s-ar zice ca o editie de Oscaruri cu Brad Pitt si Angelina Jolie pe lista nominalizatilor e fericire maxima pentru producatori, pentru ca asta inseamna audienta buna.
noul producator general al Oscarurilor are insa sabia deasupra capului si niste obiective dure asa ca face tumbe foarte serioase.
prima a fost alegerea prezentatorului: Hugh Jackman – frumuselul ales de revisa people drept cel mai sexy barbat din lume. (via Mr P am aflat ca fratele lui Hugh e un jurnalist serios la una dintre cele mai tari agentii din lume. Am si poza cu el:) )
apoi au fost masurile drastice pentru dinamizarea show-ului: 60 de secunde din cintecele nominalizate la coloana sonora, si protestul lui Peter Gabriel care vine la ceremonie, dar nu mai vrea sa cinte deloc.
ca la sfirsit sa pice bomba: producatorii i-au rugat pe prezentatorii oscarurilor pe sectiuni sa nu intre pe covorul rosu pentru a fi o surpriza aparitia lor in timpul ceremoniei.
azi a fost ultima zi de vot pentru membrii academiei. duminica se dau premiile. duminica petrecem si noi la Idelier, vedem Oscarurile cu prietenii. pina atunci avem o sectiune speciala pe tabu.ro cu vesti proaspete despre oscaruri
V.M.: Cand sunteti singur si va e greu…?
Gigi Caciuleanu: Cand imi e foarte greu si sunt singur ma duc si rad sub dus. Si va sfatuiesc sa faceti acest lucru. Trebuie raschirate degetele de la picioare, ca si cum ai fi in noroi, te bati pe coapse si te fortezi sa razi: ha ha ha. Asa, fizic. Si dupa aia incepi sa razi ca nebunul si asta te descarca si cad mii de solzi de pe tine.
*
dintr-un interviu lung si frumu, realizat de Vlad Mixich, pe care-l puteti citi integral aici
Eastwood is kept young, perhaps, by his family; he has seven children who range in age from 12 to their early 40s. The 12-year-old daughter, Morgan, lives with him and his second wife, Dina Ruiz, a former TV anchorwoman from Arizona. He married his first wife, Maggie Johnson, when he was 21 and had two children with her. They didn’t divorce for 30 years, during which time he had a child with Roxanne Tunis, two with Jacelyn Reeves and one with Frances Fisher, while conducting a long relationship with the actor Sondra Locke. I wonder if Morgan thinks he’s cool or embarrassing. Eastwood looks surprised. “I think she thinks I’m a cool dad. We get along very well. I have a teenage daughter as well. And I think they think I’m all right. I’m not totally objective. I don’t think they think of me as a guy who should be their grandfather. I used to joke about it: that my kids didn’t give me any grand- children, so I just had my own grandchildren.”
*
Clint Eastwood in the guardian, azi.
*
mai bine il cititi in original si faceti trafic site-ului mama, decit sa asteptati sa-l fure cineva din romania si sa-l publice fara sa plateasca drepturi de autor. stiu e o rautate ce scriu, dar am o scuza: am febra 🙂
luni, 16 februarie 2009, ora 12:00, la Carturesti (str Arthur Verona nr 13), lansarea oficiala a celui mai recent material discografic al Vondei Shepard, From the Sun.
o discutie deschisa cu Vonda Shepard si membrii trupei sale: Michael Urbano, Jim Hanson si James Ralston, despre cel mai nou album al sau, From the Sun.
pentru prima data in Romania, organizarea lansarii oficiale a albumului unui artist international.
mi-a zis ca am voie sa postez doua poze, dar cum deja postasem una, trisez un pic si pun 2 dintre cele primite acum 🙂
echipa de la noua piesa pe care o face radu, la sfintul gheorghe
am verificat direct la sursa, dupa ce aflasem din ziare ce mindre-s fetele cum ca vor juca teatru, la NY, la Andrei Serban.
mi se pare foarte funny ca fetele stiu de La MaMa, locul unde se presupunea ca s-ar fi afirmat.
*
domn regizor e la Praga, monteaza Oneghin, cu decoruri de Adriana Grant. nici gind de vreo piesa cu gemenele turbate.
Am inceput un joc cu MD-ul. Vorbe & muzici. Din cind in cind, el insoteste unul din posturile de aici cu o muzica la tema. In restul timpului, pe el il cititi aici.
