ascult de aproape o ora pe repeat cintecul Romicai Puceanu, Saraiman.

din ce ascult mi se pare ca muzica lautareasca adevarata e precum muzica de opera – daca n-ai urechile pregatite pentru ea, nu ai cum sa o simti in detaliile ei.

dupa versuri mi se pare un cintec de jale si de iubire, ba chiar un blestem din dragoste, dar ma incurca orchestratia care imi pare vesela.  cum ma incurca felul in care e construita povestea – mai intii te urasc si apoi te iubesc “ca sa nu vii prea tirziu”.

si ma mai incurca faptul ca nu gasesc nicaieri o traducere a cuvintului Saraiman.

e o frumusete stranie in felul in care romanii stiau (sper ca mai stiu) sa spuna lucruri grave ambalate vesel, pentru ca din ce asculti melodia asta si dai versurile la o parte, apoi orchestratia, iti dai seama ca e f f f multa tristete acolo.

*

am sa va spun curind de ce am ascultat atit de mult aceasta melodie astazi, acum am o mare mare rugaminte: faceti un exercitiu de imaginatie , ascultati melodia asta si spuneti-mi la ce artist roman – contemporan – va ginditi ca ar putea fi asociat cu ea.

multumesc.