Author : Cristina Bazavan

mark_zuckerberg_house_lake_tahoe(foto) Mark Zuckerberg a cumparat o proprietate cu 15 camere in Muntii Sierra Nevada –

(foto) Mark Zuckerberg a cumparat o proprietate cu 15 camere in Muntii Sierra Nevada –

Domnul Zuckerberg si-a cumparat o proprietate ca un hotel intr-o zona super exclusivista in Muntii Sierra Nevada.

Proprietatea are doua case  – cu un total de 15 dormitoare si 16 bai- si se invecineaza cu lacul Tahoe, cel mai mare lac alpin din America de nord.

Domnul – a carui avere e estimata la 74 miliarde de dolari – a platit doar 59 de milioane de dolari pe casuta care ar putea fi fara probleme un hotel:)

Oricum, domnul facebook impreuna cu sotia, Priscilla Chan, mai detine o proprietate in apropiere de San Francisco, o casa in Hawaii si locuieste intr-o a treia casa – care costa 43 milioane de dolai – si e amplasata in Silicon Valley.

(eu tot zic ca, sub invazia tehnologiei, sansa noastra la supravietuire intregi la minte si fara a ne fi agresata intimitatea este o casuta in padure, langa un rau – ca sa ai apa, si cu panouri solare ca sa ai independenta energetica. domnul Zuckerberg pare ca merge si dansul in aceasta directie… doar ca in … 15 camere!!!)

Iata cum arata noua proprietate achizitionata.

mark_zuckerberg_house_2 mark_zuckerberg_house_3 mark_zuckerberg_house_4 mark_zuckerberg_house_5 mark_zuckerberg_house_6 mark_zuckerberg_house_7 mark_zuckerberg_house_8 mark_zuckerberg_house_9 mark_zuckerberg_lake_tahoe_2 mark_zuckerberg_lake_tahoe_3 mark_zuckerberg_lake_tahoe_4 mark_zuckerberg_lake_tahoe_6 mark_zuckerberg_lake_tahoe_7 mark_zuckerberg_lake_tahoe_8-e1557435022963 mark_zuckerberg_lake_tahoe_9 mark_zuckerberg_lake_tahoe_10 mark_zuckerberg_lake_tahoe_11 mark_zuckerberg_lake_tahoe_13 mark_zuckerberg_lake_tahoe_14

1169
cover ageism(foto) Despre batranete si alti demoni – Femei care arata si traiesc spectaculos cand au trecut de 70 de ani –

(foto) Despre batranete si alti demoni – Femei care arata si traiesc spectaculos cand au trecut de 70 de ani –

Ieri a murit o actrita pe nume Peggy Lipton pe care unii dintre voi e posibil sa o stie din Twin Peaks… Avea 72 de ani si in America era un simbol al libertatii de exprimare – in anii 70 s-a casatorit cu Quincy Jones si multa lume a strambat din nas: cum o fata frumoasa ca ea, dintr-o familie educata cu multi bani, allege sa se casatoreasca cu … un negru.

Iata-o in tinerete si la 72 de ani.

Reaparitia ei in atentia publica si… aparitia pe coperta Vogue UK din luna iunie a Madonnei m-au facut sa ma gandesc la binele urias pe care-l fac aceste femei cu curajul lor de a se lupta cu varsta si a ramane active, tinere, frumoase, folosindu-se de toate armele pe care le au la dispozitie.

Probabil ca in 50 -100 de ani va fi banal ceea ce fac ele acum, dar curajul lor de a se arata lumii asa cum ii doresc, ambitia lor de a fi active si competitive (in sensul in care inteleg ele competitia) ar trebui sa fie o inspiratie pentru multa lume.

Deocamdata suntem in faza in care le judecam dar daca ne amintim ca acum cateva sute de ani femeilor care faceau un copil fara sa fie casatorite li se tatua pe frunte litera A  de la adulter, suntem pe drumul cel bun… avansam in doborarea unor bariere pe care ni le punem singuri.

Iata ce spune Madonna despre cei 60 de ani ai ei si dorinta de a fi in continuare pe scena, de a compune, a dansa, a trai in felul in care simte ea ca-i aduce bucurie.

“People have always been trying to silence me for one reason or another, whether it’s that I’m not pretty enough, I don’t sing well enough, I’m not talented enough, I’m not married enough, and now it’s that I’m not young enough. So they just keep trying to find a hook to hang their beef about me being alive on. Now I’m fighting ageism, now I’m being punished for turning 60.”

“There are no living role models for me,” she concedes. “Because nobody does what I do. And that’s kind of scary. I can look back at women who I think were great and amazing – freedom fighters, like Simone de Beauvoir or Angela Davis – but they didn’t have kids. Being a single parent of six children, I continue to be creative and be an artist and be politically active, to have a voice, to do all the things that I do. So I mean, there isn’t anybody in my position.” (aici o parte din interviul Madonnei )

Acestea sunt fotografiile din Vogue UK din iunie 2019 cu Madonna.

cover british voguemadonna british vogue 1 madonna british vogue

In lupta cu a fi activ si a avea o viata cu multe activitati solicitante castigatoarele din acest moment sunt femei care au avut personalitate si curaj inca de tinere.

Femei carora nu le-a pasat prea mult de gura lumii si si-au trait viata cum au simtit ele ca e mai bine pentru ele.

Peggy Lipton s-a maritat cu “un negru” scandalizand opinia publica a vremii, Madonna o tine dintr-o “scandalizare” in alta de cand se stie, dar si doamnele de mai jos au acelasi stil de viata.

Jane Fonda (81 ani) s-a luptat cu demonii adusi in viata ei de tatal ei super faimos, s-a maritat de 3 ori si a fost tinta oprobiului public de multe ori cu deciziile de viata sau optiunile politice.

Icons-Jane-Fonda-riverjane-fonda-getty-1967

Hellen Mirren (73 ani) a fost considerata in tinerete o actrita …”usoara” pentru ca nu se temea sa abordeze teme feministe si sa-si arate decolteul generos.

helen mirren 1helen mirren

Si lista subiectelor pentru care au fost comentate si discutate, jignite si puse in piata publica la dat cu pietre in ele e lunga pentru toate doamnele de mai jos. Incepand cu Cher (72 ani) si terminand cu Judi Dench (84 ani).

cher 72Cher_-_Casablanca

judi dench 84

Dar uitati-va la ele: curajul de a-si trai viata exact asa cum au simtit le-a adus la frumusetea pe care o afiseaza la aceasta varsta (toate sunt peste 70 de ani) si la a fi un model si o motivatie pentru multe alte femei din toata lumea.

Rachel Welsh – 78 ani

Raquel-Welch

Diane Keaton – 73 ani

diane keaton 73 anikeaton in 78

Ellen Burstyn 84 ani
Ellen Burstyn 84

Batranetea e un demon din capul nostru si un sablon al prejudecatilor noastre, iar doamnele acestea ne ajuta sa depasim bariere.

Si sa nu spunem “dar ele au bani sa se intretina, sa-si faca operatii estetice, in fotografiile acestea au beneficiat de cei mai mari stilisti si makeup artisti”, pentru ca – desi sunt adevarate toate astea – inainte de orice e vorba de optiunea lor de a-si trai viata.

Curajul lor de a se expune judecatilor pentru ca vor sa depaseasca niste bariere impuse de mintea altora poate fi  un motiv de inspiratie pe care sa-l adaptam felului nostru de a trai.

Iris Apfel – 97 ani

iris apfel

 

 

1864
met expo camp(Fashion) Primele imagini din senzationala expozitie de la MET – Notes on Camp –

(Fashion) Primele imagini din senzationala expozitie de la MET – Notes on Camp –

Astazi se deschide pentru public, la NY, expozitia Notes on Camp – care a fost de fapt pretextul pentru Gala de la Met care a avut loc la inceputul acestei saptamani.

Cum am mai povestit, totul pleaca de la un eseu scris de Susan Sontag in 1964 pe care il gasiti aici.

Strategia cu MET Gala – desfasurarea de vedete costumate pe o tema care promoveaza expozitia cea mai importanta din moda in anul respectiv – a avut super succes anul trecut. Expozitia de anul trecut Heavenly Bodies: Fashion and the Catholic Imagination este cea mai vizitata din istoria muzeului cu aproape 1,7 milioane de vizitatori.

Organizatorii spun ca noua expozitie e mai greu de vandut, dar are un start bun…

Curatorul Andrew Bolton a adunat 250 de obiecte in aceasta expozitie care pleaca din epoca vietii luxoase de la Versailles – pe vremea lui Louis XIV si Louis XV – pentru ca in acea perioada este stabilita originea cuvantului “camp”…

versailles - louis xiv xv

Salile de deschidere sunt decorate in roz intr-un stil care aminteste de Ghotbusters II, iar asta ascunde mai mult decat ne-am gandi la o prima vedere – intreaga expozitie este foarte bogata in continut si in explicatii ale semnificatiilor dar toate sunt prezentate intr-o forma ironica, superficiala…

met-camp-notes-on-fashion met-camp-notes-on-fashion-design warhol met-camp-notes-on-fashion-design-2 met-camp-notes-on-fashion-design-exhibit-new-york-city-usa_dezeen_2364_hero3-1704x959

Galeria principala – care ii poarta numele lui Susan Sontag – contine 130 de obiecte. Vitrinele poarta titluri intentionat complicate si ambigue –  “Outrageous Aestheticism”; “Dandyism In The Age of Mass Culture” , “The Psychopathy of Affluence”, ‘Failed Seriousness’.

camp fashion susan sontag room

‘Ensemble’, Jeremy Scott for House of Moschino © Moschino/The Metropolitan Museum of Art/

met expo

[caption id="attachment_52884" align="alignnone" width="640"]A Cristóbal Balenciaga evening ensemble from fall 1961 and a fall 2018 one from Jeremy Scott for Moschino embroidered with purple ostrich feathers, and polychrome printed feather and paper butterflies. Cristóbal Balenciaga cu creatii din colectia toamna iarna 1961 si toamna iarna 2018[/caption]

‘The Psychopathology of Affluence’ © The Metropolitan Museum of Art

met 1

 

‘Failed Seriousness’ © The Metropolitan Museum of Art/BFA.com/Zach Hilty

Failed Seriousness

Expozitia se deschide pentru publica astazi si va fi pana pe 8 septembrie. Pentru pasionatii de istoria si estetica modei care nu pot ajunge la NY e disponibil un catalog care costa 50 de dolari si poate fi cumparat de aici.

1003
shutterstock_coffeeO discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

O discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

UPDATE: NU judecati omul. NU pentru asta am scris despre aceasta intamplare. NU puneti etichete. E doar un pretext ca sa facem o proiectie personala pentru ce putem face fiecare dintre noi.

Totul a plecat de la evaluarea copiilor de clasa a II-a din zilele astea.

Amandoi – si eu si soferul de taxi – eram nedumeriti cu ce ii evalueaza pe copiii atat de mici cand ei abia au invatat drumul de la baie catre clasa si sa stea in banca 50 de minute.

Cu experienta de copil tocilar la scoala, ii spuneam taximetristului sa nu-si chinuie copiii cu mize mari la scoala, ca e mai important sa stie sa sintetizeze informatia in loc sa o memoreze.

Am aflat ca domnul care conducea taxi luase bacalaureatul cu 9, in anii 90, jucase fotbal profesionist si se pregatea sa plece pentru a doua oara din tara pentru ca nu gasea de munca.

L-am intrebat de ce nu face un curs de antrenor sa mearga pe langa un club privat sa ajute copiii sa faca sport. Mi-a zis ca nu are diploma de pedagog din scoala, apoi m-a intrebat el la ce bun.

“Uneori ma intreb la ce bun toate astea. De ce facem tot ce facem, care e sensul? Pentru ca tot murim.”

I-am spus ca eu cred ca traim nu doar ca sa acumulam lucruri pentru noi, ci ca sa invatam cum sa-i putem ajuta pe cei din jurul nostru si ca ajutorul meu, cu ajutorul lui, cu ajutorul fiecaruia, duce lumea in spre mai bine mai departe.

„Dar la ce bun? Ca stim de la inceput ca o sa murim, ca se termina. De ce sa invatam?”

Pai ganditi-va, i-am raspuns. Daca am stii de la inceput ca traim doar 24 de ore, ce-ati prefera? Sa faceti lucruri banale, sa mancati mult si sa va distrati non stop fara sa ramana nimic in urma, sau ati face ceva prin care sa lasati o urma frumoasa pe unde ati trecut? Ati fi un instrument prin care lumea a se schimbe in bine cu un milimetru…

„Pai si dupa asta ce este?! Pentru ce sa fac?!”