Simbata dupa ce am participat la frivolitati care au suparat publicul cititor de blog, m-am oprit cu anaceadesteapta intr-una bucata circiuma sa mincam. Printre inghitzituri am dezbatut si chestii delicate din bucataria muncii noastre.
Ana vine dupa o perioada in care a stat si-a scris (s-a chinuit si l-a chinuit si pe domn Lupsa cu) un articol pe care-l cititi in numarul de martie.
Care, pentru ca a fost lucrat nu doar cu mintea ci si cu sufletul, nu prea paraseste casa; apare in discutiile noastre mereu.
Am discutat, am facut comparatii, am ris, ne-am incruntat, am vorbit despre limite, putintze si neputintze.
Seara, pe cind eram fiecare la casele noastre, ana mi-a trimis un citat si-un link.
Citatul era racord la ceva din discutia noastra si ii apartinea unui domn pe care am decis pe loc ca-l iau de barbat. (stiu, frivolitati, mai ales ca in ignoranta mea habar n-aveam de el, desi aud ca e un celebru jurnalist, Mike Sager.)
Link-ul e de la un text scris acum 4!!! ani despre doamna-pianista-Jelinek (cea care a scris cartea a carei ecranizare nu paraseste casa mea), text gasit intimplator pe cind cauta ceva pe liternet.
E un motiv sa intelegeti de ce eu o numesc anaceadesteapta. Nu o iau de nevasta, desi…(frivolitati, desigur) textul aici
Kate Winslet in camera de hotel pregatindu-se pentru Globurile de aur;
Mickey Rourke cu catelul mic de-l tine in palma;
Robert Downey Jr imbracindu-se in rulota noului film, Sherlock Holmes;
Sean Penn acasa, pregatind un sandwich;
Frank Langella imbracindu-se pt Globuri in camera de hotel;
Kat Dennings, acasa vbd cu mama la telefon
Penelope Cruz antrenindu-se cu un coregraf pentru noul ei film, Nine
Brad Pitt pe strazi in Los Angeles, cu motocicleta
*
un documentar multimedia fct de The New York Times pentru care, dupa ce m-am bucurat, am inceput sa oftez “cam cum naiba i-au convins sa- lase asa de mult in intimitatea lor?”
ieri am descoperit ca Sinziana, colega noastra responsabila cu ceea ce vedeti pe site, a jucat in filmul lui Radu Jude, Cea mai fericita fata din lume.
n-am nervi sa ma uit la the wrestler, desi ar trebui sa o fac de dragul filmului requiem for a dream. (acelasi regizor, darren aronofsky). am vzt primele 20 de min si m-a scos din minti, mi s-a parut ca regizorul se pleaca in fata lui rourke si sta acolo ca sa-l calce in picioare.
*
intre timp am citit un interviu genial in the observer si am inceput sa-l simpatizez pe rourke. am dezvoltat chiar o teorie cum ca o sa ia Oscarul pentru ca e genul de legenda cu care empatizeaza toti batrineii care voteaza la premiile Academiei (glorie, decadere, umilinta, rebeliune, succes din nou).
ana mi-a dat un alt interviu din Interview, fct de Christopher Walken
la fel de misto.
*
‘Abso-fucking-lutely. Randy’s living in a state of shame. Living in a state of disgrace. The humiliation that I’ve lived with for five, six, seven, eight, nine, 15 years. That I brought upon myself. I lost everything, the wife, the house, my friends, my name in the business. I was paying $500 a month for an apartment with my dogs. Nobody really knew how broke I was. A friend used to give me a couple of hundred of dollars a month to buy something to eat. And I’d be calling up my ex-wife and crying like a baby and trying to get her back. I was desperate. And I was all alone. And this went on for years, for years.’
*
Later edit: aud ca interviul din The observer este tradus integral in Q Magazine. Sunt f curioasa daca au platit ca sa aiba drepturile pentru publicarea lui. Dar am sa sun sa intreb.
Later Later Edit: Floriana Juncan zice ca a cumparat interviul via Paris Match.
Imi pare rau ca am indoilei, dar chiar am. Si mi s-ar parea unfair ca femeia aia de la The Guardian sa fi muncit din greu pt interviu si sa nu ia niciun ban pentru republicarea externa. Mai ales ca e un text superb, foarte muncit.
Doi pusti de 18 ani, cu super roluri in filmele momentului, The Reader, respectiv Slumdog Millionaire.
