istoria din spatele stirii “se-nchide Tabu” la Optimism 2010

Miine, 9 aprilie 2010, de la ora 15.30 dezvalui pentru prima data istoria din spatele stirii “se-nchide tabu”.

n-am comentat pina acum nimic despre plecarea revistei Tabu din trustul Catavencu. O voi face miine pentru ca organizatorul Optimism 2010, Cristi Manafu, care stie o parte din ceea ce am trait in zilele respective, m-a rugat sa descriu filmul zilei de 20 octombrie, ziua in care am aflat – din nimic care sa ne faca sa banuim asta – ca Tabu nu va mai fi.

m-am gindit sa vorbesc despre mai mult de atit, asa ca iata ce va contine povestirea mea:
cum am aflat vestile rele,
cum am controlat damage-urile de imagine si ce greseli am facut in managerierea echipei
cum s-a regrupat emotional echipa
cum am facut o editie noua tabu cu gindul ca, daca e ultima, sa fie cea care sa insemne cel mai mult pentru noi

si, desigur, ce am invatat eu din toate astea… (aici va dau un hint, din zilele alea am inceput sa-l iubesc si mai tare pe Cornel Ilie de la Vunk, dar desigur el va afla asta tot acum)

mai am doua invitatii disponibile, daca doriti sa participati miine la Optimism 2010 puteti sa va inscrieti aici cu un comment.

Optimism 2010 are loc la Howard Johnson, este organizat de Evensys si Gusto. Inscrierea participantilor incepe la ora 13.00. ceilalti speakeri ii gasiti aici.

P.S. Este singura data cind voi povesti/comenta ce s-a intimplat atunci. asa ca daca aveti intrebari va astept la Optimism 2010.

2882

se redeschide Fotocabinet

se redeschide fotocabinet. pe lipscani.
si incepe cu o expozitie foarte speciala, un proiect patronat spiritual de andreea berecleanu. vernisajul miine la ora 20.00

see you there

1128

Zgomote – Povestirea pe care n-am sa o scriu vreodata…

…sau cum puteti sa stati in casa mea o saptamina

Daca as avea un milligram din talentul lui Raymond Carver as scrie o povestire care s-ar numi Zgomote.

*

Ar fi despre o tinara care incepe sa auda zgomote ciudate in garsoniera de deasupra ei.
As descrie zgomotele crescind tensiunea… mai intii sunete de pahare care cad si se sparg, peste citeva zile zgomote mai puternice, ca de mobile rasturnate.

Din cind in cind, de sus, s-ar auzi televizorul. Pe un post de stiri. Semn ca evenimentele din casa de deasupra s-au mai linistit.

Dar cind linistea ar parea solida, s-ar auzi din nou zgomote dure; bara de fier care se loveste de dusumea cu toate vibratiile pe care le da ecoul din tavan si din structura materialului din care e facuta bara.

Tinara s-ar enerva si-ar gindi lucruri rele (linistea ei pretioasa e tulburata acum de zgomote dubioase), dar curiozitatea ei ar creste: “deasupra statea o pensionara… n-am mai vazut-o de ceva vreme… cine oare s-a mutat de face asa de multa galagie?”

Intr-o dimineata ar auzi rostogolindu-se pe scari ceva metalic, provocind un zgomot asurzitor. Nervoasa ar parcurge holul in viteza si – ar deschide usa cu un arsenal de vorbe cetatenesti pregatite.

Pe scari ar vedea-o pe doamna A. adunind cu grija gunoaiele rasturnate odata cu galeata pe care vroia sa o coboare in pasi mici si mult prea lenti, catre tomberonul din curte.

A. ar purta o basma portocalie ca sa-si ascunda calvitia de la chimioterapie, ar avea cu 15 kg mai putin si gesturile ei ar fi stingace si tremurinde.

*
n-am niciun pic din talentul lui Carver si n-am sa pot scrie niciodata povestirea asta, dar daca va simtiti mai talentati decit mine si promiteti sa scrieti ceva care sa RAMINA, va pot lasa sa locuiti in garsoniera mea o saptamina.

1937

Vom mai iubi la batrinete?

Vom mai iubi la batrinete? In sensul cel mai direct al iubirii: fluturasi in stomac, tremur de emotie la gindul revederii, dorul etc etc…

Dupa 40 – 50 – 60 de ani, ba chiar dupa 70 de ani, voi mai pastra in noi prospetimea de a ne bucura in orice clipa de suspance-ul seductiei, de tensiunea energiilor sexuale dintre doi potentiali parteneri?

