Breakfast at Tiffany’s, Theatre Royal Haymarket, London

pentru mine Breakfast at Tiffany’s are eleganta lui Audrey si finetea frazei lui Capote.
adica imi place nuvela lui Truman Capote (care initial a fost publicata in Esquire) mult mai mult decit filmul, dar Holly Golightly nu poate sa aiba alt chip decit cel al lui Audrey Hepburn.

probabil ca mine sunt foarte multi, iar englezii care au pus in scena textul au riscat multicel. s-au descurcat insa bine pentru ca au stiut cum sa-si promoveze show-ul (si Holly, si William au momente de nuditate completa).

am vazut miercuri seara Breakfast at Tiffany’s la Theatre Royal Haymarket. piesa e una dintre atractiile sezonului in Londra, a avut premiera in urma cu 3 saptamini si are deja foarte multe cronici in marile lor ziare.

n-am avut voie sa facem foto asa ca nu pot exemplifica cele ce le voi scrie: productia a excelat la capitolul scenografie si decoruri.
fara sa fie extravaganta, ba chiar minimalista (cu doua schele care imitau scarile cladirilor vechi), scenografia a fost super personaj in piesa; a adus dinamism, a facut foarte rapida trecerea de la o scena la alta, de la un cadru la altul.

actrita din rolul principal (Anna Friel) s-a facut blonda cu de la sine putere si perceptia mea, influentata desigur de Pop Icon-uri, a fost ca Holly a ajuns un fel de Marilyn-o-cauta-pe-Madonna-ca-sa-o-intilneasca-pe-Audrey.
*
Iat-o pe Anna Friel pe vremea cind era bruneta


*
Olivia (gazda noastra la piesa asta) spunea ca l-au facut pe William un personaj mai slab decit in carte. Cind am ajuns acasa am recitit putin din cartea lui Capote si mi-am dat seama ca nu aveau cum sa puna finetea frazei lui Capote in rolul tinarului Josep Cross (pe care l-ati vazut la cinema in Milk alaturi de Sean Penn, era frumuselul Dick Pabich). Capote scria incredibil, pur si simplu.

Pe mine m-a deranjat insa adaptarea, pentru ca au pastrat rolul povestitorului suprapus peste cel al lui William. Cartea e scrisa asa, dar povestirea la persoana a III-a in teatru mi se pare too old.

*
dar la capatul zilei (si al piesei) a fost o experienta dragutza. mult deasupra majoritatii pieselor care se joaca la bucuresti.

*
later edit: am descoperit pe net fotografii cu Anna blonda

2345

Undercover – The evolution of underwear

stiu ca lenjeria e o tema recurenta pe blogul meu si ca am scris de destul de multe ori despre chiloti, dar la expozitia Undercover – The evolution of underwear de la The Fashion & Textile Museum, London, nu m-am dus la initiativa mea, ci invitata. 🙂

a fost super spectaculoasa si educativa.

sa incepem cu cel mai dragalas dintre exemple

si sa continuam cu corsete nu inainte de a scrie cite ceva din ce am invatat la fata locului:

Primul corset a fost inventat, cu scop medical, de o doamna pe nume Gaches Sarraude. In 1905 era deja folosit in toata Europa pentru ca punea in evidenta “S”-ul de vioara al trupului feminin.

in 1910, americanca Mary Phelps Jacobs frustrata de corsetul pe care era nevoita sa-l poarte a inventat bustiera care a devenit atit de populara printre prietenele ei, incit in 1914 si-a patentat inventia pe care a vindut-o pt 1500 de dolari catre Warner. In timpul razboiului Warner a vindut bustiere de peste 15 mil de dolari:)

anii 50 sunt cei ai sutienelor pin up, in anii 60 apare Wanderbra, in anii 70 apare sutienul care sa para ca nu porti sutien (da, stiu, doar noi femeile am dori asa ceva), anii 90 sunt anii push up, iar anii 2000 sunt The Bra Wardrobe (adica femeilor nu le mai e de ajuns un singur model, vor o intreaga garderoba de sutiene)

1755

londra de saptamina asta (part 1)

londra, acum 3 zile, pe limba mea…

Laurence Olivier impreuna cu fiica lui cea mare

… tot Olivier, de data asta cu mezina

Marianne Faithfull, cind era Bardot a lor

*Foto din expo Private Places, Public Faces

*
sah in trafalgar square…

… cu piese de 2 m inaltime parte din proiectul “The Tournament” Giant Chess by Jaime Hayon in London Design Week

