Time a decis ca pentru titlul Person of The Year 2011 si o coperta speciala sa desemneze (din nou) un personaj generic : The Protester.
spun din nou, pentru ca acum citiva ani punea pe coperta o folie de aluminiu in forma unui ecran de computer (care genera un efect de oglinda) si scria Person of the year – YOU, anticipind minunat tendinta viitorului – conexiunile via internet si puterea pe care fiecare persoana o dobindeste astfel.
Cu noua coperta si noul cistigator al titlului Person Of The Year, Time legitimeaza un trend. sigur ca ii celebreaza pe cei care au protestat anul asta in Egipt sau Tunisia sau chiar pe cei de pe Wall Street, dar dincolo de asta este legitimat un curent: singura sansa prin care mai atragi atentia e protestul vehement/violent in strada.
(aici cover story-ul din Time)
iar trend-ul acesra dus in mass media are deja declinari recunoscute; moderatorii emisiunilor nu mai sunt mediatori, au devenit comentatori, protestatari in raport cu o cauza, favorabili cu alta.
de aici si vehementa lor, uneori chiar violenta lor verbala, pentru ca protestatarii atrag atentia.
opinia->buna sau proasta, obiectiva, partinitoare-> nu conteaza; publicul e atras de comentator, nu de moderator si cum singura constanta intr-o emisiune e gazda ei, cea mai buna sansa pentru mentinerea unei audiente constante e sa transformi gazda intr-un comentator vehement.
e o tendinta in jurnalism; nici macar nu stiu daca e buna sau rea, dar – trebuie sa recunoastem – asa s-a miscat piata in functie de cum s-a modificat comportamentul consumatorilor.
si dupa ce recunoastem si incepem sa intelegem, ar trebui sa gasim solutii inteligente de adaptare.:)
***
altfel decizia Time si justificarea lor pentru alegerea din acest an m-a facut sa ma gindesc ca diferenta dintre jurnalismul nostru si al lor nu doar ca se masoara in ani, ci si ca noi suntem dublu amenintati sa disparem ca produs jurnalistic: tinerii invata (stiu) limba engleza si, cei putini care vor mai dori asta, isi vor lua informatiile de calitate direct de la o sursa globala…
adica Time n-o sa moara, ale noastre vor disparea mai repede.
În secolul trecut jurnalistul era obiectiv. Asta era definiția jurnalistului!
Ai dreptate, lucrurile nu mai sunt așa mereu și o mare parte a presei devine partizană, devine judecătoare. Nu doar în România (unde ieșirile presei sunt deja paranoice, sadice, depresive) ci și în Statele Unite!
Cred că este un rezultat al vremurilor în care trăim, grăbiți, fără răbdare, cu informații care ne atacă în fiecare secundă pe mii de canale, informație brută (ne-sintetizată, ne-prelucrată, scoasă din context uneori).
mie mi se pare tare ca-n discutiile astea despre ce face jurnalismul si incotro se indreapta si tot, tu vorbesti despre adaptare. adica nu zici “bai, ce trist, ne ducem naibii, ce se intampla”, ci spui “se intampla alte lucruri, sa intelegem ce putem face in noul context”. mi-ar placea sa scrii un text despre ce mi-ai spus ca mintea functioneaza altfel, thus the need for smth else, mi s-a parut misto ideea. 🙂
not true! 🙂
exista public care cauta informatia globala. exista public care cauta informatia locala. depinde de fiecare produs media cui se adreseaza. asta daca consideram ca publicul cauta numai informatie.
exista specia de jurnalist care cauta stirile. exista specia de jurnalist care pune stirile cap la cap si trage concluzii destepte.
ai nostri nu fac nici una din astea prea bine. de aia moare presa la noi! nu ca-i partinitoare. ci pur si simplu pentru ca articolele sunt in general prost scrise, prost documentate iar de cele mai multe ori concluziile trase de autor sunt dintre cele mai neinspirate. precum cea de fata.
desigur noi mai avem si probleme tehnice de genul distributiei…
cam de aia moare presa la noi. nu pentru ca nu avem informatie globala.