cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

*
Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.

9 Comments Published

11 years ago / Reply

daca a fost intr-adevar mare, istoria isi va aminti de el…
au fost destui artisti uriasi care s-au stins in uitare si saracie, neintelesi sau pur si simplu depasiti de vremuri. nu stiu daca domnul nicolaescu este sau nu, poate in unele privinte da, in altele ba, oricum nu m-au entuziasmat filmele lui.
poate peste 50 de ani, cand o sa te intrebe cineva despre cineastii care te entuziasmeaza acum, o sa raspunzi: who? si altora o sa li se para nedrept…:(

11 years ago / Reply

Pai ratingul nu se face cu povesti triste, exceptie facand desigur A. Marin.
Desi poate e de prost gust sa ne gandim la asta, cred ca iti dai seama ca si la moartea dlui. Nicolaescu lumea va jeli cu lacrimi de crocodil si-i vor gasi o eticheta pompoasa gen “maestrul/destelenitorul cinematografiei romanesti”.

11 years ago / Reply

Ami pare rau sa spun asta,dar Sergiu Nicolaescu,nu va putea muri,pana nu va marturisi”TOT SANGELE CEL APASA DIN 89 ANCOACE”

11 years ago / Reply

cristina, nu poti face abstractie de contextul in care nicolaescu si-a facut filmele. gandeste-te la faptul ca in perioada respectiva, pintilie, ciulei, saucan, tatos sau daneliuc erau interzisi sau cenzurati. succesul filmelor lui se datoreaza faptului ca romanii nu aveau alternative.
lipsa faimei de atunci (ca de uitat sau dizgratie nu se pune problema, inca mai are public) are grija sa o compenseze prin grandomania lui. are soarta pe care o merita, nu vad de ce el ar fi o victima (mai ales ca a putut face filme si atunci si acuma) si nu saucan, de exemplu :)

11 years ago / Reply

cristi, priveste un pic lucrurile din curtea lui; cu confuzia aferenta de ruperea de lumi.

ai dreptate cind faci referire la contextul global, dar eu vorbeam de drama lui – de ruptura pe care o traieste el, asa cum zici, cu grandomania pe care o are si care-i accentueaza suferinta

11 years ago / Reply

e ca şi cum ai spune că salamului de soia trebuie să-i asigurăm veşnica pomenire, pentru că în vremea aia a fost unul din puţinele alimente pe care le găseam la aprozar.

faptul că nicolaescu primeşte de ani buni finanţări de la cnc pentru filmele lui e semnul cel mai bun al grijii (după părerea mea, nejustificate) pe care o avem pentru “legendele” noastre.

11 years ago / Reply

Ca toate celelalte personalitati care ne-au marcat copilaria (si viata in general) vor ajunge sa fie apreciate la adevarata valoare abia dupa ce nu vor mai fi (ex: Laura Stoica, care nu a fost promovata niciodata de nici o televiziune, in schimb, in urma mortii sale s-a facut cea mai mare drama si se vorbea despre viata ei de artist pe toate posturile tv, raiting-ul crescand ametitor, evident). Inca nu am invatat sa apreciem nimic din ce fac ceilalti, ca asa e omul, cand cel de langa el e in viata nu stie cum sa-i dea mai tare in cap si sa-i ia si capra din curte eventual, iar atunci cand nu mai e, il jeleste si il preamareste. Lumea are o grava tendinta de a critica tot ce a fost sau este bun. Stimabililor, as vrea sa ajungeti la realizarile si performantele acestor oameni mari (nu la sensul propriu pt cine are o gandire mai…slaba) si apoi sa va puteti permite sa ii criticati, iar aici nu ma refer doar la personalitatile din Romania.

11 years ago / Reply

De ce in toate filmele lui SN pistoalele trag cu acelasi pocnet, indiferent daca filmul se intituleaza “Cu mâinile curate”, “Nemuritorii” sau “Triunghiul morţii”? 😀

[…] Am mai scris despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici […]

Leave a Comment


+ 7 = eleven

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!