*

am fost la londra intr-un press trip legat de un produs cosmetic care se va lansa in decembrie in romania si pe care eu l-am testat deja:) excursia a mai inclus inca o expo de senzatie (Undercover – The evolution of Underwear) si o piesa de teatru dupa un text faimos (Breakfast At Tiffany’s), despre care scriu insa separat pentru fiecare.

zilele la londra s-ar rezuma asa: science & arts & beauty.
fix pentru sufletzelul meu.

*
multzam olivia & corina & dana.

P.S. I love you, too.

1636

femei vs barbati

cind ma pregateam pentru cannes (rochii pt covorul rosu, pantofi si alte asemenea) un prieten m-a zis ca vazutul unei premiere la Cannes ar putea fi echivalentul unei finale de Champions League, in lumea barbatilor.

saptamina asta am fost intr-unul dintre cele mai tari laboratoare din lume in care se inoveaza compozitia cosmeticelor, sampoanelor, vopselurilor de par.
m-am gindit ca asta ar trebui sa fie ca o vizita la fabrica ferrari in lumea barbatilor.

cum a fost la londra de data asta, ce expo am vzt si, mai ales, ce teatru am vzt, povestesc mai pe seara. acum ne pregatim de finala la bcr open romania. unde ducem in vizita noile mele cizme ecco.

1176

mingi noi

Octav Moga, unul dintre cistigatorii concursului cu bilete la BCR OPEN, a facut peste 150 de fotografii la prima sa experienta pe o arena de tenis.

le gasiti aici

1250

BCR Open – culisele retragerii lui Andrei Pavel

astazi a fost meciul de retragere al lui Andrei Pavel, o gala festiva cu Ivanisevic special guest star, plus Holograf si Loredana (cam de nunta cumva) pe teren sa-i cinte tenismenului.

ok, asta ati vazut la tv, dar in tribune au fost si parintii lui.

*
tatal lui m-a emotionat cel mai tare. a plins mult in prima parte a ceremoniei cind rulau pe un ecran toate momentele importante din cariera lui Andrei. si-si stergea lacrimile cu podul palmelor, acoperindu-si ochii in intregime. barbateste, la vedere. plingea cu mindrie.

la sfirsit a prins una dintre mingiile semnate de Andrei. ar fi putut sa o dea altcuiva, pentru ca Andrei e fiul lui si ii poate semna orice minge, dar a luat-o ca pe un dar pretios si si-a asezat-o in poala. mingea de la meciul de retragere.

*
in vip lounge, dupa meci, Ivanisevic se poza cu toata lumea. Bogdan Enoiu, agitat, il urmarea indeaproape gata sa-i faca pe plac cu orice dorinta avea. soferii se pregateau sa-l duca la hotel, Ivanisevic ceruse o bere, domn Enoiu o aducea personal. nu mai era big boss-ul turneului, era … cel din conversatia asta.

– Dar cånd erai mic şi jucai tenis, te visai noaptea campion?
– Da. Mă visam în fiecare noapte campion. Şi-acum mă mai visez.
– Şi-atunci te-ai implicat în turneul de tenis pentru că era lumea la care visai?!
– Da. Aşa este.
– Tu, de fapt, ţi-ai împlinit un vis din copilărie.
– Da. Ai sesizat corect. Şi cu Hagi (nota mea. spectacolul de retragere al lui Hagi) la fel a fost.

dintr-un interviu pentru Tabu, septembrie 2008

2430

amintiri (reale) din epoca de aur … la studio

simbata 26 sept, cinema studio ora 9.30 oamenii stateau la coada pentru bilete la film.
rula Amintiri din Epoca de aur, iar asta m-a facut sa zimbesc.

o parte din spectatori au intrat fara bilete, fiind invitatii tabu sau ai echipei de filmare.
printre ei actorul Claudiu Istodor, dar si un domn la 50 si ceva de ani cu o veste de jeans peste o camasa alba, insotit de o doamna timida.
– Sunt din partea echipei de filmare, a zis si s-a indreptat catre domnisoara care avea lista de invitati. Am jucat in filmul asta.
– Ati jucat in film?, intreb eu neincrezatoare.
– Da. Sunt politistul. Dar astazi mi-am uitat uniforma acasa, a ris timid dar cu bucuria ca a facut ceva special.

