Vreau de cateva zile sa scriu despite campania influencerilor fara fond (si campania e fara fond/substanta, dar si protagonistii) cu hashtagul “am mintit”, dar am avut multa treaba (cu interviuri frumoase internationale si locale, sa mergeti pe urban.ro ca e simpa! ) In esenta oamenii astia spun ca au mintit cand au zis ca sunt fericiti, dar ce sa vezi au postat pe veselie pentru ca aveau o postare contractuala de pus pe canalele lor sau le-a cerut publicul pentru ca nu mai postasera de multa vreme.
Dragii mei, sa va dau o veste trista: sunt mii de oameni in fiecare zi care merg la munca desi nu au o dispozitie buna, sau au probleme acasa, pentru ca au contract de munca, un contract cu promisiuni sa livreze ceva (e valabil si daca e sa fii actor, contabil, manager, sportiv de mare performanta sau muncitor la uzina). Asta e viata si e parte din responsabilitatea noastra sa facem lucrurile pe care am promis/ne-am asumat ca le vom face. Problema voastra nu e ca ati mintit asa, ci ca mintiti pentru ca nu aveti ce sa puneti in spatiu public care sa fie atractiv, pentru ca nu aveti o viata si nu faceti ceva adevarat relevant…. Nu aveti o profesie si o directie. Niste poze sunto directive si profesie cand esti model profesionist sau fotograf… De ce nu se vaita Smiley, Inna, Chirila, Marius Manole, Selly chiar… ca nu au ce sa puna pe canalele lor din social media? Poate pentru ca ei fac cu adevarat ceva, au o profesie, o pasiune, au activitate reala. Campania asta, initiata de cabotina sefa a social media din Romania, dra Morodan ( care incepuse sa se expuna frumos acum 10 -15 ani si care n-a avut masura pentru ca nu are nici cultura/educatie si-acum e un furt continuu si o minciuna perpetum mobile, toata un filtru si un photoshop si in imagini si in idei), mi-a adus aminte de discutia pe care am purtat-o cu Nick Bilton, domnul care a facut documentarul Fake Famous pe care-l gasiti pe HBO/Max. (aici interviul )
El a luat 3 neica nimeni, doi baieti si o fata, si a inceput sa creeze continut fake cu ei ca sa transmita ca au un trai de lux, apoi le-a platit multe vizualizari si promo-uri, urmarind reactiile. Doara fata dupa un an a devenit cat de cat comerciala, in sensul ca a inceput sa primeasca cadouri de la branduri. Un baiat a renuntat dupa 6 luni, nesuportand sa fie in spatiul public altceva decat e (s-a intors la meseria lui de baza, era designer) si celalalt baiat a mai stat in experiment pana la sfarsit, dar dupa premiera documentarului s-a retras din orice activitate publica pentru ca intrase in depresie.
E greu sa faci fata expunerii si judecatii oamenilor, dar cand vrei sa iti croiesti o cariera din aceasta expunere trebuie sa inveti sa faci fata tuturor situatiilor.
Da, vin si accidente pe drum si va fi greu, nimic de performanta, cu rezultate frumoase, nu se obtine usor… nici in social media. Si e nevoie de disciplina si seriozitate. Si nu poti sa o tii intr-o minciuna, sa construiesti o cariera din minciuni si sarlatanii, si apoi sa fac campanii de constientizarea a sufletului urmaritorilor care sa sufere ca tu minti si ca nu ai un job care sa fie sanatos mental. Alegeti o meserie sanatoasa. Nu mai mintii, du-te la terapie si … pregateste-te pentru viata de dupa social media cu o meserie. Pentru ca nu exista posibilitatea sa traiesti pana la adanci batraneti din celebritatea in online, in chiloti sau fara…
Si viata in anonimat fara o meserie e cumplita, cu depresii si necazuri, cu evadari in substante interzise sau alcool, suplimente pentru celebritatea aparenta castigate.
Uitati-va la mari actori, la mari sportivi, la mari cantareti… ei au o meserie si tot le-a fost greu cand au trecut de valul celebritatii. Uitati-va la marile modele ale lumii, care au devenit celebre global inainte de social media pentru frumusetea lor – de la Cindy Crawford la Kate Moss; la 50 si un pic de ani sunt departe de lumina reflectoarelor si traiesc din ce au acumulat sau din proiecte care nu mai implica celebritatea.
Pregatiti-va pentru viata de dupa momentul vostru de celebritate online, obtinut cinstit sau prin minciuni: invatati o meserie, mergeti la psiholog. Nimic nu dureaza la nesfarsit si totul e si mai volatil cand constructia e fake.
Campania cu am mintit nu e despre a fi vulnerabil(a), nu e nici macar despre adevar (caci exemplele alese sunt ca sa stoarca lacrimi publicului, sa faca audienta), campania cu am mintit e despre disperare: incep sa dispara celebritatea si contractele – deci si banii, apar disperarea, depresia. Campania “am mintit” e o ultima gura de aer inainte de scufundarea in abis. Faceti-va un bine si mergeti la psiholog, munca asta in online lasa urme grele in suflet si in minte, apoi pregatiti-va cu o meserie pentru viata fara celebritatea online.
Si, sincer, e o mare problema daca va luati model si credeti in ceva ce face o domnisoara care si-a construit imaginea pe sarlatanie… drumul ala nu e bun, dansa a fost la un pas sa se omoare si sa omoare si pe altii si acum continua tot cu forma fara fond, tot cu idei de ambalat mizeria, pentru ca nu stie sa faca nimic.
Eu sunt o persoana critica, sunt aspra cu mine dar si cu ce care mint, promoveaza forma fara fond, sunt superficiali cu emfaza; in general taxes aspru siatiile acestea. Dar pentru echilibrul emotiilor mele, mi-am facut o regula personala sa laud in privat si sa semnalez in spatiu public lucrurile care-mi plac. Si am o obsesie: cei mai multi dintre romani se simt inconfortabil in fara unor complimente si au dificultati in a le primi. Asta nu se intampla de exemplu cand ii dau mesaj cu un compliment unui scriitor strain a carui carte am citit-o, sau unui autor de podcast de peste hotare pe care l-am ascultat. De asta am inceput sa ma uit mai cu atentie la cum primesc oamenii complimentele si ce spune asta despre ei (am citit si carti pe tema asta, cum altfel) Am gasit cateva tipare ale comportamentului in fata complimentelor. In top e modestia culturala – In multe culturi, inclusiv in cea romaneasca, a te lauda sau a accepta complimente fara retinere poate parea aroganta. Suntem educati sa fim modesti, iar asta ne face sa minimizam sau sa refuzam complimentele.
Daca nu credem cu adevarat ca meritam acel compliment, primul instinct este sa-l respingem. In loc sa spunem „Multumesc!”, spunem „Eh, nu e cine stie ce…”, iar asta cred ca arata o sima de sine scazuta, Uneori, oamenii cred ca un compliment vine cu un interes ascuns sau ca cel care il ofera vrea ceva in schimb, dar de noi – de etica noastra de viata – depinde cat suntem de onesti in vorbele (bune sau rele) pe care le spunem. Reactia asta de neincredere in fata complimentelor are mai multe laturi; pe de o parte e increderea scazuta, pe de alta este reflexul de a ne vedea defectele in locul calitatilor, iar atunci cand cineva ne lauda, creierul nostru intra in „eroare” si nu stie cum sa proceseze informatia.
