce se pricepe, dar mi-e greu sa cred ca oamenii care taie panglici la inaugurari de bucatele de autostrada stiu ceva (coerent si structurat) despre drumuri.

in schimb eu… despre pantofi…:)  plus ca nu sunt orice pantofi

nu sunt creati doar ca sa arate frumos, dar sa ne rupa picioarele; sunt creati dupa studii de ani de zile despre dinamica mersului si urmaresc confortul celui care-i poarta

*

zilele trecute am aflat cum e sa tai panglica de inaugurare de la ceva pentru ca am fost invitatul special la lansarea noului magazin ECCO din Mall Vitan. am scris de multe ori despre aceasta incaltaminte care are ca principal obiectiv sa creeze confortul celui care o poarta, ii cunosc pe designerii danezi, pe cercetatorii lor, am fost in atelierele lor de productie (totul se produce in Danemarca si este distribuit in toata lumea).

sunt fan al acestui brand si intial am crezut ca de asta m-au invitat la inaugurare. dupa care am vazut noua lor colectie, care e parca facuta pentru mine, si-am inteles ca de fapt asta e motivul pentru care m-au invitat. (cum ziceam, sunt clienta fidela, oamenii de acolo stiu foarte exact ce-mi place, identifica in doar citeva clipe care sunt modelele unei colectii pe care le-as putea avea acasa)

*

noua colectie se numeste Dress Comfort si, dupa ce am testat-o, am avut voie sa o prezint eu publicului si consumatorilor (si le multumesc celor de la ECCO ca m-au lasat sa fac asta, stiind ca sunt o promotoare a hainelor si accesoriilor de calitate, simple care sa urmareasca confortul). transcriu aici ce am spus pentru ca tin la fiecare cuvint si cred foarte mult in ele…

Dress comfort e despre a sti sa imbini acesoriile intr-un mod inteligent in folosul timpului si confortului beneficiarei, care poate purta aceeasi pereche de cizme sau de ghete si la birou, si la o iesire formala dupa orele de munca.

Dress comfort e despre un stil de viata care te pune pe tine pe primul loc, un stil de viata in care hainele si accesoriile sunt o completare a ta, nu clopoteii care iti acopera vocea, sunt ca un partener care te protejeaza si te ajuta in ceea ce ai de facut.

Puteti gasi deja in magazine intreaga colectie Dress Comfort care isi propune sa deschida o noua categorie pe piata de incaltamine, sa te incalti confortabil, pentru placerea ta, nu a celorlati. Intreaga colectie e aici

produsele din noua colectie care se gasesc deja in garderoba mea (pe linga produse din colectiile ultimilor 5 ani, toate aratind impecabil in continuare) sunt…

 

pe care le port cu pantaloni pana care se termina putin deasupra ghetelor, negri, ca sa fie un contrast frumos de “piele cu piele”.

dar si frumuseii astia pe care ii cheama touch 15 midnight si pe care ii port de la 8 dimineata si pina dincolo de miezul noptii cind am activitati publice sau nu

 

frumuseii astia au o piele f f f f fina si moale, si ti-e piciorul ca intr-o imbratisare permanenta.

*

ii mai spun o data si aici, la multi ani de 10 ani de ECCO in Ro lui Tighinean Victor si la cit mai multe magazine ECCO in tara (sunt deja la numarul 20), pentru ca fiecare magazin ECCO inseamna o sansa in plus sa nu mai vedem pe strada odiosenii de platforme sau nenorociri de un gust indoielnic care nu doar ca-s urite, dar afecteaza si sanatatea celor care le poarta.

 

P.S. viata e mult prea scurta ca sa ne chinuim in pantofi incomozi.

2451
shutterstock_brainHa! s-a demonstrat stiintific ca frumusetea matematicii e receptata in creier in acelasi loc ca si arta!!!