*
Kross e incredibil in The Reader. Secventa mea preferata e la masa cu parintii, dupa prima lui experienta sexuala. Complicitatea din ochii lui, masculinitatea care creste pas cu pas. Mmmmm
Iar Stephen Daldry, regizorul, face ceva incredibil cu el; reuseste sa-l transforme cu fiecare noua confruntare sexuala din pusti in barbat. Ca look, ca gesturi, ca prezenta.
Asta micu’, neamt de origine, e la Berlin in sectiunea de tineri actori pe care sunt cu toti producatorii cu ochii. Vor cam fi contracte pt el.
*
Patel e f f talentat. Dupa ce-l vezi ai un mare regret. Cu o fatza ca a lui, cinematograful international nu-i va putea oferi decit roluri de teroristi, naufragiati acidentati, bad guys.
E fara indoiala un fel de discriminare. Sper sa se bucure suficient la Oscar, cit e personajul bun:)
tot vreau sa scriu ca asta a fost preferata mea. si ca l-am bodoganit in gind pe zafiu ca nu i-a dat nota mai mare.
mai zaff, mai.:P
*
Pleaca – Tina si Cornel Ilie de la Vank.
*
domn Cornel Ilie scrie f bine. lucreaza la un roman, dar nu vrea sa-l arate nimanui:) inca.
mmmm?
Manuela Harabor e mama lui Cristi Popa in serialul nou de la Antena 1, fetele Marinarului. Pentru mine si prietenii mei, e un mare motiv de amuzament. S-au auzit chiar si glume de genul “daca as fi in locul Manuelei, as avea probleme emotionale ca sunt mama lui Cristi intr-un film”
Acum banuiesc ca e mama naturala in film, nu adoptiva or smth. Ea are un pic peste 40 de ani, el are aproape 30. Deci Manuela nu sta bine.
*
Cristi Popa e un actor foarte frumu. Foarte foarte frumu. Si joaca in piesele lui Radu Afrim, asa ca l-am vzt de aproape.
Cu fetele din gasca fac mereu lobby la domn Afrim cind il distribuie, sa ne primeasca la repetitii. Recunosc, eu am iesit cistigatoare si am fo si la repe si la cafele:)
*
Aici o foto cu Cristi si Nico din Bjork of cors, facuta de Radu Afrim.
radu e de citeva zile la sfantul gheorghe unde monteaza o noua piesa.
desi monteaza peste tot in tara, si-s si alte orase de care cred ca se simte mai apropiat emotional, tehnic – pt el – sfintul gheorghe e acasa.
acolo a pus Alge. (si De mina, pe care eu n-am vzt-o).acolo e Fatima – o actrita coregrafa care mie imi place foarte foarte tare. acolo s-a mutat acum elena popa ( bunica din plastilina)
fotografia asta este de astazi. fetele din piesa lui radu. printre flori.
foto by radu afrim
pe blogul lui radu afrim si o foto cu fatima. zilele viit, daca ma mai lasa, mai pun o foto si cu un baiat frumu:)
“I don’t try to sympathize with my characters, I just try to empathize with them. To try to understand. If I sympathized with the characters I would make idealized, romantic characters out of them, which I don’t do. I don’t idealize them, I just do normal characters, not very sympathetic, but just the way they are. I think I do this in films that are made in the shape of a question, not in the shape of an answer. They just try to make a very open statement and it is down to anyone’s subjectivity to find his own answer to that.”
Isabelle Huppert
*
Am vzt in week endul acesta Pianista, filmul lui Michael Haneke. Habar n-am de ce l-am sarit la vremea lui. Ma bucur insa ca nu l-am vzt atunci, pentru ca ar fi fost ca la Bleu-ul lui Kieslowski: as fi stat in casa, prêt de citeva zile, incerc sa reinvat sa respir. Acum, anii din buletin, antrenamentul stomacului si emisiunile timpite de la tv, ma ajuta sa ma recuperez mai repede.
*
Mai jos e secventa mea preferata din film. Ana (care mi-a dat filmul) spune ca e si secventa preferata a lui Haneke. Nu vreau inca sa ma uit pe dvd la interviurile cu regizorul si cu actrita ( Isabelle Huppert) ca sa nu-mi stric lumea pe care mi-am creat-o in capul meu. Tot Ana mi-a zis ca si Haneke spune ceva similar, cum ca refuza sa dezvaluie unele chei din scene pentru ca fiecare spectator isi formeaza o lume a lui, isi da explicatiile lui. Stiam io ca iubesc pe cine trebuie:)
*
Aveam si cartea (Pianista, Elfriede Jelinek, Polirom) undeva prin casa. Azi noapte, cind nu mai puteam respira si-am oprit o clipa filmul, am cautat-o. Dar sunt prea multe carti pe aici si efortul mi s-a parut mare. Astazi mi-am cumparat alta. Am deschis-o la intimplare: secventa cu baia publica. Mult mai dura si mai agresiva decit rafinamentul, finetea si detaliul nimicului din film. O fac cadou. Dupa reperele mele, nu se ridica la nivelul filmului.
