E trei juma dimineata, la ora 6 ar trebui sa fiu treaza pentru ca ziua de munca va fi lunga si complicata, dar inca nu pot dormi.
Nu stiu daca are legatura cu energizantul sub forma de ciocolata pe care mi l-a dat Claudia sa-l maninc inainte de intrarea in bazin “ N-ai mincat nimic toata ziua? Nu se poate sa intri asa in piscina sa ti se faca rau!”, mi-a zis ea grijulie. (v-am mai zis ca sunt minunati cei de la Body Art Wellness Spa)

*
Lectia nr 5 se va lasa cu multa febra musculara pentru ca am facut multe miscari din picioare “ca broscutzele”. Eu sper sa ajung ratza (deocamdata sunt varza), dar domn profesor ne pune sa exersam ca broscute.

Dar lectia nr 5 n-a constat in zecile mele de incercari de a executa corect miscarile de picioare (n-am reusit sa fac corect nici macar o jumatate de bazin desi am perseverat vreo ora), ci in doua lungimi de bazin facute la pas prin apa, mingiind apa pe dinauntru, ca sa invat sa o controlez.

Pe durata acestor lungimi de bazin m-am conversat cu domn profesor, Laurentiu Ticala. N-am sa spun aici ce am povestit pentru ca era o discutie privata, dar concluzia si in cazul lui, si in cazul meu, era asemanatoare: el nu-si dorea sa fie profesor cind era elev (ii ura pe profesori si-acum e un prof minunat), eu uram sa scriu compuneri/comentarii si-acum traiesc din scris.

Pe durata acestor doua bazine m-am gindit ca profesorii, de orice materie ar fi ei, ar trebui sa invete sa inoate si sa fie pret de o saptamina, la un interval de ani, profesori de inot. Ca sa-si aduca aminte cit de importanta e atentia pe care trebuie sa i-o acorzi fiecarui elev.

Daca toti profesorii ar privi materiile lor ca pe o problema de viata vs moarte, de curaj vs frica, de incredere vs dezarmare asa cum sunt obligati sa priveasca profesorii de inot fiecare lectie a lor, elevii ar merge de drag la scoala.

Lectia nr 5 a fost despre respect: pentru meseria pe care o faci.