Ha! s-a demonstrat stiintific ca frumusetea matematicii e receptata in creier in acelasi loc ca si arta!!!

yeap. s-a demonstrat stiintific ca frumusetea matematicii e receptata in creier in acelasi loc ca si arta!!!

ani de zile le-am spus prietenilor mei artisti ca e o frumusete in a gasi cea mai rafinata solutie la o problema de matematica si ca,  in fata unei probleme minunate, simti o bucurie comparabila cu cea din fata unui tablou care te emotioneaza sau a unui spectacol care-ti transmite emotii multe.

s-au uitat la mine ca la o nebuna, pentru ca matematica e o stiinta abstracta si nu utilizeaza emotiile, iar eu desigur i-am ignorat replicind: “vedem lumea diferit”

pe de alta parte, multi dintre prietenii mei cu minti exacte – matematice – ma intreaba de ce am atit de multi prieteni artisti si sunt adesea ironici cu faptul ca nu am vrut sa profesez in matematica (sa-mi folosesc creierasul care e nativ dotat pentru asa ceva) si-am ales o cale mai soft, poate chiar mai superficiala, pentru reperele lor. si lor le-am zis cu acelasi ton: “vedem lumea diferit”

ei bine, s-a facut dreptatea divina. s-a demonstrat stiintific ca pentru cei pasionati de matematici, in fata unei probleme frumoase creierul primeste stimul de placere si e activat in zona  orbito-frontala, care conform altor cercetari, e stimulata cind e vorba de emotii.

adica artistii si matematicieni folosesc intensiv aceeasi parte din creier si-au mai multe lucruri in comun decit banuiau.

info despre cercetarea in cauza a aparut in scientific american, iar informatia (si link-ul) am primit-o de la o prietena care sta in Elvetia si care mi-a facut indirect nu doar ziua foarte frumoasa, ci si un mare compliment cind mi-a zis “am citit asta si m-am gindit imediat la tine”.

cum eu ma gindesc la prieteni – matematicieni sau artisti – care stiu sigur ca, in alta viata, ar putea face switch in meseriile lor si ar simti genul asta de bucurie asa cum o simt in ceea ce fac acum.

ha! intr-un fel, dar doar intr-un fel, suntem la fel.

🙂

3659
yulia-7dincolo de limite: ilustratii din hirtie

dincolo de limite: ilustratii din hirtie

imi plac mult artistii care fac un melange intre arte.

cum este  o tinara pe nume Yulia Brodskaya care  e ilustrator din… hirtie. tot ceea ce foloseste pentru lucrarile sale sunt hirtiile colorate si lipiciul.

a lucrat pentru Issey Miyake, Godiva, are lucrari in casele multor personalitati si are 30 de ani, deci o viata intreaga sa fie si mai cunoscuta cu lucrarile ei foarte speciale.

cind i-am vazut  lucrarile m-am gindit “cam cum trebuie sa fie mintea femeii asteia care in spatii mici formeaza bijuterii dintr-un material fragil, pentru ca macro sa dea imagini care sa emotioneze?”

 

 

1852
UtHH2un proiect straniu: Fotografii vechi animate

un proiect straniu: Fotografii vechi animate

pe mine ma ingrijoreaza si ma inspaiminta acest curent in care prin animatie fotografii sau picturi incep sa “prinda viata”, sa se miste.

fotografia (la fel si pictura) are putere prin faptul ca e miza unei singure fractiuni de secunda surprinsa. autorul trebuie sa poata sa spuna o poveste, care sa-ti capteze atentia pe loc, folosindu-se de un singur cadru.

odata ce animam fotografiile (si picturile) nu doar ca mergem catre kitsch, dar pierdem miza, pierdem frumusetea si specificul acestor arte.

iata doua fotografii dintr- un proiect din categoria sa animam fotografii vechi ca sa le dam viata pe care noi ne-o imaginam

e creat de art directorul Kevin Weir , se numeste Flux Machine  si a fost creat cu fotografii pe care le-a gasit in bibliotecile publice

