Category : culturale

Akram Khan Company 8-9 mai la Bucuresti. Detalii bilete.

Bun, e oficial, si ma bucur sa va pot spune toate detaliile.

Una dintre cele mai inovative companii de dans din lume, Akram Khan Company vine la Bucuresti in cadrul Intilnirilr JTI.
Spectacolul cu care vine la Bucuresti este Kaash si il veti putea vedea pe 8 si 9 mai la Teatrul National din Bucuresti.

iata doar 2 minute din ce puteti vedea intr-un spectacol de 55 de minute care sunt sigura ca o sa lase urme in sufletul vostru

*

JTI România vă invită la cea de-a șaisprezecea ediție a Întâlnirilor JTI. Akram Khan Company va susține pe 8 și 9 mai, începând cu orele 20:00, spectacolul Kaash, pe scena Sălii Mari a Teatrului Național București. Este vorba despre noua versiune, care a avut premiera internaționala anul trecut. Când a fost lansat inițial, în 2002, Kaash (cuvântul hindus pentru „dacă”) a fascinat deopotrivă publicul și criticii. Un spectacol care „a zguduit lumea”, titra “The Daily Star”, în timp ce “Times of London” sublinia „expresivitatea superb sincronizată”, iar Daily Telegraph nota inspirat: “Kaash te face să tremuri de emoție”. “The Guardian” a văzut Kaash ca pe o explorare a Universului în 55 de minute, caracterizându-l pe Akram Khan drept o „stea întunecată a dansului”.

*

Evenimentul Întâlnirile JTI este organizat și în acest an de Fundația Art Production, beneficiind de consilierea artistică a Silviei Ghiață.

Biletele se găsesc în reteaua Eventim (magazinele Orange, Vodafone, Germanos, Domo, librăriile Cărtureşti, Humanitas) şi online pe www.eventim.ro.

807
madonna brit awards fall(VIDEO) aseara Madonna a cazut de pe scena la Brit Awards

(VIDEO) aseara Madonna a cazut de pe scena la Brit Awards

a fost o desincronizare a costumelor, Madonna purta o pelerina Armani pe care nu  a reusit sa o desfaca in timp util, iar dansatorii au tras-o atit de tare incit aproape au sugrumat-o si au aruncat-o jos de pe scena.

 

mai jos filmul cu momentul

 

probabil ca jumatate din echipa care are treaba cu costumele nu mai lucreaza acum cu Madonna:)

1221
von fursenberg grahamDiane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Diane von Furstenberg si Martha Graham, un proiect exceptional

Cum o omagiezi pe una dintre cele mai mari dansatoare si coregrafe din lume, intr-o forma care sa atiga mai multa lume, nu doar cunoscatorii muncii femeii sau celor pasionati de dans?

Inviti unul dintre cei mai celebri designeri de moda din lume sa recreeze o fotografie iconica a dansatoarei.

Altfel spus, Diane von Furstenberg o intilneste peste ani pe Martha Graham intr-un proiect emotionant care a marcat debutul manifestarilor care celebreaza 85 de ani de la una dintre cele mai faimoase creatii ale lui Graham: Lamentation.

DvF a recreat impreuna cu echipa ei si cu balerina PeiJu Chien Pott a recreat celebra fotografie The Kick, surprinsa in timpul uneia dintre reprezentatiile spectacolului Letter to the world. In fotografia recreata, pe care o vedeti mai jos, balerina poarta o rochie vintage DvF.

fotografia este foarte faimoasa in lumea artei, multi alti artisti reinterpretind-o de-a lungului timpului.

Mai jos o reinterpretare a lui Andy Warhol din 1986 .

Aici un fragment din Lamentation – Martha Graham, un spectacol pe care compania care-i poarta numele il reface in acest moment la NY cu mai multi artisti faimosi, la aniversarea de 85 de ani de la prima reprezentatie.

484
etaj_10PHOTO PROJECT: 10 garsoniere si un fotograf

PHOTO PROJECT: 10 garsoniere si un fotograf

Și cum îmi plac proiectele fotografice inedite, vă mai prezint unul care se distinge prin specificul autohton. Mie mi-a adus aminte de vremurile când eram mică și mergeam în vizite cu ai mei la diverși prieteni de familie. Îmi plăcea să observ covorul turcesc, bibliotecile cu cărți gălbejite, lustrele cu abajur și în același timp să le compar cu decorul de acasă. Și ca orice copil, fiecare loc nou este mai interesant decât cadrul familial.

Bogdan Gîrbovan este artistul care a fotografiat zece garsoniere supraetajate din același punct pentru a vedea diferențele și cum evoluează gusturile oamenilor în funcție de personalitate. Proiectul se numește 10/1 și surprinde diferențele de personaje și decor de la fiecare etaj. Deși blocul este de tip comunist și a avut drept obiectiv uniformizarea indivizilor, fotografiile ne arată cât de diferiți suntem din punct de vedere cultural și psihologic.

De la lustre vintage la pat cu baldachin, de la bibelouri și plusuri cocoțate pe dulap… Vă invit să urmăriți colectia foto!:)

Ați observat cum garsonierele în care trăiesc oameni în vârstă sunt mai încărcate cu mobilier, iar cele ale tinerilor sunt simpliste, minimaliste? Cred ca asta spune ceva despre generația de acum și de cele care vor veni.

Bogdan Gîrbovan mai are câteva proiecte foto pe care le puteți vedea pe site-ul personal.

590
caciuleanu imagine all the people 2Nou show Gigi Caciuleanu: Imagine all the people

Nou show Gigi Caciuleanu: Imagine all the people

Mereu este multa matematica in spectacolele de teatru coregrafic pe care le concepe domnul Gigi Caciuleanu.

