Tag : tara lui andrei

castelul branO cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

In urma cu cateva zile am fost la o cina cu protocol regal in Castelul Bran. Printre invitati – reprezentati ai Ministerului Educatiei si ai Ministerului Muncii, celebritati, oficialitati locale, jurnalisti, oameni de renume din industriile alimentare, hoteliere sau de beauty.

La cina un meniu gourmet pregatit de 25 de tineri bucatari, sub indrumarea lui Chef Cezar, dupa lectii serioase pe parcursul unei saptamani.

Totul servit de alti 25 de tineri ”chelneri” cu maniere de restaurant de 5 stele, cu responsabilitati impartite pentru fiecare masa dupa alte multe lectii de maniere specifice acestui job.

Totul parte dintr-un proiect special si foarte emotionant Tabara meseriasilor din Tara lui Andrei, un proiect care si-a propus sa revalorizeze meseriile de care avem cu totii nevoie.

Eu am fost la finalul taberei, dar in aceasta vara au intrat in proiect 270 de copii din 27 de licee industriale si au invatat cum sa devina mai buni electricieni, constructori, mecanici, operatori sonda si bucatari.

cina regala tara lui andrei 1cina regala tara lui andrei

*

Imaginati-va ca sunteti nascut in Targu Jiu sau intr-o comuna din Judetul Gorj. Ca nu aveti cine stie ce avere si ca singura voastra sansa in viata e sa munciti. Mult si serios, cu o meserie stabila.

Si ca vi se ofera sansa sa aplicati intr-un proiect in care timp de o saptamana faceti pregatire intr-o meserie din care puteti castiga bine in viata, dar si cursuri despre cum sa-ti faci un CV si treceti printr-o evaluare psihologica, iar cineva va explica discret cum sa faci sa-ti fie mai bine in viata, cu bagajul tau emotional, cand esti adolescent.

A, si ca la sfarsitul proiectului e posibil – daca iti faci treaba bine si chiar ai nevoie de bani – sa primesti o bursa de 500 /luna pana la finalul studiilor. Uneori mai mult decat parintii tai. Te-ai baga?

*

I-am cunoscut pe o parte din elevii de liceu de la alimentatie publica, cei care au pregatit cina la care am fost invitata. Prima data i-am vazut in actiune cand faceau platingurile pentru mancarurile pe care urma sa le servim (absolut tot de pe farfurie era pregatit de ei, inclusiv dulceata de portocale!! care insotea carnea de vita sau de peste ). Aratau ca niste medici scosi dintr-o operatie reusita– cu bonete si manusi din plastic – erau bucurosi si plini de adrenalina.

I-am vazut si cand am plecat de la cina. Plangeau in hohote pe scara catre garderoba. Plangeau de bucurie ca le iesise bine, ca fusesera aplaudati de toti invitatii la masa. Ca-i laudasera oamenii care contau mult pentru ei, mentorii din proiect – Chef Cezar, Mona Nicolici si profesorii de la American Hotel Academy (cei care ii invatasera regulile de protocol la servire).

Bine, cred ca mai plangeau si pentru ca se termina proiectul in care ei fusesera nu doar pusi la munca, dar si apreciati la adevarata lor valoare umana. (inainte de sosirea invitatilor, Mona Nicolici si Cristi Pascu aranjasera – par si make-up – fiecare fata care urma sa serveasca masa in seara respectiva, ca niste parinti care vor ca fetele lor sa fie cele mai apreciate in seara aceea importanta pentru ele.)

Turism & Alimentatie

*

E mult de scris despre ce inseamna Tabara Meseriasilor si povestile copiilor carora li se schimba viata prin intalnirile acestea de vara. Anul trecut un baiat de la ”bucatari” a fost atat de talentat incat l-a luat Chef Cezar si acum e sous chef desi nici n-a terminat liceul. Iar Cristi Pascu a intalnit si el anul trecut 2 tineri pe care-i asteapta la angajare cum au terminat liceul pentru ca aveau super aptitudini de hair stilism.

Tabara e importanta pentru ca e valorizata ideea de meserie intr-o lume in care nu prea mai punem baze reale pe scoala si pregatirea profesionala. E importanta si pentru ca elevii vad ca pot sa construiasca singuri lucruri cu care sa se mandreasca, unice in lume.

