Category : muzici simpa

smiley & next generation pop symphony

desi e veche de aproape 1 an, aceasta inregistrare face azi ocolul twitterului plecata de la diana stoleru. fara sa isi fi propus, diana face o demonstratie exemplara, din perspectiva publicului, a ceea ce povesteam aici

ador in clip, cum danseaza pe scaun instrumentistii care in conditii de muzica simfonica ar fi sobri si impunatori. sa speram ca primaria capitalei mai face si anul acesta un asemenea spectacol pentru ca si eu, ca toti cei care vad acum inregistrarea, regret ca nu am fost acolo.

432

de ce nu am pus-o pe coperta revistei pe Madalina Manole?

Zilele astea m-au chemat si RTV si A3 sa comentez de ce Madalina Manole nu mai era difuzata la radio si tv, de ce nu am pus-o pe coperta revistei.
Am spus-o clar si raspicat, dar simt nevoia sa punctez aici ca sa ramina.

Radio

Madalina Manole era difuzata. De Radio Romania Actualitati, statia care are in format muzica pe care ea o compunea.
Acolo sunt ascultatorii care sunt interesati de acest gen de muzica.
Conform targeturilor statiilor radio din Romania, MM ar mai fi putut fi difuzata – dar nu la fel de des si mai mult cu piesele vechi – la Magic FM, Gold FM si Romantic FM. (plus National FM care are in play list numai muzica romaneasca)

Ca aceste statii nu au audienta la care ea (si cintaretii din aceeasi zona) si-a dorit-o, asta e cu totul alta discutie. Toate celelalte statii au formate comerciale axate pe un public pina in 35 de ani. In play listul acestor statii sunt cintecele pe care lumea doreste sa si le puna in IPod. (citi oameni din Romania au in IPod melodiile noi ale Madalinei Manole, ale lui Adrian Enache sau Adrian Daminescu?)

Print
Pentru publicul caruia i se adresau creatiile ei, in presa scrisa putea obtine coperte de la Formula AS, Femeia, Flacara. Iar in divizia glossy – cel mult Tango care vizeaza un public mai batrior. (de altfel cind Alice Nastase conducea Tabu si realiza o revista asemanatoare cu Tango, a avut-o pe coperta si pe MM).

Pentru ca avem o cultura media (si de producator, si de consumator) de doar 20 de ani, nu avem toate nisele de public acoperite in presa scrisa.

In Romania nu exista o revista glossy up market pentru publicul de peste 40 de ani.
Si nici nu e timpul sa apara pentru ca cei care au 45-50 de ani nu au in obisnuinta sa citeasca reviste glossy, nu exista produse targetate special pentru ei (deci nici publicitate) si- cel mai important – in Romania sunt categoria cea mai defavorizata financiar.
Va trebui sa treaca inca 20 de ani pentru ca actualul public al revistelor 25-35 ysl sa ajunga la 45-55 cu obiceiurile de consum de acum si cu un venit mai mare decit cel al parintilor lor. Ma rog, intre timp cred ca printul nu va mai exista (de unde o concluzie rapida ar fi ca vor trebui sa apara site-uri si pt public “matur”)

Daca am fi avut background-ul francezilor sau americanilor, cu toate nisele acoperite cu publicatii, o artista ca MM si-ar fi gasit publicatia unde sa se exprime. (categoric una 40+)

TV
Acelasi comportament de consumator este urmarit si la statiile tv: ce face si ce e de interes pentru publicul intre 25-35 de ani, pentru ca in acest target sunt oamenii care dispun de cei mai multi bani, prin urmare sunt de interes pentru advertiseri.
Din acelasi motiv (un background foarte tinar de televiziune privata) nu avem foarte multe canale de televiziune care sa vizeze publicul peste 40 de ani. (poate Acasa tv, Romantica – din zona televiziunilor private, plus TVR-ul). Dar din nou – cu exceptia Acasa tv- celelalte televiziuni nu au audienta la care rivnesc artistii maturi. (dar, pentru ca producatorii de tv stiu ce au de fct, artisti ca MM se regasesc si la Acasa Tv si la TVR. Romantica nu mai are productie proprie, din cite stiu)

Artistii maturi vs cei tineri

E foarte usor ca “batrinii” sa dea vina pe “tzitze, craci si cururi” ca sa justifice de ce ei nu mai apar la tv sau la radio/reviste.
Din pacate e o idée falsa: in ultimii 5 ani (grosso modo) cele mai difuzate cintece in Romania apartin urmatorilor artisti Loredana, Directia 5, Stefan Banica Jr, Holograf, CRBL, Smiley.