La Opera din Iasi , simbata are premiera un nou spectacol care se numeste “Imagine all the people” si care pleaca de la ecuatiile de viata pe care le avem in raport cu cei din jur.

– Individul = Eu, Tu.
(Ego/ Omul singur/ Detașarea de ceilalți/ Drum solitar…)
– Cuplul = Ea, El.
(Perechea/ Drum în doi/ Îndrăgostire, dar si Dez-Îndrăgostire/ Întâlnire (sau separare) întâmplătoare sau provocată, monmentană sau durabilà, a două persoane…)
– Grupul = Noi, Voi, Ei.
(Integrarea într-o comunitate/ Trăire a unui același elan/ O aventură comună…)

Am sa fiu simbata la Iasi la premiera si revin cu povesti. Acum citeva fotografii de la repetitii (multumesc frumos Opera Nationala din Iasi pentru fotografii) si  doua citate care sunt motto-urile acestui spectacol.

Pentru a încheia orice călătorie, trebuie să încheiem un număr infinit de călătorii.” (James F. Thomson – filozof englez, Tasks and Supertasks)

Ce mi se-ntâmplă azi E doar o amintire
A ceea ce de mâine mi se va întâmpla
Ce văd Nu se petrece decât în mintea mea
Iar ce nu văd Mă duce Ca apa În neştireˮ

(Gigi Căciuleanu, liternet.ro – Texte & Poeme)

*

Dacă un creator de ʺDance-Theaterʺ îi solicită pe dansatori ca pe niște actori, „Teatrul-Coregrafic” le cere actorilor să devină dansatori. Iar în cazul, frecvent, în care interpreții ar fi la bază dansatori profesioniști, le propun acestora să gândească partitura coregrafică mai întâi ca actori pentru ca apoi să acționeze ca dansatori, la cel mai înalt nivel.

Teatrul Coregrafic propune cât mai multe posibilități de lectură structurate pe 4 planuri: dinamic, poetic, psihologic, filozofic.

Se poate spune că dacă ʺDance-Theaterʺ-ul se înrudește mai mult cu dramaturgia teatrală, „Teatrul-Coregrafic” marca Gigi Căciuleanu, cu a sa voită a-temporalitate, se plasează între poezie și matematică. Cu caracteristicile amândorura. Construit pe ideea structurii (cea a compoziției) aflate în spatele nebuniei (cea a libertății creatoare). Și a „nebuniei” ca generator al structurii.

Gigi Caciuleanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

518

(new VIDEO) Rihanna And Kanye West And Paul McCartney – FourFiveSeconds

Si Rianna s-a intilnit cu domnul Paul McCartney. sper ca de data asta sa nu mai inghititi vreo galusca de PR si sa credeti ca daca cineva se intreaba cine e Paul McCartney pe twitter (de pe un cont fara foto si fara multa activitate) e un mare ignorant.

mai interesant sa intelegem va fi sa vedem de ce domnul McCartney e in asa campanie de asocieri pe young, domnia sa avind una dintre cele mai inteligente si inovatoare echipe de strategie si de comunicare (uitati-va la coperta celui mai recent album al sau)

clipul a fost lansat cu citeva minute in urma

calatoriapregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

pregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

Peste citeva saptamini plec la Lisabona ( cu putina treaba, dar mult timp liber pe care-l voi consuma la malul marii) iar prietenii mei – iubitori ai culturii portugheze sau mai putin – au inceput sa ma pregateasca emotional pentru prima mea vizita in Portugalia.

Asa se face ca in acest week end am vazut un film simpatic, inspirat de o carte care are acelasi titlu – Night train to Lisbon, cu Jeremy Irons in rol principal. Filmul e despre rezistenta portugheza si despre un scriitor (pe urmele caruia pleaca Irons) care are o perspectiva diferita asupra vietii.

Dintre gindurile scriitorului:

Lasam ceva din noi in fiecare loc in care am locuit. Raminem acolo chiar si cind am plecat. Asa se face ca, doar cind revizitam acele locuri, redescoperim anumite lucruri despre propria persoana. De fapt, calatorim in noi insine cind vizitam orice loc.

*
Daca e adevarat ca traim doar o mica parte din viata care ne defineste, ce se intimpla cu restul?!

*

Calatorind prin noi insine trebuie sa ne confruntam singuratatile. Si tot ceea ce facem are legatura cu frica noastra de singuratate, nu-i asa? Nu de asta renuntam la toate lucrurile la care, la sfirsitul vietii, ajungem sa regretam ca am renuntat?!

*

Momentele decisive din viata, cind directia destinului se schimba pentru totdeauna, nu sunt marcate de intimplari dramatice. De fapt, evenimentele dramatice ale vietii sunt determinate de experiente care se dovedesc, in cele din urma, neinsemnate. Cind se intimpla schimbarea adevarata, cea generata de perspectiva data de lumina noua, totul se intimpla discret, in tacere. Si tocmai tacerea aceasta minunata da nobletea vietii.

Pare ca intilnirea mea cu portughezii va fi memorabila:)

791
monica vitti 1in the mood for Monica Vitti

in the mood for Monica Vitti

Zilele acestea cind, pentru ca doamna Udrea se da in stamba, au fost scoase de la naftalina fotografiile cu domnia sa din The One, m-am gindit sa va arat care era reperul la care s-a facut atunci apel pentru transformarea sa.
Sau, ca sa fiu mai corecta, care cred eu ca a fost reperul pentru ca nu am intrebat pe nimeni din redactia The One.

 

Am aroganta sa cred ca doamna Udrea habar nu are de existenta actritei pe nume Monica Vitti si nici nu o sa o intereseze vreodata, dar… i-ar fi facut bine ceva referinte stilistice, si in haine si in make-up, de la aceasta minunata doamna.