Mai avem si situatia ca, pentru unii, complimentele sunt incomode pentru ca atrag atentia asupra lor, iar asta le provoaca anxietate. Unele persoane reactioneaza pe politete si incearca sa mute atentia pe cealalta persoana, iar in momentul in care primeste un compliment raspund cu un compliment inapoi, de parca am fi obligati sa „rasplatim” lauda. Cum putem invata sa primim complimentele mai bine? Simplu: zambim si spunem „Multumesc!”, fara sa minimizam, sa negam sau sa contrazicem. Acceptarea complimentelor nu inseamna egoism, ci doar aprecierea sincera a unei remarci frumoase.
Unele tari pun mai mult accent pe dezvoltarea increderii in sine si pe capacitatea de a primi si oferi complimente cu naturalete. Cateva exemple:
In SUA si Canada copiii sunt incurajati inca de mici sa se exprime liber, sa fie increzatori si sa accepte complimente fara retinere. Educatia pune accent pe recunoasterea realizarilor personale, iar laudele sunt oferite frecvent de profesori si parinti. Fraze precum „Good job!” sau „You did great!” sunt extrem de comune. In tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda) se promoveaza echilibrul intre modestie si incredere in sine. Copiii sunt invatati sa primeasca laude fara a se simti superiori si fara a le respinge, iar educatia se axeaza pe autoacceptare si aprecierea celorlalti intr-un mod autentic. In Australia si Noua Zeelanda oamenii sunt directi si relaxati, iar complimentele sunt oferite fara retineri, copiii sunt obisnuiti sa raspunda simplu si pozitiv: „Thanks!” sau „Cheers, mate!”.
Cultura franceza pune accent pe politete si pe exprimarea aprecierii, complimentele sunt considerate un semn de eleganta sociala si sunt primite cu gratie iar copiii invata sa raspunda simplu: „Merci !” fara sa le minimizeze.
Daca vreti sa aprofundati subiectul despre complimente, acceptarea lor si impactul acestora, iata ce carti am gasit eu pe tema.
“The Compliment Quotient” – Monica Strobel. O carte care explica de ce complimentele sunt atat de puternice si cum le putem folosi mai eficient in viata de zi cu zi. Ofera sfaturi despre cum sa le primim cu gratie si sa le oferim autentic. “The Art of the Compliment” – Christie Matheson. O lectura placuta care exploreaza cum sa faci si sa primesti complimente cu naturalete. Include exemple, exercitii si sfaturi despre cum sa iti imbunatatesti comunicarea pozitiva. “Thanks!: How the New Science of Gratitude Can Make You Happier” – Robert Emmons. Nu este doar despre complimente, ci despre recunostinta in general. Arata cum acceptarea aprecierii si multumirea sincera ne pot imbunatati viata.
Mi se pare inca o prostie scoasa pe gura de panglicarii sefi cu ideea de a boicota supermarketurile, ca sa…ceva…. ce prostie au ei in cap. Nu merge justificarea ca au preturi mai mari decat la aprozare sau piete, pentru ca nu e real si logic ( producatorul local are cheltuieli mari la volum mult mai mic si deci apar adaosuri), nu merge nici ca saboteaza produsele straine pt ca, ce sa vezi, sunt f f multe produse fabricate in Romania in supermarketuri si ele vin de la fabrici unde sunt zeci de mii de angajati. Mi-am consumat cateva ore in week end sa caut pe multe site-uri economice ca sa vin cu cifre cat mai exacte pe mai multe categorii.
Stiu ca bula mea de cititori si prieteni nu au in minte sa faca vreun boicot, i-am vazut protestand in social media contra acestei idei, dar… pentru cei pacaliti de domnul panglicar iata un rezumat al lucrurilor benefice aduse in spatiul public de supermarketurile din Romania. (cu siguranta, mi-au scapat unele lucruri) Si nu, nu ma plateste nimeni sa scriu acest text, dar pe mine – care am un regim alimentar special – aceste supermarketuri ma ajuta mult cu oferta lor. Si cunosc activitati reale de incluziune si sprijinire a educatiei, initiate de aceste supermarketuri. Am scris despre ele de-a laungul anilor bucurandu-ma ca iau in calcul si aceste persoane care altfel nu ar putea avea o viata independenta. Informatiile sunt utile si pentru noi, ca sa intelegem impactul multinationalelor din Horeca, alimentatie si bunuri de uz caznic care au fabrici la noi.
Cu angajatii din supermaketuri si cei din fabricile produselor fabricate in RO si vandute in supermarketuri, depasim 800.000 de persoane. Toti au familii pe care le intretin cu munca lor. De ce le-am face rau? Dar sa o luam pe rand pe mai multe categorii.
Mai multe lanturi de supermarketuri din Romania sunt implicate in programe umanitare si initiative de responsabilitate sociala: • Carrefour: Participa la proiectul “Banca de alimente” al Crucii Rosii si colaboreaza cu Asociatia Ateliere Fara Frontiere in proiectul “Gradina Bio”, care vizeaza reintegrarea profesionala a persoanelor din grupuri vulnerabile. • Kaufland: A lansat apelul de proiecte “In stare sa ajut”, oferind finantari in valoare de 500.000 de euro pentru ONG-urile care sprijina comunitatile si grupurile vulnerabile. In plus, are ca dinprogramul ACCES (Angajare de Candidati cu Cerinte si Evolutii Speciale) in 2019, dedicat integrarii persoanelor cu dizabilitati in echipa lor. Pana in prezent, peste 450 de persoane au fost angajate prin acest program in diverse locatii din tara. • Mega Image: A donat 1.160.000 de lei catre Crucea Rosie Romana pentru achizitia a 12 echipamente de ventilatie medicala. • Profi: A donat 1.000.000 de lei pentru dotarea sectiilor de terapie intensiva din spitale si a contribuit cu 10.000 de euro catre Fundatia United Way Romania pentru ajutorarea persoanelor in varsta izolate. • Inditex Romania: In colaborare cu Motivation SRL, compania a desfasurat campanii de recrutare pentru persoane cu dizabilitati in orase precum Brasov, Cluj-Napoca, Constanta, Iasi si Timisoara, oferind posturi de lucratori comerciali in magazinele lor. • METRO Romania: Compania promoveaza incluziunea si are disponibile posturi precum consilier vanzari expert sau agent vanzari HoReCa, deschise si pentru persoanele cu dizabilitati.
In Romania, mai multe lanturi de supermarketuri au linii speciale de produse alimentare romanesti, care pun accent pe traditie, calitate si productia locala.
Iata cateva dintre cele mai cunoscute, unele dintre ele sunt in aceste zile in promotii speciale, intr-o forma eleganta de a atrage atentia ca in supermarketuri sunt promovate produse romanesti, facute in fabrici din tara noastra.
Carrefour – „Drag de Romania”. Include produse 100% romanesti, de la lactate si carne pana la vinuri si dulciuri. Colaboreaza cu producatori locali pentru a promova alimentele traditionale.