Nu stiu daca era actor cu acte, dar mi-a placut tare ce mindru era ca fusese politistul intr-unul din filmele din proiectul Amintiri din Epoca de aur.

*
– Eu i-am pus filme generalului Stanculescu. A vazut de multe ori Dorian Gray, ca era cu prostii. Si filmul ala cu piticul, dar nu mai stiu cum il chema.
– Aici in sala? Si vedea doar el sau avea invitati?
– El vedea, ii dateau aia pentru ca datea multi soldati pentru filmele lor. In sala mica. Odata am dat film si pentru ambasadorul Statelor Unite. Un baiat finut. A vazut Mihai Viteazu, copia buna, nu aia care a rulat in cinematografe. Stii cum se vedea?! Mamaaaaaaaa, aveau cardinalii aia niste uniforme, straluceau de parca erau din aur.

Tanti Nutzi da filme la cinema Studio de aproape 50 de ani. Saptamina viitoare o scot la cafea.
“Am fost odata si la o emisiune la radio. Aia a fost cea mai tare. ‘Extraordinara viata a proiectionistei Nuti Ciocan’, asa au zis. Care extraordinara? Am stat aici si am dat filme.”

1895

exclusiv kinodiseea: lectia de actorie cu Maria Dinulescu si Laurentiu Banescu

in festivalul kinodiseea -primul festival international de film pentru copii din romania – au fost o serie de workshopuri destinate cresterii creativitatii copiilor. printre ele si un atelier de actorie.

cum eu nu eram in tara, am rugat-o pe mihaela iancu (pe care o puteti citi si pe liternet cu o rubrica saptaminala, Drumul spre oz) sa mearga la un atelier de actorie pentru copii si sa descrie o secventa de acolo, special pentru blogul meu.

faceti deci cunostinta cu Matei si Malina, vedete in citiva ani:)

*

Matei e un ghem de zulufi castanii, doi ochi caprui migdalati si obraji plini. Cand afla ca trebuie sa repete scena singur, buzele lui cad subit din zambetul larg intr-o linie plata. E pedepsit pentru ca nu a fost atent la actiunea fetelor incheiata ceva mai devreme. Tocmai el, care era regizorul lor. Asa ca acum va fi actorul, iar Malina, una dintre fetite, va fi regizoarea.
– Tu esti hotul, ii spune ea pe un ton autoritar. Atentie, trebuie sa faci roata, spagatul si alte lucruri mai complicate.
Matei incearca sa intervina. Malina i-o taie scurt.
– Fara comentarii, eu vorbesc.
Ceilalti copii izbucnesc in ris, Matei nu intelege.
– Te rog sa-l faci sa inteleaga, ii cere Maria Dinulescu, unul din trainerii atelierului.
– Atentie, pentru tine, elixirul e o comoara adevarata. Tu trebuie sa faci miscari din alea, extrem de…
– Complicate, pricepe Matei.
– Da, adica sfoara, spagatul…
Se urca linga el pe scena.
– Astea sunt firele electrice, zice ea si atinge cu varfurile picioarelor linii invizibile pe podea. De exemplu, faci pac-pac-pac (adica pasi laterali) si pac (cade in spagat). Vin garzile. Trebuie sa scapi si dupa aia sa spui “Sunt un mare fraier.” Merci.
Iese triumfatoare de pe scena, iar copiii o aplauda.

Matei se pregateste cu Laurentiu Banescu, cel de-al doilea trainer. Pentru Malina, e un fel de spectacol mut in care vede doar aratatorul lui Laurentiu descriind traseul, escaladarile lui Matei pe scaune pana la tron si pasii de hot. Intervine.
– Poti sa pasesti si asa – adica incrucisand picioarele.Ca sa pari mai hot, te rog.
Incepe actiunea. Matei pleaca din dreapta scenei. Are de trecut un scaun pe post de fereastra. Se suie pe suportii lui si ajunge pe cealalta parte. Nu-l scapa din ochi pe Laurentiu. Scoate din buzunar o pereche de ochelari de vedere. Lentilele mari si rotunde il fac mai adorabil decat e. Toti rad. Paseste cum stie el, se urca pe scaune, ia elixirul, coboara, trece printre firele invizibile si ajunge iar la fereastra impovizata. E mereu cu ochii catre Laurentiu care il priveste incurajator de pe margine. Matei ia ochelarii şi îi scapă pe jos într-un gest care s-ar fi vrut spontan, dar pe care il face cu atata grija incat copiii explodeaza in rasete. Se preface surprins de stangacia lui.
– Ni-no, ni-no, ni-no, porneste Laurentiu o alarma si toti copiii il imita.
Matei trece si de ultimul obstacol.
– Replica, spune Maria.
– Sunteti niste fraieri, asa mi-a spus el sa zic, il paraste pe Laurentiu.