*

Monica Vitti a fost una dintre cele mai frumoase femei ale anilor 60, o frumusete naturala – nephotoshopata, netunata – la care multe femei rivnesc astazi.

Vitti a fost muza unuia dintre cei mai mari regizori italieni din toate timpurile, Michelangelo Antonioni, si a jucat in multe dintre filmele lui pe durata relatiei lor.

Iat-o in anii 60. (la sfirsitul sirului de fotografii sunt si 3 cadre cu Monica Vitti acum, la 83 de ani. Un exemplu despre cum sa imbatrinesti frumos. Sau cum frumusetea naturala – sex appealul pur singe – ramine la purtator dincolo de orice virsta.

 

si iat-o pe doamna Monica Vitti, anul trecut, in citeva dintre aparitiile sale publice

Intr-un week end , cind vreti sa retraiti eleganta altor vremuri, cautati filmul lui Antonioni L’Avventura care a luat premiul juriului la Cannes in 1960 si despre care Monica Vitti povesteste in filmul de mai jos, cu umor, ca in timpul proiectiei toata echipa a crezut ca spectatorii isi imagineaza ca e cel mai prost film din lume

1325
cover akram khanIn 2015 Akram Khan Company vine in Bucuresti

In 2015 Akram Khan Company vine in Bucuresti

E putin spus ca sunt bucuroasa sa va anunt ca una dintre cele mai creative si inovatoare companii de dans din lume vine in sfirsit si la Bucuresti.

Akram Khan Company ajunge in aceasta primavara la Bucuresti.

Pregatiti-va de un show magic, pregatiti-va sa vedeti niste dansatori incredibili, pregatiti-va sa va emotionati si sa fiti uimiti ca prin dans se pot spune povesti atit de detaliate.

*

Dupa cum stiti eu sunt un foarte foarte mare fan Akram Khan. L-am vazut la Roma cu Desh (o poveste pe care a spus-o atunci, si pe care eu am numit-o Ingerii lui Akram Khan, o gasiti aici), la Atena (intr-un minunat spectacol cu Sylvie Guillem, Sacred Monsters), la Bruges cu Torobaka si tocmai pentru ca stiu care este efectul show-urilor companiei Akram Khan asupra spectatorilor, mi-am dorit foarte foarte tare ca si romanii sa poata vedea macar unul dintre spectacole.

Am scris chiar, in 2011, ca voi munci gratis un an de zile pentru cei care vor plati sa-l aduca pe Akram Khan in Bucuresti (am sunat deja, mi-am prezentat serviciile, o sa muncesc constiincioasa, chiar daca am un program draconic anul acesta. ca sa citez distinsul domn responsabil “sufleca-ti minecile, o sa ai de treaba!”:) ).

*

Partea frumoasa pentru mine este ca vine cu un show pe care eu nu l-am vazut inca, dar n-as fi avut nicio problema sa revad oricare dintre show-urile pe care le-am vazut deja.

Pregatiti-va sa fiti asaltati, aici pe blog, de informatii despre Akram Khan Company pentru ca imi doresc foarte mult sa experimentati fiecare dintre voi bucuria unui asemenea spectacol.

Iar prietenii mei stiu , saracii, ca nu vor scpa pina nu isi vor cumpara bilete. detalii in curind.

Imi doresc de mai bine de 5 ani ca Akram Khan Company sa ajunga la Bucuresti si, iata, s-au aliniat planetele si mi se implineste dorinta.

*
am ales pentru ilustrare un fragment din coregrafia pe care Akram Khan a facut-o pentru ceremonia Jocurilor Olimpice de la Londra in 2012.

foto de la cover reprezinta un colaj din mai multe show-uri ale Akram Khan Company. am cerut acordul organizatorului roman sa dau aceasta veste acum, dar mi se pare fair sa nu intervin in strategia de promovare si va mai trebui sa asteptati putin pentru datele de spectacol si pentru numele show-ului cu care AKC vine la Bucuresti

1013
andy gotts staruri se strimbaPHOTO: si starurile se strimba, nu-i asa?

PHOTO: si starurile se strimba, nu-i asa?

un fotograf britanic celebru pentru portretele sale cu artisti (din muzica sau film) a avut ideea de a face un proiect cu cadre rezultate in momentele de joaca de la sedintele foto. momentele in care artistii se strimbau fie in cautarea unei alte expresii, fie ca sa-si relaxeze muschii fetei.

Andy Gotts se numeste fotograful, are portrete publicate in toate marile reviste ale lumii de la Vanity Fair pina la Vogurile din Franta sau Italia, de la Esquire la GQ. Munca lui (si multe alte portrete de staruri care se strimba poate fi vazuta aici)

Sting

Scarlett Johansson

 

 

Orlando Bloom

George Clooney

 

Morgan Freeman

Robert de Niro

 

 

608
cover inarittu carver birdmanBirdman, Inarritu, Keaton,Carver si Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire

Birdman, Inarritu, Keaton,Carver si Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire

Unul dintre filmele cu cele mai multe nominalizari la Oscar din acest an, Birdman (9 nominalizari, printre ele cel mai bun film, cea mai buna regie, cel mai bun actor in rol secundar, cel mai bun scenariu, cea mai buna imagine) , are ca punct de plecare o nuvela scrisa de Raymond Carver in 1979 si publicata in 1981 pe nume “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire”.

In film un actor ajuns la 50 de ani, care a fost cindva faimos pentru ca a interpretat rolul unui super eroi pe nume Birdman (jucat de Michael Keaton, primul Batman in creatiile cinematografice ale lui Tim Burton – 1989 ), vrea sa monteze pe Broadway piesa lui Carver “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire”, un proiect in care e si regizor si actor.

