sergiu-nicolaescusergiu-nicolaescu

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

29 Comments Published

7 years ago / Reply

Stii ce realizez eu in momente de genul asta…ca suntem atat de viscerali si legati de consum incat si cand se intampla un lucru trist, cand un om care a insemnat mai mult decat tine si care va ramane un punct de greutate in istoria culturii, il transformam in momente de marketing. Vei vedea in urmatoarele 2-3 zile toti politicienii care vor aduce omagii si mega-omagii mediatizate pentru Sergiu Nicolaescu, televiziuni care au uitat de el, vor difuza probabil vreun film sau ceva din cariera lui. Tristetea si lehamitea asta ma incearca la fiecare moment trist de acest gen….. as vrea sa primim toti lectia aceea de a ne bucura la maxim de lucrurile bune si frumoase atat timp cat ele inca exista material langa noi…. dar ma si bucur, impropriu spus, ca totusi, macar in aceste momente, in vuietul massmediei se mai aude si altceva decat balast. Cateva zile se va discuta de Sergiu Nicolaescu, de cinematografia romaneasca, de arta ….de lucruri frumoase. Dumnezeu sa-l odihneasca.

7 years ago / Reply

e deja o avalansa de ipocrizie la stiri. de asta am simtit sa scriu acum, cind pentru unii pare prea devreme, cele de mai sus

7 years ago / Reply

Se simte invidia din postare.
Puteai sa astepti macar sa i se raceasca cenusa. Faptul ca oameni plini de venin si frustrari neaga cei 1.000.000.000 (UN MILIARD) de spectatori pe care le-au avut filmele lui SN, arata cat de jos pot cobori romanii.
Cand va muri Cameron, lumea il va adula, chiar daca a facut si rele in viata. Chiar daca a folosit prea mult tehnica.
La noi, oameni care lingeau pe unde trecea maestrul, il fac praf in ziua mortii.
Asteptati pana duminica, dragii mei. Apoi puteti sa va napustiti pe el.

Ar trebui , draga Cristina Bazavan sa scrii de unde ai tu informatiile pe care le amintesti aici pe acest blog. Ai lucrat cu el, esti unul dintre regizorii pe care maestrul Nicolaescu l-a invidiat, ai fost ruda sau prietena lui apropiata…Altfel nu ai cum sa faci comentarii mai precise decat mass-media.

7 years ago / Reply

l-am intervievat doamna.
scriu despre filme de 15 ani, asta insemnind ca am discutat de-a lungul timpului si cu multi dintre colegii sai.
stiu ce scriu.

7 years ago / Reply

E bine de știut cum a fost acest om, cu bune și cu rele. Am preluat și eu un citat din acest articol, pe blogul meu.

7 years ago / Reply

Cristina, cu un singur lucru nu-s de acord. A primit ÎNTOTDEAUNA finanţare. Are cele mai multe filme făcute după 1990. Era în capul listei. N-a ratat nici un CNC. Să ştii.

7 years ago / Reply

Bine ca a putut! Bravo lui!

7 years ago / Reply

Da, Sergiu Nicolaescu a fost ceva mai norocos fata de alti artisti romani, a avut si dramul ala de noroc “comercial”…dar….cam atat, in ultima vreme oricum fiecare actor roman a trebuit sa apara in vreo telenovela sau sa faca si vreun spot la vreo farmacie sau detergent ca sa isi mentina un trai decent. Si arta trece prin stomac, ca sa creezi ai nevoie si de un confort material …. dar cu ce vii ca si aport pentru cei din jurul tau, rasplatesti inmiit acel mic compromis comercial.

7 years ago / Reply

Cuvinte bine definite care imbraca foarte bine imaginea unui erou, Sergiu Nicolaescu.