 

 

 

 

2072
in-to-the-woodsde Craciun, Meryl Streep intr-un nou film Disney: INTO THE WOODS

de Craciun, Meryl Streep intr-un nou film Disney: INTO THE WOODS

pe 25 decembrie, Disney lanseaza o noua super productie in care Meryl Streep detine rolul principal. Into the woods
e un musical. deci, da doamna Streep cinta din nou (si probabil va lua multe premii)

filmul e facut de domnul care a ecranizat si musicalul Chicago, multi premiat la toate ceremoniile de profil: Rob Marshall

pentru Into the woods doamna Streep ii are colegi pe Johnny Depp si Emily Blunt si o multime de alti actori de prima mina, pentru ca de aia e productie Disney ca sa se rasfete spectatorul in celebritatile de pe ecran.

 

Into the woods este un musical celebru aparut la sfirsitul anilor 80 si jucat prima data in San Diego si e o poveste in care multe dintre personajele Fratilor Grimm se intilnesc: Rapunzel, Cenusareasea, Jack si vrejul de fasole.

Iata primul trailer al filmului pe care Disney l-a facut public.

si pentru a prinde gustul musicalului, dar si pentru a intelege cum se fac musicaluri la ei (ca la noi mai e muuult timp pina se se ajunga la asa ceva) uitati-va la primele 3 minute din aceasta inregistrare. ce solutii tehnice au pentru a schimba decorul si, desigur, cum cinta.

e o varianta de scena a acestui musical, facuta de… elevi de colegiu!!!

2520
curacao-a-mais-linda-ilha-do-caribeconcurs: vrei  o vacanta la Curacao?

concurs: vrei o vacanta la Curacao?

sigur stiti senzatia aia cind te-ai intors din vacanta si n-ai chef de munca, asa ca te uiti la fotografiile din locurile unde tocmai ai fost sau la fotografiile altora cu noi destinatii de descoperit.

adica stii ca dorul de vacanta trece cu inca o vacanta.

eu m-am intors de citeva saptamini din italia, din toscana, si ieri mi-am aranjat – dupa ce m-am uitat la niste fotografii venetiene – sa ma duc inapoi, in Venetia, desi orasul ala l-am vizitat de 3 ori si ii stiu strazile pe dinafara. si ziua si dincolo de miezul noptii (asta e de fapt farmecul lui, sa te ratacesti noaptea pe strazile inguste).

ei bine, daca va aflati in aceeasi situatie, KLM s-a gindit sa ne ostoiasca dorul cu o promotie foarte speciala.

*

KLM anunta o perioada de SUPER-REDUCERI, valabile DOAR 6 ZILE.

Astfel, pregatiti-va planurile de vacanta si rezervati-va biletul de avion spre destinatia dorita, accesand klm.ro, intre 18 si 23 Septembrie.

Si pentru ca o veste buna nu vine niciodata singura, in perioada de teasing a campaniei de 6 zile de reduceri, intre 10 si 16 Septembrie, KLM pune la bataie si doua bilete de avion catre Curacao.

Ce trebuie sa faci pentru a castiga?
1. Te inregistrezi pe www.destinatiatadevis.ro

– Iti alegi destinatia preferata, te imaginezi acolo si iti creezi online propria carte postala pe care o trimiti unei persone dragi.

– Pe 16 Septembrie sunt alese 10 ilustrate finaliste de un juriu din care fac si eu parte (deci ati scapat de un concurent serios, ba chiar de inca patru – colegii mei de evaluare Cristian Manafu, Cristian China Birta, Razvan Pascu si Cezar Dumitru.

– Pe 17 Septembrie, incepand cu ora 18:30, ne vedem cu totii pe terasa Promenada pentru a vota cartea postala castigatoare. Partea frumoasa e ca aici mai apare un premiu de-o vacanta. Toata lumea voteaza cartea postala castigatoare (semnatarii ei merc la Curacao), iar dintre cei care voteaza pe terasa e tras la soti cineva care cistiga 2 bilete de avion la Amsterdam.