Sau, pentru ca stim foarte bine cum e dansul asta, nu vom mai pune tensiune/energie/spirit suficient(a) in pasii si gesturile noastre.
Sau, pentru ca am “furat-o” de multe ori, ne vom resemna, aparindu-ne de orice ne iese in cale.

*
Din ce inaintam in virsta, simtim ca in mintea noastra am ramas ca la 20 de ani, chiar daca trupul nostru incepe sa raspunda cu intirzieri de milisecunde la solicitarile gindurilor noastre.

Dar stim ca milisecundele astea se vor face secunde cindva, apoi minute; cindva vor deveni ore, zile, ani…
Si, banuim, ca distanta intre gind si fapta va ajunge cindva asa de mare incit nu va mai fi dusa la bun sfirsit. “la c(ar)e bun?!”

*
Sunt fascinata de gindul posibilitatii unei indragosteli profunde, unice, la o virsta la care instinctul – reflexul format in ani – ne-ar tine departe de aruncatul in gol cu capul inainte.

Si cum sa fie iubirea asta ca sa nu para trista? Sau, mai exact, ca sa nu fie trista.

*
Mi-am adus aminte de gindul asta al iubirii la o virsta la care presupui ca nu se mai iubeste, citind Batrini indragostiti de Alasdair Gray (o carte care urmeaza sa apara la Ed. Polirom).
Pe aceeasi tema, Jurnalul unui batrin amant, Marcel Mathiot(Ed Humanitas)

1880

De Pasti – Doamne Doamne nu da cu parul, dar…

mi-am promis ca in primele doua zile ale acestei vacante de Pasti ( noi avem liber de vineri pina luni, inclusiv) voi sta in hamac la soare, nu voi rosti niciun cuvint, nu voi deschide calculatorul, nu voi raspunde la telefon si voi lenevi ca o pisica alintata.

Zis si facut. Am impachetat bagajele pentru plecat la loc linistit cu soare si hamac si, pe ultima suta de metri, am facut o escala la Egoist Wellness pentru o ora de masaj si inca una de gimnastica medicala. Sa mai rezolvam un pic din tensiunea dintre omoplati obtinuta din multele ore de stat pe scaun la computer.

*
Si-am intrat pe miinile Ralucai. Pe cuvint ca avea niste miini f fine si f delicate si mi-a plct f mult la masaj chiar daca imi apasa pe niste puncte care pareau ca-s pietricele printre omoplatii mei, asa se auzeau cum plezneau.

Toate bune si frumoase, numai ca la 5 ore dupa gimnastica mea, nu ma mai puteam misca deloc.
Tricoul parea ca lasa o tona pe umerii mei, hamacul era precum cutitele fachirilor.

*

Prima noapte a fost un cosmar. Am dormit in pozitie aproape verticala, intre multe perne care – obligatoriu!!! – nu aveau voie sa-mi atinga omoplatii.

Dimineata totul a devenit o cursa cu obstacole. Ma durea (ma mai doare inca) fiecare muschiulet care are o cit de mica legatura/conexiune cu spatele.

Spalatul pe dinti? – mai greu decit decatlonul la olimpiada.

Imbracatul? – 1000 de metri garduri cu tzepi. (stiu, nu s-a inventat proba asta, dar o cunosc eu pe pielea mea. Habar nu aveti citi muschi se pun in folosinta cind se incheie un sutien!)

Mincatul? – maraton curat ( supa la cana, ca sa nu fac un traseu prea lung – dus intors – cu lingura )

Legatul sireturilor? – “Ce vrei ca sa ma legi? Dau orice! Hai te rog. Te rog foarte mult”

Acum cind miscarea degetelor nu mai pare ca-mi zdruncina ceva din creieras, ma gindesc ca aceasta suferinta in vacanta de Pasti e un semn de la Doamne Doamne pentru cine stie ce nefacuta am facut 🙂

*
Aaa, o parte din pietricelele dintre omoplati au plecat de acolo, dar pe bune daca nu as fi putut dezvolta o relatie de prietenie cu ele… puteau sa fie si ele mai prietenoase si mai politicoase la plecare.

Vestea nashpa e ca tre ma mai duc la Raluca, sa mai executam o tura de masaj si gimnastica medicala 🙁

P.S. Scriu asta din hamac. nu mai e soare si e racoare, dar… mai am o zi de vacanta.