7 years ago / Reply

Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre cei mai mari regizori romani si acest fapt nu poate fi contestat !
Articolul Cristinei Bazavan, nu mi se pare a fi rautacios ! Este o opinie si ea trebuie respectata !
Faptul ca se vorbeste atat de mult despre cineva ( de bine sau de rau ) inseamna ca acel cineva nu a trecut neobservat prin viata.
Dovada raman filmele, bune sau mai putin bune, dar niciodata mediocre sau rele, pe care Sergiu Nicolaescu le-a lasat posteritatii.
Faptul ca au fost facute intr-o perioada istorica si nu in alta….pana la urma nici nu cred ca mai conteaza. E ca si cum cineva ar regreta ca s-a nascut cu ochii caprui si nu albastrii sau ca s-a nascut intr-o anumita tara si nu in alta.
Sergiu Nicolaescu a avut calitatea ( printre multe alte calitati ) de a stii sa speculeze acea perioada, dar a avut, cu siguranta si defecte.
Caci…in definitiv…inainte de a fi un mare regizor si el a fost un om !

7 years ago / Reply

“Sergiu Nicolaescu, pe atunci rising an authoritarian director, i-a spus-o în faţă, direct: “Mă, Săucane, s-a terminat cu tine. Eşti scos din ring. Scurt. Ai luat K.O. după Meandre şi nu te vei mai ridica niciodată.”

si un alt punct de vedere, mult mai pertinent.
http://www.mareleecran.net/2013/01/sergiu-nicolaescu-la-ultimul-eveniment.html

7 years ago / Reply

e doar o legenda, o barfa, sau poate nu… Ghilimele in sine nu dau nicio greutate

7 years ago / Reply

Culmea e ca un regizor “de context”, care isi acuza “mai tinerii colegi ca primesc finantari in defavoarea lui” si care “nu a lasat marii actori sa joace”, un astfel de om cat se poate de cunoscut isi saluta intotdeauna cunoscutii.
Spre deosebire de unii bloggeri cu pretentii jurnalistice (presupun ca ai tot dreptul sa accepti eticheta de jurnalist dupa ce ai fost “piar” la radio si apoi ai dus in cap o revista de femei), bloggeri care dupa cateva aparitii la seminarii intre ai lor evita contactul cu multe persoane cunoscute de-a lungul anilor.
Asa cum vor evita si publicarea unui astfel de comentariu, probabil 😉

7 years ago / Reply

Esti o cretina!

7 years ago / Reply

imi pare rau, dar nu simt randurile scrise de tine.. si nu pentru ca televizorul e ba pe antena (ceva emisiune cu raduleasca), ba pe pro (nemuritorii).. pur si simplu, nu vad de ce 3 sferturi “altfel” dintr.un post m.ar ajuta mai bine decat omagiile televiziunilor, ziarelor etc. sa imi respect istoria si sa progresez. poate pentru ca el a facut mai multe decat o sa facem multi, multi, multi dintre noi pentru tara asta? poate pentru ca asta e suficient ca sa i se ierte orice defect de genul orgoliu, de care, “slava cerului”, ne lovim la tot pasul, date fiind nenumaratele personaje autohtone? nu stiu, dar nu simt randurile scrise de tine.
sa iubim, zic! sa.l iubim pe om, pe actor, pe regizor. pentru ca iubirea e mai presus de orice, prin capacitatea ei de a naste toate celelalte minuni.

[…] Sergiu Nicolaescu, altfel […]

7 years ago / Reply

Nu sunt neaparat de acord In totalitate cu opiniile tale sau cu modul literar al prezentarii si nici nu e de asteptat insa apreciez un punct de vedere diferit, un act informational, dorinta de evolutie, consecventa si multe altele.

In final mie mi se pare, din afara ca nu trebuie sa capitulezi. Vezi tu oferi calitate iar daca oamenii care o ofera dispar, ramane trivialitate, scriere jurnalistica proasta, superficiala. Teoria mea este ca daca binele nu isi pune picioarele zdravan in podea si pieptul inainte si traieste in umilinta unui decent anonimat raul il va cotropi. Binele si orice este pozitiv implicit calitatea jurnalustica sunt mai greu de facut, implica resurse mai multe, costa mai nult deci implicit opusul are sanse mai mari si facile de afirmare.

Asa ca daca vrem schimbare, trebuie sa fim noi acea schimbare.