(Anul asta cei de la constructii si electricitate au creat primul foisor sustenabil din punct de vedere energetic, alimentat cu energie solara sub coordonarea echipei EFdeN. Cand au plecat din tabara, elevii au prins curaj, s-au dus la primar si au obtinut singuri aprobarea sa mute foisorul intr-un parc din Tiargu Jiu  si si-au facut planuri cum il vor prezenta colegilor lor printr-un imn pe care-l vor scrie chiar ei. Banuiesc ca va fi locul de distractii din oras pentru ca are prize de la care iti poti incarca telefonul:)  Tot ce vedeti in poza de mai jos, dar absolut TOT e facut de elevi de liceu sub atenta indrumare a genialilor tineri domni de la EFdeN – despre care am sa scriu separat)

Constructii & Electrica

Dar dincolo de toate astea, care nu-s putine, sunt chiar imens de multe la capitolul beneficii pentru ca literalmente li se schimba viata copiilor care participa la proiect – de la increderea de sine pana la orientarea profesionala si banii pt terminarea studiilor -, Tabara Meseriasilor din Tara lui Andrei  are genul acela de energie pe care o intalnesc cei care merg la festivalul Ideo Ideis de la Alexandria (si el facut cu liceeni).

Elevii sunt atat de bucurosi ca descopera lumea fiind apreciati real pentru ce pot ei sa faca, iar entuziasmul lor e hrana pentru profesori si organizatori. Schimbul asta de energie magica e ca un drog care da dependenta. Si toti vor sa se intoarca. Si profesori, si elevi.

De asta m-am dus la cina de la Bran, pentru ca mai fusesem intr-o tabara din Tara lui Andrei in urma cu cativa ani (unde am pornit prietenii care dureaza si astazi) , plansesem si eu la final vazandu-i pe copii cum se schimbasera si cum plangeau la despartire (am stat o saptamana atunci) si mi-a fost dor de energia aceasta.

Cum am mai zis, sunt bani de CSR care se cheltuie ca sa fie bine in tabel, dar sunt si bani de CSR care schimba vieti. Proiectul acesta de la OMV Petrom e unul dintre cele care schimba vieti.

P.S. si poate nu e intamplator ca festivalul de teatru Ideo Ideis de la Alexandria – despre care scriam mai sus ca seamana ca energie cu acest proiect – e finantat si de OMV Petrom in proiectul Idei din Tara lui Andrei. Oamenii din acelasi aluat se atrag 🙂

 

 

 

 

3466
uniformizaredin viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

din viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

de fiecare data cind sunt intr-un juriu care da premii, imparte bugete sau burse, poate influenta intr-o directie sau alta viata unor oameni, absolut de fiecare data incep jurizarea cu inima strinsa si cu un gol in stomac.

apoi am in fata criteriile de evaluare, incep sa citesc proiectele, mintea se aseaza intr-o schema si… magie… apa se separa de ulei.

nu stiu cum se intimpla, dar chiar si cind sunt formulare standard pot simti energia oamenilor care au completat proiectul; e acolo in cele citeva cuvinte, doar ale lor.

si vezi imediat o idee cu adevarat buna, un om care gindeste structurat, un om care propune proiectul din credinta.

cum ii vezi si pe cei care vor banii pentru ca vor banii.

***

pe parcurs ce citesc ma apuca furia; inteleg ca majoritatea celor care aplica nu stiu sa gindeasca un proiect. vor mai mult sa ceara decit sa dea. nu se gindesc la cum va merge proiectul mai departe dupa ce finantarea se va termina. nu au spirit antreprenorial.

unii n-au spirit, pur si simplu.

si cind ai in fata 50 de proiecte, orice detaliu conteaza si face diferenta. de la greselile de gramatica la forma cu care te prezinti.

***

citeodata vad idei minunate care simt ca nu vor merge pentru ca oamenii nu stiu sa le duca mai departe ca un business. si-mi doresc foarte mult sa-i cunosc si sa le explic lucruri (desi stiu ca nu am cum sa fac asta), dar ma bucur ca sunt alte persoane antrenate care ii pot ajuta in pregatire.

stiu ca pare straniu, dar dintr-o simpla aplicatie pentru un grant sau o bursa poti afla daca semnatarul va fi sau nu un om de succes. pentru ca vezi cit de structurata e mintea lui, daca stie sa gindeasca pe termen mediu sau lung… daca stie sa gaseasca solutii ca sa evolueze.

in max 3 pagini , caracterul unui om.

***

astazi am petrecut mai mult de 8 ore jurizind proiectele din Idei pentru Tara lui Andrei.