*

Am coborat din taxi cu o tristete profunda. M-am gandit ca domnul acesta daca ar alege sa fie antrenor intr-un club mic de sport si-ar invata niste baieti pasionati de fotbal ce inseamna disciplina, spiritul de echipa… ar putea ajuta la cresterea unor campioni. Si-ar putea schimba in bine macar o viata…

Doar ca inca nu vede asta.

1442
metgala(foto) 100 dintre tinutele de aseara de la MET Gala –

(foto) 100 dintre tinutele de aseara de la MET Gala –

A fost si Met Gala 2019, poate cu cea mai provocatoare tema din ultimii ani.

“Camp: Notes on Fashion” s-a numit tema, dupa un eseu scris de Susan Sontag in 1964 (pe care-l puteti citi aici), eseu care e inspiratie si pentru o expozitie care urmeaza sa fie deschisa la MET .

Tinutele din acest an au trebuit prin urmare sa raspunda unor caracteristici speciale – ironie, umor, parodie, artificial, teatral, exagerare.

Adica o plaja foarte larga de desfasurare pentru cei care au fost curajosi. Pentru specialisti si cei pasionati de istoria modei, tinutele de mai jos vor fi disecate si analizate mult timp de acum incolo… unele sunt trimiteri la costume celebre din filme sau la creatii iconice ale unor designeri care au scris istorie in moda.

(Later edit; simt nevoia sa fac o precizare pentru ca vad comentariile aiurea de pe net. Jared Leto a facut o trimitere la prezentarea Gucci toamna iarna 2018 cu capul lui in mana)

Jared Leto

models-hold-their-own-heads

Una dintre gazdele evenimentului a fost lady Gaga care a schimbat mai multe tinute… de la foarte imbracata la… literalmente, chiloti.

lady gaga

gaga

gaga 2

gaga 3

Ca de obicei Anna Wintour a ramas in identitatea ei, minimalist, clasic cu un usor touch care duce catre tema

anna wintour

Restul invitatilor s-au impartit in curajosi si conservatori… enjoy costumele

Celine Dion

Celine Dion

Laverne Cox
Laverne Cox

Serena Williams
serena williams

Penelope Cruz
penelope

Jennifer Lopez si Alex Rodriguez
Alex Rodriguez and Jennifer Lopez

Alexa Chung
Alexa Chung

Alicia Vikander
Alicia Vikander

Amber Valetta
Amber Valetta

Regizorul Baz Luhrmann si sotia, Catherine Martin
Baz Luhrmann in Prada and Catherine Martin in Prada

Bella Hadid
Bella Hadid and Jeremy Scott

Benedict Cumberbatch si sotia, Sophie Hunter
Benedict Cumberbatch and Sophie Hunter

Billy Porter
Billy Porter

Cara Delevingne
Cara Delevingne

Cardi B
Cardi B

Carey Mulligan
Carey Mulligan

Caroline Trentini
Caroline Trentini

Charlotte Casiraghi
Charlotte Casiraghi

Charlotte Gainsbourg
Charlotte Gainsbourg

Ciara
Ciara

Dakota Johnson
Dakota Johnson

Tommy Hilfiger si sotia, Dee
Dee Hilfiger and Tommy Hilfiger

Deepika Padukone
Deepika Padukone

Demi Moore
Demi Moore

Diane von Furstenberg
Diane von Fürstenberg

Donatella Versace
Donatella Versace

Ella Balinska
Ella Balinska

Elle Fanning
Elle Fanning

Emily Blunt
Emily Blunt

Emily Ratajkowski
Emily Ratajkowski

Emma Roberts
Emma Roberts

Emma Stone
Emma Stone and Nicolas Ghesquière

Erza Miller
Ezra Miller

Florence Welch
Florence Welch

Gal Gadot
Gal Gadot

Gigi Hadid
Gigi Hadid

Gwyneth Paltrow
Gwyneth Paltrow

Hailee Steinfeld
Hailee Steinfeld

Hailey Beiber
Hailey Beiber

Halsey
halsey

Janelle Monae
Janelle Monáe

Jennifer Connelly
Jennifer Connelly

Gwen Stefani
Jeremy Scott and Gwen Stefani

Joe Jonas si Sophie Turner
Joe Jonas and Sophie Turner

Jordan Roth
Jordan Roth

Josephine Skriver
Josephine Skriver

Julia Garner
Julia Garner

Julianne Moore
Julianne Moore

Kacey Mugraves
Kacey Musgraves

Familia Kardashian
kardashians

Kate Moss
Kate Moss

Katie Holmes
Katie Holmes

Katy Perry
Katy Perry

Kendall Jenner
Kendall Jenner

Zendaya
Law Roach and Zendaya

Lily Aldridge
Lily Aldridge

Lily Collins
Lily Collins

Lucy Boynton
Lucy Boynton

Lupita Nyongo
Lupita Nyong'o

Madelaine Petsch
Madelaine Petsch

Surorile Olsen
Mary Kate Olsen and Ashley Olsen

Michael Urie
michael urie

Miley Cyrus si Liam Hemsworth
Miley Cyrus Liam Hemsworth

Naomi Campbell
Naomi Campbell

Nicki Minaj
Nicki Minaj

Priyana Chopra si Nick Jonas
Priyanka Chopra and Nick Jonas

Rachel Brosnahan
Rachel Brosnahan

Rami Malek
Rami Malek

Regina King
Regina King

Rosie Huntington Whiteley
Rosie Huntington-Whiteley

Ryan Murphy
Ryan Murphy

Salma Hayek
Salma Hayek

Saoirse Ronan
Saoirse Ronan

Sarah Paulson
Sarah Paulson

Sienna Miller
Sienna Miller

Solange Knowles
Solange Knowles

Sophie Von Haselberg si Bette Midler
Sophie Von Haselberg and Bette Midler

Taylor Hill
Taylor Hill

Tom Brady si Gisele Bundchen
Tom Brady and Gisele Bündchen

Tom Ford si Gemma Chan
Tom Ford and Gemma Chan

Kerry Washington si Tory Burch
Tory Burch and Kerry Washington

Traceea Ellis Ross
Tracee Ellis Ross

Violet Chachki
Violet Chachki

Wendy Yu
Wendy Yu

Winnie Harlow
Winnie Harlow

Zoe Saldana
Zoe Saldana

3674
susan-sontag.w700.h700Eseul lui Susan Sontag care sta la baza temei MET GALA din noaptea aceasta de la New York. Ca sa stiti ce comentati:) –

Eseul lui Susan Sontag care sta la baza temei MET GALA din noaptea aceasta de la New York. Ca sa stiti ce comentati:) –

Anul acesta Met Gala are ca tema conceptul Camp, definit Susan Sontag (scriitoare americana) in anii 60.

Cum definitia pe scurt este despre love of the unnatural: of artifice and exaggeration, trebuie sa va asteptati ca maine dimineata cand vor ajunge la noi fotografii cu tinutele de la Met Gala sa avem multe exagerari, extravagante, lucruri la limita kitsch-ului..

Nu-i vorba ca si in anii trecuti am avut parte de asa ceva, dar – in acest an – ele sunt acoperite de concept si de tema.

Mai jos puteti citi eseul lui Sontag despre acest concept estetic. Ajuta mai ales la cultura generala:)

(am mai scris despre Susan Sontag aici )

Notes On “Camp”

by Susan Sontag

Published in 1964.

Many things in the world have not been named; and many things, even if they have been named, have never been described. One of these is the sensibility — unmistakably modern, a variant of sophistication but hardly identical with it — that goes by the cult name of “Camp.”

A sensibility (as distinct from an idea) is one of the hardest things to talk about; but there are special reasons why Camp, in particular, has never been discussed. It is not a natural mode of sensibility, if there be any such. Indeed the essence of Camp is its love of the unnatural: of artifice and exaggeration. And Camp is esoteric — something of a private code, a badge of identity even, among small urban cliques. Apart from a lazy two-page sketch in Christopher Isherwood’s novel The World in the Evening (1954), it has hardly broken into print. To talk about Camp is therefore to betray it. If the betrayal can be defended, it will be for the edification it provides, or the dignity of the conflict it resolves. For myself, I plead the goal of self-edification, and the goad of a sharp conflict in my own sensibility. I am strongly drawn to Camp, and almost as strongly offended by it. That is why I want to talk about it, and why I can. For no one who wholeheartedly shares in a given sensibility can analyze it; he can only, whatever his intention, exhibit it. To name a sensibility, to draw its contours and to recount its history, requires a deep sympathy modified by revulsion.

Though I am speaking about sensibility only — and about a sensibility that, among other things, converts the serious into the frivolous — these are grave matters. Most people think of sensibility or taste as the realm of purely subjective preferences, those mysterious attractions, mainly sensual, that have not been brought under the sovereignty of reason. They allow that considerations of taste play a part in their reactions to people and to works of art. But this attitude is naïve. And even worse. To patronize the faculty of taste is to patronize oneself. For taste governs every free — as opposed to rote — human response. Nothing is more decisive. There is taste in people, visual taste, taste in emotion – and there is taste in acts, taste in morality. Intelligence, as well, is really a kind of taste: taste in ideas. (One of the facts to be reckoned with is that taste tends to develop very unevenly. It’s rare that the same person has good visual taste and good taste in people and taste in ideas.)

Taste has no system and no proofs. But there is something like a logic of taste: the consistent sensibility which underlies and gives rise to a certain taste. A sensibility is almost, but not quite, ineffable. Any sensibility which can be crammed into the mold of a system, or handled with the rough tools of proof, is no longer a sensibility at all. It has hardened into an idea . . .

To snare a sensibility in words, especially one that is alive and powerful,1 one must be tentative and nimble. The form of jottings, rather than an essay (with its claim to a linear, consecutive argument), seemed more appropriate for getting down something of this particular fugitive sensibility. It’s embarrassing to be solemn and treatise-like about Camp. One runs the risk of having, oneself, produced a very inferior piece of Camp.

These notes are for Oscar Wilde.

“One should either be a work of art, or wear a work of art.”
– Phrases & Philosophies for the Use of the Young

1. To start very generally: Camp is a certain mode of aestheticism. It is one way of seeing the world as an aesthetic phenomenon. That way, the way of Camp, is not in terms of beauty, but in terms of the degree of artifice, of stylization.

2. To emphasize style is to slight content, or to introduce an attitude which is neutral with respect to content. It goes without saying that the Camp sensibility is disengaged, depoliticized — or at least apolitical.

3. Not only is there a Camp vision, a Camp way of looking at things. Camp is as well a quality discoverable in objects and the behavior of persons. There are “campy” movies, clothes, furniture, popular songs, novels, people, buildings. . . . This distinction is important. True, the Camp eye has the power to transform experience. But not everything can be seen as Camp. It’s not all in the eye of the beholder.

4. Random examples of items which are part of the canon of Camp:

Zuleika Dobson
Tiffany lamps
Scopitone films
The Brown Derby restaurant on Sunset Boulevard in LA
The Enquirer, headlines and stories
Aubrey Beardsley drawings
Swan Lake
Bellini’s operas
Visconti’s direction of Salome and ‘Tis Pity She’s a Whore
certain turn-of-the-century picture postcards
Schoedsack’s King Kong
the Cuban pop singer La Lupe
Lynn Ward’s novel in woodcuts, God’s Man
the old Flash Gordon comics
women’s clothes of the twenties (feather boas, fringed and beaded dresses, etc.)
the novels of Ronald Firbank and Ivy Compton-Burnett
stag movies seen without lust

5. Camp taste has an affinity for certain arts rather than others. Clothes, furniture, all the elements of visual décor, for instance, make up a large part of Camp. For Camp art is often decorative art, emphasizing texture, sensuous surface, and style at the expense of content. Concert music, though, because it is contentless, is rarely Camp. It offers no opportunity, say, for a contrast between silly or extravagant content and rich form. . . . Sometimes whole art forms become saturated with Camp. Classical ballet, opera, movies have seemed so for a long time. In the last two years, popular music (post rock-‘n’-roll, what the French call yé yé) has been annexed. And movie criticism (like lists of “The 10 Best Bad Movies I Have Seen”) is probably the greatest popularizer of Camp taste today, because most people still go to the movies in a high-spirited and unpretentious way.

6. There is a sense in which it is correct to say: “It’s too good to be Camp.” Or “too important,” not marginal enough. (More on this later.) Thus, the personality and many of the works of Jean Cocteau are Camp, but not those of André Gide; the operas of Richard Strauss, but not those of Wagner; concoctions of Tin Pan Alley and Liverpool, but not jazz. Many examples of Camp are things which, from a “serious” point of view, are either bad art or kitsch. Not all, though. Not only is Camp not necessarily bad art, but some art which can be approached as Camp (example: the major films of Louis Feuillade) merits the most serious admiration and study.