7 years ago / Reply

text de bun simț, echilibrat și cumva melancolic. rezonez mult mai mult cu așa ceva decât cu veninul unora care înjură omul în ziua în care el s-a dus dintre noi. e trist (mi se confirmă asta citind mai sus comentariile atât de agresive ale unora) că, la noi, atât de puțini oameni aleg aurita cale de mijloc. între jalea asta națională pentru un om care nu cred să fi suferit pentru alții vreodată (poate greșesc, în definitiv nu l-am cunoscut – bănuiesc asta din poveștile unora dintre cei care l-au știut mai îndeaproape), și înjurătura vârtoasă a unui Nicu Covaci, un asemenea comentariu e oricând binevenit. mai e desigur și copleșitoarea ignoranță a publicului larg, spălat pe creier în atâtea decenii de comunism și postcomunism, care face mult, mult rău. după ce am aflat de la televizor că A.Păunescu a fost cel mai mare poet de după Eminescu, acum ni se spune pe toate posturile (să nu mai vorbesc de “actorii” vieții politice, coborâți parcă din filme nicolaesciene) că “maestrul” a fost cel mai mare regizor român… îți dai seama ce se spunea despre Mel Gibson dacă ar fi regizat în România? că i-a depășit din fuga calului pe alde Coppola, Scorsese, Kubrick, Cronenberg…

7 years ago / Reply

Am avut ocazia sa-l vad la o conferinta de presa organizata in Vox Maris, la Costinesti, dupa proiectia serii precedente a filmului sau, “Mircea”. Era mai mult decat orgolios. Au fost tineri care au incercat sa ii puna intrebari despre scaparile in privinta adevarului istoric. S-a ridicat si a plecat ca si cum ar fi fost sub demnitatea sa sa raspunda.
Cu toate acestea, pentru cateva dintre filmele sale, tot respectul. Mai ales daca vorbim despre “Osanda”.

7 years ago / Reply

Am apreciat latura patriotica a lui Sergiu Nicolaescu, dar am banuit ca nu se putea afirma in comunism fara sa gadile urechile comunistilor. Si faptul ca a deformat istoria… scopul a fost nu sa prezinte istoria cum a fost, ci ca sa faca sa fim mandrii de inaintasi etc… ceea ce scuza totusi neprezentarea adevarului. E ceea ce fac toate popoarele. Eu am alta problema. A trecut comunismul. Dar nu am scapat de comunisti… mai exact de randul doi de comunisti care s-au cocotat in locul lui Ceausescu in toate functiile ca sa fure… de aici si scarba oamenilor sa mearga la vot. Ma asteptam ca un Sergiu Nicolaescu sa spuna ca revolutia din 89 a fost deturnata in lovitura de stat, dar el a vrut sa vada numai latura eroica, cea folosita drept fatada a ceea ce a fost pt ca si el s-a simtit magulit la orgoliul propriu… sa se simta erou. Nu a vrut sa minimalizeze un eveniment care ii conferea inca o aura de glorie. Adica a facut ce stia cel mai bine: sa vada numai latura care i-a convenit, ascunzand gunoiul sub covor. Ceea ce nu il mai face erou in ochii mei. Si eu am participat in 89, dar nu am facut din asta mare scofala, mai ales pt ce a iesit. Oricum, bravo lui pt filmele realizate, restul ce si cum a folosit actorii si figurantii nu stiu. Odihneasca-se in pace!

7 years ago / Reply

Autorul acestui articol este un frustrat penibil. Probabil, f posibil, impotent fizic si psihic. Am pierdut un minut pt acest post pt ca din nefericire a fost promovat de twitter si l-am parcurs pe diagonala si nu puteam sa nu comentez.

