Bunul meu prieten Razvan Penescu zice pe FB ca Black Swan e
prostie cu accente horror, muuuult kitsch, găuri în scenariu la fiecare pas, muuultă actorie de slabă calitate (inclusiv premiata Portman care se luptă cu tone de clişee despre cum e o balerină ce se scufundă în rol). O să prindă pt că arată frumos, pentru că dă fiori (ieftini) şi pt că e muuuultă muzică frumoasă. Şi o să fie muuuulte comentarii despre cât de înălţător e să te sacrifici pentru artă.
Iar asta e un motiv pentru mine sa zic “Ba NU!”
*
Black Swan nu e despre cit de inaltator e sacrificiul in arta. E despre proasta administrare a resurselor personale in raport cu viata profesionala: cind nu mai ai din ce sa te “incarci”, n-ai nici ce sa “dai”.
E mai vizibil in arta, dar e la fel pentru oricare alta meserie.
Daca n-ai o viata, daca n-ai intimplari care sa te emotioneze, daca nu experimentezi la nivel personal, la un moment dat seci pe dinauntru si nu ai ce sa mai transmiti.
(Asta e unul din motivele pentru care in fiecare interviu pe care-l fac cu un artist il intreb “ok, si din ce te incarci? Pentru ca in spectacole e un mare consum nu doar fizic, ci si emotional”)
*
intre prietenele mele e o vorba pe care eu am “inventat-o”. cind una greseste i se spune “lebada” – e upgrade-ul de la gisca; pentru ca si lebada e un fel de gisca dar mai eleganta. oricum la capitolul inteligenta sta la fel ca si gisca.
Si ati vazut ce capsor mic are? Cum sa aiba mult creier acolo?!
Eu cred ca Black Swan e despre a fi gisca in viata privata cind te dedici cu totul vietii profesionale:)
*
Nu discut cit de bun e filmul; eu l-as mai fi taiat un sfert.
Spun insa ca mi se pare foarte desteapta constructia coloanei sonore in raport cu actiunea filmului (pentru ca pune gradat toata partitura din Lacul Lebedelor). Si-mi plac costumele de antrenament f mult, dar am o scuza: toata lumea stie ca gri-ul e culoarea mea.
Am mai scris despre Black Swan si a detine controlul aici (ceva mai serios, sper)
Foarte adevarat! Am ramas si eu dezamagita de Black Swan…GASCA!Poate mai dezamagita am fost si de Natalie Portman, dar asta e doar o chestiune de gust.
mie mi-a placut si kitschul recunosc ca nu l-am gasit. stii……e amuzant cum unii atunci cand un film are succes incep sa-l critice fara a argumenta doar asa de dragul criticii si doar asa ca sa se simta ei speciali. din pacate pentru ei nu ramane decat ura.
nu cred ca a dezvoltat cineva ura legat de acest film…
ca a placut sau nu, asta e alta discutie, dar pina la ura… o ho ho
In cazul artistilor adevarati (,,chemati”), viata se confunda cu arta, pentru ca nu exista alta optiune si pentru ca, dintotdeauna, de mici, traiesc doar experiente legate de domeniul care si l-au ales (muzica, pictura, dans), asa incat in viata reala, din nefericire, rareori sunt lebede!
Cat despre film, am resimtit lipsa unei constructii mai convingatoare pentru perrsonajele secundare ( relatia cu personajul interpretat de Vicent Cassel ar fi putut capata niste valente mult mai profunde) in schimb s-a preferat cultivarea comercialului, speculandu-se intens relatia reala/inchipuita Nina- Lily,balerina cuminte, infantila si instabila fata in fata cu balerina plina de viata,sensuala si extrovertita.