“The more we study Art, the less we care for Nature.”
– The Decay of Lying

7. All Camp objects, and persons, contain a large element of artifice. Nothing in nature can be campy . . . Rural Camp is still man-made, and most campy objects are urban. (Yet, they often have a serenity — or a naiveté — which is the equivalent of pastoral. A great deal of Camp suggests Empson’s phrase, “urban pastoral.”)

8. Camp is a vision of the world in terms of style — but a particular kind of style. It is the love of the exaggerated, the “off,” of things-being-what-they-are-not. The best example is in Art Nouveau, the most typical and fully developed Camp style. Art Nouveau objects, typically, convert one thing into something else: the lighting fixtures in the form of flowering plants, the living room which is really a grotto. A remarkable example: the Paris Métro entrances designed by Hector Guimard in the late 1890s in the shape of cast-iron orchid stalks.

9. As a taste in persons, Camp responds particularly to the markedly attenuated and to the strongly exaggerated. The androgyne is certainly one of the great images of Camp sensibility. Examples: the swooning, slim, sinuous figures of pre-Raphaelite painting and poetry; the thin, flowing, sexless bodies in Art Nouveau prints and posters, presented in relief on lamps and ashtrays; the haunting androgynous vacancy behind the perfect beauty of Greta Garbo. Here, Camp taste draws on a mostly unacknowledged truth of taste: the most refined form of sexual attractiveness (as well as the most refined form of sexual pleasure) consists in going against the grain of one’s sex. What is most beautiful in virile men is something feminine; what is most beautiful in feminine women is something masculine. . . . Allied to the Camp taste for the androgynous is something that seems quite different but isn’t: a relish for the exaggeration of sexual characteristics and personality mannerisms. For obvious reasons, the best examples that can be cited are movie stars. The corny flamboyant female-ness of Jayne Mansfield, Gina Lollobrigida, Jane Russell, Virginia Mayo; the exaggerated he-man-ness of Steve Reeves, Victor Mature. The great stylists of temperament and mannerism, like Bette Davis, Barbara Stanwyck, Tallulah Bankhead, Edwige Feuillière.

10. Camp sees everything in quotation marks. It’s not a lamp, but a “lamp”; not a woman, but a “woman.” To perceive Camp in objects and persons is to understand Being-as-Playing-a-Role. It is the farthest extension, in sensibility, of the metaphor of life as theater.

11. Camp is the triumph of the epicene style. (The convertibility of “man” and “woman,” “person” and “thing.”) But all style, that is, artifice, is, ultimately, epicene. Life is not stylish. Neither is nature.

12. The question isn’t, “Why travesty, impersonation, theatricality?” The question is, rather, “When does travesty, impersonation, theatricality acquire the special flavor of Camp?” Why is the atmosphere of Shakespeare’s comedies (As You Like It, etc.) not epicene, while that of Der Rosenkavalier is?

13. The dividing line seems to fall in the 18th century; there the origins of Camp taste are to be found (Gothic novels, Chinoiserie, caricature, artificial ruins, and so forth.) But the relation to nature was quite different then. In the 18th century, people of taste either patronized nature (Strawberry Hill) or attempted to remake it into something artificial (Versailles). They also indefatigably patronized the past. Today’s Camp taste effaces nature, or else contradicts it outright. And the relation of Camp taste to the past is extremely sentimental.

14. A pocket history of Camp might, of course, begin farther back — with the mannerist artists like Pontormo, Rosso, and Caravaggio, or the extraordinarily theatrical painting of Georges de La Tour, or Euphuism (Lyly, etc.) in literature. Still, the soundest starting point seems to be the late 17th and early 18th century, because of that period’s extraordinary feeling for artifice, for surface, for symmetry; its taste for the picturesque and the thrilling, its elegant conventions for representing instant feeling and the total presence of character — the epigram and the rhymed couplet (in words), the flourish (in gesture and in music). The late 17th and early 18th century is the great period of Camp: Pope, Congreve, Walpole, etc, but not Swift; les précieux in France; the rococo churches of Munich; Pergolesi. Somewhat later: much of Mozart. But in the 19th century, what had been distributed throughout all of high culture now becomes a special taste; it takes on overtones of the acute, the esoteric, the perverse. Confining the story to England alone, we see Camp continuing wanly through 19th century aestheticism (Bume-Jones, Pater, Ruskin, Tennyson), emerging full-blown with the Art Nouveau movement in the visual and decorative arts, and finding its conscious ideologists in such “wits” as Wilde and Firbank.

15. Of course, to say all these things are Camp is not to argue they are simply that. A full analysis of Art Nouveau, for instance, would scarcely equate it with Camp. But such an analysis cannot ignore what in Art Nouveau allows it to be experienced as Camp. Art Nouveau is full of “content,” even of a political-moral sort; it was a revolutionary movement in the arts, spurred on by a Utopian vision (somewhere between William Morris and the Bauhaus group) of an organic politics and taste. Yet there is also a feature of the Art Nouveau objects which suggests a disengaged, unserious, “aesthete’s” vision. This tells us something important about Art Nouveau — and about what the lens of Camp, which blocks out content, is.

16. Thus, the Camp sensibility is one that is alive to a double sense in which some things can be taken. But this is not the familiar split-level construction of a literal meaning, on the one hand, and a symbolic meaning, on the other. It is the difference, rather, between the thing as meaning something, anything, and the thing as pure artifice.

17. This comes out clearly in the vulgar use of the word Camp as a verb, “to camp,” something that people do. To camp is a mode of seduction — one which employs flamboyant mannerisms susceptible of a double interpretation; gestures full of duplicity, with a witty meaning for cognoscenti and another, more impersonal, for outsiders. Equally and by extension, when the word becomes a noun, when a person or a thing is “a camp,” a duplicity is involved. Behind the “straight” public sense in which something can be taken, one has found a private zany experience of the thing.

“To be natural is such a very difficult pose to keep up.”
– An Ideal Husband

18. One must distinguish between naïve and deliberate Camp. Pure Camp is always naive. Camp which knows itself to be Camp (“camping”) is usually less satisfying.

19. The pure examples of Camp are unintentional; they are dead serious. The Art Nouveau craftsman who makes a lamp with a snake coiled around it is not kidding, nor is he trying to be charming. He is saying, in all earnestness: Voilà! the Orient! Genuine Camp — for instance, the numbers devised for the Warner Brothers musicals of the early thirties (42nd StreetThe Golddiggers of 1933; … of 1935; … of 1937; etc.) by Busby Berkeley — does not mean to be funny. Camping — say, the plays of Noel Coward — does. It seems unlikely that much of the traditional opera repertoire could be such satisfying Camp if the melodramatic absurdities of most opera plots had not been taken seriously by their composers. One doesn’t need to know the artist’s private intentions. The work tells all. (Compare a typical 19th century opera with Samuel Barber’s Vanessa, a piece of manufactured, calculated Camp, and the difference is clear.)

20. Probably, intending to be campy is always harmful. The perfection of Trouble in Paradise and The Maltese Falcon, among the greatest Camp movies ever made, comes from the effortless smooth way in which tone is maintained. This is not so with such famous would-be Camp films of the fifties as All About Eve and Beat the Devil. These more recent movies have their fine moments, but the first is so slick and the second so hysterical; they want so badly to be campy that they’re continually losing the beat. . . . Perhaps, though, it is not so much a question of the unintended effect versus the conscious intention, as of the delicate relation between parody and self-parody in Camp. The films of Hitchcock are a showcase for this problem. When self-parody lacks ebullience but instead reveals (even sporadically) a contempt for one’s themes and one’s materials – as in To Catch a ThiefRear WindowNorth by Northwest — the results are forced and heavy-handed, rarely Camp. Successful Camp — a movie like Carné’s Drôle de Drame; the film performances of Mae West and Edward Everett Horton; portions of the Goon Show — even when it reveals self-parody, reeks of self-love.

21. So, again, Camp rests on innocence. That means Camp discloses innocence, but also, when it can, corrupts it. Objects, being objects, don’t change when they are singled out by the Camp vision. Persons, however, respond to their audiences. Persons begin “camping”: Mae West, Bea Lillie, La Lupe, Tallulah Bankhead in Lifeboat, Bette Davis in All About Eve. (Persons can even be induced to camp without their knowing it. Consider the way Fellini got Anita Ekberg to parody herself in La Dolce Vita.)

22. Considered a little less strictly, Camp is either completely naive or else wholly conscious (when one plays at being campy). An example of the latter: Wilde’s epigrams themselves.

“It’s absurd to divide people into good and bad. People are either charming or tedious.”
– Lady Windemere’s Fan

23. In naïve, or pure, Camp, the essential element is seriousness, a seriousness that fails. Of course, not all seriousness that fails can be redeemed as Camp. Only that which has the proper mixture of the exaggerated, the fantastic, the passionate, and the naïve.

24. When something is just bad (rather than Camp), it’s often because it is too mediocre in its ambition. The artist hasn’t attempted to do anything really outlandish. (“It’s too much,” “It’s too fantastic,” “It’s not to be believed,” are standard phrases of Camp enthusiasm.)

25. The hallmark of Camp is the spirit of extravagance. Camp is a woman walking around in a dress made of three million feathers. Camp is the paintings of Carlo Crivelli, with their real jewels and trompe-l’oeil insects and cracks in the masonry. Camp is the outrageous aestheticism of Steinberg’s six American movies with Dietrich, all six, but especially the last, The Devil Is a Woman. . . . In Camp there is often something démesuré in the quality of the ambition, not only in the style of the work itself. Gaudí’s lurid and beautiful buildings in Barcelona are Camp not only because of their style but because they reveal — most notably in the Cathedral of the Sagrada Familia — the ambition on the part of one man to do what it takes a generation, a whole culture to accomplish.

26. Camp is art that proposes itself seriously, but cannot be taken altogether seriously because it is “too much.” Titus Andronicus and Strange Interlude are almost Camp, or could be played as Camp. The public manner and rhetoric of de Gaulle, often, are pure Camp.

27. A work can come close to Camp, but not make it, because it succeeds. Eisenstein’s films are seldom Camp because, despite all exaggeration, they do succeed (dramatically) without surplus. If they were a little more “off,” they could be great Camp – particularly Ivan the Terrible I & II. The same for Blake’s drawings and paintings, weird and mannered as they are. They aren’t Camp; though Art Nouveau, influenced by Blake, is.

What is extravagant in an inconsistent or an unpassionate way is not Camp. Neither can anything be Camp that does not seem to spring from an irrepressible, a virtually uncontrolled sensibility. Without passion, one gets pseudo-Camp — what is merely decorative, safe, in a word, chic. On the barren edge of Camp lie a number of attractive things: the sleek fantasies of Dali, the haute couture preciosity of Albicocco’s The Girl with the Golden Eyes. But the two things – Camp and preciosity – must not be confused.

28. Again, Camp is the attempt to do something extraordinary. But extraordinary in the sense, often, of being special, glamorous. (The curved line, the extravagant gesture.) Not extraordinary merely in the sense of effort. Ripley’s Believe-It-Or-Not items are rarely campy. These items, either natural oddities (the two-headed rooster, the eggplant in the shape of a cross) or else the products of immense labor (the man who walked from here to China on his hands, the woman who engraved the New Testament on the head of a pin), lack the visual reward – the glamour, the theatricality – that marks off certain extravagances as Camp.

29. The reason a movie like On the Beach, books like WinesburgOhio and For Whom the Bell Tolls are bad to the point of being laughable, but not bad to the point of being enjoyable, is that they are too dogged and pretentious. They lack fantasy. There is Camp in such bad movies as The Prodigal and Samson and Delilah, the series of Italian color spectacles featuring the super-hero Maciste, numerous Japanese science fiction films (RodanThe MysteriansThe H-Man) because, in their relative unpretentiousness and vulgarity, they are more extreme and irresponsible in their fantasy – and therefore touching and quite enjoyable.

30. Of course, the canon of Camp can change. Time has a great deal to do with it. Time may enhance what seems simply dogged or lacking in fantasy now because we are too close to it, because it resembles too closely our own everyday fantasies, the fantastic nature of which we don’t perceive. We are better able to enjoy a fantasy as fantasy when it is not our own.

31. This is why so many of the objects prized by Camp taste are old-fashioned, out-of-date, démodé. It’s not a love of the old as such. It’s simply that the process of aging or deterioration provides the necessary detachment — or arouses a necessary sympathy. When the theme is important, and contemporary, the failure of a work of art may make us indignant. Time can change that. Time liberates the work of art from moral relevance, delivering it over to the Camp sensibility. . . . Another effect: time contracts the sphere of banality. (Banality is, strictly speaking, always a category of the contemporary.) What was banal can, with the passage of time, become fantastic. Many people who listen with delight to the style of Rudy Vallee revived by the English pop group, The Temperance Seven, would have been driven up the wall by Rudy Vallee in his heyday.