Sala e distrata. Secventa se reia. Malina se urca pe scena pentru comentarii. Se opreste langa “fereastra”. Ramane sobra.
– Eu am facut putin mai activ totul. Ai intrat gresit. Nu trebuie sa calci aici – adica pe o latura a scaunului unde conventia spune ca e perete – ci sa te urci pe scaun, sa te rotesti si sa cazi pe partea cealalta. Altfel e interzis.
– Actiune, spune Malina si apoi se asaza cu palmele pe buza scenei si isi culca fata pe bratele impreunate. A topit orice exigenta.

Matei intra pe fereastra cum trebuie, face cativa pasi, scapa un oftat scurt cand isi aminteste ca a uitat de ochelarii. Se reintoarce langa fereastra si ii pune la ochi, apoi merge lejer inainte. Numai hot nu zici ca e. Isi da seama ca nu e bine, se reintoarce la fereastra si incepe sa calce cu grija.
– Stop, stop, ii striga Malina. In filmari, toata lumea te priveste. Poti sa faci greseli, dar sa nu le repeti asa. Actiune, reia Malina.
Matei trece de fereastra cu miscarile care ii sunt cel mai la indemana, paseste mai departe, uita de ochelari, dar isi propune sa continue, ajunge la elixir, il ia de pe tron, se intoarce lenes la fereastra, scapa cu grija ochelarii jos si alarmele pornesc prin vocea lui Laurentiu si a copiilor. Iese din sala tronului unde se petrecea actiunea.
– Sunt un mare fraier, spune apasat, ca si cum ar crede-o. Apoi sare obosit de doua ori in sus. Toti copiii il aplauda si rad sanatos.
Maria si Laurentiu cad de acord – “Malina e cea mai buna regizoare cu care nu am vrea sa lucram niciodata pentru ca e dura.”

Mihaela Iancu

nota mea: pt bunul mers al industriei o precizare. pentru acest post guest star, mihaela iancu a fost retribuita cu 50 de ron din bugetu-mi personal. sunt sigura ca mihaela ar fi scris si fara bani, dar nimik n-ar trebui sa fie gratis. nici chiar pe web.

2244

Cine merge la BCR Open Romania

concursul cu bilete la BCR OPEN ROMANIA s-a incheiat

cistigatorii care merg la tenis sunt, in ordinea zilelor in care au bilete:

Luni
Octav Moga
Little Rizescu

Marti
Maria Hiot
Andrada Balan

Miercuri
Alexandru Negrea
Tiberiu Lovin

Joi
Florian Besnea
Kati Torma

Multzam ca ati participat si m-ati povestit amintirile voastre. Primiti pe mail info cum intrati in posesia biletelor
Multzam si lui Cristi Manafu & Vodafone ca mi-au oferit jucaria asta.

ne vedem la tenis.
have fun

1823

Iti place tenisul? Iti dau bilete la BCR Open Romania

Iti place tenisul? Ai o amintire draga legata de un meci de tenis? Scrie-o aici si primesti bilete la BCR Open Romania.

Atentie! regulile concursului sunt urmatoarele:
1. primul venit (cu amintirea lui cu tot), primul servit
2. sunt puse in joc 16 locuri, in perioada 21 – 24 septembrie.
3. pentru fiecare zi de competitie vor fi alesi 2 cistigatori care primesc cite doua locuri.
4. poti spune in ce zi preferi sa mergi: luni, marti, miercuri sau joi.

update ora 22.30, toate biletele s-au dat cistigatorii sunt aici

Biletele sunt oferite de Vodafone Romania.

*
Cea mai frumoasa amintire a mea legata de Openul de la Bucuresti e de mai bine de zece ani, de la meciul Pavel – Ivanisevic.