Una peste alta, Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre cei mai mari regizori pe care, noi romanii, i-a avut vreodata. Este adevarat ca a fost intrecut de catre generatia tanara de regizori,dar cu toate premiile lor nu o sa-l egaleze niciodata la capitolul eleganta, stil si mai ales amploare. Nimeni nu o sa mai faca vreodata un film despre Daci sau despre Mihai Viteazul, ecranizari de anvergura, care sa poata fi la fel de emotionante si pline de patriotism asa cum le-a facut Nicolaescu. Nu se poate spune ca era un frustrat si invidios pe tinerii regizori, ci poate ca metodele lor sunt mai banale sau mai lipsite de finete.
Cat despre faptul ca a dorit sa fie ars si nu inhumat, ar trebui sa i se respecte obtiunea si sa nu se mai inventeze tot felul de motive pentru acest lucru.

7 years ago / Reply

Parca am mai “citit” un astfel de “altfel”, aproape mot-a-mot, pe sticla realitatii tv, in timpul in care domnul Sergiu era, inca in carne si oase (sic!), depus la Casa Armatei. Faptul ca ati luat niste interviuri, undeva, candva, nu va confera adevarul absolut nici in logica si nici in exprimare (din pacate). Daca e cum zice FIARU, ca Sergiu N. a primit finantare de cate ori a avut nevoie, atunci oare de ce-i critica pe mai tinerii regizori? Astept ca generatia de aur a tinerilor lupi regizori sa scoata de la sertar scenariile “blocate” de batranul lup si sa ejaculeze capodoperele atat de asteptate. Din pacate, tare mi-e teama ca strigam doar REGELE A MURIT ! Urmarea fireasca cu TRAIASCA REGELE e mult mai indepartata.

7 years ago / Reply

Celor care au postat comentarii rautacioase la adresa autoarei articolului: trebuia mai intai sa cititi si articolul la care se face trimitere in final (di link), scris in 2009. Cristina Bazavan, nu te cunosc, nu am auzit de tine, nu consult aproape deloc twitterul (ca parca asta m-a adus aici); consider ca ai punctat foarte bine niste lucruri. Mai ales prin articolul scris acum trei ani. Drama lui Sergiu Nicolaescu este drama multor oameni marcanti; la el este (a fost) si mai pronuntata mai ales pentru ca a fost totusi un om longeviv; este greu sa impacu pe toata lumea. Mai ales pe colegii de breasla. A fost un om mare; un “neamt printre romani”; un om disciplinat, organizat; nu a pretins ca face filme precum Tarkovski; nu a creat manele. Sunt inca un milion de lucruri de spus. daca poporul asta ar avea in fata macar 1000 de oameni de acest calibru….

7 years ago / Reply

Ii are. Are si mai multi. Trebuie doar sa iasa la suprafata sau sa li se permita sa se manifeste.

7 years ago / Reply

Te pripești. În relativă cunoștință de cauză, îți spun că regizorii de film nu “fac actorie” pe platouri cu actorii. Asta o fac cei de teatru! (Și, atât de des, nici măcar ei…) Este una dintre multele realități care fac diferența dintre cele două forme de manifestare în artă. Regizorul de film bun, stă eventual de vorbă cu UNII dintre actori, înainte, detaliindu-i cum stau lucrurile în privința caracterelor cărora urmează să le dea viață. Dar, în general, pe platou, actorul “se scoate cu meseria”, mai mereu. De aia regizorul de film este mare şi când ştie să îşi facă bine distribuţia. El este chemat să aducă o coerență ansamblului, să facă niște actori pe care îi are la dispoziție uneori doar câteva ore să “joace în aceeași marți”, urmărește ansamblul. Şi, dacă lucrează cu actorul, mai degrabă o face ca în Noaptea americană a lui François Truffaut, aranjându-i cu mâna poziția în cadru, pentru a da, pictural, cât mai bine. Cred sincer că articolul tău e – cum să-i spun? – cinic, în sensul filozofic al termenului. Adică lucid până la os. Acolo unde îi spui copilului că Moș Crăciun nu există.

PS. Comentariile pe blogul tău aşteaptă moderare, dar ai o postare “eşti o cretină”??? Straniu…

7 years ago / Reply

moderez injuraturile, nu parerile despre inteligenta mea.

bunul simt si politetea nu se discuta, restul e dupa scara de valori a fiecaruia.

[…] Blogul Cristinei Bazavan […]

Leave a Comment


9 − = seven

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!