Thus, things are campy, not when they become old – but when we become less involved in them, and can enjoy, instead of be frustrated by, the failure of the attempt. But the effect of time is unpredictable. Maybe Method acting (James Dean, Rod Steiger, Warren Beatty) will seem as Camp some day as Ruby Keeler’s does now – or as Sarah Bernhardt’s does, in the films she made at the end of her career. And maybe not.

32. Camp is the glorification of “character.” The statement is of no importance – except, of course, to the person (Loie Fuller, Gaudí, Cecil B. De Mille, Crivelli, de Gaulle, etc.) who makes it. What the Camp eye appreciates is the unity, the force of the person. In every move the aging Martha Graham makes she’s being Martha Graham, etc., etc. . . . This is clear in the case of the great serious idol of Camp taste, Greta Garbo. Garbo’s incompetence (at the least, lack of depth) as an actress enhances her beauty. She’s always herself.

33. What Camp taste responds to is “instant character” (this is, of course, very 18th century); and, conversely, what it is not stirred by is the sense of the development of character. Character is understood as a state of continual incandescence – a person being one, very intense thing. This attitude toward character is a key element of the theatricalization of experience embodied in the Camp sensibility. And it helps account for the fact that opera and ballet are experienced as such rich treasures of Camp, for neither of these forms can easily do justice to the complexity of human nature. Wherever there is development of character, Camp is reduced. Among operas, for example, La Traviata (which has some small development of character) is less campy than Il Trovatore (which has none).

“Life is too important a thing ever to talk seriously about it.”
– Vera, or The Nihilists

34. Camp taste turns its back on the good-bad axis of ordinary aesthetic judgment. Camp doesn’t reverse things. It doesn’t argue that the good is bad, or the bad is good. What it does is to offer for art (and life) a different — a supplementary — set of standards.

35. Ordinarily we value a work of art because of the seriousness and dignity of what it achieves. We value it because it succeeds – in being what it is and, presumably, in fulfilling the intention that lies behind it. We assume a proper, that is to say, straightforward relation between intention and performance. By such standards, we appraise The Iliad, Aristophanes’ plays, The Art of the Fugue, Middlemarch, the paintings of Rembrandt, Chartres, the poetry of Donne, The Divine Comedy, Beethoven’s quartets, and – among people – Socrates, Jesus, St. Francis, Napoleon, Savonarola. In short, the pantheon of high culture: truth, beauty, and seriousness.

36. But there are other creative sensibilities besides the seriousness (both tragic and comic) of high culture and of the high style of evaluating people. And one cheats oneself, as a human being, if one has respect only for the style of high culture, whatever else one may do or feel on the sly.

For instance, there is the kind of seriousness whose trademark is anguish, cruelty, derangement. Here we do accept a disparity between intention and result. I am speaking, obviously, of a style of personal existence as well as of a style in art; but the examples had best come from art. Think of Bosch, Sade, Rimbaud, Jarry, Kafka, Artaud, think of most of the important works of art of the 20th century, that is, art whose goal is not that of creating harmonies but of overstraining the medium and introducing more and more violent, and unresolvable, subject-matter. This sensibility also insists on the principle that an oeuvre in the old sense (again, in art, but also in life) is not possible. Only “fragments” are possible. . . . Clearly, different standards apply here than to traditional high culture. Something is good not because it is achieved, but because another kind of truth about the human situation, another experience of what it is to be human – in short, another valid sensibility — is being revealed.

And third among the great creative sensibilities is Camp: the sensibility of failed seriousness, of the theatricalization of experience. Camp refuses both the harmonies of traditional seriousness, and the risks of fully identifying with extreme states of feeling.

37. The first sensibility, that of high culture, is basically moralistic. The second sensibility, that of extreme states of feeling, represented in much contemporary “avant-garde” art, gains power by a tension between moral and aesthetic passion. The third, Camp, is wholly aesthetic.

38. Camp is the consistently aesthetic experience of the world. It incarnates a victory of “style” over “content,” “aesthetics” over “morality,” of irony over tragedy.

39. Camp and tragedy are antitheses. There is seriousness in Camp (seriousness in the degree of the artist’s involvement) and, often, pathos. The excruciating is also one of the tonalities of Camp; it is the quality of excruciation in much of Henry James (for instance, The EuropeansThe Awkward AgeThe Wings of the Dove) that is responsible for the large element of Camp in his writings. But there is never, never tragedy.

40. Style is everything. Genet’s ideas, for instance, are very Camp. Genet’s statement that “the only criterion of an act is its elegance”2 is virtually interchangeable, as a statement, with Wilde’s “in matters of great importance, the vital element is not sincerity, but style.” But what counts, finally, is the style in which ideas are held. The ideas about morality and politics in, say, Lady Windemere’s Fan and in Major Barbara are Camp, but not just because of the nature of the ideas themselves. It is those ideas, held in a special playful way. The Camp ideas in Our Lady of the Flowers are maintained too grimly, and the writing itself is too successfully elevated and serious, for Genet’s books to be Camp.

41. The whole point of Camp is to dethrone the serious. Camp is playful, anti-serious. More precisely, Camp involves a new, more complex relation to “the serious.” One can be serious about the frivolous, frivolous about the serious.

42. One is drawn to Camp when one realizes that “sincerity” is not enough. Sincerity can be simple philistinism, intellectual narrowness.

43. The traditional means for going beyond straight seriousness – irony, satire – seem feeble today, inadequate to the culturally oversaturated medium in which contemporary sensibility is schooled. Camp introduces a new standard: artifice as an ideal, theatricality.

44. Camp proposes a comic vision of the world. But not a bitter or polemical comedy. If tragedy is an experience of hyperinvolvement, comedy is an experience of underinvolvement, of detachment.

“I adore simple pleasures, they are the last refuge of the complex.”
– A Woman of No Importance

45. Detachment is the prerogative of an elite; and as the dandy is the 19th century’s surrogate for the aristocrat in matters of culture, so Camp is the modern dandyism. Camp is the answer to the problem: how to be a dandy in the age of mass culture.

46. The dandy was overbred. His posture was disdain, or else ennui. He sought rare sensations, undefiled by mass appreciation. (Models: Des Esseintes in Huysmans’ À ReboursMarius the Epicurean, Valéry’s Monsieur Teste.) He was dedicated to “good taste.”

The connoisseur of Camp has found more ingenious pleasures. Not in Latin poetry and rare wines and velvet jackets, but in the coarsest, commonest pleasures, in the arts of the masses. Mere use does not defile the objects of his pleasure, since he learns to possess them in a rare way. Camp — Dandyism in the age of mass culture — makes no distinction between the unique object and the mass-produced object. Camp taste transcends the nausea of the replica.

47. Wilde himself is a transitional figure. The man who, when he first came to London, sported a velvet beret, lace shirts, velveteen knee-breeches and black silk stockings, could never depart too far in his life from the pleasures of the old-style dandy; this conservatism is reflected in The Picture of Dorian Gray. But many of his attitudes suggest something more modern. It was Wilde who formulated an important element of the Camp sensibility — the equivalence of all objects — when he announced his intention of “living up” to his blue-and-white china, or declared that a doorknob could be as admirable as a painting. When he proclaimed the importance of the necktie, the boutonniere, the chair, Wilde was anticipating the democratic esprit of Camp.

48. The old-style dandy hated vulgarity. The new-style dandy, the lover of Camp, appreciates vulgarity. Where the dandy would be continually offended or bored, the connoisseur of Camp is continually amused, delighted. The dandy held a perfumed handkerchief to his nostrils and was liable to swoon; the connoisseur of Camp sniffs the stink and prides himself on his strong nerves.

49. It is a feat, of course. A feat goaded on, in the last analysis, by the threat of boredom. The relation between boredom and Camp taste cannot be overestimated. Camp taste is by its nature possible only in affluent societies, in societies or circles capable of experiencing the psychopathology of affluence.

“What is abnormal in Life stands in normal relations to Art. It is the only thing in Life that stands in normal relations to Art.”
– A Few Maxims for the Instruction of the Over-Educated

50. Aristocracy is a position vis-à-vis culture (as well as vis-à-vis power), and the history of Camp taste is part of the history of snob taste. But since no authentic aristocrats in the old sense exist today to sponsor special tastes, who is the bearer of this taste? Answer: an improvised self-elected class, mainly homosexuals, who constitute themselves as aristocrats of taste.

51. The peculiar relation between Camp taste and homosexuality has to be explained. While it’s not true that Camp taste is homosexual taste, there is no doubt a peculiar affinity and overlap. Not all liberals are Jews, but Jews have shown a peculiar affinity for liberal and reformist causes. So, not all homosexuals have Camp taste. But homosexuals, by and large, constitute the vanguard — and the most articulate audience — of Camp. (The analogy is not frivolously chosen. Jews and homosexuals are the outstanding creative minorities in contemporary urban culture. Creative, that is, in the truest sense: they are creators of sensibilities. The two pioneering forces of modern sensibility are Jewish moral seriousness and homosexual aestheticism and irony.)

52. The reason for the flourishing of the aristocratic posture among homosexuals also seems to parallel the Jewish case. For every sensibility is self-serving to the group that promotes it. Jewish liberalism is a gesture of self-legitimization. So is Camp taste, which definitely has something propagandistic about it. Needless to say, the propaganda operates in exactly the opposite direction. The Jews pinned their hopes for integrating into modern society on promoting the moral sense. Homosexuals have pinned their integration into society on promoting the aesthetic sense. Camp is a solvent of morality. It neutralizes moral indignation, sponsors playfulness.

53. Nevertheless, even though homosexuals have been its vanguard, Camp taste is much more than homosexual taste. Obviously, its metaphor of life as theater is peculiarly suited as a justification and projection of a certain aspect of the situation of homosexuals. (The Camp insistence on not being “serious,” on playing, also connects with the homosexual’s desire to remain youthful.) Yet one feels that if homosexuals hadn’t more or less invented Camp, someone else would. For the aristocratic posture with relation to culture cannot die, though it may persist only in increasingly arbitrary and ingenious ways. Camp is (to repeat) the relation to style in a time in which the adoption of style — as such — has become altogether questionable. (In the modem era, each new style, unless frankly anachronistic, has come on the scene as an anti-style.)

“One must have a heart of stone to read the death of Little Nell without laughing.”
– In conversation

54. The experiences of Camp are based on the great discovery that the sensibility of high culture has no monopoly upon refinement. Camp asserts that good taste is not simply good taste; that there exists, indeed, a good taste of bad taste. (Genet talks about this in Our Lady of the Flowers.) The discovery of the good taste of bad taste can be very liberating. The man who insists on high and serious pleasures is depriving himself of pleasure; he continually restricts what he can enjoy; in the constant exercise of his good taste he will eventually price himself out of the market, so to speak. Here Camp taste supervenes upon good taste as a daring and witty hedonism. It makes the man of good taste cheerful, where before he ran the risk of being chronically frustrated. It is good for the digestion.

55. Camp taste is, above all, a mode of enjoyment, of appreciation – not judgment. Camp is generous. It wants to enjoy. It only seems like malice, cynicism. (Or, if it is cynicism, it’s not a ruthless but a sweet cynicism.) Camp taste doesn’t propose that it is in bad taste to be serious; it doesn’t sneer at someone who succeeds in being seriously dramatic. What it does is to find the success in certain passionate failures.

56. Camp taste is a kind of love, love for human nature. It relishes, rather than judges, the little triumphs and awkward intensities of “character.” . . . Camp taste identifies with what it is enjoying. People who share this sensibility are not laughing at the thing they label as “a camp,” they’re enjoying it. Camp is a tender feeling.

(Here, one may compare Camp with much of Pop Art, which — when it is not just Camp — embodies an attitude that is related, but still very different. Pop Art is more flat and more dry, more serious, more detached, ultimately nihilistic.)

57. Camp taste nourishes itself on the love that has gone into certain objects and personal styles. The absence of this love is the reason why such kitsch items as Peyton Place (the book) and the Tishman Building aren’t Camp.

58. The ultimate Camp statement: it’s good because it’s awful . . . Of course, one can’t always say that. Only under certain conditions, those which I’ve tried to sketch in these notes.

1243
01_Seven-Wonders-Rhodes webSenzationale reconstructii in 3D ale celor 7 Minuni ale lumii antice –

Senzationale reconstructii in 3D ale celor 7 Minuni ale lumii antice –

Sa va arat un nou proiect foarte frumos al studioului NeoMam din Londra ale carui creatii le prezint periodic. (Mi le trimit baietii de acolo, ca sunt simpatici)

Recent au refacut cele 7 minuni din Grecia Antica in 3D, incercand sa le arate turistilor cat de spectaculoase au fost aceste constructii, realizate cu tehnologii minimale in raport cu vremurile de astazi.

De precizat ca doar una dintre constructii mai exista in integralitatea ei.

 

Ceea ce vedeti mai jos inseamna de fapt munca de multe luni a unor cercetatori care a cautat detalii despre fiecare constructie in parte, desene, schite sau orice fel de marturie care exista prin arhivele din muzee.

Cu documentarea facuta s-a trecut la designul pe computer realizat de Keremcan Kirilmaz si Erdem Batirbek, impreuna cu art directorul NeoMam.

Chiar si cu o documentare super riguroasa, tot au fost elemente de decoratiuni, sau detalii despre culori pe care cei doi arhitecti le-au completat din imaginatie, bazandu-se pe ceea ce stiau ca era specific perioadei respective.

Iata-le in detaliu

Colosul din Rhodos

A fost o statuie imensa construita pe insula Rhodos. Statuia il infatisa pe zeul grec al Soarelui, Helios, si masura intre 32 si 36 de m. Constructia s-ar fi realizat in 12 ani și ar fi fost finalizata in anul 282 î.Hr.  Se spune ca aceasta statuie a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertății din New York.

01_Seven-Wonders-Rhodes-BEFORE 01_Seven-Wonders-Rhodes

Marea Piramida din Giza

Marea Piramida din Gizeh a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al XIX-lea în 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la inceput, 146 m (azi 138 m) inaltime, latura de 227 m si cuprinde 2.521.000 m cubi de piatra. Fetele piramidei erau placate cu placi slefuite din calcar. A fost construita de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, in jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept mormant acestuia.

 02_Seven-Wonders-Giza-BEFORE 02_Seven-Wonders-Giza

Gradinile suspendate ale Babilonului

 Gradinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Gradinile suspendate din Babilon, au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una dintre sotiile sale, Amytis (Amuhea).

Gradinile ocupau o suprafata de 15000 m² si se ridicau in patru terase pana la 77 metri inaltime. Pe terase erau plantati arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind inalti de 24 metri. Erau udati de pompe cilindrice, al caror secret nu se cunoaște inca. (nu vreau sa va stric lectia de cultura generala, dar noi in anul de gratie 2019 nu suntem in stare sa facem un sistem de irigatii si in 562 Inainte de Hristos aveau pompe cilindrice pentru udat gradini)

Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se gaseau camere racoroase pentru familia regala. După unele relatari, se pare ca vestitele gradini au fost daramate de persi, in timpul ocuparii Babilonului, tot atunci fiind daramat si Turnul Babel.

 03_Seven-Wonders-Babylon-BEFORE 03_Seven-Wonders-Babylon

Farul din Alexandria

 A fost construit in secolul al III-lea î.Hr. în Egipt pe insula Pharos de langa orasul antic Alexandria . La început farul a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.

Farul avea o inaltime intre 115 si 135 de metri, a fost daramat de cutremurele din zona la cateva sute de ani de la constructie.

 04_Seven-Wonders-Alexandria-BEFORE 04_Seven-Wonders-Alexandria

Mausoleumul din Halicarnas

 Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poarta numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormant.

Mausol nu a putut insa sa vada terminat mausoleul sau pentru ca a murit. Vaduva sa, Artemisa, care ii era si sora, a continuat lucrarile incepute, dorindu-si o mica schimbare pentru a-i fi dedicata si ei constructia. A murit si ea dupa 2 ani si n-a apucat nici ea sa vada mausoleul terminat.

 Cu o inaltime de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala in zilele noastre cu o cladire cu 16 etaje.

 05_Seven-Wonders-Halicarnassus-BEFORE 05_Seven-Wonders-Halicarnassus

Statuia lui Zeus din Olimpia

 Sculptata in fildeș ornata cu aur, cu o structura interna din lemn, statuia, avea o inaltime estimata la aproximativ 13 m.

A fost realizata de catre sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în orașul  Olympia  din  Grecia.  Pentru adapostirea statuii a fost construit un templu.

06_Seven-Wonders-Olympia-BEFORE 06_Seven-Wonders-Olympia

Templul zeitei Artemis din Efes

 Cunoscut si ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original nu au ramas decat putine relicve.

Templul a fost construit timp de 120 ani, cladirea avea 51m latime si 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m inaltime sustineau acoperisul. In interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeitei Artemis, acoperita cu aur si argint.

 07_Seven-Wonders-Ephesus-BEFORE 07_Seven-Wonders-Ephesus

 Lucrarea baietilor de la NeoMam a fost comisionata de Budget Direct cu scopul de a trezi curiozitatea viitorilor turisti si de a face o forma de educatie informala.

 

 

2441
GenicaSEZON ROMANIA- FRANTA: Genica Athanasiou, muza si partenera lui Artaud, romanca pentru care May Ray a facut o fascinatie, intr-o expozitie eveniment la Galateca –

SEZON ROMANIA- FRANTA: Genica Athanasiou, muza si partenera lui Artaud, romanca pentru care May Ray a facut o fascinatie, intr-o expozitie eveniment la Galateca –

In cadrul Sezonului Romania Franta este o expozitie foarte speciala pe care vi-o recomand din inima: GENICA ATHANASIOU, MUZĂ ȘI PARTENERĂ A LUI ANTONIN ARTAUD

Expozitia e la Galeria Galateca ,  a fost deschisa in urma cu cateva zile si o puteti vizita pana pe 14 iunie.

Nu stiu cati va mai amintiti ca in urma cu 8 ani, Institutul Francez din Bucuresti a invitat-o pe superba actrita Carole Bouquet sa citeasca dintre scrisorile regizorului Antonin Artaud catre iubita sa, Genica Athanasiou, actrita celebra in Franta la 1920.

Genica Athanasiou (Genica Atanasiu, cu numele civil Eugenia Tanase) a emigrat la Paris în 1919 si si-a desfasurat cariera in cercurile experimentale de teatru si film din Parisul anilor ’20-’30 ai secolului trecut.

Era o femeie atat de speciala, eleganta, cu o privire care exprima emotii puternice, incat May Ray – celebru fotograf artist al epocii (prieten cu Duchamp, Picasso, Cocteau sau Joan Miro) – a urmarit-o ani buni ca sa-i fotografieze evolutia.

In Centre Pompidou se afla cateva dintre lucrarile lui May Ray care o infatiseaza pe aceasta doamna speciala.

jenica athanasiou by may ray genica

La Théâtre de L’Atelier, Genica l-a intalnit pe Antonin Artaud, poet si actor, cel care avea sa devina unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai teatrului din secolul XX.

Povestea lor de dragoste e ilustrata prin superbele Scrisori catre Genica, care au fost si obiectul spectacolului de care vorbeam mai sus (spectacol despre care am scris in 2011, aici)

220px-Antonin_Artaud_1926 Antonin Artaud

Primul mare rol al Genicai Athanasiou a fost in Antigona, in adaptarea lui Jean Cocteau.

 

Expozitia de la Galateca recupereaza o parte importanta din viata acestei femei speciale si, pe langa documente inedite, prin catalogul expozitiei creeaza prima biografie a acestei actrite care a influentat teatru si filmul francez in anii 20-30.

E una dintre expozitiile din Sezonul Romania- Franta care arata legaturile mai putin stiute intre culturile franceze si romane. Suntem obisnuiti sa spunem ca ne-am inspirat mereu din talentul, cultura si sharmul francez, dar sunt multe momente in istorie in care si francezii s-au lasat inspirati de romani.

E o tesatura mult mai solida intre culturile noastre decat stiam noi si e frumos ca putem sa ne redescoperim radacini, trezind in noi ceva mandrie, mai ales cand o facem prin povestile de viata ale unor femei senzationale.

Genica

1318
gustare cu mei-1Gustare simpla cu Mei care sa te dreaga dupa excesele de Pasti –

Gustare simpla cu Mei care sa te dreaga dupa excesele de Pasti –

Nu stiu despre voi, dar pe mine ma scot din minti reclamele la medicamentele care sunt promovate des in perioada sarbatorilor de orice fel: pe principiul, mancati voi ca niste inconstienti si dupa aia luati medicamentul nostru minune.

Sunt dintre cei care mananca moderat, dar dintre toate sortimentele caracteristice fiecarei sarbatori. Anul acesta am mancat drob, pasca, friptura de iepure…

N-am luat niciun kilogram in plus pentru ca nu am mancat kilograme intregi, iar de astazi incep sa echilibrez lucrurile (apropo, voi manca si mici)

Pentru micul dejun tarziu de astazi am pregatit o gustare cu multe vitamine si multe fibre, care e foarte racoritoare, fresh si ajuta la digestie.

Mei cu legume, lamaie si condimente de falafel…

Reteta e mai mult decat simpla – am taiat marunt doua feluri de dovlecei, cateva rosii mici, ceapa verde si le-am calit pe foc cu putin ulei de masline. Am adaugat o cana de apa, o lingura de bulion si un praf de condimente de falafel si dupa ce au fiert putin, am adaugat o felie de lamaie taiata marunt.

Separat am fiert o cana de seminte de mei cu doua cani jumatate de apa.

Rezultatul ( cat pentru doua portii) e foarte racoritor, foarte hranitor dar in acelasi timp bogat in fibre si in vitamine. plus ca s-a preparat totul in 30 de min.

O cană de mei gătit (174 gr) are 207 calorii și un indice glicemic mediu. Conţine: cupru 31%, fosfor 25%, mangan 24%, magneziu 19% *din doza zilnică recomandată.

gustare cu mei-1

999
marcjacobs_nyc_ths_fi(design) O casa exceptionala – decorata sub supravegherea genialului Marc Jacobs –

(design) O casa exceptionala – decorata sub supravegherea genialului Marc Jacobs –

Prezint de multa vreme case ale celebritatilor cu scopul declarat ca, sub forma unei stiri cu nota mondena, putem face putina cultura vizuala in materie de design interior.

Astazi o casa exceptionala, dupa gustul meu, cea a designerului Marc Jacobs.

Casa a fost prezentata in revistele de specialitate la capitolul “impecabil compusa”, iar designul e semnat un trio celebru in lumea designului interior – Thad Hayes, John Gachot si Paul Fortune.

Casa are 3 dormitoare, 3 bai complete si 2 de serviciu, dar si o terasa superba si e amplasata in centrul New York-ului, in Manhattan. Casa se vinde cu 16 milioane de dolari, in caz ca va place atat de mult ca ati dori sa locuiti in ea:)

Dincolo de asta, priviti cu atentie detaliile din fiecare camera: rafinamentului lui Marc Jacobs, cultura lui vizuala, geniul lui creativ nu-si puteau gasi un cuib mai bun.

marcjacobs_nyc_ths1

marcjacobs_nyc_ths2

marcjacobs_nyc_ths3

marcjacobs_nyc_ths4

marcjacobs_nyc_ths5

marcjacobs_nyc_ths6

marcjacobs_nyc_ths7

marcjacobs_nyc_ths8

marcjacobs_nyc_ths9

marcjacobs_nyc_ths10

marcjacobs_nyc_ths11

marcjacobs_nyc_ths12

marcjacobs_nyc_ths13

marcjacobs_nyc_ths14

2009
cover kate(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in 2019… pana la aceasta data –

(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in 2019… pana la aceasta data –

M-am gandit ce v-ar bucura a vedeti/cititi in zi de vacanta, ce v-ar face sa zambiti si, poate, v-ar inspira.

Si pentru ca astazi se anierseaza 8 ani de la casatoria lui Kate Middleton cu Printul William, m-am gandit ca o trecere in revista a tinutelor ei din 2019 (pana la sfarsitul lui aprilie), ar fi o relaxare placuta pentru toata lumea.

In Marea Britanie se vorbeste de un nou stilist al lui Kate, care are sarcina sa aduca ceva mai multa tinerete si prospetime in look-ul ei (asa au aparut camasa violet cu funda si pantalonii largi pe care  o sa-i vedeti mai jos).

altfel, acum cand vedem toate aparitiile publice din ultimele 4 luni (adica de la inceputul anului si pana acum), ne dam seama ca ducesa Kate iese foarte des in public, in medie cam de 8 ori pe luna…

Oricum ar fi, noua ne place Kate.

 

Asa ca enjoy!

 width=

kate-a

Kate-Chelsea-Garden-Adam-White-Andrée-Davis-Planning-Garden-at-Table-Feb-9-2019-via-KP-1024x682

kate-middleton-c Kate-Norterhn-Ireland-Blue-Dress-Feb-28-2019-1024x711 Kate-William-ANZAC-Day-Services-April-25-2014-Dawn-Temperley-Daytime-Kors-Coat Kate-William-Arrive-Blackpool-Green-Sportmax-Rain-March-6-2019-via-KP--1024x683

Kate-William-Dundee-Together-Shot-Blue-Christopher-Kane-Oct-23-2015-R-Nunn-POLARIS-730-x-1111-700x1024

 width=

]

2736
egg-art-3036 de idei de la mari artisti despre cum sa decorati Ouale de Pasti…

36 de idei de la mari artisti despre cum sa decorati Ouale de Pasti…

Nu doar noi vopsim si decoram oale de Pasti. Traditia veche de secole, aparuta in Mesopotamia, a depasit de multa vreme granitele religioase si s-a tranformat intr-o arta provocatoare.

Mai jos 36 de propuneri pentru vopsirea oualor de la artisti din toata lumea.

Sunt si propuneri “imposibile” cu oua care sunt dantelate in modelul dantelelor victoriene, dar si propuneri amuzante – oua in culorile planetelor sistemului solar sau decorate precum personajele din Star Wars:)

Varianta care ne iese si noua e cea cu… emoji.

Enjoy picturile pe oua!

Si Pasti Fericit!

egg-art-0 egg-art-2 egg-art-3 egg-art-4 egg-art-5 egg-art-6 egg-art-7-e1501438653176 egg-art-8 egg-art-9 egg-art-10 egg-art-11 egg-art-12 egg-art-13 egg-art-14 egg-art-15 egg-art-16 egg-art-17 egg-art-18 egg-art-19 egg-art-20 egg-art-21 egg-art-22 egg-art-23 egg-art-24 egg-art-25 egg-art-26 egg-art-27 egg-art-29 egg-art-30 egg-art-31 egg-art-32 egg-art-33 egg-art-34 egg-art-35 egg-art-37 egg-art-38

1439
riverrunSe vinde un castel din Game of Thrones!!! Faceti rost de 500.000 de lire si e al vostru! –

Se vinde un castel din Game of Thrones!!! Faceti rost de 500.000 de lire si e al vostru! –

Acum ca se termina Game of Thrones, fanii pot gasi o mica consolare: pot locui intr-ul dintre castelele din film!

Se vinde castelul care, in film, e Riverrun, casa din copilaria lui Katelyn Stark.

Castelul se afla in Belfast, a fost construit la mijlocul secolului 1800. Conform agentiei imobiliare care il scoate la vanzare – Castelul a fost renovat in 2006 si a fost impartit in 23 de apartamente luxoase.

5 dintre ele sunt scoase acum la vanzare pentru 500.000 de lire sterline. Fiecare apartament are minimum 3 dormitoare si 4 bai.

Banuiesc ca e o investitie care poate fi recuperata destul de usor daca se face un hotel pentru fanii Game of Thrones, plus ca multe dintre elementele originale ale cladirii sunt pastrate intacte – scari, seminee.

Daca ne uitam insa la fotografii, e evident ca locul are nevoie de o investitie in renovare si remobilare, dar… sunt sigura ca isi va gasi cumparatori.

riverrun sezon 6

Gosford Castle1

4E6D807C00000578-5973925-image-a-37_1532080427050

gosford-castle-ceilings-GOTCASTLE0718
gosford-castle-interior-room-GOTCASTLE0718

1310
afisSezonul Romania Franta – 3 expozitii minunate de neratat in scurta vacanta care urmeaza –

Sezonul Romania Franta – 3 expozitii minunate de neratat in scurta vacanta care urmeaza –

Este in plina desfasurare si la Bucuresti, dar si in toata tara, sezonul cultural Franta-Romania si daca vreti cateva experiente culturale in aceasta vacanta descoperiti mai jos cateva propuneri.

*

Mai intai insa, putin context.

Franta face de 30 de ani “sezoane culturale” – schimb de programe culturale – cu diferite tari a caror cultura vrea sa o aduca aproape publicului sau. Este insa pentru prima data cand sezonul e facut cu o tara din Europa de Est, iar decizia – luata de presedintele Francois Hollande cu presedintele Klaus Iohannis in 2015 – a fost in contextul celebrarii nu doar radacinilor comune in culturile celor doua popoare ci si a Centenarului Romaniei.

De fapt, incepand de la la sfarsitul lui noiembrie 2018, cu o ceremonie festiva de 1 decembrie, si pana acum cateva zile, Institutul Cultural Francez ajutat de Ministerul Afacerilor Externe din Ro a intins un covor rosu in multe locuri din Franta pentru a pune lumina pe artisti romani din multe categorii.

“Sezonul” este de fapt o platforma minunata pentru ca artistii din cele doua tari sa creeze proiecte comune si sa-si prezinte creatiile pe terioriul celelaltei tari, sa se cunoasca cat mai bine ca sa poata lucreze in viitor.

Pentru Romania au fost cateva expozitii exceptionale, cu foarte foarte mare succes la public, dar si concerte de muzica electronica (super sold out!!! Spre uimirea mea care nu sunt familiara cu domeniul) sau evenimente cinematografice sau culinare.

In Franta au fost peste 300 de evenimente care au prezentat ceva din Romania – NOU, CONTEMPORAN (aceasta a fost ideea comisarilor din cele doua tari care au curatoriat proiectele), iar acoperirea in media – adica lucrurile bune scrise despre tara noastra – s-au intins in peste 400 de articole in cele mai importante publicatii culturale si generaliste.

romania in franta - sezon

A fost o selectie foarte inteligenta a artistilor prezentati, s-a mers foarte mult pe contemporan si artisti tineri foarte buni (DJii de muzica electronica au rupt la propriu, iar expozitiile unor artisti ca Mircea Cantor sau Ciprian Muresan care au expus la Centre Pompidou au fost un mare succes de critica si de public), s-a respectat un concept prin care s-au demitizat preconceptii despre cultura celor doua popoare si s-au facut, indirect, mici lectii de istorie comuna a celor doua tari.

E cu siguranta cel mai mare eveniment cultural inter tari in care a fost implicata Romania vreodata si partea spectaculoasa e inca nevazuta: abia in cativa ani vom culege roadele reale ale imprietenirii artistice cand artisti din ambele tari vor fi avut activitati independente in cealalta tara si vor fi muncit pe teritoriul prieten.

*

De saptamana trecuta sezonul cultural s-a mutat in Romania si vom avea parte de evenimente exceptionale pentru toate varstele pana pe 14 iulie, Ziua Frantei.

Va rog va rog sa va duceti copiii la expozitiile si activitatile din sezon; sunt gandite super interactiv, super atractiv si pot invata o multime de lucruri frumoase.

Am sa scriu la fiecare inceput de week end ce ati putea vedea din sezon, in Bucuresti sau in tara,  astazi vreau sa va atrag atentia asupra a trei expozitii exceptionale.

Eli-Lotar-edited

Expozitia de fotografii a lui Eli Lotar, fiul lui Tudor Argezi. Are loc la Muzeul colectiilor de arta (calea Victoriei 111). Poate fi vazuta pana pe 14 iulie

Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Centre Pompidou și Jeu de Paume, sub găzduirea Muzeului Colecțiilor de Artă și în contextul Sezonului România – Franța, vă invită la o mult așteptată și emoționantă expoziție: Eli Lotar (1905-1969), unul dintre cei mai importanți fotografi ai avangardei pariziene. Născut Eliazar Lotar Teodorescu, fiu al lui Tudor Arghezi. Primul aparat de fotografiat l-a primit de la tatăl său. Expoziția reprezintă o retrospectivă a operei lui Eli Lotar, așa cum a fost ea realizată în 2017 la Centre Pompidou, și desigur este o premieră absolută pentru România. Întreaga modernitate vibrantă, spectaculoasă, poetică, decadentă și tulburătoare e surprinsă în fotografiile și filmele lui Eli Lotar: imagini din spitale și abatoare, scene din viața prostituatelor, lumea artelor performative, bucăți de peisaje mediteraneene ori din siturile arheologice din Grecia de la începutul anilor ’30. Expoziția va cuprinde și alte materiale documentare inedite (cărți, reviste, scrisori, negative) și va fi însoțită de un catalog al expoziției și de un volum de scrisori inedite, pe care Eli Lotar le-a trimis în țară bunului său prieten Dinu Mereuță.

 

Cioran-Ionesco-Eliade-275x300Berthelot-207x300

„Românii care au făcut Franța, francezii care au făcut România – 100 de ani de intimitate”

 

Daca tot ajungeti pe Calea Victoriei, mai faceti o plimbare de cativa pasi si pe grilajul exterior al Muzeului National de Arta o sa descoperiti o expoziție pedagogică (fotografie și text) reprezentând marile personalități române din Franța și franceze din România care, de-a lungul istoriei, au participat la construcția și strălucirea culturală a celor două țări.

Suntem mandri cand francezii stiu ca Eliade, Cioran si Brancusi sunt romani, dar am uitat ca fata Bucurestiului – cu Ateneul Roman sau sediul Bancii Nationale – o datoram arhitectilor francezi sau ca generația pașoptistă a fost educată, la Paris, de Edgar Quinet și Jules Michelet, care au scris minunate cărți consacrate României.

E o expozitie pe care o parcurgeti in aer liber si care o sa va ofere multe informatii frumoase.

 

Iar la Muzeul Literaturii (Calea Grivitei 64 ) puteti vedea o expozitie care, literalmente, a fost o senzatie la Centrul Pompidou din Paris:

Gherasim-Luca-edited

GHERASIM LUCA – EROU – LIMITĂ

 

„Un nume și o rătăcire”, erou – limită al inventivității poetice, cuboman inspirat al deturnărilor vizuale, scriitor apatrid, apocaliptic de puternic, Gherasim Luca (1913 – 1994) este una dintre figurile singulare ale literaturii europene.

Desemnat de către filosoful francez Gilles Deleuze drept „cel mai mare poet de limbă franceză”, el provoacă o transformare profundă a limbajului poetic prin metamorfoza lexicală și semantică neîncetată si prin crearea unui spațiu poetic și existențial specific care eliberează sensul de constrângerile lingvistice: „ontofonia fonetică”.

Pornind de la donația excepțională încredințată de Micheline Catti colecțiilor Muzeului național de artă modernă – Centre Pompidou din Paris, expoziția revine asupra diversității practicilor vizuale și a experimentelor poetice realizate de catre Gherasim Luca.

Ea retrasează participarea la grupul suprarealist din București – printr-o atentă incursiune documentară realizată grație colecțiilor Bibliotecii Academiei Române și ale Muzeului Național al Literaturii Române – cât și producția inedită și confidențială de carte – obiect, albume fotografice deturnate și remarcabile cubomanii din colecțiile naționale franceze.

998
idclinique set(beauty) Noua inovatie cosmetica pe care am luat-o de la Paris – iD Clinique …

(beauty) Noua inovatie cosmetica pe care am luat-o de la Paris – iD Clinique …

Recunosc ca am fost fascinata de ideea ca iti poti personaliza in detaliu crema de fata pe care o folosesti. Si cum am avut in tinerete un istoric bun cu Clinique, am urmarit cu atentie noua lor inovatie pe care am vazut-o in reclamele de la tv in Paris.

Se numeste iD Clinique si consta in 3 baze diferite de crème (cu intensitate gradata de hidratare) plus 5 seturi de seruri pe nevoi diferite – inchiderea porilor, oboseala, reducerea ridurilor, pt piele iritata si pentru un ten luminos.

clinique ser

Am gasit in duty free in pachete compuse de cate doua – baza & una dintre optiunile de ser. N-am gasit baza mea – cea intens hidratanta- asa ca am luat gelul care e potrivit pentru oricare tip de ten. Iar la capitolul ser am gasit cel portocaliu – pentru oboseala.

Nu stiu daca se gaseste si la noi, sper sa vina in curand. Cum sper ca serurile sa se vanda si separat nu doar cu cate un tip de baza, ca sa pot sa-mi fac zilnic alta crema :)

(Tubul de ser se pune cu ambalaj cu tot – se indeparteaza un mic plastic de protective igienica – in cel de baza hidratanta. Are intr-unul dintre capete o supapa prin care absoarbe din serul din flaconul mare in care e pus si-l amesteca cu serul pe care-l contine)

clinique

Am platit in duty free, 41 de euro, pe cele doua flacoane care vin ambalate impreuna. Folosesc de 3 zile crema, e foarte ok pe fata, dar e inca prea devreme sa spun efectele – pot spune doar ca la capitolul hidratare sunt ok, dar vreau totusi baza 1, intensiv hidratanta pe care sper sa o gasesc curand in ro:) deocamdata nu e nici pe site-ul sephora, nici pe notino.ro… dar mai astept:)

1134
fed cup rouen echipaDespre semifinala de FedCup, altfel –  Liderii autentici unesc oamenii…

Despre semifinala de FedCup, altfel – Liderii autentici unesc oamenii…

Am fost in week end-ul care a trecut unul dintre miile de romani care au facut galerie la Rouen pentru echipa Romaniei de FedCup. Spun mii pentru ca in sala, dincolo de tricourile galbene pe care le-ati vazut la tv, au fost multi oameni care erau in haine civile dar scandau la fel de tare ca galeria oficiala.