Cum cartea care contine si nuvela “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire” nu se mai gaseste in librarii, iar biografia lui Carver nu a fost publicata in Ro ( a aparut in 2009, poate acum cu cistigarea multor premii pentru film, Carver devine mai interesant si se traduce si biografia), am sa transcriu mai jos citeva fragmente din A writer’s life – biografia lui Carver, fragmente care fac referire la momentele in care a scris nuvela care e cheia filmului.

Pentru cei care au indragit filmul aceste informatii (completate cu italice in romaneste, cu trimitere la film) ar putea fi o perspectiva noua de a aprecia munca scenaristilor si a regizorului filmului BIRDMAN, si, poate, isi vor dori sa-l revada.

***

ideea nuvelei Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire, al carei titlu intial era Beginners, i-a venit lui Carver in timpul conversatiilor pe care le purta cu cea de-a doua sotie a sa, scriitoarea Tess Gallagher, in compania prietenilor pe care si-i facusera in El Paso – Herb si Sherry. Ray si Tess s-au mutat in El Paso pentru ca Ray a primit job de profesor la Universitatea din oras. Tess era deja o scriitoare foarte apreciata, detinatoarea unei burse Guggenheim (se cunoscusera la un congres literar cu 2 ani inainte de a incepe o relatie, la momentul respectiv Ray era separat de prima sa sotie Maryann cu care avea o fata, Christine) .

noii lor prieteni, Herb si Sherry aveau sa marturiseasca mai tirziu despre serile lor de conversatii

“On these occasions, many noticed that Ray and Tess were devoted to each other, and she was protective of him. Gallagher appear to be so nurturing of Ray that some feminists on the faculty wondered aloud why a writer of her stature would set her own work and career aside to “nurse” him.”

(in filmul Birdman, actorul care vrea sa puna in scena piesa lui Carver este separat de sotie, are o noua iubita care e colega lui de scena care sta in umbra succesului lui) 

“…there are conversations from which Carver built his signature short story ” what we talk out when we talk about love”. While no one claims that the story is an exact portrait of particular people, fellow travelers from those days agree that Herb was certainly the model for the story’s Mel McGinnis. In June 1980, about the time Ray was finishing the story, the original Herb gave up alcohol. After the story appear in book form, Herb wrote to Ray to thank him for his encouragement to become sober.”

(…)

On May 26, the day after Ray’s forty first birthday, twenty years old unmarried Christine Carver gave birth to a baby girl and named her Windy Michelle. ” I am a granddad now”, Ray wrote to Ford ( nota mea. Ford e unul intre prietenii sai, Christine e fiica din prima casatorie, care nu locuieste cu el)

(in film personajul principal, actorul care regizeaza piesa,  are o fiica – Sam, de 20 si ceva ani – care ii e asistenta personala  pentru ca actorul simte nevoia sa recupereze o relatie incompleta tata -fiica)

(…)

in toamna lui 1980, Carver trimite o colectie de povestiri catre prietenul sau Gordon Lish ca sa i le editeze intrucit vrea sa vorbeasca cu o editura sa i  le publice. unele sunt scrise inainte de 1977, in perioada in care era alcoolic si vorbesc despre ratare, despre iubiri pierdute, despre cupluri de toate felurile.

manuscrisul pe care i-l inmineaza direct lui Lish (si el scriitor, colaborator la Esquire SUA,  erau prieteni de mai bine de 13 ani) poarta titlul ” So Much Water So Close to Home”, iar Ray ii explica ” everyone is drowning, not only in faraway rivers but near to home.” la aceasta versiune de  manuscris cei doi se vor referi cu numele Versiunea A

citeva luni mai tirziu, pe 10 mai 1981, in timp ce Lish munceste la editarea povestirilor lui, Ray ii scrie:

“I want them to be the best possible stories… Not to worry about money… be enough, you know to have Knopf do a book of mine and have you as my editor. So open the throttle. Ramming speed”.

pe 23 iunie 1981, Raymond Carver primeste manuscrisul “version B” – “comprised Ray’s typescript (A) with Lish’s editing in felt – tip marker running though and above type lines. Lish hs already arranged to have I retyped.”

“The collection looks terrific,” Carver wrote Lish, “though I haven’t been able to read much more than the title page – which title is fine, I think, YES”.

The new title supplied by Lish was “What We Talk About When We Talk About Love” a line Lish tweaked from dialogue spoken by the cardiologist in the story Ray called Beginners. -...it ought to make us all feel ashamed when we talk like we know what we were talink about, when we talk about love

(…)

dupa ce Carver a facut corecturile recomandate de Lish si i-a trimis o noua copie a manuscrisului, s-a intimplat ceva straniu. Pe 7 iulie, Lish i-a trimis o noua versiune, numita  C , a manuscrisului care avea editari dincolo de orice discutasera. In arhivele corespondentei dintre ei nu exista nimic care sa explice aceasta versiune C care sare din tipare, iar biografa lui Carver, Carol Sklenicka face tot felul de presupuneri: fie Lish a pierdut manuscrisul primit de la Carver si a continuat sa editeze peste B-ul pe care i-l trimisese, fie a muncit si dupa ce i-a dat manuscrisul si n-a mai asteptat un raspuns de la el.

in corespondenta dintre ei apare insa pe 14 iulie, dupa ce Carver  a studiat toata noaptea noul edit pe care il primise, o scrisoare catre Lish

“You are a wonder, a genius…and there’s no doubt of that, better than any two of Max Perkins, etc. etc. And I’m not unmindful of the fact of my immense debt to you, a debt I can simply never, never repay. This whole new life I have, so many of the friends I now have, this job up here [teaching creative writing at Syracuse University], everything, I owe to you… even though they may be closer to works of art than originals and people will be reading them 50 years from now… This whole new life  I have… everuthing, I owe to you for WILL YOU PLEASE”.

 

“I’m afraid, mortally afraid, I feel it, that if the book were to be published as it is in its present edited form, I may never write another story, that’s how closely, God Forbid, some of those stories are to my sense of regaining my health and mental well-being.”

Ce facuse Lish? scurtase cu 50% tot manuscrisul, schimbase titluri de la  10 dintre cele 17 povestiri, iar finalul de la 3 dintre ele fusese rescris integral. Multe dintre povestiri in varianta lor lunga fusesera publicate in diverse reviste de specialitate, iar Carver a inceput sa se intrebe cam citi ani de pauza sunt necesari intre cele doua versiuni pentru ca viitorii cititori sa nu fie deranjati de diferente.

(in Birdman, actorul regizor are o relatie similara cu agentul managerul lui care incearca sa-l tina pe linia de plutire si sa-i impinga limitele/ uneori sa-l manipuleze, ca sa-si duca proiectul la bun sfirsit)

Pentru o vreme insa, prietenia lui Carver cu Lish a intrat in impas pentru ca nevoia de validare si de continua confirmare a lui Carver (accentuata dupa perioada de alcoolism) n-a fost pe deplin satisfacuta cu un asemenea edit drastic.

Lish si-a justificat decizia pentru acest edit foarte dur pe seama protectiei pe care si-o dorea pentru prietenul lui, Carver cistigase National Book Award cu “will you please”, iar Lish stia ca acum scriitorul trebuie sa vina cu ceva mult mai puternic si mai mare. pe citeva saptamini a fost o corespondenta foarte dura intre cei doi, Carver dorind sa fie reintroduse citeva fragmente din povestirile draftului B, Lish n-a cedat, iar Carver, ca sa fie impacat cu sine, a publicat aceste povestiri in versiuni mai lungi in revistele glossy americane, la citiva ani de la aparitia cartii.

(in filmul BIRDMAN, personajul principal are o disputa serioasa cu colegul de scena care ii modifica versiunea sa asupra spectacolului si , in cele din urma, se lasa purtat de val si dezvolta chiar mai mult decit sugerase respectivul)

***

cartea “What We Talk About When We Talk About Love” a aparut la mijlocul lui decembrie 1981 si, imediat, New York Times l-a rugat sa scrie un eseu despre cum se scriu nuvelele, prozele scurte.  pina in Mai 1082 cartea s-a vindut in 15.000 de exemplare, imens pentru o colectie de proza scurta si peste 20.000 de dolari in drepturi de autor. (fee-ul initial pentru care acceptase sa publice cartea a fost 5000 de dolari)

Christine Carver, fiica lui, i-a scris urmatoarea scrisoare dupa ce a citit cartea:

” I read the first story and the next and was so emotionally charged that I read every story and literally could not put it down until it was finised. That colection charges you with anxiousness. Every story is so tense, yet there is something to it. It’s love for the characters in some way – there’s not one character that you can downright despise. They are all human. You know what I’m saying? That’s another thing about my dad. He stayed true to his characters.”

*

dupa ce vedeti filmul ginditi-va si la povestea aceasta din culisele scrierii nuvelei care e “rama” – “scheletul” actiunii filmului. ginditi-va ca Inarritu a marturisit ca s-a gindit adesea la sinucidere in ultimii ani si la ce inseamna de fapt succes; la faptul ca filmul pe care l-ati vazut e despre ego si ambitia artistului de a ramine in istorie, dar si despre echipa din spatele artistului, precum si despre echipa din spatele acestui film… dar si despre lupta cu propria mediocritate.

si mai ginditi-va ca,  intr-un fel magic, Michael Keaton care e cel care-l joaca pe Birdman/actorul ratat care vrea sa obtina o noua validare si e gata sa-si dea viata pe scena pentru asta,se joaca si pe sine, il joaca si pe Carver, si pe Inarritu.

si probabil multi alti artisti din lumea asta.

*

Raymond Carver s-a nascut pe 25 mai 1938 si a murit pe 2 august 1988, dupa o lunga suferinta cauzata de cancer, boala pe care a tinut-o in mare secret. Ultima carte pe care a citit-o pe patul de moarte a fost “O confesiune” – o lucrare filosofica a lui Lev Tolstoi, in care acesta vorbeste despre moarte, sinucidere, sensul vietii. Carte pe care Tolstoi a scris-o la 50 de ani, virsta la care a murit Carver (si la care Inarritu a facut filmul Birdman care pune aceleasi probleme)

Pe 1 august, in noaptea de dinaintea mortii, Raymond Carver a rugat-o pe Tess sa-i puna filmul Dark Eyes, al lui Nikita Michalkov, dupa o nuvela de Cehov – preferatul lui pe care l-a studiat toata viata -; filmul /nuvela e povestea unui italian (un Mastroiani trecut de 50 de ani il joaca) care, aflat in vacanta cu sotia,  se indragosteste de o tinara care se afla intr-un mariaj dificil.

Editorul si prietenul lui, Gordon Lish implineste 81 de ani in februarie, locuieste in  Hewlett (New York). Dupa moartea lui Carver a inceput sa publice propriile sale scrieri, fiind considerat un scriitor de un mare rafinament. Pe vremea cind era la Esquire i-a publicat pe Nabokov sau Kundera, fiind recunoscut pentru flerul sau la descoperirea talentelor literare.

fragmentele transcrise mai sus sunt din cartea Raymond Carver – A Writer’s Life, scrisa de Carol Sklenicka. nu a fost tradusa la noi, dar o puteti cumpara de aici.

 

669
picturi supra realistePicturi suprarealiste: Adevarul nu e intotdeauna cum il vedem noi

Picturi suprarealiste: Adevarul nu e intotdeauna cum il vedem noi

Exista adevarul meu, adevarul tau si Adevarul”, e un proverb chinez si cind l-am citit prima data mi s-a parut o mare prostie. Eram copil si pentru mine adevarul avea o singura valoare, se exprima intr-un singur sens, matematic, clar.

Astazi stiu ca Adevarul tine de perceptiile fiecaruia si, daca aducem doi oameni in acelasi loc sa se uite la acelasi obiect, e foarte posibil ca ei sa relateze intimplarea din perspective diferite si sa respecte adevarul.

Am descoperit un pictor minunat care arata in lucrari suprarealiste exact ideea aceeasta: pleaca dintr-un punct spunind o poveste si, citiva centrimetri mai incolo, povestea are un twist si adevarul e altul, pentru ca e vazut din perspectiva diferita.

Rob Gonsalves se numeste si il mai puteti gasi si aici. Iata citeva dintre lucrarile lui

 

 

 

633
poster  final winter sleep micWinter Sleep – cistigatorul marelui premiu la Cannes 2014 e acum pe ecranele noastre

Winter Sleep – cistigatorul marelui premiu la Cannes 2014 e acum pe ecranele noastre

Zilele astea cind se vorbeste foarte mult despre premii in cinematografie (globuri si oscaruri, mai ales) in cinematografelele din tara noastra a intrat un film eveniment.

Winter Sleep este filmul care a cistigat Palme D’or la Cannes anul trecut si este regizat de minunea de om pe nume Nuri Blinge Ceylan.

Despre domnul Ceylan – care a fost si in Romania de citeva ori (o data la Festivalul de film Anonimul) am mai scris de citeva ori, dar spun si aici ca este genul de om care, sub o carcasa din putine cuvinte si gesturi, tine sub control emotii puternice si povesti (personale sau nu) increbile.

Winter Sleep/ Somn de iarna este povestea unui fost actor care are un mic hotel intr-o pustietate, un om care poate pentru ca a schimbat contextul lumii lui, poate pentru ca s-a schimbat el, nu-si mai gaseste locul si e intr-un conflict permanent cu cei din jur, cu sotia sa, cu sora sa, dar mai ales cu sine.

Sunt citeva secvente in care regizorul Nuri Blinge Ceylan (care e si scenarist impreuna cu sotia sa) lasa sa se inteleaga ca o parte a caracterului actorului e de om autosuficient multumit cu ce poate realiza cu efort minim; sotia ii spune “stii care e problema ta? ca sa nu suferi si sa-ti complici viata, preferi sa te minti.”

Dar el, fostul actor – care e un om educat- are de multe ori raspunsurile potrivite, chiar daca sunt tot intrebari “nu e la fel de gresit daca urci pe un soclu un om, idolarizindu-l, si-apoi incepi sa te superi ca e doar om, cu bune si rele?”

Winter Sleep, considerat o capodopera de toate marile publicatii de specialiate, e un film emotionant despre iubire si despre (non) adaptarea la societate.

E un film greu, nu pentru ca are o durata ceva mai mare decit filmele clasice hollywoodiene, ci pentru ca pe multi ii va pune fata in fata cu sine.

Ar putea fi o optiune minunata pentru dupa amiaza de astazi, ca sa incepeti saptamina viitoare – una de iarna:) – cu ginduri despre ce sa faceti mai bine pentru voi si relatiile voastre.

Winter Sleep e in cinematografele din toata tara din acest week end.

si ca sa intelegeti sau sa va reamintiti finetea si rafinamentul pe care stie Ceylan sa le arate catre public, uitati-va 2 minute la seria de fotografii de aici. toate il infatiseaza pe tatal lui.

P.S. e un hashtag minunat pe afisul filmului care spune asa “#196deminute despre tine”. si e foarte foarte adevarat

585
Logo_Basmania_Visez_deci_existValentin Nicolau – Raspintia Gindurilor

Valentin Nicolau – Raspintia Gindurilor

“Zilele si noptile basmane nu aveau aceeasi durata, dupa cum nu era musai sa se succeada. Puteau trece mai multe zile fara sa se lase nicio noapte. Lunile nu erau numarate, iar anotimpurile nu treceau,ci doar veneau dupa cum cerea povestea.

Anii se masurau in fapte, asa ca o intimplare se putea petrece in acelasi timp in locuri diferite. Asta pentru ca basmanii nu cheltuiau timp ca sa cistige spatiu, asa cum faceau oamenii, care ajunsesera sa nu mai aiba vreme mai deloc. Basmanii locuiau in timp asa cum oamenii locuiesc in spatiul casei, al tarii si al continentului.

Lumea basmelor era pina la un punct si cea a oamenilor, doar putin mai stranie. Veti vedea. Acolo traiesc deopotriva oameni, animale, pasari si insecte, fara mare deosebire de rang. (…)

Intocmai ca si pe Pamint, si acolo e multa framintare. Intocmai ca si pe Pamint, si acolo viata e fabuloasa, personajele sunt extraoordinare si se intimpla minuni la tot pasul.

Vi se pare ca ma contrazic?

E doar o senzatie.

Asadar nu uitati de toate astea nicio clipa, altfel veti judeca strimb, ori lumea in care traiti, ori pe cea a basmelor.”

 

Valentin Nicolau , La inceput a fost Basmul, din cartea Raspintia Gindurilor

*

fostul presedinte al TVR si director al editurii Nemira, dramaturgul Valentin Nicolau a incetat din viata ieri seara, ca urmare a unui stop cardiac.

la sfirsitul anului trecut Valentin Nicolau publicase Raspintia Gindurilor, un roman fantasy pentru copii, dar mai ales pentru adulti.

