Category : carti simpa


Simbata e o zi speciala. Are intimidate si personalitate. Simbata are timp sa se distreze si sa se ascunda de ochii lumii, in timp ce duminica leneveste intre perne cu ceaiuri or cafele aromate.

Simbata se intimpla multe lucruri.


“Vin aici de vineri, stau simbata si pleaca duminica. Luni se intorc la birou, aproape fara sa se vada efectele secundare ale operatiei”
Geta, asistenta la o clinica de operatii estetice de pe Dorobanti.


– Era aici, avea si un ulcior in fata.
– Da domnule, l-am vazut cind si-a pus vioara, dar a disparut.
– Si ulciorul?
– Ulciorul a disparut dupa aia.

Fiul isi cauta tatal de 80 si ceva de ani. La tirgul de antichitati de la Obor.


– Did any director do that?
– No
– You’ll see. I’m right

Regizorul filmului Absurdistan dupa ce asteptase spectatorii la iesirea din sala de cinema, rugindu-i sa-i voteze filmul in B-est.

Simbata asta. Prin Bucuresti.


si pt ca mi-am adus aminte in timp ce scriam, asta e alta Simbata. A lui Ian McEwan.


sex, nebunie si povesti

Sex is hard to write about because you lose the universal and succumb to the particular. We all have our different favorites. Good sex is imposible to write about. Lawrence and Updike have given it their all, and the result is still uneasy and unsure. It may be that good sex is something fiction just can’t do – like dreams. Most of the sex in my novels is absolutely disastrous. Sex can be funny, but not very sexy.

Martin Amis

Do I think writing is a dangerous activity? Writing can be very bad for one’s mental health. It looks innocent enough from outside, but one a man or a woman is living every day in an imaginary world, it’s often difficult to separate your own reality from the imaginary reality you’re writing about.

Paul Auster

One of the things I learned from Virginia Woolf is that every day in everybody’s life contains just about everything we need to know about human life, more or less the way the single strand of DNA contains the blueprint for the entire organism. And I believe that if we look carefully enough at anybody, and look with enough compassion and discernment, and bring to that person a certain merciless clarity, we have a story by definition. I never think in terms of message. I don’t know anything my readers don’t know.

Michael Cunningham

Sunt trei declaratii dintr-o carte care aduna, pe teme, raspunsurile unor scriitori la problemele lor: ce le e greu sa (de)scrie, de unde se inspira (fura, in sensul bun) in structura, de la ce pornesc la drum cu o noua carte, cum reactioneaza la editari, cum fac fatza disperarii ca pe hirtie nu le iese ce au in cap etc etc.

Cartea se numeste Off The Page (writers talk about beginnings, endings and everything in between), precum o rubrica din Washigton Post in care Carol Burns intervieveaza on line (cu ajutorul cititorilor) pe unii dintre cei mai de succes scriitori.
Carol Burns e editorul acestei carti, citeva dintre interviurile ei din Washington Post on line, le gasiti aici.

Raspunsul lui Amis despre cit de greu e sa scrii despre sex mi-a adus aminte de o conversatie cu Gilbert Adair, domnul care printre altele a scris The Dreamers. Adair imi povestea cu multa pasiune ce greu este sa descrii dragostea pe care un barbat o are pentru un copil si sa pastrezi in personaj umanitatea. Vorbea despre tehnica de scris, despre unghiuri si sentimente, compara iubirea respectiva cu orice alta iubire. Era, pentru el, ultimul tabu ramas nedoborit in literatura erotica.


Nick Hornby – Speaking with the angel

am gasit-o din intimplare la Carturestii de pe Verona, la sectiunea de carti straine.
mi-a atras atentia pentru ca are proze scurte, editate de hornby, iar printre autori erau zadie smith si irvine welsh.

m-am apucat sa o citesc si in primele pagini am descoperit asta:
Soon after I had decided to ask some writers I knew and admired to contribute to this book, I read an interview with Bono in the Guardian, in which he talked about the Jubilee 2000 campaign, aimed at reducing the Third World’s debt to the West.