Era prin 95-96 si Ivanisevic era printre primele mari vedete de tenis care venisera pe Progresul la Open. Tribunele erau arhipline, se statea cite doi pe un scaun, pe scari, ba chiar si pe bordura de ciment din marginea de sus a stadionului.

Primul set a fost cistigat la tie break de Pavel si fiecare punct care l-a dus catre mica victorie a fost pentru tribune o imensa bucurie.
Cind a cistigat punctul final de la tie break, doi domni care se aflau linga mine si nu se cunosteau, au sarit in sus si s-au imbratisat. Barbateste, dar cu maxima bucurie.

Iar cind meciul s-a terminat, desi a cistigat Ivanisevic, citeva minute bune intreaga arena a strigat numele lui Pavel cu o bucurie si o emotie pe care le-am mai intilnit rareori la competiile sportive.

De atunci am gindul ca sportul poate uni oamenii. Tenisul ii uneste la bine; despre fotbal cred altceva.

Anul acesta Andrei Pavel se retrage din cariera sportiva, iar organizatorii i-au pregatit o gala cu un meci demonstrativ cu Goran Ivanisevic.

P.S. Dragi colegi de redactie nu dati cu pietre, daca vreti biletele participati ca toti ceilati la concurs. Mecena pt biletele astea e Cristi Manafu, nu pravalia noastra.

furt la kinodiseea

primul festival international de film pentru copii din romania, kinodiseea, s-a lovit de furturi inainte de a incepe.

ieri au disparut 100 de m de cablu de la cinematograful Gloria, unul din locurile in care festivalul se va desfasura incepind de marti.

cum printre organizatorii festivalului ( Asociatia Culturala SCRIPT si Metropolis Film) se afla si Daniel Mitulescu, producator de film si frate al regizorului Catalin Mitulescu ( Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii), care a copilarit in cartierul Titan, a fost ales si cinematograful din cartier pentru acest festival.
numai ca, desi a fost angajata paza si totul se desfasoara cu acordul primariei sectorului 3, in doar o singura zi, au inceput sa dispara lucrurile aduse de organizatori.

marti incepe Kinodiseea la MTR si cinema Gloria.

*

daca aveti copii duceti-i la atelierele pentru elevi din cadrul festivalului: de regie, actorie si efecte speciale, sustinute de cineasti tineri, cu experienta in lucrul cu copiii.

juriul festivalului este format din copiii actori minune aparuti in filmele post decembriste, dar despre ei am sa mai scriu zilele viitoare.

1271

webstock 09: +/ – si ce-as vrea sa vad data viitoare

e pentru prima data cind ma duc la o conferinta/intilnire a oamenilor strins legati de industria web-ului din romania, asa ca iata-ma cu un bilant personal.

Ce mi-a placut:

– organizarea. Arata ca la orice conferinta mare la care am fost pe afara. Brici.

– Cristian Manafu. Care – surprinzator pentru mine (habar n-am cum reusesti) – are timp de o vorba buna cu toata lumea, de o mica discutie, o mica atentie. Gazda perfecta. Si mai e un mister pt mine cum reuseste sa adune atit de multa lume la evenimentele sale, care- teoretic- sunt nishate.

– faptul ca erau si multe femei in sala, nu doar barbati.

– prezentarea lui Bob Rapp. Se simtea relaxarea unui om care stie sa vorbeasca in public, pentru asemenea conferinte. A avut substanta si finete in informatii.

– prezentarea lui Stefan Tanase. Calda. Concisa. Si fara nicio fitza. (era despre pericolele virusilor si, desi nu credeam ca ma va interesa subiectul si nici ca-l voi intelege, l-am urmarit cap coada cu maxima atentie)

Ce nu mi-a placut:

– ca n-au venit colegii mei de la alte publicatii. Vorba lui Dragos Bucurenci, tovarasul meu de suferinta, alaturi de Cristi Lupsa, la webstock09: “e bine sa stii si ce fac dusmanii”, iar despre net ne vaitam deja ca ne e dusman:)

– ca n-au fost in sala top management de companii ca sa vada cum e si ce face noua generatie de… ce o fi ea, generatia asta.

