am ris. am asteptat atit de mult o constructie ca la Politist, adjectiv incit am ris la cea mai mica urma de umor in scenele finale.
si eu si cele citeva sute de spectatori din sala republica de la tiff.

dar aurora n-are forta structurii de la politist, adjectiv.

are estetica lui, are atentia nebuneasca a detaliilor, cristi puiu joaca (si este:) ) un nebun veritabil.

ii inteleg dorinta de a-si duce visul regizoral pina la capat si de aici optiunea pentru actorul principal: cristi puiu joaca intr-un film de cristi puiu. perfectionismul asta nebunesc e demn de un mare artist.

dar eu care – gratie meseriei mele am stat pe linga criminali – nu sunt satisfacuta de explicatia ca filmul asta este despre cum nu ne prezinta cinema-ul/media/cartile criminalii.

si mor de curiozitate citi criminali a intilnit cristi puiu si, eventual, a stat de vorba cu ei.
*
pe la mijlocul filmului ma gindeam: “cam cum o arata versiunea lui zoso despre aurora? amintindu-mi de parodia lui dupa Politist adjectiv”
numa’ ca filmul tine 3 ore si nu cred ca-l pacaleste cineva pe zoso sa se duca sa-l vada:)

*
la tiff au inceput zilele filmului romanesc prezentate de Ursus, iar eu m-am salutat cu drag cu Corneliu Porumboiu si-am remarcat gasca vesela de scriitori (Marius Chivu, Matei Florian, Cezar Paul Badescu) in sala la citeva rinduri in spatele meu.