‘It’s bigger than anything I will ever have anything to do with again as long as I live,’ he said. ‘So if I can open doors simply because I’m a celebrity, then I’ll use that for all it’s worth.’ So far, his effort have helped to remove $100 billion from the tab. The interview brought me up shot. I’m not Bono, of course, and I suspect that it would be considerably harder for me to open the door of the Oval office than it was for him, but even so… Third World Debt! $100 billion! Treehouse, the charity to which you have just donated a pound (unless you’ve been sent a review copy, in which case you can send dome money using the form at the back of this book), is a small -at the moment, a very small – school for severely autisitic children, and one of it’s pupils is my son. Luckily I don’t have to justify myself to you, because all you’ve done is buy a book that you wanted to read, a book containing a dozen or so new stories by some of your favourite authors, and your donation was, I hope, incidental. But I certainly owe those authors an explanation, and so this introduction is aimed at them. You can read it if you like, but I don’t mind if you skip it. You’ll get your money’s-worth anyway.

Perhaps I should begin by explaining that my son Danny won’t benefit from Speaking with the Angel. (I’ve pinched the title, by the way, from Ron Sexsmith, whose first album contains a song of that name which seems to be heart-meltingly relevant.)

citeva paragrafe mai incolo spune ca daca vrei sa stii ce familie ajuta cu banii din cartea asta, ii poti scrie si iti spune numele. asta dupa ce descrie oroarea prin care trece un parinte cu un copil autist. ( puteti citi aici un fragment mai lung din motivatia lui hornby)
in romania, Marius Chivu a adunat proze scurte (amintiri mai degraba decit literatura) intr-o carte despre bunici si-a donat banii in scopuri caritabile. (Cartea cu bunici, editura Humanitas, aproape 100 de autori.)
nu mai stiu vreun proiect similar, dar ma gindesc ca e loc de mai multe.
cartea coordonata & editata de Hornby ( domnul cu Turnul sinucigasilor, Totul despre baieti, Cum sa fii bun, Fever Pitch, High Fidelity – ultimele 2 la Polirom, restul la Humanitas) a aparut in Anglia in 2000.
printre proze e una semnata de colin firth ( domnul ala din jurnalul lui bridget jones) care zice-se e debutul lui ca scriitor. n-am ajuns inca la ea. am citit zadie, prima data, of cors:)


o veste fabuloasa

asa se numeste mailul pe care l-am primit de la Filip Florian, care e in Germania cu o bursa.

Draga Cristina,

fiindca stiu foarte bine ce a insemnat “Tihna” pentru tine, trebuie sa-ti spun ca in dimineata asta am aflat o veste formidabila. Attila i-a scris lui Luca, baiatul meu, nu direct mie, si l-a anuntat ca “Tihna” a cistigat premiul pentru cea mai buna traducere in Statele Unite in 2008. E uluitor, mai ales ca el era tare mihnit de editura, de tiraj, de cum arata cartea. Linkul e aici

Te pup,

am iubit cartea asta si mai am inca fragmente intregi in cap. imagini cu femeia cu pasarile, dialoguri cu mama, gara. undeaifostbaiete ramine marka lui Attila.

de fiecare data cind ma gindesc la Attila ma gindesc si la Filip, si viceversa. Oamenii astia doi au devenit prieteni la un tirg de carte, dar eu ii iubeam separat fara sa stiu ca sunt prieteni. Culmea e ca mi-au raspuns la fel, fara sa stie unul de celalalt, la intrebari despre cum scriu si ce ii emotioneaza.

niste oameni minunati.

daca n-ati citit Tihna ( a aparut la Paralela 45) va rog cautati-o.
e una din cartile pe care acum doi ani am cumparat-o in foarte multe exemplare si am daruit-o tuturor celor care s-ar fi putut bucura de ea.