– ca oamenii de net n-au cohones. M-a socat tupeul lor on line (pe un perete erau afisate mesajele pe twitter pe care le trimiteau cei din sala) si lasitatea la prezenta fata in fata. Pe perete erau remarci de genul “sa-i spuna cineva lu nenea ala ca…” si urma ceva cu mult tupeu. De ce nu s-a ridicat semnatarul mesajului sa-i spuna direct? “Nenea” fiind vorbitor la conferinta si avind sesiune de intrebari, comentarii si raspunsuri

– prezentarea Bogdanei Butnar. Ar fi trebuit sa fie despre spatiul privat in spatiul public digital aka retelele sociale. A fost un bullshit cu mesaje amestecate cind pentru utilizatori de retele, cind pentru posibilii beneficiari (desi nu prea erau in sala), cu asumari de fapte si idei. Fapte din experienta personala generalizate la rang de comportament de consumator; idei ale altora, cu sursa “uitata”. E prima data cind am vazut-o pe Bogdana, dar prezentarea ei mi-a spus f f multe despre caracterul si personalitatea ei. Ii trimit cadou un set de pahare de vin. Rosu. O sa o ajute, sunt sigura.

Ce mi-ar placea sa vad data viitoare, daca ma mai invita domn Manafu (multzumesc inca o data de invitatie):

– o prezentare despre contentul on line/ informatiile care sunt livrate on line.
Sper sa-i ajute pe bloggeri sa depaseasca incestul media pe care-l practica acum (comenteaza informatia aflata de la altul, care a aflat-o de la altul, care a aflat-o….. fara a incerca sa duca stirea mai departe cu un telefon la o noua sursa/ un nou unghi de abordare etc. Rezultatul se vede in mutantii de pe bloguri, ca la telefonul fara fir din copilarie)

*
Ca sa intelegeti ideea de incest media, daca sunteti bloggeri, ginditi-va si raspundeti la urmatoarele intrebari:

– Cind ati dat ultima data un telefon ca sa aflati niste informatii in plus pentru o stire pe care ati preluat-o de undeva?

– Cind ati fost preluati ca sursa de stire ultima data?

Toate blogurile mari din Romania sunt (si) surse de noi stiri. Cind scrieti, ginditi-va si la asta.

*
webstock este un eveniment anual, ajuns al editia a II-a, cu conferinte si workshop-uri dedicate blogging-ului si fenomenului web. detalii pe site-ul webstock

Cum se tin oamenii de mina

Batrinica la 60-70 de ani, marunta de statura, cu un trench bej, o esarfa gri si o camee mare la rever. Tine de mina un batrinel imbracat la costum. Merg incet, ezitant. Miinile strinse tare sunt la 90 de grade. A ei e deasupra, iar el impinge de jos in sus, ca un suport.

Familie la 40 si ceva de ani. Ea solida, cu un pulovar maro inchis pina la ultimul nasture la git, el slab in pantaloni negri si geaca de fis bleumarin. Ea merge cu o jumatate de pas in fata lui, in timp ce el o tine de brat. Mina ii apare firava de sub bratul ei plin, undeva imediat deasupra cotului.

Cuplu la 30 si un pic de ani. El solid si inalt, in pantaloni de jeans trei sferturi, conversi si un tricou cu minecile suflecate. Ea la fel de inalta, un pic mai putin solida, dar plina, intr-un tricou alb si skinny negri. El are degetul mare de la mina dreapta sprijinit de marginea jeansilor, ea il tine de degetele ramase libere.

*

3 cupluri care se tineau de mina, in felul lor, acum o jumatate de ora, pe traseul Romana – British Council

1312

voi merge la curs de dans contemporan pt adulti

De luni 28 sept ma duc la un curs de dans contemporan pt adulti (& elevi). Voi tine un jurnal, despre ce simt, cum ma simt si cum imi simt corpul.