*
In secventa de mai jos, Erika – profesoara de pian – se prezinta iubitului ei. N-are exercitiul relationarii cu barbatii, nu stie sa vorbeasca cu ei. N-are niciun fel de exercitiu de relationare si se ascunde in spatele perfectiunii (din muzica) ca sa se protejeze. Erika are preferinte sado maso si-i scrie iubitului o scrisoare pe care-l pune sa o citeasca in timp ce ea il priveste. Apoi il confrunta cu ce a citit. Imi place mult cum Huppert ( e maiestria ei aici, de asta nu numesc personajul – Erika) isi prezinta arsenalul erotic: inocenta, vulnerabila, angoasata. Ca o fetita care-si scoate jucariile la control, sau isi prezinta caietele de tema profesorului. Pentru iubitul ei a pierdut controlul, se expune asa cum e.
Desigur, il sperie. Dar asta e alta discutie.
Toata bucuria acestui film e ca doar expune. Nu da niciun verdict, nu da nicio explicatie, nu-ti ofera foarte mult background despre personaje.
N-am mai vzt de mult un asemenea control al detaliilor, al lucrurilor mici care pot genera raspunsuri mari. Un firesc care, in banalitatea lui, te darima. O constructie care creste pas cu pas, te omoara usor, te face sa-ti spui “ok, renunt, nu-l pot duce la capat, ma chinuie prea tare”, dar te tine lipit de ecran. Si cind te poti detasa si-ti doresti sa deconstruiesti ca sa intelegi cum de te-a fct regizorul sa ajungi in starea aia, iti vine sa-l iei acasa pe Haneke, desi banuiesti ca ai avea o viata f f f grea cu el.
Am scris asa de mult de el, cu gindul ca poate va conving sa-l vedeti.
23 de ani. Nina in cea mai de succes montare britanica a Pescarusului lui Cehov. (acum montarea a fost dusa si la New York)
revelatia de la Sundance de anul acesta ( An education – cu Emma Thomson si Peter Sarsgaard), viitoarele filme cu Natalie Portman, respectiv Johnny Depp.
Two years into his job as a features writer at a South Florida daily newspaper, J.C. Hutchins left the newsroom to follow his dream: writing a novel. Thirteen hundred pages later, Hutchins finished 7th Son, a thriller about human cloning. Then, reality set in: no one would publish it. But Hutchins has found a way around the first-time writer’s heartbreak — and he is now part of a technological wave that may carry writers into a next age of publishing.
*
la noi, razvan penescu cu liternet.ro a fost primul care a scos carti on line, care au ajuns sa fie luate in seama si nominalizate pentru debut de catre asociatia editorilor din romania.
Am doua motive pentru care va invit sa cititi urmatorul text.
1. E felul meu de a saluta spiritul de echipa al celor de la cursul de jurnalism narativ de la CJI ( editia de avansati). Sunt dincolo de orgolii de autor, se ajuta intre ei pentru a-si publica subiectele, si le promoveaza unul altuia. Chapeau!
Ok, sunt tineri; dar tocmai asta e frumusetea, pentru ca ai mai mari si mai intelepti nu prea fac asta.
2. E un exemplu bun ca scrierea narativa salveaza un subiect. Cred ca asta e solutia pentru tabloidizarea care ne ataca din toate partile (m-am dat cu parerea in directia asta in JN de azi).
Personajul din textul urmator nu are nimik spectaculos (in limitele pe care le cere spectaculosul din/de presa), n-are o viata extrema si nici probleme existentiale majore. Insa pentru ca viata ii este (de)scrisa intr-un fel special, o traiesti/citesti cu suspance.
Nu scriu asta pentru ei (cursantii de la CJI), caci ei stiu muuult mai bine decit mine lucrurile acestea. Scriu pentru noi, astialaltii care spunem repede cind citim asa ceva, “dar si eu puteam sa fac asta”. Practica ne omoara insa:)
Banuiesc ca au fost cel putin trei drafturi la story-ul asta si vreo 2-3 saptamini de munca.