Nici argumentul cu “adevaratele valori care umpleau stadioane in anii 80-90 “ nu tine.
Nu mai e acelasi context al consumului: in anii 80, in lipsa accesului la informatiile din categoria divertisment – ceea ce aveam in materie de muzica, film, teatru etc era acceptat ca unica unitate de masura si evaluare.
In lipsa oricaror altor concerte/show-uri, spectacolele pe stadioane era unica distractie asa ca accesul publicul in numar mare avea alte motivatii.

Astazi, piata divertismentului s-a diversificat si nisat; nu doar in Romania ci peste tot in lume. Si la nivel international, artistii sunt toti mai nisati iar nume care umpleau stadioane, astazi cinta in sali. Cei care cintau in sali, astazi incearca clublurile sau petrecerile private.
Promovarea nu se mai face pe stadion decit in cazul trupelor “legendare”, pentru ca nu mai este cost effective. Astazi show-urile pe stadion nu mai sunt shushe ca in anii 80, sunt adevarate spectacole de sunet/lumini/coregrafie si costa foarte mult.

la noi, indiferent de ce scuza/acuza s-ar rosti, televiziunile/radiourile si presa glossy se comporta la fel ca la nivel internaional cind e vorba de alegerea artistilor pe care ii promoveaza. Artistii de dinainte de anii 80 sunt promovati – in locurile unde se regaseste publicul care e interesat de ceea ce faceau ei atunci.

Si nu, nu suntem un popor de manelisti.
Si asta e o scuza ca sa nu ne uitam mai bine in “ograda noastra”.
Toti artistii maturi au ramas incremeniti in proiectele lor muzicale si comunicationale din anii 80.

Au aceiasi manageri de turnee care le organizeaza aceleasi shushe pe litoral – si dupa ce am vazut Rolling Stone sau Aerosmith in concert, de ce as merge la o astfel de shusha daca am 30 de ani?

Au comunicarea cu publicul aproape inexistenta. In epoca emailurilor se asteapta sa primeasca scrisori timbrate. Artistii maturi daca au o cit de mica activitate online e o minune, oricum nu sunt updatate zilnic site-urile lor, nu sunt dinamice paginile personale, nu sunt “actuale”.

Lucreaza cu aceiasi compozitori din anii 80 si cu aceiasi producatori.
Cu exceptiile mentionate mai sus, plus VH2 si Iris, nu stiu trupe cu artisti maturi care au incercat si reusit sa se “reinventeze”.

Sigur ca e schizoid si al dracului de greu ca mintea ta (si trupul) sa inainteze in virsta, dar sa trebuiasca sa fii conectat la actual & tinerime si, mai mult, sa creezi pentru ei. Dar asa e in meseria asta cu muzica.
Iti iese si place publicului, sistemul – asa precar cum e el – te ridica la suprafata si ai succesul la care rivnesti. Dar mingea e in terenul artistului. Ma rog, in capul si-n talentul lui.

*
Zilele astea i-am revazut (pt a treia oara fiecare) in concert pe Faithless si Pink Martini.
Maxi Jazz de la Faithless are 53 de ani. In concert a dominat si “dresat” publicul care i-a stat la virful degetului. Cu o seara inainte fusese intr-un club si cintase/mixase cu baietii de la Urma intr-un jam session.
Cam asa se tine spiritul tinar. Dar si asta e o lectie pe care o inveti intr-un mediu concurential cu vechime.

China Forbes de la Pink Martini e proaspata mamica, are 40 de ani si s-a mai ingrasat de la ultima vizita in Romania. Dar pe cuvint ca a cintat dumnezeieste, iar publicul era in urale. Poate o avea legatura cu faptul ca are ceva scoala (a terminat Harvard).

vama veche merge mai departe. (me) happy

am crescut in acelasi timp in care crestea si Vama veche.
si, desi pot intelege motivele care duc la destramarea unei trupe, in acest caz, mi se parea o aberatie maxima faptul ca Tudor Chirila nu mai putea sa cinte cintecele pe care le-a compus.