Am stat in mijocul galeriei, in randul din spatele familiei Halep si, cand m-am vazut acolo, la doi pasi de teren, si-am simtit energia multimii, mi-au dat lacrimile.

Sunt dintre cei care iubesc tenisul de mica, am un istoric amuzant cu plecat de la examenul de admitere la facultate direct la meciurile de la Progresul pentru ca, pe vremea aceea, in septembrie era turneul de baieti la Bucuresti. Mai am in „palmares” deplasari la Cluj pentru Fed Cup, dar n-am fost niciodata pana acum in strainatate pentru o competitie in care sa-i sustin pe romani. Nu stiu daca asa sunt mereu romanii care merg sa-si sustina favoritii, dar va spun cum i-am vazut pe cei pe care i-am intalnit in Rouen.

ago

Am intalnit o doamna care venise cu trenul din tara. 2 zile pe drum, mai multe trenuri schimbate. Singura. Am vazut-o intr-o pauza cand am iesit pe terasa la aer, vorbea cu sotul la telefon si-i spunea ce nu putea vedea el de acasa, de la tv.

In scaunele cele mai de sus ale salii pe ambele laterale erau multi romani, foarte multi. Un domn mi-a zis „noi, romanii, suntem la fel cum e Coca-Cola: peste tot in lume.” Nu parea o persoana instarita, dar era acolo cu sotia si fiica si striga din toata inima lui „Hai Romania”.

In dreapta mea, era o familie cu o fetita – Alexandra- care joaca tenis in Bucuresti. Tatal, fost poloist de performanta, mi-a povestit ca fata iubeste foarte mult tenisul, atat de mult ca ar renunta oricand la scoala pentru performanta, dar cum dansul a trait sacrificiile de campion nu vrea inca sa ia o decizie radicala pentru viitorul ei. Copila se rugase atat de mult de parinti sa vina la Rouen, incat acestia cedasera. Duminica, Alexandra a fost cea care a prins racheta pe care Simona a aruncat-o in public si-a fost un dar magic pentru ea.

Am vazut in sala si oameni pentru care o excursie la Rouen nu e o problema financiara – de la Ion Tiriac, familia Geoana pana la domn primar Boc care era cu galeria din Cluj sau Mihai Morar (care a venit la meciurile de duminica), trecand prin medici, fosti sportivi sau oameni de afaceri.

Am intalnit pe strada zeci de romani. Duminica, la una dintre bisericile superbe din oras, la slujba erau atat de multi romani ca paream in Bucuresti, de Pasti.

Pe strada unde era hotelul nostru, am descoperit un magazin cu produse romanesti care apartinea unei familii de romi. Am fost sa-i salutam dupa prima zi si sa vedem ce produse au, si – desi nu fusesera in sala la meci – stiau tot despre victoria Simonei, „fata noastra” cum a numit-o doamna de la casa.

Intr-o vreme in care societatea noastra e atat de polarizata si in dispute fara de sfarsit, acesti oameni, atat de diferiti social, au facut un efort generos de timp si bani ca sa mearga in Rouen pentru o competitie sportiva. Au stat uniti, umar langa umar, si-au scandat ore in sir in fiecare moment in care nu se juca pe teren, incercand sa ajute emotional o echipa exemplara de sportive.

Ca sa unesti o multime de oameni atat de diversificata social si sa o transformi intr-o inima mare trebuie sa fii un mare lider. Trebuie sa ai charisma, sa „vinzi” o emotie puternica-autentica, sa fii chiar tu un model prin ceea ce traiesti pentru ca lumea sa te urmeze.

Frumusetea intamplarii este ca liderul echipei, Simona Halep, cea care uneste oamenii si-i plimba peste tot in lume pentru emotia victoriei, nu o face cu un scop. Nu se aseaza glorios pe puterea multimii, ci ramane smerita, atenta la obiectivul ei personal – victoria in sport si pentru tara ei -, cu determinarea, disciplina, puterea incredibila in fata unui efort urias, elemente care o definesc si care ii cuceresc pe oameni.

halep rouen

Cand vezi un meci de tenis de la marginea terenului, atat de aproape ca simti fiecare rasuflare a jucatorilor, ti se pare ca timpul si spatiul se dilata: terenul e mai mare, sportivii alearga mai mult, simti mingea cum rupe aerul si ia traiectorii surprinzatoare.

Domnisoara Halep vazuta de la cativa metri distanta de teren e un ghem de energie, concentrata in esenta ei catre un singur scop – victoria.

E evident ca vorbim despre o tanara care are un grad de inteligenta peste medie, cu o intuitie si o empatie foarte bine dezvoltate (probabil ca daca nu ar fi facut sport, ar fi fost buna la oricare alta materie scolara pentru ca are un mindset de a face cel mai bine din orice provocare), dar ceea ce o detaseaza de grupul colegelor ei e puterea incredibila de concentare. Simti ca e ca un animal de prada pe teren, i se schimba expresia fetei, respiratia, energia corpului… Dupa ce a obtinut victoria, chipul ei are eleganta unei printese, iar bucuria cu care-si saluta prietenii contine ceva dintr-un salut regal.

simona halep princess

Daca esti fan Halep, stii cat de importanta e familia pentru ea, dar acolo – cu ea la doi pasi si cu rudele ei in fata ta – simti cum se incarca din privirile echipei si familiei, simti un dialog intr-o limba stiuta doar de ei. Tata Halep e vulcanic, temperamental si pare ca preia spre descarcare o parte din ceea ce nu poate tine Simona pe teren, o frustrare, un gand legat de o minge gresita. Mama Halep e calma, un punct de sprijin pentru intreaga familie atat de bine ancorat incat pare, ca sprijinindu-te de ea, poti sa muti muntii din loc. Undeva intre aceste receptari diferite ale emotiilor s-a creat aluatul in care s-a dospit bunul simt si timiditatea Simonei.

E o balanta frumoasa in primirea emotiilor in familia Halep care se vede pentru spectatori in felul in care se „culcuseste” Simona in imbratisarile parintilor imediat dupa victorie.

tata halep rouen

M-am uitat mult la Florin Segarceanu, capitanul nejucator de Fed Cup, cum a relationat cu jucatoarele pe teren. Tot timpul calm, tot timpul cu o grija speciala sa pastreze echilibru intre un sfat care sa vina acolo unde e nevoie, dar si sa lase un spatiu de odihna mentala necesar intr-un meci care a depasit 2 ore. Cred ca e nevoie de multa intelepciune, empatie si lipsa de ego sa poti sa fii plasa de siguranta emotionala si mentala pentru fetele care se afla intr-o competitie incarcata de o miza atat de puternica.  Si daca echipa de Fed Cup isi traieste un moment istoric acum, cred ca se datoreaza unei combinatii fericite de sportive aflate in forma buna de joc puse la un loc cu un antrenor care are aptitudini de lider, un interes deosebit pentru educatie in general si intelege nu doar tenisul, ci si cum sa vorbeasca cu fetele pentru ca are o adolescenta acasa.

Cum spunea Horia Tecau dupa meci, domnul Segarceanu poate fi o inspiratie pentru cei care vor sa devina antrenori, echilibrul pe care l-a adus echipei e nepretuit.


Vezi această postare pe Instagram

Ce am văzut în weekend la Rouen a fost mai mult decât tenis.. 🇷🇴 A fost suflet, pasiune, atitudine, dăruire, asumare, responsabilitate. Asta este deja o mare victorie! 👍 Ca sportiv, sunt inspirat de dăruirea acestei echipe, de efortul Simonei, care și-a luat rolul de lider si a luptat cu tot ce a avut! De efortul întregii echipe! Antrenorul din mine e inspirat de calmitatea, asumarea și prezența lui Florin Segărceanu! Ce echipă a format! Unele înlocuite, altele accidentate, trăind momentul și susținându-se până la capăt. Își doreau să fie acolo una pentru cealaltă. Mare lucru! Și, nu în ultimul rând, ca suporter, am fost inspirat de susținerea neobosită, necondiționată a unui grup de suporteri ‘uriași’, la Rouen și peste tot în lume. Ați ridicat standardul! 👏👏👏 Noi, restul, ce hotărâm să facem? Ce luăm din această experiență? Cu ce atitudine continuăm? E doar alegerea noastră! 🙏

O postare distribuită de Horia Tecău (@horiatecau) pe

*

Am o istorie personala cu o parte de magie, de sincronicitati incredibile, legata de acesta semifinala de Fed Cup.

Am decis ca voi merge la semifinala imediat dupa meciul cu Cehia, habar nu aveam daca va fi in Romania sau in Franta. In aceeasi zi Amalia Nastase a avut grija de mine si mi-a spus ca meciul va fi in Franta, asa ca am inceput sa cercetez care e procedura pentru achizitionarea de bilete. La cateva minute am primit un mesaj pe instagram de la Diana Segarceanu, sotia domnului Segarceanu, care spunea ca i-ar placea sa-mi ofere biletele pentru ca stie pasiunea mea pentru tenis, exprimata public de atatea ori.

Nu o cunosteam personal, stiam insa ca e unul dintre oamenii care pun caramida cu caramida pentru cresterea unui sistem educational bazat pe aptitudini si pe dezvoltarea emotionala completa a copiilor (e fondatoarea colegiului Avenor unde am prieteni profesori).

Astazi am privilegiul sa-i pot spune pe nume si detin amintirea unei conversatii superbe despre educatie si dezvoltarea personala la orice varsta. Ii mai multumesc si aici inca o data pentru bilete si pentru ca ne-a luat in „custodie” pe mine si prietenii mei.

Prieteni care au devenit „ai mei” printr-o alta magie. Cateva zile mai tarziu de la mesajul Dianei Segarceanu, am primit un alt mesaj de la o tanara pe care nu o cunosteam dar care aflase din postarile mele online ca merg la semifinala. Alexandra Faciu locuieste in Paris si mergea la semifinala de Fed Cup, asa ca voia sa stie daca am rezolvat cu transportul spre Rouen pentru ca avea locuri libere in masina.

Cateva saptamani mai tarziu eram in masina spre Rouen, alaturi de bunul meu prieten Edi, de Alexandra si prietenul ei, medicul Bogdan Ene care este unul dintre cei mai tineri si mai importanti neurochirurgi ai Spitalului Militar din Paris.

Este una dintre cele mai suprarealiste intalniri pe care vi le puteti imagina – am o multime de lecturi similare cu ei, experiente de viata asemanatoare si preocupari de dezvoltare personala care se inscriu pe aceeasi directie. Bine, domn doctor e mai destept si mai educat spiritual decat noi, dar el opereaza pe creier si nimic nu e intamplator pe lumea asta:)

De ce povestesc aceasta parte personala a experientei mele la FedCup?

Energia, ambitia, determinarea si calitatea umana a Simonei Halep ne-a adus pe noi toti laolalta si stiu ca vom ramane prieteni si vom avea amintiri frumoase impreuna. Sunt sigura ca intre miile de romani care au fost in sala la Rouen mai sunt oameni care s-au imprietenit si isi vor face amintiri comune de acum incolo.

Iar asta e puterea unui mare lider si e mai presus de orice trofeu: sa uneasca oamenii in mod natural, fara un efort special, sa faca totul organic ca rezultat al actiunilor care ii aduc bucurie propriei persoane.

Simona Halep e un lider care uneste organic multimile si, in aceaste vremuri complicate, personalitatea ei e ca un diamant care trebuie pastrat cu respect si grija in locuri pretioase.

In arta bijuteriilor, celor mai valoroase diamante din lume li se schimba montura – lucrarea din aur/platina etc in care sunt incrustate –  la intervale regulate de timp pentru a fi repuse in valoare. Cam asa cred ca e si in echipa de Fed Cup care beneficiaza astazi de un diamant rar, dar si de o montura care-l pune in valoare, cu jucatoare care sunt gata sa faca sacrificii una pentru alta, care lupta pentru victorie pana la epuizarea fizica si mentala, dincolo de orice accidentare si care sunt atat de unite ca par sudate intr-un lant.

Si cam asa ar putea fi cu noi romanii, care putem forma o montura solida in jurul valorilor date de un lider autentic, diamant.