Kaufland – „Tara Mea”. Colaborare cu cooperative si mici producatori romani. Gama include lactate, mezeluri, oua, legume si fructe romanesti.
Lidl – „Camara Noastra”. O gama de produse traditionale romanesti, inclusiv preparate din carne, branzeturi, dulceturi, sucuri si vinuri. Se regaseste periodic in cadrul saptamanilor tematice cu specific romanesc.
Mega Image – „Gusturi Romanesti”. O linie extinsa de produse romanesti: paine, lactate, carne, produse de panificatie, miere si conserve. Include si preparate traditionale precum carnati de Plescoi sau branza de burduf.
Penny – „Hanul Boieresc”. Specializat pe produse romanesti autentice, precum mezeluri, branzeturi, conserve si deserturi traditionale. Include si produse cu retete traditionale, dar adaptate standardelor moderne.
Profi – „Raftul Romanesc”. Colaborare cu producatori locali pentru a oferi carne, lactate, conserve, bauturi si produse de panificatie autohtone. Aceste linii speciale sprijina economia locala si mentin vie traditia gastronomica romaneasca.
In Romania, multe branduri internationale de alimente si bauturi au fabrici locale, unde produc atat pentru piata interna, cat si pentru export.
Iata cateva exemple: Bauturi • Coca-Cola – Are fabrici la Ploiesti, Timisoara si Poiana Negrii, unde produce Coca-Cola, Fanta, Sprite si sucuri Cappy. • PepsiCo – Produce sucuri si apa minerala la fabrica din Dragomiresti, judetul Ilfov. • Heineken – Are patru fabrici de bere (Miercurea Ciuc, Constanta, Craiova si Targu Mures) unde produce Heineken, Ciuc, Neumarkt si alte branduri. • Ursus Breweries – Produce Ursus, Timisoreana, Peroni si Ciucas in fabricile din Brasov, Buzau si Timisoara. • Carlsberg – Are fabrica la Buzau, unde produce Tuborg, Holsten si SKOL. • Nestlé – Detine o fabrica de cafea solubila Nescafé la Timisoara. Alimente • Nestlé – Pe langa cafea, produce si cereale Nestlé (Lion, Nesquik, Fitness) la fabrica din Timisoara. • Danone – Produce iaurturi si lactate in fabrica din Bucuresti. • Mondelez (fost Kraft Foods) – Are fabrica la Brasov, unde produce ciocolata Poiana si Milka. • Mars – Produce batoane de ciocolata si alte dulciuri la fabrica din Ilfov. • Ferrero – Are fabrica la Bucuresti, unde produce Kinder si alte produse Ferrero. • FrieslandCampina – Producatorul brandului Napolact are fabrici la Cluj-Napoca si Mures. • Olympus (Grupul Hellenic Dairies) – Produce lactate la fabrica din Brasov. • Chipita (7Days, Fineti) – Produse de patiserie fabricate in Romania pentru piata locala si export. Multe dintre aceste companii folosesc ingrediente locale, dar retetele si brandurile sunt internationale. In Romania, principalele lanturi de supermarketuri angajeaza un numar semnificativ de persoane. n total, primii zece mari retaileri alimentari din Romania angajeaza peste 85.000 de persoane.
Mai multe lanturi de supermarketuri din Romania sunt implicate in programe educationale menite sa sprijine comunitatile locale si sa promoveze obiceiuri sanatoase si sustenabile.
Iata cateva exemple notabile: Carrefour Romania • Programul „Gesturi mici pentru practici mari”: In parteneriat cu Asociatia InspirAction, Carrefour a lansat acest program educational care promoveaza economia circulara si energia regenerabila in institutiile de invatamant. Elevii, profesorii si comunitatea locala sunt incurajati sa recicleze recipiente din plastic, sticla si metal in magazinele Carrefour. Unitatile de invatamant cu cele mai multe donatii sunt premiate cu sisteme de panouri fotovoltaice, contribuind astfel la eficienta energetica a scolilor. citeturn0search3 • Proiectul „Gust pentru Sanatate. Ora de obiceiuri sanatoase si mese delicioase”: Acest program, derulat tot in colaborare cu Asociatia InspirAction, isi propune educarea elevilor cu privire la alimentatia sanatoasa si dezvoltarea unor obiceiuri benefice pentru sanatate. Include sesiuni teoretice despre nutritie, precum si activitati practice precum mindfulness, aerobic si gradinarit. citeturn0search6 Lidl Romania • Sustinerea programelor educationale Teach for Romania: Lidl, alaturi de clientii sai, doneaza 1 leu pentru programele educationale desfasurate de Teach for Romania, contribuind astfel la imbunatatirea calitatii educatiei in scolile din medii defavorizate.
Mai multe supermarketuri colaboreaza cu aplicatii mobile dedicate reducerii risipei alimentare, oferind consumatorilor posibilitatea de a achizitiona produse aproape de data de expirare la preturi reduse: • Bonapp.eco: Aceasta aplicatie permite utilizatorilor sa cumpere alimente si bauturi cu reduceri de pana la 80%, contribuind astfel la combaterea risipei alimentare. • Munch: Lansata oficial in Romania, Munch colaboreaza cu restaurante si magazine pentru a oferi consumatorilor produse alimentare la preturi reduse, ajutand astfel la reducerea risipei.
Daca ajung la angajatii din toate fabricile care produc fie produse sub brand romanesc, fie sub brand strain, dar care sunt la noi in tara, cu angajati romani, produse care se vand in supermarketuri mai adaug si aici peste 700.000 de oameni, altii decat cei care sunt angajati direct ai supermarketurilor. Toti oamenii astia au familii pe care le intretin cu munca lor. De ce le-am face rau unor romani care muncesc din greu?
M-a rugat un prieten medic care lucreaza in alta tara (una europeana), intr-o clinica de bogati, sa scriu si sa-I rog pe parinti despre cat de periculoasa e noua joaca de pe TikTok cu provocarea paracetamolului. Prietenul asta al meu a avut astazi 3 pacienti care au inghitit paracetamol si au ajuns la medic destul de tarziu si unul e f f grav si va avea nevoie de transplant hepatic (de asta nu zic nici tara, ca sa nu incalce omul regulile). Mi-a dat si toate detaliile (le gasiti mai jos) si m-a rugat sa scriu pentru parinti ca ei sa vorbeasca frumos cu copiii lor despre pericolul acestei provocari.
Si a specificat “sa le spuna si daca stiu ca ei nu ar face asa ceva, dar daca ei le povestesc altor colegi sunt mai credibili decat daca ar afla de la tv sau de la o autoritate”
Provocarea Paracetamol de pe TikTok este o tendinta periculoasa in care adolescentii si tinerii consuma cantitati mari de paracetamol (acetaminofen) pentru a testa efectele sau pentru a atrage atentia online. Aceasta “provocare” poate avea consecinte grave, inclusiv insuficienta hepatica, afectare renala, coma si chiar moarte. Problema este ca simptomele intoxicatiei pot aparea tarziu, iar multi nu isi dau seama de pericol pana cand este prea tarziu. Riscuri majore ale provocarii sunt leziuni hepatice ireversibile – ficatul poate fi distrus in cateva zile, in cazurile severe se poate sa se ajunga la transplant hepatic si chiar la deces (chiar si o doza relativ mica poate fi fatala daca nu este tratata la timp).