Vama Veche merge mai departe.
Membrii fostei trupe Vama veche au anuntat astazi ca au ajuns la un acord si pot cinta in concertele trupelor Vama si Trupa Veche cintecele compuse pe cind erau o familie, pina in 2006.
Ba chiar vor scoate un DVD cu cele mai misto cintece din concertele Vama Veche.

Nu stiu cine a fost inteleptul care i-a adus la aceeasi masa ca sa cada la pace, dar sunt happy.

Au fost o gasca misto (s-a intimplat sa-i vad si “pe dinauntru” in pregatirile concertelor pentru Europa FM) si, chiar daca relatia dintre ei s-a consumat, pentru ce au creat in anii in care au fost impreuna, trebuia sa fie asa cum e acum.

me happy.

268

pt o simbata dimineata linistita

toata saptamina am ascultat Scala& Kolacny Brothers

*
in 1996, 2 frati belgieni – Kolacny – au pornit cu 18 fete un cor. fratele mai mare, Steven -pianist, a avut ideea de a prelucra aranjamentul unor cintece pop rock pentru orchestratie de cor, iar fratele mic, Stijn – dirijor- le-a instruit pe fete.

astazi Scala & Kolancy Brother concerteaza in lumea intreaga si au vindut milioane de albume.
corul are acum 200 de membre.

ce minunat ar fi sa-i vedem si la Bucuresti.

(via Mihai Stanescu)

just a perfect day

with or without u, cover dupa u2

enjoy the silence, cover dupa depeche mode

252

jazzanova – vrei la concert?


vrei sa-i vezi pe domnii astia simpa in concert?

simbata, 8 mai Amfiteatrul MIhai Eminescu ora 20.00

am 4 bilete de dat la concert si le dau dupa cum urmeaza:

cine pune la el pe blog un videoclip de la Jazzanova si imi lasa link-ul aici primeste biletul.

primul venit, primul servit.

zic sa ne vedem la concert, cu baietii – exclusiv pt blogul meu – va intilniti curind intr-un interviu:)

moj – goya

azi toata lumea e cu ochii pe polonia. asa ca mi-e drag sa scriu de polonezii mei preferati.

despre kieslowski nu mai zic nimik (am scris ieri), dar uite una bucata cintecel la care eu revin adesea. si aici pe blog, dar si in ipod-ul meu.

387

cum imi fac playlist nou:)

in zilele/noptile in care am de stat mult la computer si am nevoie de un fundal muzical care sa ma surprinda, dau anunt pe twitter/facebook ca primesc cintecele de la cine are de dat.

citeva ore bune am playlist nou si descopar incintata cintece de care nu stiam sau imi reamintesc melodii care-s asociate cu senzatii personale.

e un joc tare frumos, pentru ca nu stiu ce gasesc la capatul link-ului pe care-l primesc.

azi am facut citeva descoperiri tres simpa.

iata 2, enjoy its

355

cintecele mele de dragoste

iar a apucat-o pe sanzi sa fie diriginta cu noi; sa ne scoata la lectie cu o tema si sa nu ne lase sa spunem mai mult de o propozitie, frustrindu-ne ca nu putem sa aratam ce destepti si sensibili suntem.

de data asta ne-a pus sa spunem cintecelul de dragoste preferat.

si iar ma razbun si pun aici mai multe ca ea nu m-a lasat (la examenul ei am trecut Moj – Goya, un cintec pe care-l stiu pentru ca exista my special friend Dodi pe lumea asta)

uite niste cintecele din Ipod-ul meu (mi-ar placea sa-mi trimiteti un cintecel din playlistul vostru, sa-l postez aici:) )

cu zimbetul acela pe fatza

personajul despre care scriu un articol pentru revista o place pe lara fabian.
in cautarea unei anume stari care sa faca sa curga cuvintele pe hirtie, m-am dus pe youtube dupa lara fabian.
asa am ajuns la acest cintecel, pe care in adolescenta mea l-am iubit teribil, cu tot cu domnul care-l cinta, Patrick Bruel.

dupa care, cu zimbetul care poarta cu el facutele si nefacutele din adolescenta, am ascultat si cintecelul acesta.

acum pot sa ma apuc de scris. zimbesc.

358

the heart asks pleasure first

ana vrea sa ia lectii de pian si, auzind-o, mi-am adus aminte de The Piano. daca n-ati vazut filmul, pliz do do do do.
super rafinat. super emotionant. cu un erotism si o sensibilitate …mmmmmm:)

am cintecul asta in Ipod si intr-o vreme l-am ascultat pe repeat.
am si cd-ul original cu soundtrack-ul, pe care i-l dau anei care cit am scris eu post-ul asta si-a si gasit profa de pian.

198

ce va cinta diseara susan boyle la america’s got talent

Susan Boyle e special guest star la finala America’s Got Talent, in aceasta seara.

acesta e cintecul pe care-l va cinta in show.

Wild Horses, primul extras pe single de pe albumului care se va lansa pe 23 nov, I Dreamed A Dream. (despre album se zice ca a batut deja recordurile de pre sale pe amazon)

230

experienta intima: Leonard Cohen, Bucuresti, 2009

Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om.

Sergiu Celibidache

*

Un baietel blond, de 2-3 ani, fuge printre scaune si prinde viteza catre prima zona mai luminata de pe stadion. Un patrat pe pista de atletism, atins de un spot de lumina. Mama alearga si-l prinde cind el incepe sa danseze in spotul de lumina. Pe scena se cinta In my secret life.

Pe iarba, linga scaune, un domn leagana usor un carucior albastru. Un bebelus doarme linistit acolo. Nico, de linga mine, exclama “cred ca e singurul concert la care poti veni linistit si cu copiii”. Ascultam Waiting for the Miracle.

O doamna foarte in virsta, imbracata complet in alb, cu o atitudine care aminteste de Olga Tudorache, merge sprijinindu-se in baston pina in fatza scenei. Acolo se cinta: Halelluiah.

Senzatia clara, palpabila, ca notele muzicale sunt atit de bine asezate la locul lor incit vorbesc si ele ca niste versuri. Din nou gindul la vorbele lui Celibiache despre transcenderea emotiilor si despre faptul ca inregistrarea pierde o dimensiune a sunetului. Tower of Song

Smiley o invita pe Laura Cosoi la dans. Ea, imbracata cu o salopeta neagra cu spatele gol, face doua piruiete in timp ce se pregatesc sa iasa de pe gazon. Pleaca inaintea bis-ului, ca sa evite aglomeratia. Pe scena se cinta Take this Waltz.

Gindul pe care l-am avut si la concertul trecut ca va veni o vreme, probabil curind, cind ni se va spune ca a murit si fiecare isi va aduce aminte ceva legat de senzatiile pe care le-a experimentat direct in stomac, frontal, fara sa se poata apara. Cum mi s-a intimplat mie la concertul trecut cind ma dusesem sa nu-mi placa (“e pentru fetele suferinde, ce sa caut eu aici?!”) pina m-a lovit un cintec, nici macar nu stiu care e, si-am inceput sa pling fara voia mea.
Webb Sisters cinta If it Be Your Will si eu imi zic “daca asa am gindit si anul trecut si n-am auzit vestea trista, poate il vedem si la anul”

Si luna. Plina. Rotunda si din ce in ce mai aproape de scena. Pina la Halleluiah a fost in spatele nostru. A urcat ce-a urcat si de acolo, in timp ce se auzeau rind pe rind I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You , ne-a luat-o inainte. Era in fatza noastra.

Luna, in toata rotunjimea ei, fatza in fatza cu Cohen.

super foto de la concert la cristian radu pe blog. el a fost fotograful oficial al concertului

*
Cu toate ca mi-am promis ca n-o sa mai fac, la concertul asta am plins de doua ori. In ambele situatii lacrimile au avut legatura directa cu gesturile de pe scena, nu cu muzica sau versurile. Desi au fost conduse de ele.

582

de ce / cum m-am distrat la/cu Madonna

la show

n-am stat la coada la bere, am luat in mai putin de 10 min, pentru ca n-am ales calea de acces dinspre Metrou Izvor care era evident ca va fi cea mai aglomerata.

am vzt scena mica si pe Madonna si mai mica (ce-i drept), dar am avt un ecran mare linga mine. am avt parte de un sunet perfect, inclusiv cind Madonna a mai iesit din portativ.

m-am bucurat de dansatorii ei. bunutzi rau.

am inhalat praf cit cuprinde, dar am fost atit de gisca incit initial am crezut ca ma deranjeaza lumea care fumeaza in jurul meu.

mi-a fost f f rusine cind publicul a huiduit. stiu ca gradul nostru de toleranta fata de tigani e spre zero, dar femeia aia tocmai despre asta spunea. ne-am mai spalat un pic rusinea ca am aplaudat la indemnul de toleranta fata de gay.

mi-a plct structura show-ului, cu momente destepte in care sa-si traga respiratia, cu o constructie in mesaje plecind de la calea accesibila – sexualitatea- ca sa ajunga la ce e greu de digerat – militantismul.

am ris foarte tare de o duduie – TUTA PERFECTA – care nu s-a miscat o ora, dar a inceput sa-si bitziie cerceii cu bile de lemn cu diametru de 10 cm, impreuna cu decolteul generos la momentul cintecului sirbesc pe care l-a identificat vesela “uite ca si ea stie manele”, drept si pt care a prins curaj si pina la sf a dansat in miscari de manele pe orice, suparata ca-i intrau tocurile de la saboti in smocurile de iarba de pe jos.

am fotografiat tocuri: simple, cu funditze, cu platforma. insotite de genti scumpe. (le postez curind)

m-am uitat cu drag la doamnele trecute de 50 de ani care dansau optzecist linga mine.

am zimbit la fetitele de 10 ani care au exclamat “uite danseaza ca andreea balan”

n-a fost nici pe departe cel mai tare show la care am fost, nu intra nici in top 10, dar m-am distrat pt ca m-am dus sa ma distrez. sa ma simt bine cu prietenii, sa rid, sa dansez, sa beau o bere si sa ma bucur de show.

dupa show
am ajuns acasa si-am citit pe twitter si pe bloguri cum oameni, care recunosteau ca NU si-au cumparat bilete, dar au vnt sa auda concertul din strada, sunt suparati ca “ nu s-a auzit bine si nici nu s-a vzt bine”. nu e funny?

am vzt la tv (stiri, A3) o duduie care a povestit o jumatate de ora cum a fost concertul si ce a simtit publicul, ce a gindit Madonna si de ce crede ca nu a fct bis, desi nu fusese la concert si habar nu avea ce zicea. stiu ca am putea spune ca era o relatare pe surse, pentru ca marturisea senina ca-si sunase prietenii sa-i spuna cum a fost, dar tot a fo halucinant si extrem de amuzant.

o precizare: am platit bilet si am stat ca majoritatea lumii, in multzime, in picioare.

later edit: experienta lui tibisor mereu surprinzator. ea se afla si la comment, dar este mult prea delicioasa ca sa nu stea aici

Buna Cristina,

Si eu m-am diXtrat aseara.
Am stat pe Gazon A, chiar la bara.
N-am avut pe nimeni in fata si s-a vazut / auzit FABULOUS!!!
Ca sa-ti dezvalui un secret… Andrew a fost la Izvor cu toti colegii lui de birou, de la 13:30, asa ca am intrat printre primii 100 de oameni.
Altfel eram in spate de tot, ca eu am ajuns la 17:30 acolo.

Sa-ti povestesc ce-am patit cu o duduca de langa noi.
Ooooooohohohohooooooooo…
Initial am crezut ca ma gaseste irezistibil, si vrea un copil cu mine… acolo!!! Altfel nu mi-am putut explica de ce avea picioarele incolacite de ale mele, si de ce ma pipaia din cand in cand pe rotunjimi.
I-am spus mai intai cu frumosul, sa-mi dea macar putin spatiu daca vrea ca relatia noastra sa aiba o sansa… sa putem sa trecem la un alt nivel.
Nu a inteles. A inceput sa ma calce… din 3 in 3 minute… incercand sa ajunga pe scena, sau chiar in spatele ei (cred).
Asa ca a trebuit sa-i adresez alte cuvinte, mai convingatoare.
Mi-a spus ca si ea a dat aceiasi bani pe bilet, si ca vrea sa fie in fata… I-am raspuns ca asta nu justifica relatia noastra – aproape sexuala, insa nu s-a lasat induplecata.

Mie mi-a placut concertul mult mai mult decat cel de anul trecut, de la Vienna. Mi s-a parut ca a performat mai bine aici.
Cu toate astea, cred ca omuletii care au dat banii pe bilet, ar fi putut fi mai “alive”.

Madonna ne arata cum suntem ca natie

Da, Madonna ne arata cum suntem ca natie, desi nu cred ca si-a propus asta.
Dar noi, fata in fata cu un star pe care nu l-am mai vzt vreodata, ne aratam in toata splendoarea.

Suntem provinciali.