Eu am fost in Caraibe stiu cum e apa de limpede, soarele minunat si peisajele (par ireale, nu-ti vine sa le fotografiezi pentru ca par carti postale prelucrate in photoshop cu culorile accentuate), asa ca va sfatuiesc din inima sa participati la concurs.

Daca e sa cistigati sa-mi trimiteti o carte postala:)

 

P.S Eu (mai degraba palariutza mea verde) in Caraibe, fara niciun photoshop la culori…

 

2902
logo timecea mai cool coperta TIME din ultima vreme (in miscare)

cea mai cool coperta TIME din ultima vreme (in miscare)

ca sa celebreze lansarea ceasului Apple si sa induca smart si eficient (la publicul care conteaza adica) cit de mult va schimba viata oamenilor aceasta nou instalatie de pe mina fanului cu merisor, TIME are  coperta care e in miscare — un gif

 

iar asocierea asta, cu mina care are tatuate cip-uri interactive si numele TIME de la coperta ma duce cu gindul la filmul cu un nume asemanator: IN TIME…

usor usor filmele bat realitatea, mai ales in chestiuni care fac rau umanitatii

 

2373
fanmagentain mai putin de 52 de ore Romania devine magenta :)  #fanmagenta

in mai putin de 52 de ore Romania devine magenta :) #fanmagenta

Simbata Bucurestiul si inca 3 orase (Cluj, Iasi si Berlin) ne arata ce inseamna sa fii #fanmagenta si care e puterea fanilor in jocul culorilor.

Mai sunt citeva ore pina la lansarea Telekom in Ro si fanii magenta vor prelua controlul asupra celor mai tari artisti din RO: pot sa le spuna ce sa cinte, pot sa se fotografieze cu ei, pot sa le spuna prietenilor lor ce fac ei in timpul concertelor care anunta lansarea Telekom.

Simbata dupa amiaza se intimpla o premiera in Ro, cu telefonul mobil poti controla unul dintre cele mai mari spectacole din tara – Aprinde Magenta – un show care se desfasoara simultan in 3 orase; trebuie doar sa ai instalata o aplicatie care se numeste HAI  si pe care o gasesti aici, prin care poti vota care e ordinea pieselor trupelor preferate, poti cistiga premii si… dupa ce tara e magenta, poti sa –ti descoperi prieteni cu aceleasi interese si acelasi program de distractie.

La Bucuresti, incepind cu ora 18.00 vor urca pe scena din Piata George Enescu Inna,Loredana, VUNK, Antonia, Alex Velea si Smiley , iar eu pentru ca am pile (si aici nu e vorba de VUNK, ci de prietenii mei de la Telekom) pot lua cu mine, ca VIP, un cititor la spectacol.

Am facut concurs saptamina trecuta, acum anuntam fericitul castigator, desemnat prin tragere la sorti dintre toti cei care au comentat. Este… Luminita Cristina. (draga mea, primesti pe mail detalii cum ne intilnim pentru concert)

Ne vedem cu totii in Piata George Enescu daca sunteti in Bucuresti, simbata de la ora 18. Daca nu, ne vedem pe ecrane sau prin aplicatia Hai, cu voi la CLUJ in Piata Unirii sau la Iasi pe Esplanada Palatului Culturii.

Cine are noroc si e la Berlin si ajunge la concert acolo (in Umspannwerk Kreuzberg) este rugat politicos (si cu invidie) sa faca niste foto si sa-mi trimita si mie.

Si pentru ca la mine in cartier e deja magenta (asa e cind stai in buricul orasului, beneficiezi de decoratiuni pe strada mereu,) va pregatesc curind o surpriza fashion… magenta. Ca sa aveti idei cum v-ati putea integra mai bine la concert simbata, iar eu sa va recunosc mai usor prin multime.