De ce este atat de periculos?
Paracetamolul este un medicament comun, dar doza toxica nu este foarte mare. Simptomele intoxicatiei nu sunt evidente imediat, ceea ce duce la intarzierea tratamentului, iar antidotul (N-acetilcisteina) functioneaza doar daca este administrat rapid.
Aceasta provocare nu este doar periculoasa, ci si extrem de iresponsabila. Daca ai auzit pe cineva vorbind despre asta sau incercand-o, cel mai bine este sa ii avertizezi si sa ii indrumi catre ajutor medical sau consiliere.
Paracetamolul are diferite denumiri comerciale in diverse tari. Iata cateva dintre echivalentele sale Tylenol, Panadol, Calpol (pentru copii)
Faze ale intoxicatiei cu paracetamol
Faza initiala (0-24 ore) o De obicei, simptomele sunt usoare sau absente o Greata, varsaturi, transpiratie excesiva o Durere abdominala usoara
Faza hepatica precoce (24-72 ore) o Simptomele initiale pot disparea temporar, ceea ce poate induce in eroare o Cresterea enzimelor hepatice (AST, ALT) in sange o Durere in partea dreapta a abdomenului (zona ficatului) o Urina inchisa la culoare
Faza de insuficienta hepatica (72-96 ore) o Insuficienta hepatica severa o Icter (colorarea galbena a pielii si ochilor) o Sangerari, confuzie, posibila coma o Insuficienta renala si acidoza metabolica
Faza de recuperare (4-7 zile, daca pacientul supravietuieste) o In cazurile usoare sau tratate rapid, ficatul poate incepe sa se refaca o In cazurile grave, poate fi necesar transplant hepatic Doze toxice • Doza toxica: peste 7,5-10 g la adulti si peste 150 mg/kg la copii • Doza letala: variaza, dar depinde de factori individuali (stare de sanatate, consum de alcool, afectiuni hepatice) Tratament • Antidot: N-acetilcisteina (NAC) – este eficienta daca este administrata in primele 8-10 ore • Spitalizare si monitorizare hepatica • In cazurile grave – transplant hepatic
Va rog explicati-le copiilor dvs care sunt efectele unei supradoze de paracetamol ca sa le spuna si altor copii. Provocarea de pe Tik Tok este foarte periculoasa.
Daca un copil sau orice persoana a ingerat o doza periculoasa de paracetamol in Romania, parintii trebuie sa sune IMEDIAT la:
112 – Serviciul de Urgenta (Ambulanta) 021 210 61 83 – Spitalul de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” (Bucuresti) 021 9695 – Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Marie Curie” (Bucuresti) 021 318 36 06 – Institutul National de Sanatate Publica – Toxicologie (informatii despre intoxicatii)
Ce sa faci pana ajunge ajutorul medical? • NU incerca sa induci voma fara sfatul medicului! • Daca este constient, ofera-i apa si du-l de urgenta la spital. • Daca persoana este inconstienta, asaz-o pe o parte si suna imediat la 112. Timpul este esential! Cu cat se primeste mai repede tratamentul (ideal in primele 8 ore), cu atat sunt mai mari sansele de recuperare.
De cateva zile ma gandesc “ce as putea face eu oricat de mic sa ajut la corectarea drumului pe care mergem in incalzirea globala?”. Sigur ca nu sunt, ca impact, nici cat o picatura intr-un ocean, dar nu e vorba despre asta. E despre pic cu pic se face mai mult si mai mare, e despre educatie.
Nu mi se pare deloc normal ca la sfarsitul lui ianuarie sa avem in Bucuresti 19 grade. Sigur ca e placut azi, pe termen imediat, sa stam la soare pe terasa personala sau a unei carciumi cu o bautura in fata, la soare… dar nu are cum sa fie bine pentru noi toti impreuna pe termen lung. Am citit mult saptamanile trecute despre focurile acelea cumplite din Los Angeles care au distrus sute de case cu totul, au ars din temelii. Am vazut anul trecut mega inundatiile din Spania si Italia, si la noi la Galati (dar acolo si e un management prost al constructiilor) si nu se poate, dupa mine, sa nu fac si eu ceva in dreptul meu sa corectez lucruri pe care le fac rau pentru mediu si natura. Da, stiu, fabricile si marile companii strica mult mai mult decat persoanele individuale, dar cum scriam mai sus, conteaza si ce facem fiecare dintre noi. Si m-am apucat de citit inca o data pe tema.
Orice persoana poate contribui la reducerea schimbarilor climatice prin actiuni zilnice si alegeri constiente. Iata cateva lucruri pe care le poti face si tu:
Reducerea consumului de energie. Foloseste becuri LED si electrocasnice eficiente energetic. Stinge luminile si scoate din priza dispozitivele neutilizate. Alege surse de energie regenerabila, daca ai posibilitatea.
Transport sustenabil. Mergi pe jos, cu bicicleta sau foloseste transportul public. Cand este posibil, alege carpooling sau masini electrice/hibrid. Evita zborurile frecvente sau compenseaza emisiile prin donatii pentru proiecte ecologice.
Alimentatie sustenabila. R edu consumul de carne si lactate, deoarece productia acestora genereaza multe emisii de gaze cu efect de sera. Consuma produse locale si de sezon pentru a reduce eforturile pentru transportul acestora. Evita risipa alimentara prin planificarea meselor si reciclarea resturilor organice.
Reducerea deseurilor si reciclare. Recicleaza corect plasticul, hartia, sticla si metalul. Redu consumul de plastic de unica folosinta si foloseste alternative reutilizabile. Composteaza resturile organice pentru a reduce deseurile menajere.
Informare si educare. Informeaza-te despre schimbarile climatice si impactul acestora. Educa-i pe cei din jur despre importanta protejarii mediului. Foloseste-ti vocea pentru a cere masuri mai stricte impotriva poluarii si defrisarilor.
Eu fac multe lucruri dintre acestea, dar ajuta sa imi mai reamintesc din cand in cand si sa refac un check al lucrurilor pe care nu le respect.
Multe dintre activitatile noastre au un impact negativ asupra mediului, dar unele sunt mult mai daunatoare. Iata cateva dintre cele mai nocive actiuni pentru planeta:
Arderea combustibililor fosili. (stiu candidatul straniu vrea sa redeschidem minele, dar el minte oricum cu orice si are deja comportament tiranic cand il contrazici). Utilizarea petrolului, gazelor naturale si carbunelui pentru transport, energie si industrie este principala sursa de emisii de gaze cu efect de sera. Acest lucru contribuie direct la incalzirea globala si la schimbarile climatice.
Defrisarile massive (am vazut astazi la domn Radu Mihaiu cum parcul pe care voia sa-l faca in sectorul 2 e pus pe hold ca sa se uite proiectul si sa se construiasca ceva acolo… mrrr. L-am intrebat ce putem face noi) Taierea padurilor pentru agricultura, urbanizare sau exploatarea lemnului reduce capacitatea planetei de a absorbi CO₂. Pierderea padurilor afecteaza biodiversitatea si echilibrul climatic.