Indiferent de locul unde ne-am nascut, ne comportam ca niste tarani. Suntem complexati de succesul femeii asteia, ii aducem osanale intrecindu-ne in superlative si ne plecam capul, asezindu-ne in genunchi.
In niciun alt oras unde a concertat Madonna pina acum in acest turneu, televiziunile n-au fct breaking news, elicopterele n-au urmarit din inalturi masinile trupei ei aflate in trafic, iar viceprimarii nu s-au prezentat la stiri ca sa vbsca despre cintareata “ e o mare diva nu ati auzit ce cuvinte la superlative s-au rostit in ultimele zile?!”

Supremul in stadiul nostru de maimutza scoasa la plimbare e reactia unor distinsi bucuresteni care astazi s-au inghesuit sa se pozeze cu scena unde va cinta Madonna.
Care scena nu e la fel de mare ca aia de la Rolling Stones, dar…


Nu stim meserie

Despre jurnalisti vorbesc. Suntem la stadiul in care dam stiri despre ce flori si ce perdele a solicitat artistul in raidul tehnic. Daca am fi progresat un pic, am fi aflat ca aceste solicitari nu sunt fitze, ci o cautare a confortului pe care ti-l da familiaritatea.
Cind esti in turneu de citeva luni bune, cind in fiecare zi esti in alta camera de hotel, ajungi ca atunci cind te trezesti dimineata sa nu mai stii de unde se aprinde lumina in camera si nici in ce oras esti. Iar in culise, pe teritoriul unde trebuie sa performezi, ai nevoie de confort si familiaritate. Ca te fericeste un prosop alb din bumbac sau un trandafir, un aparat de sport sau o canapea neagra, asta e. Fiecare artist cu intimitatea si confortul lui.

Si un gind extra, pe care n-o sa-l digere multa lume:

Daca ne uitam la calea pe care a ales-o/parcurs-o Madonna ca sa devina celebra si aruncam un ochi si la noi in pravalie, vom vedea ca gasim asemanari. Mai intii o bresa de atentie cu scandaluri si controverse (daca se poate si sexuale), mai apoi – daca te tin curelele – adaugare de credibilitate peste notorietate.
Asta au incercat sa faca si Elena Udrea, si Elena Basescu. Au crescut in notorietate pe scandaluri, iar acum incearca sa –si cladeasca credibilitatea.

Doar ca si croitoreasa din colt, si Chanel croiau cite o rochie. Fiecare o executa insa dupa talent.

Ne vdm diseara la concert,pun pariu ca o sa vdm o colectie generoasa de tocuri si cocuri. daca le vedeti, fotografiati-le pt mine:)

coperta noului album madonna

un best of, care va include „Everybody”, „Express Yourself”, „Vogue” si „4 minutes”.

Celebration va fi pe piata de pe 3 august.

coperta e desenata de Mr. Brainwash:)

513

carla bruni in concert la NY 2009

mmmmm

carla bruni cu dave stewart cover dupa bob dylan la niversarea lui nelson mandela… si cu un domn sarkozy iesindu-i dragostea prin ochi.

cred si eu cu o asemenea “prima doamna”

447

sinead o’connor exclusiv pt tabu

“Când eram tânără şi militantă, eram eu. Nu o făceam din datorie. Cu vârsta, am obosit. Acum mă gândesc la copiii mei şi vreau linişte.”

Asta a spus astăzi Sinead O’Connor, într-un interviu exclusiv pentru Tabu, intr-un interviu fct de Ioana Ulmeanu.

Ajunsese cu 12 ore în urmă în România şi nu apucase să iasă încă din hotel. Spera să vadă câte ceva din oraş pe drumul către concert. Fără multă curiozitate şi făra entuziasm, îmbrăcată cu o bluza babydoll cu floricele şi cu jeansi trei sferturi, ca o turistă americană, evadând din când în când din camera în care dădea interviuri ca să fumeze o ţigară.

mai multe aici, interviul insa in revista :)

477

wtf Cream RMA

cine naiba a imbracat-o pe fata asta?
e drept ca era la o ceremonie la Craiova dar macar avea un nume pompos Romanian Music Awards

443

blocuri cehe

Cum au rezolvat cehii problema esteticii blocurilor in Praga. Au construit blocuri de diverse nivele cu cele mai ciudate forme.

via Mr P, din Praga.
*
de aiurea, o amintire cu un cintec (polonez?) pe care-l stiu de la dodi, un amestec de chopin si rock alternativ:)

412
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!