Ca si registru interpretativ, Natalie Portman mi s-a parut f convingatore, putine actrite s-ar fi putut ridica la nivelul exigentelor rolului ( sa te antrenezi zilnic cate 5 ore pentru rol, sa reusesti sa ai aceeasi gratie ca a unei balerine autentice, fara ca rupturile de ritm si fluiditate sa fie evidente, e mare lucru!).
cred ca dezvoltarea relatiei ei cu Vicent Cassel ar fi facut filmul total neverosimil. mie si asa mi s-a parut exagerata atitudinea lui “didactica” :). intr-adevar personajele secundare sunt aproape inexistente dar cred ca a fost voit acest lucru.
cand vorbesti cu atata rautate si inversunare despre ceva ce altii apreciaza gasesc ca este o forma de ura. e ca un copil mic care incearca sa refuze totul doar pentru a le face in ciuda celorlalti.
tu citesti si proiectezi in mintea ta ca asta e inversunare… cred ca omul era f f relaxat cind a scris, mai ales ca il si cunosc si stiu ca nu ajunge la asemenea sentimente de la un film.
nici eu nu ajung…
gusturile in arta sunt pe un spectru atit de larg, trebuie sa acceptam ca unora le place ceea ce noua nu ne place, pentru ca au alte repere decit ale noastre.
[…] This post was mentioned on Twitter by ruxandraPRedescu and Sorin Grumazescu, cristina bazavan. cristina bazavan said: Black Swan e, de fapt, despre a fi gisca http://tinyurl.com/6fo8xel […]
Bună Cristina,
> Black Swan nu e despre cit de inaltator e sacrificiul in arta.
Nu susţineam că e despre asta, ci doar pronosticam că ăsta e genul de comentariu care o să predomine.
De altfel gîndim destul de asemănător. Azi am vorbit la B1 despre Black Swan (într-o emisiune despre filmele începutului de an care o să se difuzeze în prima duminică din martie) şi am spus că filmul nu arată nici măcar în treacăt că Nina-balerina citeşte o carte, vede un film sau o piesă de teatru, se uită la o fotografie. Şi că mama ei o ţine închisă în casă, aşa că nici măcar nu iese în lume să înveţe să trăiască. Iar în aceste condiţii nu ai cum să te dezvolţi în artă, din nimic nu poţi să înveţi cum să reuşeşti să formulezi şi să comunici ceva, mai ales într-o artă fără cuvînt cum e baletul. Partea fizică (care există în film) e insuficientă, deşi necesară. Fără un cap mobilat, fără o inimă care a experimentat emoţii, nu cred că poţi cristaliza un gînd şi nici nu cred că ai ştii a-l comunica, chiar dacă l-ai avea.
Deşi l-am întâmpinat cu un oarecare scepticism, gândindu-mă că mă voi plictisi la un film despre balet, după vizionare mi-am dat seama că nu despre asta e Black Swan.
Eu l-am privit ca un film despre incapacitatea de a te maturiza, despre control şi perfecţiune, despre eliberare, un film despre luxul de a-ţi permite să mai şi greşeşti.
Iar Cristina are dreptate, este şi un film despre a fi o gâscă în viaţa personală 🙂
Şi niciodată n-am văzut-o pe Natalie Portman jucând atât de bine, pierzându-se în rol atât de mult încât pe ecran am regăsit-o doar pe Nina.
Portman nu mai interpretează un personaj aici, ci devine acel personaj.
Foarte bizare imi par aprecierile negative pt. Black Swan, cel putin pe partea de interpretare a lui Portman. Bun, putem spune ca o productie ruseasca ar fi turnat altfel povestea, cu mai putine efecte si lumini mai naturale. Eu totusi am ramas surprinsa de felul in care o productie de hollywood s-a apropiat de balet, o arta cu o traditie incomparabil mai slaba prin partile lor. Considering, as spune ca dl. Aronosfky s-a descurcat admirabil. Mama, universul Ninei de acasa, relatia bolnava cu mama mi-a amintit de La pianiste al lui Michael Haneke.
Kitschul in film e mai mult sau mai putin evident in functie de experienta privitorului, cultura in materie de filme si-a asocierilor care se produc. Eu personal nu prea l-am asociat cu vreo imagine ieftina si imi place sa cred ca mi-am antrenat ochiul.
Iar daca si interpretarea lui Portman e de slaba calitate, atunci sunt fan saorma, ma scuzati.