2616
rowmania 2Rowmania lui Patzaichin

Rowmania lui Patzaichin

Zilele trecute am fost la Tulcea la festivalul Rowmania, punctul public si festiv al unei miscari create de Ivan Patzaichin cu Teodor Frolu (domnul care a creat DC Comunication si-a mai avut idei nastrujnice pentru unii, dar care au prins viata, de a revitaliza zona Uranus din Bucuresti) pentru a intoarce Delta catre ceea ce e bine pentru natura, investitii sustenabile dar care sa se incadreze in traditia locului si sa protejeze mediul.

Pina nu ajungi acolo, la Tulcea, sau in Delta, nu ai cum sa simti nuantele muncii nebunilor acestora (sa ma ierte pentru exprimare, sunt niste nebuni frumosi) care se lupta cu morile de vint din Delta si, culmea, reusesc sa le mute din loc, milimetru cu milimetru.

Bine, se mai lupta si cu prejudecatile pentru ca au fost multi care au trecut prin Delta “ca sa ajute” si si-au ajutat portofelele.

*

Echipa Rowmania identificase acum 4 ani cind au inceput proiectul ca tinerii, copiii mai ales, nu mai au nicio placere sa se plimbe cu barcile cu visle; ca li se parea mult mai cool sa ai cai putere, barci cu motor care sa mearga repede, dar care distrug si vegetatia, pestii de pe canale.

Ce-au facut?

Au inceput sa construiasca de jos, pe emotional. Un concurs intre copii cu barci cu visle. In primul an cei care au participat au fost insotiti de risetele ironice ale colegilor. Anul asta a fost bataie pentru inscrieri.

Pentru ca e frumos sa te aplaude lumea pentru efortul tau. Pentru ca e frumos si onorant sa dai mina cu Ivan Patzaichin, legenda Deltei. Pentru ca primesti medalie si esti printre cistigatori.

In festival e si o competitie – cu premii in bani (5000 ron marele premiu) – intre pescarii profesionisti, tot cu barci cu visle, pe unul dintre canalele Dunarii, in sensul invers de curgere a apei (adica te lupti cu curentii ) pe o distanta de aproape 2 km.

I-am vazut pe pescari cum isi faceau strategii inainte de concurs ca si cum ar fi participat la Olimpiada (“daca o luam pe linga mal, curentii sunt mai mici”, “schimbam usor directia la copacul ala” etc), le-am vazut familiile – mama, tata, nevasta, frati, copii – facindu-le galerie pe margine din tot sufletul lor (si m-am gindit ca pentru unii dintre ei e probabil singura iesire  “la oras”  din anul asta pentru ca locuiesc in sate mici din Delta si duc o viata grea) si i-am vazut pe scena pe cistigatori primindu-si medaliile alaturi de primarii din satul/comuna lor (si-asta e validarea suprema si mindria cea mai mare, pentru ca esti alaturi de primarul tau pe o scena, iti stringe mina Ivan Patzaichin si primesti doua cupe – una care ramine la primarie, alta pe care o iei acasa).

E un exemplu de a crea cu cap si strategie ceva care sa ajute comunitatea pentru ca efectele acestei aparent simple initiative sunt imense: vislitul incepe sa fie apreciat, e cool sa ai o  barca cu visle, comunitatea te recunoaste, participi impreuna cu familia la o sarbatoare populara care n-are nicio alta miza decit bucuria voastra. Cam cum erau bilciurile copilariei noastre, cind nu venea nimeni sa ne faca vreun sampling, electoral sau nu, printre caluseii in care ne jucam.

Ce fac cei din Rowmania dincolo de ce e la vedere, de sarbatoarea publica?

Le arata autoritatilro locale solutii rezultate din studii facute la fata locului pentru a aseza turismul pe baze mai solide – chiar daca vorbim, la propriu, de o mlastina.