1780
ecoextremun vot pt niste oameni buni

un vot pt niste oameni buni

anul trecut in proiectul de grant-uri Raiffeisen am avut doua proiecte pe care le-am sustinut, unul al unei asociatii pentru copii autisti – Invingem Autismul, si altul pentru hrana sanatoasa creat de Adi Hadean, Farfurii curate. ambele au obtinut finantari si va mai multumesc inca o data pentru voturile voastre.

anul asta am un nou preferat si va rog tare sa votati proiectul Respiri la inaltime. daca ma credeti pe cuvint ca-s oameni buni mergeti aici si votati-i.

puteti insa citi mai departe:)
***

citi dintre voi si-au petrecut anul asta week end-urile in oras, la o terasa sau, cu o maxima distractie, la mall, la un film?

citi dintre voi au povestit copiilor despre aventurile pe care le traiau pe vremea cind se uitau la Ciresarii sau Racheta Alba ?

si citi ati mai plecat – voi sau cu copiii vostri – in drumetii pe munte?

***
proiectul Respiri la inaltime e despre aventura pe care o poti sadi in mintea unui copil, e despre increderea pe care o capata in sine pentru ca a urcat singur un munte si-a vazut lumea de sus, e despre adrenalina pe care, odata ce o simte, il va face sa iubeasca miscarea in aer curat. si mai e despre patrimoniu si patriotism.

citiva nebuni simpatici – cei care au creat clubul Ecoxtrem – au acest proiect prin care vor sa-i invete pe tineri sa iubeasca muntele, drumetiile si sa descopere cit de frumoasa e Romania.

***
ii stiu pe oamenii astia de la Ecoxtrem (de asta ii si sustin), i-am vazut in tabara Tara lui Andrei. sunt niste oameni buni si frumosi care iubesc copiii si sunt extrem de responsabili cu ei (i-am urmarit cu maxima atentie o saptamina si tot timpul au fost 100% dedicati celor 125 de copii din tabara, incurajindu-i, motivindu-i, cladind putin cite putin increderea lor de sine).
sunt tineri care, pentru ca au trait din adolescenta bucuria victoriilor personale in raport cu natura, vor sa-i ajute pe alti tineri (liceeni sau chiar mai mici) sa simta si ei asta.

deci. ii votam aici.

va rog sa rezistati celor 2 minute cit sunt necesare sa va faceti un cont ca sa puteti vota. e bine, frumos si sanatos, sa ne ocupam si de tinerii care ramin in standardele de sanatate mentala si fizica, nu doar de copiii defavorizati.

cred ca asa vom progresa mai repede si mai usor.

va multumesc frumos.

1611
cadoucadou priceless

cadou priceless

saptamina trecuta am fost in tabara pentru copii Tara lui Andrei si am avut ceva probleme.

mi s-a parut mai greu sa fac fata alimentatiei sanatoase decit galagiei generate de 125 de copii care bateau cu tacimurile in masa scandind numele instructorilor preferati.

dupa citeva zile, am postat pe facebook asta:

in ziua aia, am trisat si mi-am refacut doza de glicemie. mai grav insa a fost a doua zi cind copiii, pentru ca au dormit dupa amiaza , la ora mea de guilty pleasures erau in grup in bucatarie sa-si incarce bidonasele albastre cu ceai cald si bun. acolo era si barul de unde imi luam pepsi, deci problemaaa.

tot personalul din tabara era instruit sa nu serveasca bauturi acidulate copiilor, asa ca atunci cind fata de la bar m-a vazut, mi-a soptit discret:

“aveti bani exact?”
dupa ce am inclinat din cap la fel de discret, mi-a indicat locul unde sa ii las. a continuat sa pregateasca suporturi de hirtie pentru bidonasele copiilor (erau fierbinti de la ceaiul proaspat preparat). dupa o vreme a scos din frigider o sticla de pepsi si-a lasat-o pe bar, in partea ei, departe de mine.

eu, ca o lebada in fata barului, ma uitam cum copiii se aprovizionau cu ceai. a mai trecut o vreme si s-a auzit:

“doamna, va rog sa ma ajutati cu ceva. duceti dvs sticla aceasta afara la colegul meu, e un client din afara taberei care are nevoie de ea”

si mi-a intins pepsi-ul salvator.

in ziua aceea, pentru ca se terminase ciocolata de la receptie, am inventariat cu receptionera cine a cumparat toate bucatile de snickers (multe din ele le cumparasem eu), dar n-am convins-o sa mai aduca altele. era interdictie de la managementul taberei.