Dl Caciuleanu, din nou

V.M.: Cand sunteti singur si va e greu…?
Gigi Caciuleanu: Cand imi e foarte greu si sunt singur ma duc si rad sub dus. Si va sfatuiesc sa faceti acest lucru. Trebuie raschirate degetele de la picioare, ca si cum ai fi in noroi, te bati pe coapse si te fortezi sa razi: ha ha ha. Asa, fizic. Si dupa aia incepi sa razi ca nebunul si asta te descarca si cad mii de solzi de pe tine.

dintr-un interviu lung si frumu, realizat de Vlad Mixich, pe care-l puteti citi integral aici


Time – nivelul urmator in publicarea cartilor: podcasting-ul

Podcasting Your Novel: Publishing’s Next Wave?

Two years into his job as a features writer at a South Florida daily newspaper, J.C. Hutchins left the newsroom to follow his dream: writing a novel. Thirteen hundred pages later, Hutchins finished 7th Son, a thriller about human cloning. Then, reality set in: no one would publish it. But Hutchins has found a way around the first-time writer’s heartbreak — and he is now part of a technological wave that may carry writers into a next age of publishing.

continuarea povestii aici

la noi, razvan penescu cu a fost primul care a scos carti on line, care au ajuns sa fie luate in seama si nominalizate pentru debut de catre asociatia editorilor din romania.


Din culisele televiziunii

Am doua motive pentru care va invit sa cititi urmatorul text.

1. E felul meu de a saluta spiritul de echipa al celor de la cursul de jurnalism narativ de la CJI ( editia de avansati). Sunt dincolo de orgolii de autor, se ajuta intre ei pentru a-si publica subiectele, si le promoveaza unul altuia. Chapeau!
Ok, sunt tineri; dar tocmai asta e frumusetea, pentru ca ai mai mari si mai intelepti nu prea fac asta.

2. E un exemplu bun ca scrierea narativa salveaza un subiect. Cred ca asta e solutia pentru tabloidizarea care ne ataca din toate partile (m-am dat cu parerea in directia asta in JN de azi).
Personajul din textul urmator nu are nimik spectaculos (in limitele pe care le cere spectaculosul din/de presa), n-are o viata extrema si nici probleme existentiale majore. Insa pentru ca viata ii este (de)scrisa intr-un fel special, o traiesti/citesti cu suspance.
Nu scriu asta pentru ei (cursantii de la CJI), caci ei stiu muuult mai bine decit mine lucrurile acestea. Scriu pentru noi, astialaltii care spunem repede cind citim asa ceva, “dar si eu puteam sa fac asta”. Practica ne omoara insa:)
Banuiesc ca au fost cel putin trei drafturi la story-ul asta si vreo 2-3 saptamini de munca.

Din culisele televiziunii: guma de mestecat si aplauze.
Text: Sorana Stanescu. Editor: Cristi Lupsa.


A murit John Updike

NEW YORK (AP) _ John Updike’s publisher says the author has died.

humanitas fiction tocmai ce a scos prima carte din tetralogia Rabbit, Intoarcerea lui Rabbit.

pentru cine nu s-a intilnit macar cu “Vrajitoarele din Eastwick” (cartea, da – filmul e bonus track- si are si o continuare recenta The Widows of Eastwick), “Centaurul” (aparuta in Colectia Cotidianul) sau “Teroristul” (aparuta la Humanitas), iata un interviu cu updike



citesc de citeva ore bune blogul lui md – mihai dinu, creierasul muzical de la gold fm, fost creieras muzical de la rfi (radioul care a dat cei mai cool oameni de presa din generatia mea)

recunosc cite un muzicant si am cite o speranta “ok, stiu si eu cite ceva, nu sunt foarte ignoranta”
descopar reactii similare la concerte pe care le-am vzt si eu si el (dezamagiri sau incintari) si prind curaj “hai ca am si eu un pic de gust, or macar bun simt”

dar intre secventele astea scurte sunt descrieri – multe, foarte multe – atit de pertinete, matematice, clare, simple, concise, incit ma enerveaza ca poate sa puna in cuvinte ce senzatii iti da muzica (“io fac bani din cuvinte, cum de nu pot io si poate el?!”); etichete super bine lipite de albume.