*

Cursul este tinut de Cristina Lilienfeld, licentiata a sectiei de Coregrafie din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica-I.L.Caragiale-Bucuresti.
A semnat coregrafia urmatoarelor spectacole: 1+1=1, UNATC-Bucuresti 2008, Caligula de Albert Camus, regia Alina Csurok-spectacol independent-Bucuresti 2007, Apa de Havel de Matei Visniec-Gala HOP, Mangalia 2008.
A dansat in spectacole precum: Showbiz, regia Dorin Eugen Ionescu, Teatrul Nottara, Bucuresti 2009, Pietonul Aerului, coregrafia Georgiana Bobocel, UNATC 2008, Still Lifes, concept Isabelle Schad, Bruno Pocheron, Frederic Gies, Manuel Pelmus-CND Bucuresti 2006.
A aprticipat la numeroase workshop-uri atat nationale cat si internationale: Axis Syllabus(tehnica de dans contemporan)-Kira Kirsch-Berlin 2009, Contact Improvisation- profesori: Jess Curtis(S.U.A), Ray Chung(S.U.A.), Scott Wells(S.U.A), Hilde Rustad(Norvegia), Alicia Grayson(S.U.A.), Charley Morissey(UK) Malcom Manning(UK/Finlanda)-TransContact-Cluj 2006, 2007, 2008, 2009.

*
se mai fac inscrieri (taxa de participare e 100 ron/luna). Perioada de inscriere 16.09-1.10.2009. Contact: 0724 357 237(dans), 0721185765(actorie)…info aici cursuri de dans & actorie
poate ne vedem acolo:)

3829

Vunk – Dau alarma – fericit

asta e noul cintec & videoclip Vunk. l-am vzt de dimine si am zimbit printre lacrimi.
se intimpla sa o cunosc pe Andreea (Bortun), sper sa-l cunosc curind si pe Andrei.
vedetele videoclipului

imi place tare ca un cintec, prin videoclip, capata si alte semnificatii. si-mi place mai ales pentru ca stiu ca nu este pentru reclama, ca sa obtina o noua stire de PR. Cornel Ilie de la Vunk (Vank) s-a mai implicat discret si in alte cauze umanitare, a scris muzica pentru CD-uri care au adunat bani pentru cauze frumoase.

si-mi mai place ca ideea- clipul – Cornel au pus la un loc oameni super misto.
incep sa dezvolt o teorie cum ca agentia Millenium Communications (ei au ajutat la realizarea clipului, ei ii ajuta pe cei de la Ideo Ideis) are ceva magic in jurul ei pentru ca se implica, discret si din suflet, in multe proiecte ale oamenilor din aluatul bun

*
altfel am o sensibilitate pentru cauza pentru care trag ei alarma:autismul.
se intimpla sa fi cunoscut copii diagnosticati cu autism (am si scris despre ei) si ma bintuie de ceva ani o secventa.

eram intr-un parc din bucuresti cu Monica, mama lui Adham, care avea 7 ani si de la 3 ani fusese diagnosticat cu autism. vorbisem citeva ore cu Monica, ma socase cind imi spusese ca s-a impacat cu ideea ca fiul ei nu o sa o iubeasca niciodata pentru ca nu poate avea genul asta de sentimente. Adham isi pusese rolele si, la intrarea in parc, ma prinsese de mina, ca sa fie in siguranta. de mina cealalta il tinea mama lui care l-a intrebat:

“cum te simti?”

el a zimbit intre doua poticneli cu rolelele si s-a uitat la mine mindru. mama a inceput sa-l ajute cu raspunsul

“fe- ri-..”

iar Adham a zimbit si mai larg si a zis “ffe – riiii- cit”

1888

Nicu Constantin in loc de :(, :)

actorii au marele avantaj ca ramin pe pelicula si ne putem aduce aminte de ei, zimbind

e egoism desigur, ca ne aducem aminte, cel mai adesea, cind nu mai sunt

sa zimbim deci

1140

Bicicleta – a Mercedes love affair (in constructie)

Timp de 5 zile testez o bicicleta Mercedes Benz Trekking 2009. Iata Jurnalul intilnirii noastre.

Ziua 1.
Vineri – prima intilnire. N-a fost dragoste la prima vedere. Am inceput cu nabadai.