Agricultura intensiva si productia de carne. Cresterea animalelor (in special bovinele) genereaza metan, un gaz cu efect de sera mult mai puternic decat CO₂. Agricultura intensiva necesita cantitati enorme de apa si contribuie la defrisari si degradarea solului.
Poluarea cu plastic si deseuri . Plasticul nereciclat ajunge in oceane si sol, afectand viata marina si contaminand ecosistemele. Deseurile electronice si chimice polueaza solul si apele subterane.
Supraconsumul si risipa . Cultura „fast fashion” si consumul excesiv duc la productia masiva de bunuri care necesita resurse mari si genereaza deseuri. Risipa alimentara este o problema majora, contribuind la poluare si irosirea resurselor naturale.
Poluarea apei si pescuitul excesiv (am facut anul trecut un interviu cu Cristina Mittermeier, fotograf subacvatic si un mare promotor al protejarii mediuui si am intrebat-o ce pot face eu, oricat de mic ca sa fie mai bine. Mi-a raspuns asa „Daca as alege un singur lucru pe care oamenii il pot face pentru salvarea oceanelor este sa nu mai mancam somon de crescatorie”. Cititi interviul aici )
Deversarea de substante toxice in rauri si oceane distruge ecosistemele acvatice. Pescuitul excesiv si metodele distructive afecteaza echilibrul marin si pun in pericol specii intregi.
Extinderea urbana si distrugerea habitatelor . Constructia necontrolata duce la pierderea habitatelor naturale pentru animale si plante. Cresterea populatiei urbane fara planificare ecologica intensifica poluarea si consumul de resurse.
Eu nu zic sa faceti ce fac eu, adica sa reasez pe hartie ce lucruri mai am de respectat ca sa fie mai bine, dar va mai spun ca in ultimele doua decenii, temperatura medie globala a continuat sa creasca, accentuand tendinta de incalzire observata in secolul trecut. Conform datelor disponibile, pana in anul 2020, temperatura medie globala a crescut cu aproximativ 1,2°C comparativ cu perioada preindustriala. In Romania, cresterea temperaturilor a fost si mai pronuntata. Intre 1958 si 2023, temperatura medie anuala a crescut cu aproximativ 2,11°C, o valoare mai mare decat media globala si europeana. Aceasta tendinta a condus la valuri de caldura mai frecvente si prelungite. De asemenea, in ultimii 40 de ani, Romania a inregistrat o crestere constanta a temperaturii medii anuale cu aproximativ 2°C. Aceste schimbari climatice au avut ca efecte perioade mai scurte de iarna, veri mai calde si o crestere a frecventei fenomenelor meteorologice extreme.
Am scris zilele trecute despre filmele SF produse cu zeci de ani in urma care vorbesc despre tehnologiile care astazi sunt realitate. Pentru mine, in topul acestor filme e “Minority Report” care a fost vizionar in ceea ce priveste tehnologiile futuriste, iar multe dintre ele sunt acum realitate sau pe cale sa devina reale. “Minority Report” a fost lansat in anul 2002. Filmul a fost regizat de Steven Spielberg, iar scenariul sau se bazeaza pe nuvela scrisa de Philip K. Dick in 1956. Cu Tom Cruise in rolul principal, a devenit rapid un clasic al genului sci-fi datorita combinatiei de actiune, tehnologie futurista si dileme etice legate de liberul arbitru. Spielberg s-a indepartat mult de nuvela lui K. Dick adaugand foarte multa tehnologie, nuvela lui Philip K. Dick fiind mai minimalista, concentrandu-se pe dilemele morale si filosofice legate de liberul arbitru si determinism. Filmul, in schimb, amplifica aceste teme printr-un decor tehnologic impresionant, transformand lumea futurista intr-un personaj in sine. Filmul a beneficiat de consultanta mai multor experti in tehnologie pentru a crea un univers credibil, iar unele idei s-au transformat in inovatii care exista astazi. Regizorul a marturisit la lansare ca a lucrat cu cele mai mari companii de tehnologie care i-au povestit in mare ce au in lucru.
Stiu ca pare putin straniu ca scriu despre un film la 23 de ani de la lansarea lui aratand cat e de actual, dar eu imi amintesc des de acest film cand ma intalnesc cu stiri despre tehnologie. (bonus, la sfarsit sunt si doua carti minunate scrise de futurologii care au lucrat la film)
Iata cateva dintre elementele de tehnologie din film care in 2002 pareau SF si astazi sunt la indemana noastra.
Interfetele controlate prin miscare In film: John Anderton manipuleaza interfete digitale prin miscari ale mainilor, fara a atinge un ecran, folosind manusi speciale. Azi: Tehnologia motion-tracking folosita in sisteme precum Microsoft Kinect, Leap Motion, sau chiar VR headset-uri moderne permit controlul prin gesturi. Tehnologia folosita in smartphone-uri pentru touchless control (ex. Pixel Motion Sense) reflecta acest concept.
Reclame personalizate In film: Reclamele se adapteaza la persoana care trece prin fata lor, recunoscand-o dupa scanarea retinei. Publicitatea personalizata nu este abordata in nuvela lui k Dick. Mediul distopic al povestii originale este mai concentrat pe teme sociale decat pe detalii tehnologice. Azi: Publicitatea online, prin platforme ca Google Ads sau Meta Ads, personalizeaza reclamele in functie de istoricul de cautare sau comportamentul utilizatorului. In spatii publice, exista prototipuri de reclame care utilizeaza AI si camere pentru a adapta continutul pe baza genului, varstei sau emotiilor observate.
Recunoasterea faciala si biometria In film: Recunoasterea retinei este folosita peste tot – de la identificarea oamenilor pana la accesul in locuri securizate. Azi: Tehnologii precum recunoasterea faciala (utilizata de guverne, aeroporturi si telefoane mobile) si scanarea irisului (Samsung Galaxy, aeroporturi) sunt deja larg raspandite. Orase precum Londra si Beijing folosesc recunoasterea faciala pentru supraveghere.
Dronele si robotii pentru securitate In film: Roboti si drone autonome sunt folositi pentru patrularea spatiilor urbane si investigarea infractorilor. Azi: Dronele autonome sunt folosite de politie si fortele de ordine pentru supraveghere si misiuni de salvare. In plus avem deja anuntati roboti care sunt testati pentru patrulare sau interventii.
Realitatea augmentata (AR) In film: Ferestrele si panourile afiseaza informatii digitale care interactioneaza cu lumea reala. Azi: Tehnologii precum HoloLens de la Microsoft, ochelarii de realitate augmentata de la Meta sau proiecte precum Magic Leap permit interactiunea cu informatii digitale intr-un mediu fizic.
Predictii bazate pe date (Pre-Crime) In film: Sistemul Pre-Crime anticipeaza infractiuni bazandu-se pe predictii si date generate de Precogs. Azi: Algoritmii de machine learning si AI sunt folositi de politie pentru a anticipa locurile unde ar putea aparea infractiuni (ex. sistemele de “predictive policing” din SUA, Marea Britanie si alte tari). Desi controversate, aceste sisteme folosesc date istorice pentru a analiza tipare criminale.
Autovehicule autonome In film: Masinile autonome se deplaseaza pe sosele si cladiri, fara implicarea soferului. Azi: Tesla, Waymo, si alte companii dezvolta masini autonome. In anumite orase (ex. San Francisco), taxiurile fara sofer sunt deja testate pe drumurile publice.