zeci de muzici si de nume de care n-am auzit in viata mea. (bine, nici de Killers n-am auzit pina azi pe la prinz.).

si-un detaliu simpa tare pentru mine: cum a ajuns In a manner of speaking in difuzare la delta rfi.
cintecul nouvelle vague inca ma mai salveaza in momentele in care stau cu ochii in computer si zic: cum naiba scriu ce am de scris/zis?
l-am ascultat prima data (la delta rfi) intr-o vreme in care tocmai o luam de la capat. cu job, cu viata, cu tot.
de fiecare data cind il ascult, am senzatia de “ok, o iau de la zero. pot sa experimentez si sa ma bucur de orice ca si cum ar fi prima data. doar sa am curaj.”


Colombo are Alzheimer

fiica adoptiva a actorului Peter Falk ( domnul Colombo) se cearta cu sotia acestuia pe tema cine sa-l gazduiasca pe ultima suta de metri din viata. o fac la tribunal, pentru ca sunt interese financiare mari.
colombo are alzheimer.
procesul mama-fiica a inceput azi.

in masina pe drumul catre casa, vorbeam cu ana si noemi despre Alzheimer. nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns la asta, dar le-am povestit de cartea “Losing My Mind: An Intimate Look at Life with Alzheimer’s”, un jurnal al unui domn -Tom DeBaggio – care la 57 de ani a fost diagnosticat cu alzheimer si a scris tot ceea ce simtea pina cind, la propriu, si-a pierdut mintile.
cind am ajuns acasa, aveam pe mail stirea cu colombo.
sumbre coincidente.


Facebook: More Popular Than Porn

Porn is not No. 1.
I’ve actually been puzzled by the decrease in visits to the Adult Entertainment category over the last two years. Visits to porn sites have dropped from 16.9% of all site visits in the U.S. in October 2005 to 11.9% as of last week, a 33% decline. Currently, for web users over the age of 25, Adult Entertainment still ranks high in popularity, coming in second, after search engines.

dintr-un articol din time

si un alt articol: Why Facebook Is the Future.


kleine finger – filip florian

in Germania, Degete mici a batut Man in the dark. adica Filip Florian s-a vindut mai bine decit Paul Auster. detalii aici

la vremea lansarii ei, m-am indragostit cartea asta. nu era cu fraze prin care sa urle autorul : sunt destept, sunt cel mai destept, stiu o multime de neologisme. nu era nici cu amintiri din experienta iubirilor adolescentine, cum sunt cele mai multe dintre cartile scriitorilor tineri. avea o lume a ei, creata in detaliu, in cuvinte simple si cu multe intelesuri.

inca o mai iubesc si mor de drag cind vad ca e apreciata si afara.
peste o luna va fi lansata si in America. astept cronicile din The New Yorker :)


Gigi Caciuleanu Vant Volume Vectori

mi-a spus ca vrea sa scoata cartea asta si in romaneste cind am fct interviul pt tabu.
stiam de la razvan penescu de ea, razvan ma si ajutase sa fac interviul si mai stiam ca si el isi dorea sa o publice pe liternet.

a doua zi dupa interviu a vnt in redactie irina de la griffon / agentia editurii curtea veche.
s-a dovedit a fi fan gigi caciuleanu. am scris un mail la comun (dl caciuleanu si editura) si peste ceva vreme mi-au zis ca e gata, au facut dealul.
cartea e acum pe piata. iar pe coperta patru, razvan povesteste despre cum l-a descoperit el pe dl caciuleanu.