 

1237
katy-perry-lenny-kravitzLenny Kravitz, fularul, Globurile si Super Bowl-ul

Lenny Kravitz, fularul, Globurile si Super Bowl-ul

Ieri, in ziua in care Lenny Kravitz inca mai culegea roadele aparitiei sale la Globurile de aur unde a prezentat premiul pentru cel mai bun cintec original, a aparut stirea ca in show-ul din pauza Super Bowl -ului de anul acesta Katy Perry il va avea coleg de scena pe… Lenny Kravitz.

de unde rezulta ca domnul Kravitz e intr-o campanie inteligenta de promovare, de a reaparea in atentia publicului si, mai ales de a se juca cu uneltele pustilor – social media – unde n-a fost foarte prezent.

Va mai aduceti aminte de fotografia asta?

A facut ocolul facebook-ului si a twitterului in urma cu citeva saptamini. Chiar si in Romania au fost site-uri, bloguri care au scris despre fularul lui Kravitz, cum a fost si foarte multa activitate pe facebook legata de aceasta fotografie.

Acum, privind in context, a fost doar un teasing pentru a-l readuce pe Kravitz in atentia tinerilor cu minim efort. Spre zero.

La Globurile de Aur a fost invitat special, surpriza, nu a aparut in nicio comunicare anterioara, ci doar intr-un teasing in ziua ceremoniei. a fost mentionant pe eonline.com

A avut din nou o aparitie cu un look straniu, la o audienta imensa la nivel mondial si, aproape simultan, a fost anuntata participarea sa in cadrul show-ului lui Katy Perry din 1 februarie.

Iar contextul si mai mare este dat de faptul ca Lenny Kravitz si-a lansat la sfirsitul anului trecut un nou album, pe nume Strut.

Acesta e primul single pe care l-a facut public inca de prin vara

Cind privesti in context nu mai e nimic atit de spectaculos, dar nici nu-ti mai vine sa te amuzi de o esarfa mare pe care o poarta semet pentru ca vine mereu intrebarea “dar de ce face asta?”

*
La fel cum s-a intimplat cu Robbie Williams si anuntul lui pe facebook care a facut super valuri cum ca vrea sa fie directorul de marketing al unei companii din Germania. netul a luat foc, companii din Germania au profitat si si-au facut publicitate pe pagina lui de facebook oferindu-i job-uri, iar citeva saptamini mai tirziu Robbie era anuntat imaginea unei noi masini de productie germana:)

… sau despre cum se construiesc campaniile, in timp, asezat, anticipind reactiile publicului si asteptind ca spectatorii sa rostogoleasca mingea.

1209
romaniTrei romani la Globurile de Aur 2015

Trei romani la Globurile de Aur 2015

Nu s-au aflat printre cistigatori, nici printre nominalizati, dar exista trei romani strins conectati cu ceremonia Globurilor de Aur, editia 2015.

Lorena Sirbu este cea care a imbracat-o pe Felicity Huffman care a venit la ceremonie alaturi de William H Macy, sotul sau nominalizat la sectiunea cel mai bun actor intr-o comedie sau musical pentru rolul din Sameless.

Lorena locuieste la Los Angeles, este designer si de-a lungul timpului a mai imbracat vedete precum Emma Stone, Jenifer Lopez, Eva Longoria. In America a studiat designul la o universitate de Chicago, iar inainte de a pleca din Romania a facut facultatea de Psihologie.

 

Cea de-a doua romanca prezenta anul acesta la Globurile de Aur este Nadia Comaneci care a fost invitata speciala, alaturi de sotul ei Bart Conner.

Nadia, care e foarte activa pe Twitter, a si postat fotografi din timpul ceremoniei, felicitindu-l pe Michael Keaton pentru Globul de Aur obtinut pentru rolul din Birdman

iar a treia prezenta de la Globurile 2015, desi e cea mai discreta, este cea cu care ar trebui sa ne laudam cel mai mult.

Saviana Stanescu, autoare multi premiata de piese de teatru, scriitoare, director al Centrului Eastern European Exchange for The Lark Play Development , dar si profesoara la Departamentul Actorie al Universitatii din New York, i-a fost profesoara cistigatoarei  Gina Rodriguez (cea mai buna actrita intr-o comedie sau musical – pentru Jane the Virgin)

Saviana a felicitat-o inca din timpul ceremoniei, via facebook, pe fosta sa eleva care a fost numita de Holyywood Reporter in urma cu citeva saptaminii “the next best young star in hollywood”

 

 

Altfel, de-a lungul timpului, am mai avut romani prezenti pe covorul rosu al Globurilor de aur, regizorul Cristian Mungiu a fost prezent cu filmul 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, iar rochiile Mariei Lucia Hohan au fost si ele purtate de vedete la ceremonie.

lista cistigatorilor aici, in Hollywood Reporter, impreuna cu reactiile lor la rece.. (in sfirsit, dupa 8 nominalizari a cistigat Kevin Spacey  -pentru rolul din House of cards – si-a avut probabil cel mai emotionant speech al ceremoniei, desi a uitat sa-i multumeasca regizorului David Fincher :) )

 

Later Edit: si anul acesta Maria Lucia Hohan a avut o tinuta pe covorul rosu; cea a prezentatoarei canalului E!, Giuliana Rancic

 

708
serialeThe honourable woman, Homeland – seriale de (re)vazut in contextul politic actual

The honourable woman, Homeland – seriale de (re)vazut in contextul politic actual

Banuiesc ca multi dintre voi stiu serialul Homeland despre lupta CIA cu teroristii islamisti.