2230

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

1476

stire: “elena udrea divorteaza” – ajutor pt colegii jurnalisti

stirile despre divortul (posibil, speculativ etc) al elenei udrea sunt ilustrate pe net cu fotografii dintr-un pictorial tabu, din februarie 2008. (la link gasiti si un interviu care la vremea respectiva a facut multe valuri)

pentru buna informare a colegilor mei jurnalisti iata creditele acelui pictorial (adica oamenii care au muncit pentru realizarea acelor fotografii). ma gindesc ca e un prim pas sa invatati sa citati sursa

pictorial: Adriana Tudorache
fotografii: Cosmin Gogu
machiaj: Doinel Ungureanu
coafura: Adrian Perjovschi
productie: Cristian A. Petrescu

iata si fotografiile ca sa le recunoasteti cind vi le ofera vreun editor foto drept new entry-uri.[gallery]

2278
sandra-480-300x199grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

people si us weekly au iesit pe piata cu aceeasi coperta cu Sandra Bullock.

motiv pentru blogul de media de la New York Times sa intre in culisele realizarii copertelor pentru revistele people

iata fragmentele mele preferate, de citit printre rinduri 🙂 (declaratiile ii apartin directorului de fotografii US Weekly, Brittain Stone

“The requests for covers we get are, ‘Let’s get her sad, but pretty.’ Or, ‘We need her looking strong and confident, but a little damaged,'” Mr. Stone said. “You have these incredibly subjective things you have to look for — you’re trying to convey these moods you’re planting on top of these celebrities.”

“The more aggressive approach for People would have been, essentially, to buy out all those sets, buy out the junkets,” Mr. Stone said, “but at that point they would have been spending upwards of, maybe, six figures for something like that.”

1240

Erykah Badu Window Seat – naked:)

pentru ca tot pregatim un mega concurs /eveniment ( a inceput un teasing in care va intrebam daca aveti curajul sa va expuneti pielea in public), iata un minunat clip cu Erykah Badu care isi da jos hainele… cu mesaj.

are 3 copii acasa, niste multi ani in dotare si s-a dezbracat intr-un videoclip.

mi se pare f f cool.

abia la sfirsitul videoclipului intelegeti de ce s-a dezbracat la locul unde a fost omorit Kennedy… dar merita sa va uitati pina acolo:)

Erykah Badu – Window Seat (Official Video) She Gets Butt Naked In The Video!

1423

Hugh Jackman in reclama Lipton Ice Tea

ca sa mai spunem cu toatele uitindu-ne la Hugh Jackman inca o data “ahhhhhhh”.
desigur insotit de “ce buuuuuun actor e!”

*
si sa stiti domnilor ca gindim “bun=complet=talentat”

2856

Draga Marius Manole…

Dupa cum stii te-am vzt in seara asta in Oscar si Tanti Roz. A fost un pic cam lunga piesa, dar…

In primele 10 minute imi venea sa ma urc pe scena si sa bag mina in parul tau, cu gestul ala timpit pe care-l fac adultii ca sa-si arate dragostea pentru copii: ciufulindu-le bretonul.

Mai tirziu, imi venea sa ma urc iara pe scena si sa-ti spun ca daca e nevoie te apar eu de fantome, te iau la mine acasa.

Si, si mai tirziu, cind stiam ca vine sfirsitul mi-am spus mie: “Las ca vin aplauzele si se termina totul. N-are cum sa moara ca o sa iesim noi la bere… si o sa ne distram …”
Ca acu’ vreo 2 ani cind interpretai cu Afrim intr-o circiuma rolurile voastre din Luna Verde…

Am plecat pe jos catre casa si-am oftat tare si des. M-am gindit ce as fi facut eu cu textul asta. In toate variantele din mintea mea, tu erai Oscar si Dna Pellea era Tanti Roz.

Aaa, si m-am mai gindit ca n-am mai scris de multa vreme de tine la revista. Mi-am promis ca o sa recuperez.

Da’, ma rog, vorbim la telefon pentru asta:))

*
Marius Manole joaca la Teatrul Bulandra rolul copilului Oscar in virsta de 10 ani, in piesa Oscar si Tanti Roz (dupa cartea omonima a lui Eric Emmanuel Schmitt pe care va rog din suflet sa o cititi, a aparut la Humanistas)

ricky martin gay… milioane de fane ofteaza, plus managerul:)

nu stiu ce l-a facut pe ricky martin sa declare tocmai acum ca e gay.
imi imaginez ca a fost o disputa intreaga cu managementul lui pentru ca e o informatie care n-ar fi trebuit sa iasa la suprafata. ataca numarul de fane din dotare, ataca business-ul.

dar cum am scris de f multe ori despre comunitatea gay si pentru ca stiu cit de important e pentru ei cind unul de-al lor – figura publica – isi recunoaste identitatea sexuala, pun mai jos un fragment din declaratia lui ricky martin, postata pe blogul sau.

*
acum un an, cind faceam un interviu cu unul din membrii importanti ai comunitatii gay, Tudor Kovaks, m-a socat un detaliu. pentru ca ei nu pot sa-si manifeste iubirea in public prin gesturi marunte (luatul de mina, o mingiiere pe strada, un zimbet cu subinteles intr-un context care sa insemne ceva pt ei), relatiile dintre gay sunt precum caramizile fara mortar, intr-un echilibru precar.
construiesc pe emotii, dar le lipsesc legaturile dintre ele.

*

If someone asked me today, “Ricky, what are you afraid of?” I would answer “the blood that runs through the streets of countries at war…child slavery, terrorism…the cynicism of some people in positions of power, the misinterpretation of faith.” But fear of my truth? Not at all! On the contrary, It fills me with strength and courage. This is just what I need especially now that I am the father of two beautiful boys that are so full of light and who with their outlook teach me new things every day. To keep living as I did up until today would be to indirectly diminish the glow that my kids where born with. Enough is enough. This has to change. This was not supposed to happen 5 or 10 years ago, it is supposed to happen now. Today is my day, this is my time, and this is my moment.

These years in silence and reflection made me stronger and reminded me that acceptance has to come from within and that this kind of truth gives me the power to conquer emotions I didn’t even know existed.

What will happen from now on? It doesn’t matter. I can only focus on what’s happening to me in this moment. The word “happiness” takes on a new meaning for me as of today. It has been a very intense process. Every word that I write in this letter is born out of love, acceptance, detachment and real contentment. Writing this is a solid step towards my inner peace and vital part of my evolution.

I am proud to say that I am a fortunate homosexual man. I am very blessed to be who I am.

2331

Castigatori Premiile Gopo 2010. favoritii mei in top:)

acum ca a cistigat Politist Adjectiv toate premiile mari la Gopo si-a luat si Vlad Ivanov premiu, pot sa dorm linistita:)

*
iata cistigatorii:

Cel mai bun film: “Politist, adjectiv”
Cea mai buna regie: Corneliu Porumboiu pentru filmul “Politist, adjectiv”
Cel mai bun actor intr-un rol principal: Dragos Bucur pentru rolul din “Politist, adjectiv”
Cea mai buna actrita in rol principal: Hilda Peter pentru rolul din filmul “Katalina Varga”
Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu pentru filmul “Politist, adjectiv”
Premiul publicului: Filmul “Amintiri din Epoca de Aur”
Premiul pentru intreaga cariera: Draga Olteanu Matei
Premiul pentru “Tanara speranta”: Andreea Bosneag pentru rolul din filmul “Cea mai fericita fata din lume”
Cel mai bun scurt-metraj: “Nunta lui Oli”
Cel mai bun actor in rol secundar: Vlad Ivanov pentru rolul din filmul “Politist, adjectiv”
Cea mai buna actrita in rol secundar: Luminita Gheorghiu pentru rolul din filmul “Francesca”
Cel mai bun montaj: Ludo Troch – CONCERTUL
Cel mai bun sunet: Dana Bunescu, Cristinel Sirli – Amintiri din Epoca de Aur
Cea mai buna scenografie: Cristian Niculescu – filmul Concertul
Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura: Michelle Constantinides, Dana Busoiu, Catherine Crassac, Adelina Popa- fimul Concertul
Cel mai bun film documentar: Lumea vazuta de Ion B.

ce am votat eu gasiti aici. (am stat bine, sunt majoritara:) )

2026
philip-roth-533interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

o jurnalista italiana l-a intervievat recent pe Philip Roth despre noua sa care tradusa in italiana.
dupa ce au vorbit despre sex si cind de dura e relatarea iubirii trecute de o anumita virsta in cartea lui roth, jurnalista l-a intrebat despre opiniile sale critice la adresa lui obama, citind un interviu pe care-l acordase unui italian.

roth a negat ca ar fi acordat interviul si a inceput sa faca research pe net despre domnul care sustinea ca l-ar fi intervievat. a mai descoperit via facebook si un interviu cu grisham, cu aceleasi declaratii turbate si a mers mai departe pe firul cercetarii.

si-a rugat agentul de presa sa vorbeasca cu agentul lui grisham. dupa cum banuia, nici grisham nu acordase niciun interviu jurnalistului italian.

acum scandalul e in floare, revistele care au publicat interviurile au facut mea culpa, le-au scos de pe net si au publicat scuze intervievatilor.
domnul jurnalist e insa de negasit…

in caz ca vreti sa-l cautati se numeste Tommaso Debenedetti.

*
l-am iubit pe Roth pentru incrincenarea cu care a vrut sa-si faca singur dreptate. povestea pe larg in NEW YORKER

mi-ar placea, de dragul meseriei asteia, sa existe oameni care sa faca asta si in romania.

am si eu citeva banuieli asupra unor interviuri facute din condeiul imaginatiei cu cine stie ce vedeta locala sau nu…

1734

tandrete

stiu ca ma repet si ca nu are legatura cu vremea de afara, dar…vine primavara.
e in aer.

mike, pisoiul minune, vedeta intr-un tabu acum citeva luni, si-a gasit o iubita. kitty.

mike a ala tarcatul, sa fim intelesi.
daca isi largeste familia, ma inscriu pe lista pentru un pui.
chiar daca stiu ca nu mai am voie la niciun pet pentru ca… i-am chinuit pe toti cei pe care i-am avut in dotare:P

2029

Premiile Gopo 2010 – ce am votat.

ca in fiecare an, am prestat si acum pentru premiile Gopo cu votul meu. subiectiv desigur. ca toate voturile/verdictele cind e vorba de o forma de arta, oricare ar fi ea.

cum regulamentul imi permite sa fac publice alegerile mele, iata-le:

FILM – POLIŢIST, ADJECTIV

REGIZOR – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

SCENARIU – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTOR PRINCIPAL – FLORIN PIERSIC JR.
-
CĂLĂTORIA LUI GRUBER

ACTRIŢĂ PRINCIPAL – HILDA PÉTER
-
KATALIN VARGA

ACTOR SECUNDAR – VLAD IVANOV
-
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTRIŢĂ SECUNDAR – TANIA POPA
-
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

CEL MAI BUN DOCUMENTAR – Lumea vazuta de Ion B

TINARA SPERANTA – Diana Cavallioti

muzica, make-up, scenografie, montaj – Concertul
costume – Calatoria lui Gruber

miine e Gala de decernare a premiilor si vom afla cistigatorii Gopo 2010.

*

desigur, eu inca nu m-am hotarit cu ce ma imbrac:)

2081

plimbare de primavara

la 2 pasi de primavara.
o sa apara curind fluturasii. prin copaci sau prin stomac. si va fi vreme de plimbare.

We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park.

citatul asta imi pare cea mai frumoasa descriere a unei relatii. ii apartine lui Joan Didion si face referire la sotul ei, John Gregory Dunne. apare in cartea The year of magical thinking (cartea nu a fost tradusa la noi)

la plimbare, deci:)

1580

I love your smile

am lenevit toata ziua. am stat in pat si mi-am imaginat lucruri dintr-o lume perfecta.
apoi am mincat fistic. mai incolo piersici si, spre seara, pepene galben.

cam pe atunci mi s-a facut dor de Amelie Poulain. si-am revazut filmul.

dupa care Adriana mi-a trimis via facebook clipul asta.

a venit primavara:)

1824

Steaua lui Dennis Hopper

ieri pe Walk of Fame a aparut o stea cu numele lui Dennis Hopper.
actorul, acum in virsta de 73 de ani, bolnav de cancer la prostata in faza terminala, si-a privit steaua dintr-un scaun cu rotile.

pe cind vorbeau invitatii despre cariera lui spectaculoasa (peste 100 de filme), un autobuz cu turisti a trecut pe linga bulevard. ghidul autobuzului a strigat la microfon “Te iubim Dennis”.

*
mor de dragul momentului asta, aparut ca de niciunde. un om asa frumos ca hopper are nevoie, in momente din astea foarte grele, de bucurii pure. neregizate.

si un pic de patriotism local: hopper e un foarte mare fan al bucurestiului, cind a fost aici la filmari l-a fotografiat din toate unghiurile si a scos o carte care se numeste Bucharest Nights

1342

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!