Am vazut o analiza foarte desteapta despre cum – in functie de nevoile turistului – sa-i fie promovate locurile din Delta ca sa nu -l frustrezi ca nu-i oferi ceea ce vrea si nici sa nu strice mediul. Adica – daca vine pentru un week end, nu e eficient pentru el sa ajunga, de exemplu, la Letea pentru ca face o zi dus, o zi intors si nu are timp sa se bucure de imprejurimi, asa ca pentru o asemenea nevoie (o vacanta de 2 zile jumatate) ar trebui promovate locuri ca Murighiol si dezvoltate facilitati acolo.

Sau cum poti imbunatati experienta turistului la fata locului – cu o zi in care sa stea om la om pe tot terenul (pe toata apa) cu un pescar si sa-si prinda singur pestii pe care sa-i pregateasca pentru masa. Totul facut integrat in pachete turistice care sa respecte mediul si sa fie cost effective si pentru turist si pentru localnic.

Acestea sunt doar doua exemple simple din lucrurile discutate cu autoritatile intr-o conferinta/dezbatere la care au participat de la seful autoritatii portuale pina la guvernatorul Deltei, cu participarea exceptionala a doamnei Angela Filote – sefa Reprezentantei Comisiei Europene in Romania – care a anuntat ca pentru Delta exista un program european cu o finantare de 1 miliard de euro in urmatorii 7 ani.

De ce scriu toate astea?

In primul rind pentru ca mi-e foarte drag de cum fac lucrurile oamenii astia de la Rowmania: cu bun simt, mergind pe nevoile oamenilor (localnici si turisti deopotriva), cu disciplina.

Ivan Patzaichin e un exemplu minunat de disciplina, nu doar in sport ci si in viata: l-am urmarit timp de 3 zile in timpul Festivalului si n-a existat un moment in care sa nu fie acolo unde era nevoie de el (si erau multe actiuni care se desfasurau simultan la care se ducea alternativ),n-a fost niciun moment in care sa nu aiba o vorba buna pentru concurentii de la orice proba sau pentru orice om cu care intra in legatura, desi sunt sigura ca a fost foarte obositor pentru domnia sa sa faca toate astea.

Dar dincolo de asta, scriu pentru ca sa va rog ca daca vreti sa mergeti in Delta si sa faceti un bine – si voua si localnicilor – sa aruncati o intrebare la cei de la Rowmania pentru a va indruma inteligent. O sa-i incurce putin ca spun asta aici, dar cred ca daca fiecare om care ajunge in Delta face de-o fapta buna, cheltuindu-si banii intr-o forma in care sa-i ajute pe localnici fara sa strice mediul, dar avind experiente memorabile, Rowmania isi duce mesajul si mai departe.

Si morile alea de vint in care autoritatile spun “da, aveti dreptate, dar stiti ca la noi e putin altfel” ca sa incerce sa nu miste lucrurile pentru ca asta ar insemna batai de cap in plus, morile alea de vint o sa inceapa sa se invirta tot mai repede si o sa produca lucruri frumoase pentru toata lumea.

Aici gasiti detalii despre Rowmania. Poate ne vedem cit mai multi la anul la festival, la sfirsitul lui august.

 

 

2193
memobottleGadget: cea mai cool sticla de apa din lume – memobottle

Gadget: cea mai cool sticla de apa din lume – memobottle

pina acum preferata mea era sticla de la aqua carpatica pentru ca iti da confortul ca si cum ai bea dintr-un pahar.

acum am gasit aceasta sticla care se numeste memobottle, e plata, poate fi de format a4 sau a5, intra in mapa de birou. costa 20 de dolari, e refolosibila si poate fi cumparata de aici

 

 

 

2993
brazucao minunata lectie de parenting: munca pentru o minge

o minunata lectie de parenting: munca pentru o minge

O poveste despre parenting. Faptele.