Nu mai mersesem de citiva ani buni cu bicicleta si-mi era frica, dar mi-am propus sa ma duc acasa cu/pe bicicleta. So, am facut-o.
De la o virsta (cam ca a mea) e nevoie de ceva timp de tatonare pentru o noua iubire. Asa ca am mers o vreme la pas cu bicicleta pe care am decis ca o va chema Mertzy. ( e un nume neutru, poa sa fie si domn si doamna, dupa necesitati)

*

Cel mai bine imi statea la trecerea de pietoni, cind asteptam sa se faca verde: asa frumos mi se vedeau bratele arcuite pe ghidon, o minunatie. Si descoperisem si o pozitie in care imi era pusa talia in evidenta 🙂

*
Cind mi-am facut curaj sa stringem rindurile si sa devenim mai apropiate, am mers 200 de metri pina m-a depasit un pusti de max 12 ani, cu o greutate aproape de doua ori cit a mea. Mi-a adresat un rinjet arogant si ceva sunete dubioase, asa ca am rostit suparata, dintre multele frine si butoane din dotare: “fii cuminte, buflei ingimfat”.
Din spate, tot pe bicicleta, a aparut si mama copilului, iar eu am coborit usurel de pe minunata Mertzy, murind de rusine.

Am ajuns acasa, mai cu bicicleta, mai pe linga bicicleta, in 40 de minute. La un moment dat am fost privita f admirativ de un domn care biciclea cu casca, manusi si pantaloni adecvati. I-am soptit discret “nu e bicicleta mea”.

Ziua 2.

Din pricina programelor diferite, ne-am revazut abia seara. N-a apucat insa sa ni se faca dor, pe mine oricum ma dureau picioarele.

Am facut o noua plimbare in noapte si am avut timp de un bilant:
– in 20 de min m-am hotarit cu ce sa ma imbrac (am schimbat nenumarate tricouri si vreo 3 perechi de jeans, trebuia sa nu-mi fie nici cald, nici frig. si mai erau un teanc de alte conditii de indeplinit :D)
– in alte 10 am schimbat tenesi ca sa aleg unii care sa-mi fie mai comozi decit comozi,
– 5 minute am desfacut la bicicleta securizata cu mega lantz si…
– dupa 20 de minute de plimbare eram fleasca si obosita moarta.

Ziua 3, duminica

O plimbare matinala pe bdul Dacia. Mirosea a fum si-a toamna.
Deja iubirea noastra a capatat alte valente, puteam sa cascam ochii in peisaj si, da, tineam cararea dreapta. Aveam amindoua acelasi drum.
Am descoperit insa ca am niste muschi pe care nu i-am folosit de mult: unii pe la ceafa, altii pe brate si, desigur, la picioare. Vai, muschii de la picioare.

Seara Mertzy ca o vedeta ce este, a fost star la Bikewalk nr 6. Cu George care a si inteles ce stie ea sa faca, pentru ca eu doar o exploatez. Pe unde a umblat cu suratele biciclete si ce faimoasa si admirata a fost Mertzy, aflati de la George de pe blog. ( de unde am si furat o poza pentru ca n-am descarcat inca fotografiile mele)

Ziua 4
Azi nu ne-am plimbat. Mertzy sta cuminte la locul ei, ancorata atit de serios incit sper sa nu i se trezeasca nici cel mai mic gind de fuga de la mine. Cei care mi-au adus-o la teste dateau azi anunt ca sunt in cautarea unui asigurator de biciclete Mercedes. Nu mi-a sunat bine.

*
Mai am doua zile de teste, revin cu alte aventuri desigur

15550

de ce tin cu Serena Williams in scandalul de la US Open

1. n-a fost greseala de picior
au aratat-o reluarile. A fost greseala arbitrului.

2. cind esti pe cale sa pierzi meciul, cind totul se joaca pe lama de cutit si ti se ia un punct, nu din greseala ta, nu din maiestria adversarului, ci pentru ca asa vede un arbitru, te apuca furia.

3. sigur ca e vulcanica, sigur ca e temperamentala, sigur ca are tupeu. dar aceste caracteristici au adus-o unde este. desi nu e sah, si-n tenis te lupti mult cu mintea ta si cu nervii adversarului.

4. de ce ne amuzam cind descriem nazdravaniile pe care el facea Nastase pe teren cind se contra cu arbitrii, iar acum ne ofensam la niste cuvinte care arata un temperament vulcanic? sau va mai amintiti de McEnroe? marii sportivi au vulcani pe dinauntru. uneori explodeaza.

5. sigur ca putea sa ceara sa se verifice mingea, sigur ca prin scandalul acesta i-a minimalizat victoria lui Clijsters, dar a rabufnit, la fel cum face si pe teren, in forta.

nu zic ca e minunat ce a facut, ca a urlat la o arbitra, dar nu e deloc minunat sa inceapa lumea sa dea cu pietre in ea.

1236

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!