In plus, daca am invata sa traim ca niste jucatori de tenis –dublu, dublisti, adica daca am avea ambitia, disciplina, determinarea de a fi campioni, dar in acelasi timp am avea atentia in fiecare moment la colegul de echipa si la nevoile temperamentului lui expus la stress si efort, dar si intelepciunea de a nu ne scalda in propriul ego la o greseala sau un punct castigator si a ne regrupa in cateva secunde pentru a merge mai departe spre victorie, daca toata tara ar avea mentalitatea „unei echipe campioane de tenis dublu” am fi o natiune fericita, unita si – cu siguranta – mai bogata din toate punctele de vedere.

 fed-cup-ro

 

 

 

 

 

 

2106
beauty-help-ultra-complex-9-in-1-collagen-formula-cu-aroma-de-ciocolata-300-g-zenyth-10053813(personal – beauty) Cum am rezolvat o parte dintr-o problema care ma chinuie: pielea uscata….

(personal – beauty) Cum am rezolvat o parte dintr-o problema care ma chinuie: pielea uscata….

Scriu rar despre produse din gama beauty pentru ca utilizez foarte putine si nu sunt chiar o “Beauty Girl” care sa fie pasionata de ce e nou in domeniu, care sa stie ce se gaseste pe piata noastra etc.

Produsul despre care scriu astazi e o descoperire via o doamna de la Farmacia TEI, nu e un articol publicitar, nu stiu cine sunt producatorii acestui produs, nici de cata vreme e pe piata.

Tot ce stiu e problema pe care o aveam si efectele post utilizarii acestui produs.

Sunt dintre femeile care au un ten uscat (am mai scris despre cremele super hidratante pe care le folosesc si mastile naturale pe care le fac acasa tocmai pentru a compensa problema mea), de fapt o piele uscata.

Cu varsta, pielea se usuca si mai mult, isi pierde din elasticitate si are un aspect cu care nu sunt fericita.

Cei care citesc acest site, stiu ca sunt o persoana care mananca foarte multe fructe si legume, a carei folosofie de viata se bazeaza pe faptul ca intregul nostru organism e o masinarie care are nevoie de combustibilul corect ca sa functioneze bine. Cred deci ca problemele care apar la suprafata (de la aspectul exterior pana la starea noastra psihica) au legatura profunda cu problemele noastre din interiorul corpului (lipsa unor vitamine, neingrijirea spiritului nostru etc).

Am vorbit cu o prietena dermatolog si am intrebat-o ce trebuie sa fac ca sa mentin cat mai mult din elasticitatea pielii si sa rezolv problema “uscarii” ei. Mi-a recomandat vitaminele E si C, pastile cu collagen, coenzima Q10 si , desigur, sa beau f f multa apa.

Pastile cu collagen am mai luat, coenzima Q10 e in coctailul de vitamine pe care le iau in fiecare dimineata de mai bine de un an (mai iau Omega 3 si magneziu, la recomandarea medicului, nu de capul meu), asa ca… iata-ma la farmacia Tei explicandu-i unei doamne ce mi-a spus medicul si rugand-o sa-mi recomande ce produs sa iau ca sa nu inghit un pumn de pastille zilnic.

Doamna mi-a recomandat Beauty Help, un complex cu 9 ingrediente care le continea si pe cele pe care le luam zilnic, dar si inca 2-3 printre care resveratrol, un ingredient care, in trecut, a adus mult bine pielii mele.

Am cumparat produsul la inceputul lui aprilie si am baut intr-un shake dimineata, zi de zi, 16 zile (dupa care am plecat in vacanta si n-am putut lua borcanul cu pudra cu mine pt ca parea dubios), dar….

Rezultatele sunt vizibile. Stiu ca suna a reclama, dar e doar un articol despre un produs care mie mi-a facut foarte bine si cred ca o sa ajute si alte persoane.

In mod normal, o calatorie cu avionul se simte puternic pe pielea mea pentru ca se usuca si mai mult.

Acum, dupa zborurile din vacanta, pielea mea nu are nicio problema, ba din contra e mai elastica, mai moale, mai … aproape ce stiam eu despre mine de acum 10-15 ani:)

Nu e un produs ieftin – am dat 145 ron pe borcanul cu pulbere si am consumat cam jumatate in acest timp. Dar e ceva care functioneaza corect si eficient, compensand din interior cu vitamine ceea ce pierde corpul nostru odata cu varsta.

Poate va ajuta si pe voi aceasta informatie. Scriu de drag pentru ca am rezultate bune si pentru ca eu ma chinui mult cu pielea mea uscata si sunt sigura ca mai sunt alte femei cu aceasta problema.

beauty-help-ultra-complex-9-in-1-collagen-formula-cu-aroma-de-ciocolata-300-g-zenyth-10053813

1032
adamlevine_bhlvs_fi(foto) Adam Levine si Behati Prinsloo scot la vanzare una dintre casele lor….

(foto) Adam Levine si Behati Prinsloo scot la vanzare una dintre casele lor….

Adam Levine si sotia sa, Behati Prinsloo, au scos la vanzare o vila pe care o cumparasera in urma cu doar un an si care e amplasata in Beverly Hills.

Casa care e considerata una dintre cele mai spectaculoase din Beverly Hills, are 5 dormitoare, 12 bai, teren de tenis, terase spectaculoase, o mini casa de oaspeti exterioara, dar legata de domeniu si a apartinut inainte creatorului seriei Will & Grace, Max Mutchnick.

Familia Levine face o mica afacere daca aceasta casa se va vinde la pretul de listare pentru ca a fost cumparata cu 33, 9 milioane de dolari si e propusa la vanzare cu 47.5 milioane.

Inainte Mutchnick in aceasta casa a locuit Pete Sampras si sotia lui, actrita Bridgette Wilson.

Cat priveste cuplul Levine – Prinsloo, acesta mai detine un duplex in Manhattan, dar si o alta casa in Califormia– care a apartinut actorului Gregory Peck in anii 50.

Iata cateva imagini cu domeniul.

adamlevine_bhlvs2 adamlevine_bhlvs3 adamlevine_bhlvs4 adamlevine_bhlvs5 adamlevine_bhlvs6 adamlevine_bhlvs7 adamlevine_bhlvs8 adamlevine_bhlvs9 adamlevine_bhlvs10 adamlevine_bhlvs11 adamlevine_bhlvs12 adamlevine_bhlvs13 adamlevine_bhlvs14 adamlevine_bhlvs15 adamlevine_bhlvs16 adamlevine_bhlvs17 adamlevine_bhlvs18 adamlevine_bhlvs19 adamlevine_bhlvs20 adamlevine_bhlvs21 adamlevine_bhlvs22 adamlevine_bhlvs23

1511
love ana banica 2(De vazut) Prima expozitie cu Inteligenta Artificiala din Romania –

(De vazut) Prima expozitie cu Inteligenta Artificiala din Romania –

La sfarsitului anului trecut povesteam despre o expozitie care facea senzatie la Washington – XYZT- Abstract, o expozitie care folosea inteligenta artificiala pentru a continua sub forma de tablou miscarile a doi coregrafi, Adrien Mondot si Claire Bardainne.

Revistele de specialitate anuntau expozitia  drept deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste experieta consumatorului de arta. (aici)

Cu aproape un an in urma scriam despre expozitiile din spatiul Atelier de Lumieres, unde intr-o hala imensa sunt proiectate digital lucrarile marilor pictori ai lumii. In aprilie trecut, acolo era o expozitie Klimt, acum este o expozitie Van Gogh pe care urmeaza sa o vad in mai putin de doua saptamani cand ajung in Paris. (aici)

Pentru mine e o mare bucurie sa scriu despre asemenea expozitii pentru ca ma gandesc de fiecare data ca pot da un acces la o experienta speciala si celor care nu pot ajunge sa le vada la fata locului si, de fiecare data – fara exceptie-, ma gandesc cat de frumos ar fi sa avem si noi asemenea experiente expozitionale.

Vinerea trecuta, la sfarsitul lui martie, odata cu prima editie din acest an a #OneNightGalery, am trait si la Bucuresti bucuria unei expozitii care utilizeaza tehnologia ca in marile expozitii de afara: de la proiectii pe cladiri, pana la Realitate Augmentata sau Inteligenta Artificiala.

Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut-o in prim plan pe Ana Banica, designer si artist visual, si pe un invitat special: Inteligenta Artificiala.

Gratie unei colaborari cu Samsung, expozitia Love a Anei Banica a prins viata in realitatea augmentata si a fost continuata in noi experiente cu ajutorul inteligentei artificiale.

Lucrarie Anei Banica imagineaza o lume ca o jungla: creaturi mitologice, animale salbatice, pisici și pasari mari și mici puse intr-un context cu umor – dansand, intr-un apartament imaginar sau in relatie unele cu altele.

Ce-a fost nou la aceasta expozitie?

REALITATEA AUGMENTATA via aplicatia dARebySamsung. Vizitatorii au putut descarca aplicatia dARebySamsung si, privind lucrarile prin ecranele propriilor telefoane, au intrat intr-o lume virtuala unde personajele au prins viata.

Practic, tabloul de pe perete privit prin ecranul telefonului a devenit animat cu ajutorul aplicatiei care folosea realitate augmentata.

Sigur ca a insemnat mai multa munca pentru artist care si-a gandit lucrarile nu doar pentru forma analogica ci si pentru cea digitala, dar experienta spectatorului a fost una foarte imersiva.

love ana banica

[video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/video_0_201903302014.mp4"][/video]

 

[video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/Dance_260_201903302020.mp4"][/video] [video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/BlackDress_262_201903302018.mp4"][/video]

 

Dar ceea ce a fost cu adevarat spectaculos a fost solutia de utilizare a inteligentei artificiale pentru generarea unor noi imagini si filmari care sa pastreze stiul artistei Ana Banica.


INTELIGENTA ARTIFICIALA IN SLUJBA ARTEI.
Bazata  pe deep learning si rețele neuronale – un software capabil sa invețe singur din exemple- tehnica creata in house de echipa One Night Gallery a permis vizitatorilor sa-si faca fotografii si sa se filmeze in timp ce erau transpusi din punct de vedere stIlistic intr-una dn lucrarile Anei Banica.

Ce face inteligenta artificiala in acest caz?

Analizeaza si memoreaza trasaturi care țin de stilul artistic al lucrarii: culori, forme, tușe, accente. Cu informatiile obtinute prelucreaza alte imagini pe care le redeseneaza in stiul invatat.
Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut loc la Casa Monteoru, unde intregul context al cladirii – scara interioara, etajele, curtea interioara ascunsa – au permis o expunere si mai imersiva a unor lucrari care vorbesc despre o jungla urbana.

Conceptul #OneNightGallery este asa cum spune si numele: artistul isi expune lucrarile intr-un spatiu neconventional pe durata unei singure nopti, asa ca daca vreti totusi sa vedeti o parte din expozitie am o veste buna pentru voi. Pentru doua saptamani puteti vedea o parte dintre lucrari in Globalworth District, intr-o galerie interactiva. Pentru o experienta completa aveti nevoie de aplicatia dARebySamsung pe care o descarcati gratuit in Google Play (link) sau App Store (link)

O singura mentiune mai am despre aceasta expozitie foarte speciala: am avut momente de mandrie si bucurie cand am vazut ca la momentul deschiderii (ora 20.00) peste 100 de oameni asteptau afara, multi dintre ei cu copii care se bucurau autentic de experienta care mixa tehologia cu arta conventionala.

Am petrecut mai bine de o ora in expozitie si, cand am plecat, Casa Monteoru era si mai plina, iar tinerii veneau in grupuri pe Calea Victoriei.

Daca un asemenea concept de expozitie poate sa atraga un numar atat de mare de tineri e clar ca mai avem o sansa la o lume mai buna si mai rafinata in tara noastra.

love ana banica 2

ana banica proiectie cladire

1269
salata cartofi dulci linte ardei coptiSalata cu linte, cartofi dulci si ardei copti

Salata cu linte, cartofi dulci si ardei copti

Astazi am pregatit o salata cu… ce aveam prin camara.

A rezultat o minune, asa ca las reteta aici poate inspira pe cineva.

Un cartof dulce mare

O ceapa

O conserva de linte verde

3 ardei capia copti (erau gata copti, am cumparat zilele trecute de la Pravalescu)

o tulpina de apio

ulei de masline, marar

*

am pus cartoful dulce taiat cubulete la cuptor cu putin ulei de masline si aromat cu marar, a stat acolo cam 25 de min si i-am fezandat o data ca sa-i intorc pe partea cealalta:)

intre timp am calit ceapa, am pus lintea peste si am lasat 5 minute la foc mic.

am taiat ardeii copti si apio, i-am pus peste linte (fara sa mai fie pe foc) si am mai asteptat cateva minute sa se intrepatrunda aromele.

am pus in farfurii in ordine: amestecul cu linte si ardei, si am adaugat din vasul de la cuptor cubulete de cartofi dulci.

s-a servit cu un Rose.

atata s-a putut.

salata cartofi dulci linte ardei copti

1638