Radu are 9 ani, face scrima, e talentat, a luat si premii, e ambitios si a  invatat de la antrenamentele de sport ca trebuie sa muncesti ca sa ai succes.

Parintii lui sunt oameni cu cariere frumoase care pot sa-i ofere orice isi doreste, doar ca prefera ca, in loc sa-l rasfete, sa-l invete valoarea muncii si a banului.

Radu isi doreste foarte mult o minge de fotbal care costa citeva sute de lei (mai exact o minge Adidas, Brazuca, mingea oficiala de la campionatul mondial care tocmai s-a incheiat).
N-ar fi o problema pentru tatal lui sa i-o cumpere, dar i-a propus ca, pentru minge, sa faca o fapta buna, sa ajute pe cineva, sa “munceasca” cum poate el undeva.

Cum tatal  lui este Tiberiu Mercurian, cel care scria aici despre plasarea inteligenta de produse in piesele de teatru si e  unul dintre putinii oameni care fac sales pentru cultura & sport  (adica isi pune curajul si perseverenta in cautarea sponsorilor), iar printre clientii lui se afla Festivalul International de Teatru de la Sibiu sau Festivalul de teatru independent de orice- Undercloud,  Radu a mers citeva zile la Undercloud sa ajute cu ce poate el.

Va avea din partea tatalul lui un fee zilnic, pentru cite zile ajuta, iar la sfirsit va fi evaluat de membrii adulti ai echipei din care face parte si, daca primeste note bune, mai primeste o suma de la tatal sau. Suficient cit sa-si ia singur mingea pe care si-o doreste.

Chris Simion (directorul festivalului) si Carla Teaha (directorul executiv) s-au gindit sa-i dea un”job” foarte special: a fost cel care a anuntat inaintea fiecarei piese ca spectatorii trebuie sa-si inchida telefoanele mobile.

*

L-am vazut pe Radu in fiecare seara urcind pe scena sa-si spuna monologul: “Buna seara. Sunt Radu si in calitate de voluntar, va rog sa va verificati telefoanele mobile daca sunt puse pe silent. va multumesc si va doresc vizionare placuta.” Fara nicio exceptie, in fiecare seara toata lumea l-a ascultat cu atentie si l-a aplaudat generos.

In prima zi a spus textul citindu-l de pe o coala mare, cu vocea usor tremurinda; avea emotii. Aseara in penultima zi de festival a vorbit fara microfon cu voce super puternica la un spectacol in aer liber. Intre aceste doua “performante” in spatiu public, Radu a prins curaj, incredere, si-a facut prieteni noi (l-am vazut salutindu-se in sala cu spectatori pe care-i revedea la show-uri pentru ca erau fani de teatru) si-a asistat la multe spectacole fiind barometrul perfect pentru “burtile” din spectacole.

***

P.S. Sunt foarte mindra ca ma pot numara printre prietenii lui Tiberiu Mercurian, desi il mai necajesc din cind in cind :), pentru ca e un om tare fain (are educatie germana,apropo). Imi place foarte mult felul in care a decis sa-l ajute pe fiul lui sa aiba mingea pe care si-o doreste, cum imi place felul in care are incredere in copiii lui (aveau voie sa se joace oriunde in raza lui de actiune in curtea de la MTR, dar daca se auzea un anume semnal sonor prin care-i chema, un semnal cunoscut doar de ei, apareau amindoi – Radu mai are o sora mai mica – in citeva clipe linga tatal lor)

fotocover shutterstock

2756
michelle williamsMichelle Williams in campania Louis Vuitton

Michelle Williams in campania Louis Vuitton

pentru al treilea an consecutiv, actrita Michelle Williams e imaginea campaniei de toamna pentru Louis Vuitton

acum sub indrumarea noului director creativ al companiei, domnul care a petrecut o vreme la Balenciaga (a fost numit creativul casei cind avea doar 25 de ani), Nicolas Ghesquiere.

 

 

1887

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!