***

astazi, simpaticii de la GRAFFITI BBDO mi-au trimis un cadou.

stiam ca proiectul Tara lui Andrei e administrat de ei, stiam ca si Pepsi e la ei in administrare publicitara, dar n-am stiut ca si Snickers e tot la ei. (m-as putea inscrie la un internship, cu un job plasat linga frigider )

va multumesc frumos pentru cadoul foarte foarte simpatic, m-am distrat tare si, desigur, am degustat din plin.

1549
picsay-1345020339Tara lui Andrei, part 2

Tara lui Andrei, part 2

“ce ai invatat pina acum din tabara?”

asta a fost intrebarea la care echipa albastra a avut de raspuns ieri pentru ziarul taberei Tara lui Andrei ( o initiativa Petrom, pentru copiii din comunitatile unde compania isi desfasoara activitatea. 378 de copii, impartiti in 4 serii, au cistigat dreptul de a veni in tabara anul acesta ca urmare a unui concurs de responsabilitate sociala)

erau in pauza dintre doua activitati in ziua in care invatau despre FOC si se relaxau intr-un leagan lung in care incapeau 5 copii. in fata lor, asezata in genunchi pe o alee pietruita, cu un caiet in brate, o fetita nota raspunsurile, alaturi de unul dintre voluntarii care ii au in grija.

“sa fiu ordonat”
“sa folosesc apa responsabil, nu cum a facut colegul care a lasat dusul sa curga cit s-a sapunit”
“sa salvez energia”

fetita care nota constiincioasa a ridicat capul dintre hirtii si-a adaugat:

“sa nu fim rusinosi”

***
cei 125 de copii din seria 3 a taberei lui Andrei sunt impartiti in 5 echipe pe culori (galben, verde, albastru, rosu, portocaliu) si invata in fiecare zi despre elementele esentiale – apa, foc, aer, pamint – intr-o forma creativa si interactiva: dimineata au partea teoretica alaturi de fetele de la Fun Science, dupa amiaza au partea practica alaturi de baietii de la EcoXtrem.

***

in ziua focului, in partea in care faceau lucruri practice, copiii au invatat de la Dan Olaru cite tipuri de foc exista (fac pariu ca nici voi nu stiti cite tipuri de foc exista si cum se aseaza lemnele pentru fiecare foc in parte. nu stiti fara google, of cors 🙂 ) si au tras cu arcul ca in vremea Zeilor si Titanilor. asta pentru ca tocmai ce interpretasera ad hoc legenda prin care Prometeu a furat focul de la Zeus si l-a dat oamenilor.

Cind Dan i-a intrebat daca au citit Legendele Olimpului, copiii n-au reactionat foarte entuziasti. Diplomatic, Dan le-a spus ca nu e grav daca nu au citit inca, dar sigur dupa ce vor afla povestea focului vor dori sa citeasca toate legendele. A chemat apoi in fata grupului voluntari pentru Zeus, Hades – zeul focului, Hera – sotia lui Zeus, un personaj fara nume – secretara de la biroul lui zeus:), Prometeu, Hercule si vulturul, iar copiii au fost promptati sa se puna in situatie: vine Prometeus cere focul de la Zeus care, desigur, nu vrea sa i-l dea etc etc etc.

primele replici au fost timide, dar cind au inteles ca pot pune orice cuvinte in replicile lor, cit timp sunt in actiunea personajelor, s-au relaxat si toata lumea s-a distrat foarte tare.

***

vazuti din afara, copiii isi aratau temperamentul: “Hera” era putin artzagoasa, “Prometeu” avea tupeu, “Hercule” avea ego: era fericit ca i se da atentie si ca el a fost desemnat cel cu muschi, desi se pierdea in treningul lui mare.

in acele 10 minute cit copiilor li s-a spus povestea focului au fost activate si alte elemente ale personalitatii lor: creativitatea (puteau sa raspunda orice, cit timp ramineau in directia personajului), increderea in sine (vorbeau in fata unei multimi). nu mai vorbesc despre cit de atenti erau toti la o povestire la care, cind eram mica, am suferit teribil: prea multe personaje cu nume dubioase, prea greu de inteles.

seara la sedinta profesorilor cu staff-ul taberei, invatatoarea copiilor in echipa albastra marturisea ca acum cauta solutii cum sa predea si ea acasa lectii in aceasta forma.