Ziare interactive si ecrane digitale flexibile In film: Ziarele afiseaza stiri in timp real pe un material electronic flexibil. Azi: Ecranele flexibile sunt utilizate in dispozitive precum telefoanele pliabile de la Samsung si Huawei. Tehnologii precum e-paper si ecranele OLED avansate au dus la dezvoltarea acestor tipuri de afisaje.
Case inteligente In film: Locuintele raspund automat la nevoile ocupantilor (lumini, sonorizare, etc.). Azi: Casele smart cu sisteme precum Alexa, Google Home, sau Apple HomeKit controleaza lumini, temperatura, securitate, si multe altele.
*
Pentru a se ajunge la asemenea idei, specialistii solicitati de Spielberg au participat la un “think tank” tehnologic menit sa prezica inovatiile posibile pentru anul 2054. Numele catorva a fost facut public peste ani 🙂
John Underkoffler (consultant principal pe tehnologie) a fost principalul responsabil pentru proiectarea interfetei gestuale folosite de John Anderton (Tom Cruise) pentru manipularea datelor vizuale. Aceasta s-a bazat pe cercetarile lui Underkoffler la MIT Media Lab. Dupa film, Underkoffler a dezvoltat aceasta tehnologie in viata reala prin compania sa, Oblong Industries.
Peter Schwartz (Global Business Network) a ajutat la crearea unei viziuni coerente pentru lumea din 2054, avand in vedere avansurile posibile in tehnologii, economie si societate. El a facut predictia utilizarii recunoasterii biometrice, a dronelor, a publicitatii personalizate si a oraselor interconectate. De altfel Schwartz e autorul uneia dintre cele mai influente carti despre futurologie si planificare strategica.”The Art of the Long View: Planning for the Future in an Uncertain World” Schwartz exploreaza cum sa gandesti scenarii pentru viitor, ceea ce l-a ajutat in crearea lumii din “Minority Report”.
Douglas Coupland (autor si futurolog) a oferit perspective creative asupra societatii viitorului. El a fost cel care a oferit idei despre impactul tehnologiei asupra vietii de zi cu zi, inclusiv cum interactioneaza oamenii cu publicitatea personalizata si mediul urban. Si Coupland este autorul unor carti celebre care analizeaza comportamentul uman in fata cu tehnologia. “Generation X: Tales for an Accelerated Culture” este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale, care a dat numele generatiei X. Coupland exploreaza teme precum alienarea, consumerismul si efectele tehnologiei asupra societatii. “Player One: What is to Become of Us” – o poveste despre deconectarea umana si impactul tehnologiei asupra vietii moderne.
Il stiu pe actorul Cristi Popa de multi ani si ma bucur tare ca acum il descopera lumea, la nivelul unei populatii largi, gratie serialului Subteran (care sper sa aiba si sezonul 2). In lumea filmului el e bine cunoscut, a avut un superb rol principal in Monstri, filmul lui Marius Olteanu cu care a mers la multe festivaluri mari, si a jucat in multe productii straine. In serialul de pe Netflix, Cristi e Sabin Golescu, seful politistilor, alunecos si dubios, profund corupt. Bine, am asteptat vreo 4 episoade sa ma prind daca e bun sau rau pentru ca interpretarea lui, pana la un anume moment, e pe linie…nu stii ce sa crezi. (sper ca nu am facut spoilere si ca ati vazut deja cele 6 episoade din primul sezon).
Vreau sa scriu despre Cristi pentru ca felul lui de a fi, povestea lui de viata si etica lui profesionala, ii poate inspira pe multi actori cand le va fi greu.
Cristi e din generatia de actori care a terminat facultatea la Iasi, cu Emilian Oprea, Mihai Smarandache, Marius Manole… s-au si intalnit in teatru in cateva productii, cea mai marcanta pentru o generatie a fost spectacolul lui Radu Afrim, Adam Geist de la teatrul Maria Filotti din Braila, montant in anii 2000, un spectacol la care liceenii din oras faceau coada la bilete si asteptau ore in sir. Stiu tineri de atunci care au vazut de mai bine de 15 ori aceasta productie. Unora le-a schimbat viata si s-au indreptat catre meserii artistice.
Revenind la Cristi Popa, la vremea acestui spectacol, Afrim a facut o serie de fotografii cu el si Emilian Oprea (omul rau din recentul serial Groapa, de la Pro Tv 😊, actor al TNB in multe spectacole minunate ), iar imaginile le-au ridicat amandorura statutul de tineri super frumosi si sexi. Acum ceva ani (la premiera Monstri), am facut un interviu cu Cristi si am vorbit relaxati despre “esti un barbat frumos”, ceea ce pe el, in tinerete, la cat e de timid si de introvert (stiu, straniu pentru un actor), parea ca il incurca. Acum, la maturitate, si tata a doi copii – o fata de 11 ani si un baiat de 20 ani – vorbeste mai relaxat despre faptul ca multa vreme a fost solicitat sa joace anumite roluri pentru ca era frumos si nu prea arata a roman. A facut reclame, a jucat in productii straine, dar a fost chemat si la castinguri unde doar chipul lui era important, chiar si cand in buletin depasise cu mult varsta personajului pe care ar fi trebuit sa-l interpreteze.(a avut curajul sa refuze, cu politetea lui clasica). Si la inceputul carierei, si acum, spune “sunt de la tara, am crescut alergand pe campuri, n-am avut nimic cosmopolit in mine”, chiar daca e greu sa-l creada lumea😊 *
Il stiu pe Cristi drept unul dintre actorii cu mega bun simt, introvert si timid, care la inceputul carierei vorbea putin si se uita mult in jur ca sa invete de la altii cum se traieste in orasele mari. Si care, cu timiditatea lui sociala, a asteptat mult in meseria aceasta pana cand a primit roluri principale si in teatru, si in film.
In teatru a fost nevoie de un regior strain caruia sa nu i se mai para ca nu are chip de roman (Aleksandar Ivanovski), iar in film de perseverenta unei directoare de castig care a insistat cand regizorul Marius Olteanu a replicat “nu-l vreau la proba, ca e mai frumos decat ce ma astept de la acest personaj”. A fost la proba, a luat-o… si vedeti filmul Monstri pe Max, care e superb si cu secvente minunate intre Cristi si Serban Pavlu (care e iubitul lui in film).
De cele mai multe ori e nevoie ca regizorii sa aiba curaj si sa treaca dincolo de primul ambalaj cand au in fata actorii si mi se pare minunat ca echipa de castig de la Subteran (Domnica Carciumaru) a avut curajul sa-l propuna in rol negativ, de om alunecos, corupt si rau. Stiu ca sunt nuante fine, si pentru un spectator obisnuit, pare un moft ca ai un chip care e placut dar nu pare romanesc, dar…
Mi se pare super motivationala rabdarea si perseverenta lui Cristi, pana ce i-au fost acordate si roluri mari in tara noastra. Sigur ca a facut mai multe seriale in Italia, ca a lucrat la multe dintre filmele straine care s-au facut aici (Comrade Detectiv, Around the World in 80days, Le domaine perdu, Die Deutschen, Second in Comand ), ca are agenti straini si o cariera pe care multi actori o admira, dar rabdarea lui si perseverenta de a-si face mereu treaba pana cand va fi observat cu adevarat sunt minunate.
Sa-l vedeti si in teatru, e actor la teatrul din Ploiesti. L-am intrebat zilele trecute cum a vazut fiul lui ce face in Subteran… “I s-a parut interesant dupa atacul din sectie”… Si cam de pe acolo stim ca domn Golescu, personajul lui, e corupt 😊 Sper ca in sezonul 2 sa avem parte de multe dintre rautatile domnului Golescu. Altfel, va invit sa cititiaici, interviu cu Cristi de la premiera Monstri cand vorbim si despre cum a fost preocupat sa -si invete copiii sa vorbeasca despre emotiile lor, ceea ce el nu facea in copilarie. Si despre faptul ca era tocilar la scoala…iar asta nu prea se mai schimba in viata 😊
O lectie pe care ar trebui sa o invete cat mai multa lume dupa necazul manipularii alegerilor de anul trecut, este despre microtargeting si despre cum nisele de public/interese inseamna foarte mult.
La nivel international, companiile de trenduri spun ca in 2025, este vorba despre cultivarea acelor puncte de pasiune ale publicului, indiferent cat de de nisa ar putea fi acestea. Cu ajutorul tehnologiei microtargetarea si conectarea cu altii care impartasesc interese similare va fi din ce in ce mai usoara, iar cand e vorba de publicitate consumatorii se vor cufunda in comunitatile carora le apartin cu adevarat.
Eu am facut intotdeauna un business de nisa, neadresandu-ma niciodata – nici cu blogul, nici cu urban.ro – pentru un public foarte larg, ci mai degraba cu interese precise, culturale si de lifestyle upmarket. Oricat de straniu ar suna (si va rog sa ma iertati daca suna jignitor) cred ca o audienta foarte mare impune un continut mediocru; doar asa poate fi pe intelesul celor multi.
Dar discutiile despre microtargetingul facut via tiktok de candidatul panglicar, dar si de catre clienti comerciali, m-au facut sa scriu astazi putin despre aceasta tehnica de promovare/manipulare.
Nu vreau sa pun etichete sau sa emit judecati, vreau doar sa expun teorie si studii de caz pe tema microtagetingului care ne va lovi pe fiecare dintre noi din tot mai multe domenii si directii.
Microtargetingul este o tehnica de marketing si comunicare care se bazeaza pe utilizarea datelor demografice, comportamentale si psihografice pentru a personaliza mesajele si a ajunge la publicuri specifice.
Iata cateva campanii destepte despre care se invata la scoala, cand e vorba de microtargeting.
Campania prezidentiala a lui Barack Obama (2008 si 2012)
Echipa de campanie a folosit date avansate de microtargeting pentru a identifica alegatorii indecisi si pentru a adapta mesajele politice specifice fiecarei comunitati. Au colectat date din retelele sociale, sondaje si alte surse publice. Alegatorii au fost clasificati pe baza comportamentului lor si a preferintelor politice, iar mesajele au fost personalizate pentru a rezona cu nevoile lor specifice. De exemplu, alegatorii preocupati de sanatate au primit mesaje detaliate despre Obamacare, iar cei interesati de economie au fost abordati cu planuri economice. Drept urmare, campania a reusit sa mobilizeze un numar record de alegatori tineri si minoritati.
Campania Facebook pentru Brexit (2016)
Tabara “Leave” a folosit platformele digitale, in special Facebook, pentru a viza micro-segmente ale populatiei britanice. Mesajele au fost adaptate diferitelor grupuri demografice (de exemplu, pensionari, fermieri, muncitori din industrie). Reclamele includeau teme variate precum suveranitatea nationala, migratia sau investitiile in NHS (Serviciul National de Sanatate). In acest fel, campania a avut un impact semnificativ asupra votantilor indecisi, contribuind la rezultatul final in favoarea iesirii din Uniunea Europeana.
Intr-o zona mai soft, este Netflix si campania pentru personalizarea recomandarilor Netflix foloseste microtargeting pentru a oferi recomandari personalizate utilizatorilor sai.
Algoritmii analizeaza istoricul vizionarilor si preferintele utilizatorilor pentru a promova seriale si filme adaptate gusturilor lor. De exemplu, utilizatorilor interesati de thrillere psihologice li se promoveaza titluri precum Mindhunter, in timp ce celor interesati de comedii romantice li se ofera sugestii diferite. Gradul ridicat de personalizare a crescut retentia clientilor si a transformat Netflix intr-un lider al industriei de streaming, iar utilizatorii au uitat usor usor sa caute si alte referinte sau noutati din alte zone pentru ca li se ofera pe loc ceva ce le aduce o satisfactie imediata, deja stiuta. E daca vreti aceeasi tehnica de la filmele Marvel, unde stii de la inceput ce vei primi – de la naratiune, efecte speciale, gradul de umor si de actiune.
Una dintre campaniile comerciale care a folosit microtargetingul foarte intelligent a fost Campania Coca-Cola „Share a Coke”
Coca-Cola a lansat o campanie globala in care a personalizat sticlele de Coca-Cola cu nume populare din diferite tari. Campania a folosit microtargeting pentru a difuza reclame care vizau grupuri demografice cu cele mai frecvente nume din fiecare regiune. Utilizatorii erau invitati sa caute si sa cumpere sticle personalizate cu numele prietenilor lor. In acest fel s-a inregistrat o crestere semnificativa a vanzarilor si o interactiune sporita pe retelele sociale.
Microtargetingul poate fi aplicat intr-o varietate de industrii, de la politica la marketing de produse, cu conditia ca datele sa fie folosite etic si strategic pentru a construi o relatie personalizata si relevanta cu publicul tinta. Jocurile tampitele cu ce floare esti dupa data nasterii, cum o sa arati peste 50 de ani (si mulet altele) sunt o forma de a aduna date, iar scandalul Cambridge Analytica ne-a adus si dovezi in acest sens. Odata datele colectate, micritargetarea e floare la Ureche, Cambridge Analytica avea clineti politici inclusive din Romania, au aratat actele din timpul disputelor in tribunale.
Cum stiu ca atunci cand e vorba de multi bani si de putere, etica e – in cel mai fericit caz – la limita, eu am cateva reguli cu care ma apar cum pot de algoritmi si de nisarea propriei gandiri.
Nu pun in online multe informatii personale. Nici fotografii, nici date despre familie, ce fac in vacante etc. Tot ce pun tin de ce citesc (e o targetare si aici), o parte din ce mananc si lucrurile despre care scriem pe urban.ro.
Incerc sa iau decizii si cu factori care nu tin de online… de exemplu, aleg in librarii (librariile fizice, nu online) carti dupa coperta sau la maxima nimereala ca sa descopar ceva nou.
Intreb prieteni mai destepti “ce mai citesti? Zi-mi si mie ceva fain ce ai descoperit”
La filme, unde am access la zeci de screenere cu noutati in fiecare zi, obisnuiesc sa-i intreb pe prietenii regizori sau producatori la ce se uita ei. Uneori filmele la care se uita au legatura cu proiectele la care lucreaza si ma duc automat intr-o directie foarte noua pentru mine.
