Tag : Krzysztof Kieslowski

karmitztiff 2011: intilnirea cu Marin Karmitz

tiff 2011: intilnirea cu Marin Karmitz

J’ai toujours pense que le cinema etait un mode d’expression pauvre, plus pauvre que la peinture, la musique, l’ecriture ou la danse, mais qu’il etait interessant d’explorer cette pauvrete. Comme il etait pauvre, on pouvait l’enrichir.

Martin Karmitz, Bande a part.
*
pentru mine, dintr-un motiv f f personal, tiff 2011 a insemnat Martin Karmitz. el e producatorul filmului pe care eu il iubesc cel mai mult, Bleu de Krzysztof Kieslowski.

la cluj, din intimplare, am schimbat citeva vorbe si zimbete. de oameni obisnuiti, fara legatura cu cinema-ul.
la workshop-ul pe care l-a tinut in cadrul festivalului, mi-a dat autograf pe cartea sa autobiografica.

acum tocmai ce am terminat cartea (Bande a part, Grasset,1994) si-am constatat cu uimire ca, dupa aceleasi legi nestiute ca la Bleu (am vazut filmul acum 16 ani, o singura data, si stiu secventa cu secventa, in detaliu, ce e pe ecran), m-am intilnit cumva, de atunci, cu oamenii pe care-i numeste drept a-i fi influentat profund viata.

*
cartea incepe cu descrierea unei dimineti de noiembrie din 1993 in care Marin Karmitz vine la Bucuresti… dupa mai bine de 50 de ani de la emigrare.
vine pentru Pintilie si O vara de neuitat (daca n-ati vazut filmul, va rog tare sa o faceti), iar producatorul local il duce sa vada casa parinteasca. e dezolat si dezolant.

putin mai tirziu afli ca bunicul lui Karmitz a fost omorit de Garda de fier, iar tatal lui Pintilie era printre membrii Garzii. iar si mai incolo, dupe ce Karmitz se bucura ca Pintilie e regalist, povesteste cum Regele Mihai le-a dat un automobil ( lui si familiei sale) ca sa poata fugi din tara.

astea-s povesti despre Romania, dar cartea contine lectii incredibile – prin puterea exemplului – despre cum sa faci mereu lucrurile in care crezi, respecind o deviza invatata de la Godard: “fa lucrurile diferit”.

nu cred ca se va traduce cartea in romaneste pentru ca e pentru un public foarte restrins, dar daca aveti vreo legatura -cit de mica – cu industria filmului -> cautati-o & cititi-o.

1356

polonia “mea”

daca tot am facut zi de doliu national ca sa-i onoram pe polonezi, de ce nu le dam romanilor cite ceva din cultura poloneza? au scriitori, regizori, muzicieni minunati.

azi imi pare rau ca nu lucrez la tv, nu m-as fi lamentat pentru pierderea asta mare, ci as fi laudat averea lor, cultura imensa. daca vrem ca tara asta sa mearga mai departe, trebuie sa o sustinem laudind ce are ea mai bun si nepieritor.

as fi insotit imaginile din kracovia cu muzica lui zbiegniew preisner sau cu un chopin care sa ajunga pina in stomacul telespectatorilor


si as fi trisat cumva ca sa amintesc niste nume de polonezi care i-au influentat pe multi.

cum ar fi Witold Gombrowicz.
iata aici un interviu excusiv pentru tabu, cu sotia sa Rita Gombrowicz

sau cum ar fi Stanislaw Lem, domnul care a scris Solaris ca sa ne bucure pe noi Tarkovsky

 

sau, my eternal love Krzysztof Kieslowski.

ok nu va dau un fragment din filmul meu preferat, Bleu, ci unul din … white, nu intimplator ales:)

2926

funerariile presedintelui polonez, alta perspectiva

astazi si miine, familia presedintelui polonez este protagonista unui priveghi mondial. din pacate pentru ei, fratele, tatal, fiul nu poate fi plins in liniste, ci in fata a miliarde de oameni.

nu stiu daca e bine sau rau, durerea lor e oricum greu de simtit, chiar daca o banuim si o intelegem, dar stiu ca funerariile nationale aduc cu sine detalii – care vazute de afara – sunt triviale, dar sunt necesare.

– cineva a avut grija sa-i atraga atentia fiicei presedintelui, Marta Kaczynska, sa mearga la coafor.
de la prima aparitie publica (la aeroport cind a venit trupul mamei sale) si pina astazi, parul Martei Kaczynska a devenit mai drept si mai ordonat, si-a mai aparut si o voaleta eleganta.
Fotografiile cu ea vor face ocolul lumii si oricit de grele sunt momentele prin care trece, Marta nu are incotro: o sa-si rezerve timp si miine pentru coafor, iar cineva va avea grija de machiajul si hainele ei.

– moartea (se) vinde. la ceremonia de astazi, dar si la cea de miine, s-au vindut bilete.

*
Nu inteleg de ce televiziunile noastre nu se folosesc de mina de aur care se numeste Krzysztof Kieslowski, unul dintre cei mai faimosi regizori polonezi, si nu folosesc pentru ilustrarea materialelor de la funerarii marsurile din filmul lui, Bleu (o capodopera despre doliu, singuratate, recuperarea dupa o pierdere mare)

1394

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!