Stiu oameni care au scris la rindul lor scenarii de succes si care au fost fascinati de constructia episoadelor primelor trei serii Homeland – cind practic actiunea sta in 2 personaje, in conflictul (iubire amestecata cu ura si teama) intre agentul CIA – Claire Danes si un fost ofiter care a fost ostatic multi ani intr-o tabara a teroristilor.

Au fost fascinati de abilitatea scenaristilor de a gasi noi cai de a “rasuci” actiunea si de a capta atentia publicului, de a crea noi tensiuni care sa fie credibile in economia personajelor.

Dar cred ca sunt mai putini cei care sa fi vazut The Honourable Woman, povestea unei femei de afaceri care construieste business pe linia subtire a unei posibile rezolvari a conflicului dintre palestinieni si israelieni.  O mini serie BBC cu 8 episoade, foarte bine realizata, cu o Maggie Gyllenhaal in ipostaza unei femei puternice si in control care=si dezvaluie cu fiecare nou episod o latura vulnerabila, si mai vulnerabila, pina la distrugerea puterii si onoarei sale.

Un super thriller politic, accesorizat cu spionaj si cu dezbracarea de imagini construite a unei femei puternice pentru a ajunge la esenta ei. Si, din nou, cu schimbari de directie in scenariu care va vor lasa cu gura cascata.

Britanicii, cu serialele pe care le-au realizat in ultimii ani, incep sa fie o concurenta serioasa pentru americani, pentru Netflix sau HBO. (Am mai scris despre o alta miniserie britanica, Black Mirror, aici, si am sa scriu curind despre The Missing – mini seria in care joaca si Anamaria Marinca)

*

In contextul ultimelor atentate, cu momente in care o lume intreaga s-a uitat la televizor urmarind simultan actiunile unor teroristi care pareau scoase dintr-un scenariu de film (un fel de Black Mirror – primul episod – pus fata in fata cu Homeland), realitatea pare ca depaseste cu mult imaginatia scenaristilor.

E o secventa in cea mai recenta serie Homeland (numarul 4) cind Carrie Mathison (personajul lui Claire Danes) ajunge la o manifestatie publica de omagiere a unui terorist. Se apropie de el in multime si vrea sa scoata arma sa-l omoare. Seful securitatii pakistaneze – care o place – vine si o opreste, aratindu-i ca in masina cu teroristul e unul dintre sefii CIA.

Zilele astea mai mult ca oricind m-am gindit ca viata bate filmul, ca scenaristii se joaca cu mintea noastra dupa niste scheme logice demonstrate ca au efect in structurile narative pe care le creeaza, tehnici care se rafineaza si se perfectioneaza pentru ca dorinta de audienta e tot mai mare. Apoi se formeazaa un cerc vicios pentru ca altii se inspira din creatiile scenaristilor si le transforma cu mijloacele lor intr-o realitate care ne doare; din care se vor inspira din nou scenaristii.

(nu, nu e intimplator ca in fotografia de promovare a noii serii Homeland Claire Danes seamana putin cu Scufita Rosie. E si asta o cale de a capta audienta pentru ca avem o imagine familiara a carei semnificatie a fost reinterpretata, dar e si o modalitate de a ne spune fara sa fi fost rostit sau scris vreun cuvint ca ea e victima, e vulnerabila si e intr-o padure de lupi rai)

800
fellini-marcello-mastroianni-and-anita-ekberg-la-dolce-vitaAnita Ekberg (La Dolce Vita) a murit in aceasta dimineata

Anita Ekberg (La Dolce Vita) a murit in aceasta dimineata

Anita Ekberg, frumusetea din filmul lui Frederico Fellini La Dolce Vita, a murit in aceasta dimineata intr-o clinica la Roma. Avea 83 de ani

Rolul  Sylvia din La Dolce Vita i-a dat fostei Miss Suedia, Anita Ekberg,  supra numele de zeita a sex apealului si a fost considerata una dintre cele mai frumoase femei ale lumii din toate timpurile.

In ultimii ani se retrasese din viata publica si traia la Roma. Ultima ei aparitie publica a fost in 2013, la festivalul de film de la Berlin, aparitie din care vedeti fotografii mai jos.

 

 

1747

Pixel – cind dansul se imbina cu tehnologia

doi artisti francezi – dansatorii Adrien Mondot si Claire Bardainne – au reinterpretat ideea mixajului video cu dansul intr-un show cu un impact vizual incredibil.

uitati-va la urmatoarele 3 minute de dans. e genul de experienta care te lasa cu gura cascata. show-ul dureaza o ora si este despre impactul viselor noastre.

a avut premiera in noiembrie in Franta, din pacate nu-l mai gasesc nicaieri in program, dar poate cindva cu ceva noroc il vom vedea la Bucuresti sau la Sibiu. mai multe detalii despre show aici.

in romania au mai venit alti artisti care incearca sa mixeze dansul cu proiectiile video; anul trecut in vara a fost la undercloud spectacolul À l’ombre de Coré, al companiei franceze de dans Bakhus (aici un extras de 3 min din spectacol), iar in urma cu 4 ani la Sibiu a fost spectacolul SCATTERED a trupei Motionhouse din Maria Britanie.(aici 12 min din show-ul lor uluitor)

522
seveso11Alberto Seveso – cind cerneala se transforma in arta

Alberto Seveso – cind cerneala se transforma in arta

un artist italian stabilit in Bristol, Alberto Seveso,  a avut ideea de a fotografia cerneala si pulbere de metale in fluide cu diverse densitati.

rezultatul este uimitor. forme geometrice si constructii incredibile.

 

 

mai multe dintre lucrarile lui Seveso – inclusiv ilustratii spectaculoase – puteti vedea aici

432
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!