(poate face cineva o tabara numai pentru profesori, ca sa-i invete lucruri creative pe care sa le predea elevilor)

***
metoda aceasta creativ interactiva lasa si altfel de urme: profesorii sunt uimiti ca aici reactioneaza cel mai mult cei care la scoala nu sunt foarte activi. pentru ca, indirect, tot ce fac oamenii astia mari care stiu sa se joace precum copiii e sa le predea lectia pe care a intuit-o fetita care scria raspunsurile pentru ziar: sa nu fim rusinosi

***
Iata doua raspunsuri din evaluarile pe care copiii le fac zilnic pentru instructorii lor:

cel de-al doilea e preferatul meu: sa pui lectiile de stiinta la un loc cu discoteca in materie de distractie, mi se pare o foarte mare performanta pentru savantele trasnite de la Fun Science. (da, copilul mai are de lucrat la gramatica, dar daca profesorul/invatatorul lui va invata sa foloseasca tehnicile de aici, gramatica ar putea deveni o bucurie)

***
astazi merg la lectiile despre Pamint. dupa amiaza mergem in padure sa invatam sa supravietuim in conditii extreme. cei care m-au invitat aici nu stiu ca pentru unii ca mine si sa mearga pe o alee 5 pasi in padure inseamna conditii extreme 🙂

2407
ta5Tara lui Andrei, part 1

Tara lui Andrei, part 1

vin dintr-o familie nu foarte instarita; in copilarie, numarul taberelor scolare la care am fost incap pe degetele de la o mina, iar dintre ele, majoritare au fost taberele de matematica, pentru ca eram olimpic.

stiu deci ce inseamna emotia si freamatul de dinainte de a merge intr-o tabara si mai stiu ce inseamna sa te intorci in orasul tau mic, printre colegii tai de scoala, cu povesti dintr-o tabara mare; o tabara in care activitatile n-au nimic de-a face cu experienta din scoala.

acesta e motivul pentru care saptamina aceasta sunt in Tara lui Andrei, tabara de vara creata de Petrom pentru copiii din comunitatile unde isi desfasoara compania activitatea.

***
Tabara Tara lui Andrei a inceput acum 5 ani ca o activitate de vara pentru copiii angajatilor din benzinarii. Dupa doi ani proiectul a luat amploare si s-a transformat premiul pentru un concurs national de proiecte pentru sustenabilitate eco, intre scoli.

Anul acesta concursul s-a desfasurat in comunitatile in care Petrom isi desfasoara activitatea, iar in tabara de la Tarlugeni in acest moment sunt copii din 5 scoli – adica 125 de nabadaiosi care sunt implicati in multe actiuni de educatie eco, de lectii stiintifice amuzante (despre elementele esentiale ale naturii: apa, aer, foc, pamint).

***

cind am plecat de acasa, aveam un gind: sa scriu povestea unui copil care iese pentru prima data din satul lui pentru care experinta din tabara inseamna o transformare, o deschidere catre o lume noua, intelectuala si sociala.

dupa prima zi, stiu ca nu e vorba doar de transformarea copiilor, ci si de a tinerilor care sunt voluntari si, sper din tot sufletul, ca va fi si transformarea profesorilor care-i insotesc pe copii.

echipa organizatoare le-a explicat frumos si motivational ca ei, tinerii voluntari, sunt modele pentru pustii din tabara – cind iesi pentru prima data undeva fara parinti, iti iei ca model pe cei mai apropiati de virsta ta, nu pe profesori – iar ei s-au mobilizat si activat intr-un fel care te surprinde: cer sfaturi cum sa-i ghideze pe copii sa faca lucrurile bune, fara sa para ca le interzic ceva, invata trucuri cum sa le capteze atentia copiilor, cum sa le tina ocupat timpul intre doua activitati intr-o formula creativa etc.

staful tehnic – cu medic, psiholog, profesori, animatori, voluntari – are in fiecare seara o sedinta administrativa unde se invata indirect un fel de psihologie aplicata pentru copii.

***
eroii mei de ieri au fost tinerii de la ecoXtrem care s-au organizat exemplar pentru a tine sub control 50 de copii in Aventura Parc. au avut vorbe de incurajare pentru fiecare pusti care tremura la un obstacol dificil, au gasit solutii pentru a-i face sa zimbeasca in orice moment, chiar si atunci cind – pentru ca erau prea mici – nu aveau voie pe trasee mai complicate si aveau ochii in lacrimi de necaz.

cel care e cu spatele in aceasta fotografie este Adrian Ghencea de la ecoXtrem, unul dintre eroii mei de ieri. tot respectul meu pentru rabdarea si energia lui, pentru diplomatia si empatia lui aflate intr-un melange perfect cu fermitatea.

iata ipostaze ale activitatilor de ieri si astazi dimineata.

Irina a cintat in masina, la microfon in fata a 50 de persoane. are o voce frumoasa si calda, sustinea bine ritmul si pauzele dintre note; o trada un usor tremolo si doar daca erai atent intelegeai cit de multe emotii are. sunt sigura insa ca aplauzele si uralele finale au pus o caramida la temelia increderii in propria-i persoana. si ca astfel, efortul ei de a-si invine emotiile, a fost rasplatit. profund, pe termen lung.

***

intre copiii care sar de bucurie, daca va uitati cu atentie e un copil care sta jos cu geaca in cap. Il cheama Florin si tocmai pierduse intrecerea in care i-ar fi fost asistent Renatei – cercetatoarea care le preda lectii trasnite despre aer. a stat 5 minute suparat, dar Renata nu s-a lasat; a facut ea cumva sa-l rasplateasca si sa-l aduca linga laboratorul ei ceva mai tirziu ca sa zimbeasca din nou.

(mi-ar placea ca si profesorii din scolile de oriunde sa aiba determinarea fetelor de la Fun Science de a-i bucura pe copii in timp ce le povestesc notiuni despre fizica, chimie, biologie. va povestesc zilele viitoare pe larg despre ele )

***

un mesaj din curtea taberei, in locurile unde simpaticele de la Fun Science fac lectii pline de umor: “de ziua lui Andrei se arunca la cos obiceiurile proaste!”

1492
TaraluiAndreiLa ce sa te uiti cind alegi tabara pentru copii?

La ce sa te uiti cind alegi tabara pentru copii?

am fost zilele trecute la Petrom sa discutam despre proiectul lor Tara lui Andrei (copiii din comunitatile in care Petrom isi desfasoara activitatea s-au inscris intr-un concurs cu proiecte pe mediu sau educatie si cele mai reusite proiecte au fost premiate cu o super tabara de o saptamina).

proiectul a fost si anul trecut cind ii invidiam pe cei care au mers sa vada ce fac copiii. anul asta ma voi duce si eu si sper sa va spun o poveste emotionanta despre copii care, pina la aceasta deplasare, n-au iesit niciodata din satul lor. si pentru care aventurile din tabara (vor avea super activitati) vor fi ca din filme.

***
cind discutam care e programul pe care-l vor face copiii acolo, am auzit urmatoarea replica
“am stat 2 zile in locul in care e tabara ca sa verificam in pensiune sa fie totul in standardele de siguranta si securitate. ”

si de aici mi s-au aprins beculetele:)

asa am aflat ca un specialist HSSE (divizia Health, Safety, Security & Environment a Petrom) a vizitat toate propunerile de pensiuni posibile pentru locul taberei. acestea au fost triate inainte in functie de amplasare, dotari (nr de camere), proximiatea unui parc de distractie etc etc.

iata ce a fost in raportul de activitate pentru locul unde se va desfasura Tabara din Tara lui Andrei

Aspecte pozitive ale locatiei :

– suprafete mochetate, atat in camere, cat si pe holuri

– in toate cladirile si pe toate nivelele : instalatii de avertizare si stingere in caz de incendiu, si hidranti si stingatoare + planuri de evacuare incluzand numere de urgenta

· Aspecte de imbunatatit – la care se lucreaza in acest moment si care vor fi inspectate la inceputul lunii iulie

– inlaturarea seifurilor din camere

– completarea balustradelor cu protectii la nivelul genunchiului si la nivelul soldului

– fixarea pieselor de mobilier impotriva rasturnarii (oglinzi, dulapuri etc)

– pregatirea unui material de instruire privind pericolele potentiale si situatiile de urgenta ce va fi prezentat tuturor voluntarilor si profesorilor la sosirea in locatie

– blocarea tuturor usilor de la dependinte si incaperi anexe, usilor de la balcoane, ferestrelor (in pozitii care sa nu permita caderea copiilor de la etaj)

– marcarea cu banda rosu/alb a tuturor zonelor in care accesul copiilor este interzis.

***
nu mi-am imaginat ca e atita rigoare in alegerea unui loc pentru tabara, dar… e o buna lectie de invatat.
daca aveti copii, puteti cere in pleaca in tabara raportul de siguranta al locului si puteti verifica aceste aspecte.

***
Aici puteti vedea rezultatele concursului .

as vrea sa adopt un proiect si sa-i ajut si dincolo de tabara. aveti preferati dintre ei?

1294

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!