am avt o tresarire ieri cind am gasit-o in raft, sus in mansarda de la carturesti.


de dl caciuleanu imi aduc aminte aproape in fiecare dimineata cind ma intreb: cum va fi astazi?
“sunt zile in care timpul se dilata si poti sa faci foarte multe lucruri, si zile in care timpul e chircit, strins, iar seara vine in viteza”. imi aduc aminte cum gesticula cind a spus asta, unde a pus mina pe masa dupa ce-a marcat viteza si cit de lunga a fost pauza pina la urmatoarea mea intrebare. si de fiecare data zimbesc.

cam pe aici m-am indragostit de dl Caciuleanu.


o abatere, pentru cind ai un ragaz

nu-i mare brinza, dar e textul care m-a emotionat cu vreo citeva zile inainte de 2009. si m-am gindit la tine, citindu-l. mi-am reamintit de el in timp ce rasfoiam posturile tale de vacanta. sper sa-ti placa. mie mi-a picat ca o digresiune voita, la momentul potrivit. treci repede peste intro, spre final se intensifica treaba ;))

text dilema veche

pup meanwhile, ma duc la frecat podelele,

de la anaceadesteapta, azi pe la prinz, via email.

e doua juma d dimine, ana tocmai ce a plecat d la mine.
am avut de recuperat lucruri pierdute in zilele de vacanta, in ideea textului pe care mi l-a trimis.


Reactii articol Andrei Serban / Lear


acum citeva minute, Andrei Serban intr-un mail care incheie un lung sir de intrebari/ raspunsuri/ comentarii pe tema articolului Regii mor in picioare, despre zilele de premiera ale piesei Lear de la Bulandra.

un motiv ca sa lansez o intrebare pe care o aveam in minte de multicel: cum v-a fost intilnirea cu textul acesta in Tabu?

(ce spune regizorul, dupa ce veti fi comentat voi)


in loc de jurnal de vacanta

Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.

Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)

Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)

Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.

M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.

gata, i’m back home.


Popescu :)


doina, locatara de bloc


calin, politician, fost premier


ioana – cintareata, jurnalista


cristian, primar sectorul 4


adrian, fotograf de nunti


george, fotograf?


george hari, jurnalist, profesor


marian, politician, organizatia PSD Barcelona


nicu, research fellow, European Council on Foreign Relations (ECFR)




sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici


(Too much) Obama

dupa avalansa de informatii post victoria electorala, ma tot intrebam cum mai poti scrie despre Obama ceva nou.

AICI o poveste minunata despre tinarul Jon Favreau care-i scrie speech-urile lui Obama – are 27 !!! de ani – (via domn Lupsa), apoi un articol a carui deschidere m-a terminat (de David Von Drehle cel care a scris pt Time pe parcursul campaniei electorale atit de multe, incit eram f curioasa sa vad cam ce va mai face acum ca sa nu se repete), iar la final un fel de trivia simpa cu cumnatul lui Obama, antrenor de baschet, despre cum, dupa un meci jucat impreuna, i-a dat binecuvintarea surorii Michelle sa-l aleaga pe Obama.

Primul art e din Washington Post, celelalte doua-s din Time, dar oricum ar fi prezentate, toate-s (si) despre Obama. Cum era de asteptat Obama e TIME – Person of the year 2008.

(darurile pentru andrei continua si sapt viit)


The Demise of Dating

Dating is dated. Hooking up is here to stay.

(For those over 30 years old: hooking up is a casual sexual encounter with no expectation of future emotional commitment. Think of it as a one-night stand with someone you know.)

Under the old model, you dated a few times and, if you really liked the person, you might consider having sex. Under the new model, you hook up a few times and, if you really like the person, you might consider going on a date.
e opinia domnului CHARLES M. BLOW, restul in NY Times

via Mr P care are lecturi serioase in ultima vreme:)

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email: