Inca o saptamana in izolare, am avut de muncit si mi-am dat seama ca desi stau tot timpul acasa, am avut foarte putin timp sa stau cu mine – in mintea mea.
E unul dintre obiectivele pentru saptamana care vine. Inca nu stiu daca fug de ganduri si imi gasesc de munca (urban.ro creste frumos si va povestesc imediat cateva observatii despre site & cultura in acest context), dar abia in aceasta saptamana am inceput sa am linistea mentala sa citesc ceva greu, asezat, care sa ma ajute pe mine sa cresc.
Si, vestea buna, saptamana aceasta n-am plans deloc. Ce-i drept m-am uitat si mult mai putin la tv.
A fost o saptamana in care am inceput sa resimt ca nu fac suficienta miscare si ca scrisul de pe canapea nu ajuta la coloana, asa ca am inceput sa fac mai sustinut usoare exercitii dimineata si seara.
Sunt genul de persoana care daca isi propune sa faca ceva, fie si o actiune banala prin casa, si nu o face din cine stie ce motiv, ma supar pe mine. Nu-mi place sa-mi caut scuze ca sa nu fac lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac. Inteleg ca de multe ori corpul meu (uneori si mintea) o ia cotit si vrea sa leneveasca, dar imi spun mereu ca razboaiele sunt in mintea mea, nu in afara ei si – dupa ce ma incrunt putin la mine – ma intorc la lucrurile care, rational, stiu ca imi fac bine.
Asa ca adio tv. Stiu ca sunt foarte putine lucruri pe care le pot face acum pentru binele comunitatii sau pentru binele meu si ma tin de ele, pentru ca informatiile de afara nu ma ajuta nici la moral, nici ca sa progresez. Stau in casa si, daca ma tin buzunarele, fac donatii unde e nevoie.
Saptamana aceasta, pentru ca am primit banii dintr-un proiect, am donat catre spitale si catre doua asezaminte care au in grija animalute – ei strang bani cu greu si in vremuri mai vesele, dar acum cand e greu pentru toata lumea. Sper sa primesc bani din proiectele pe care le-am facut in prima parte a anului, unele si de anul trecut sunt restante la plata, ca sa continui sa donez luna de luna cate putin catre acesti oameni.
Munca la urban.ro din aceste zile m-a invatat cateva lucruri frumoase despre oameni.
Traficul a crescut minunat in aceste zile; e cumva normal pentru ca oamenii nu fac altceva decat sa citeasca stirile de pe net sau sa se uite la tv.
Sunt pe urban.ro articole care in martie ajung la aproape 100.000 citiri fiecare – despre documentare cu vietile pictorilor mari, despre marile muzee ale lumii. Cand oamenilor li se da timp pentru ei, invata sa se incarce din frumos.
(Sa mai cititi si cate o carte, ajuta la un alt antrenament al mintii).
Obisnuiam sa scriu cu mult inainte de perioada de izolare in lansarea rezumatelor articolelor de pe urban.ro de la sfarsitul saptamanii ca stirile culturale ne ajuta sa fim mai putin incrancenati In vietile noastre si, indirect, ne fac oameni mai buni.
Zilele acestea am vazut cum oamenii si-au cautat oaza de liniste in stiri culturale si m-am gandit ca, in conditii de neizolare, daca oamenii si-ar lua mai mult timp pentru cultura in orice forma s-ar incarca de mai mult bine; doar ca ne ia viata peste rand, uitam de nevoile noastre si in loc sa ne hranim sufletul cu lucruri frumoase, ne incrancenam pe nimicuri.
Ceea ce se intampla acum, cand refularea si incarcarea oamenilor e in teatru online, in multe filme sau concerte online, ar trebui sa fie un semnal important pentru autoritati si societatea civila. In vremuri grele, conteaza sanatatea trupului si a mintii, iar ceea ce tine de cultura si divertisment ne ajuta sa supravietuim mai usor si mai intregi la minte. Cand se va fi terminat nebunia, sper ca autoritatile sa-si aduca aminte de asta si sa sprijine mai coerent ambele domenii.
Si mai sper ca oamenii sa invete in aceasta perioada ca, asa cum mancam, facem baie au ne spalam pe dinti in fiecare zi, ne ajuta sa ne hranim si mintea cu ceva pozitiv, cultural, din care sa invatam ceva frumos in fiecare zi. Si sa-si aloce timp in ritualul zilnic pentru asta. Macar 15 min.
*
Pentru mine s-a mai dus o saptamana de izolare, a fost mai buna emotional decat precedenta. Ceea ce va doresc si voua. Si sa ne revedem cu bine – fata in fata – peste cateva luni.