Imi notez orice referinta desteapta despre care nu stiu din conversatiile cu prietenii mei. Cateodata ii si intreb, “cum il cheama pe domnul pe care l-ai mentionat?”
Citesc reviste in print, nu doar articole online. Pentru ca in print aleg eu ce citesc prima data, nu ce imi scot algoritmii in fata.
Sigur ca pentru toate astea ma bazez pe prietenii mei care – literalmente – sunt mai destepti decat mine. Desigur sunt multe alte directii in care incerc sa ma protejez, dar stiu ca sunt super afectata de algoritmi; caut doar crapatura din zid pe unde sa intre lumina, cum ar zice Leonard Cohen😊 Si nu vreau o viata in care sunt inchistata mental, vreau sa evoluez si sa ma bucur de ce traiesc si descopar cu mintea mea, nu cu algoritmi.
Si n-am Tic Tok 😊 si i-am rugat de mai bine de 5 ani pe colegii mei sa nu promovam nicio initiativa sau vedeta de tiktok pentru ca mi s-a parut foarte foarte dubios inca de la inceput. Am si scris de multe ori de ce mi se pare rau rau rau.
Unul dintre lucrurile care ma preocupa mult e echilibrul dintre lucrurile care imi aduc placere si confort cand le fac versus lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac ca sa progresez, sa invat, sa evoluez si sa-mi fie mai bine pe termen lung.
De la pandemie incoace, simt ca am cautat mult confortul si placerea, instant gratification, in locul unei discipline care sa ma provoace. Incerc sa nu ma complac doar intre lucrurile care-mi plac (mancare, petrecerea timpului liber etc).
Zilele trecute, cand citeam trendurile anului acesta, am descoperit ceea ce se numeste NEO HEDONISM.
Trendul se mai numeste si placerea 2.0 si a fost incurajat (si influentat) de multele indemnuri ale trainerilor de toate categoriile care incurajeaza efortul pe care sa-l facem pentru a ne trai cea mai buna viata adunand experiente care ne bucura sufletul. Pentru gameri sunt castile VR care le deschid ochii si mintea, pentru gurmanzi, mancarea nu este doar combustibil, este o aventura cu oameni care urmaresc comorile alimentare de pe strada, pentru altii sunt concertele sau excursiile, vacantele exotice. Intr-o epoca in care am pus in fata emotiile si placerea imediata (iar social media a dezvoltat mult asta pentru generatia nativ digitala), aparitia neo-hedonismului marcheaza o schimbare semnificativa in comportamentul consumatorilor, persoanele acordand prioritate experientelor semnificative in fata posesiunilor materiale. Aceasta tendinta reflecta o dorinta de implinire emotionala si o respingere a notiunilor traditionale de lux. Conform unui sondaj realizat de Experian, in loc sa economiseasca pentru pensie, majoritatea celor din Generatia Z si a milenialilor aleg sa isi cheltuiasca banii pe experiente precum concerte si calatorii.
Prin urmare vom vedea schimbari semnificative ale activarilor si campaniilor brandurilor care doresc sa intre in contact cu acesti consumatori. Nu va mai fi vorba doar de implus la vanzare (cumpara de aici, eventual o reducere), ci mai degraba despre comunicarea unui stil de viata si a unor valori si experiente care merg dincolo de produsul in sine. Brandurile trebuie sa profite de etosul neo-hedonismului prezentand modul in care produsele lor pot contribui la un mod de viata mai indulgent si mai luxos.
Pentru noi ca persoane autonome, care ravnim la o viata autentica si nu foarte mult ghidata de publicitate, social media va fi in continuare locul unde trebuie sa privim atent si circumspect pentru ca a devenit epicentrul activitatii consumatorilor, servind atat ca platforma pentru descoperirea produselor, cat si ca piata pentru achizitii directe. Neo-hedonismul si reevaluarea modului in care ne cheltuim bani, cautand modalitati inovatoare de a trai placeri si experiente semnificative in viata de zi cu zi, mai degraba decat etalarea ostentativa a bogatiei, ar trebui sa fie mereu ca un semnal in mintea noastra.
Sunt sigura ca aceasta tendinta va continua sa evolueze in acest an, redefinind rasfatul pentru consumatorii din toate categoriile. Poate va ganditi la asta in dreptul vietii dvs. 😊
Intre cartile pe care le-am citit anul trecut intra si categoria media/jurnalism. Uneori le citesc pentru ca vreau sa raman alerta si conectata la ce e la nivel international in mass media, alteori ca sa ma automotivez cand mi se pare ca e un drum fara sens si rost, alteori cand vreau sa inteleg mai multe despre ceva ce e evident ca nu e chiar ceea ce isi imagineaza lumea.
Cum a fost cartea Creating Reality, scrisa de Pete Tartaglia, care e un domn care a lucrat pentru multe formate de reality tv – de la Temptation Island (Insula iubirii, la noi), la Survivor sau Big Brother. Sunt o persoana care a petrecut cativa ani in culisele X Factor si Vocea Romaniei (cu treaba, legata de artistii pentru care lucram la momentele respective), asa ca inteleg un pic din mecanismele care fac ca asemenea show-uri sa atinga targetul: AUDIENTA. Nimeni nu face un show tv de maxima amploare, cum sunt cele mai multe dintre reality-urile tv, daca nu vrea sa faca si audienta (deci bani) cu el. Nu exista sa nu fie control in directia manipularii publicului pentru a-i genera reactii care sa-l faca sa stea in fata ecranului, sa comenteze ( atunci dar si in zilele urmatoare), sa se bucure, sa se enerveze… sa … orice dar reactie sa fie. Cand era nebunia cu Insula Iubirii la noi am vrt sa scriu ce explica domnul asta producator de asemenea show-uri, dar am abandonat ideea pentru ca era prea multa patima si oamenii nu ar fi inteles foarte multe… In asemenea showuri TOTUL E CONTROLAT: de la ce concurenti alegem (care au potential sa faca scandal, deci show, ce varste, ce profil psihologic etc), la ce haine poarta, la cum ii coafam si, pe alocuri, chiar si cum le mutam gandurile in directia care ne intereseaza. Sigur ca e real life, dar improvizatia se face promptat intr-un spatiu fix, in cusca noastra filmata, in conditiile noastre gandite pentru a ne recupera banii. E mai usor de inteles ca nimic nu e intamplator in felul cum sunt alese traseele si concursurile in America Express, sau probele de la Survivor… Sigur ca oamenii aia, concurentii, reactioneaza cum ii taie pe ei capul – doar ca din momentul in care au fost alesi se stie ce ii taie capul… si nu sunt riscuri f mari pentru evolutia emisiunii, doar oentru surorize simpatico care trebuie abil speculate. Smecheria adevarata e la regizorii de show, la producatori si la oamenii care monteaza. Sunt super super talentati pe job-urile lor (mai ales cei de la Insula Iubirii si America Express) si sper ca vor avea curaj sa se indrepte si spre lumea filmului artistic… ar face super productii. Am sa scriu candva pe larg reguli de la Insula Iubirii – cum e castingul, cum sunt categoriile de probe si cum pot influenta reporterii naratiunea. E foarte spectaculos cum explica Pete cum au exploatat situatiile neprevazute si ce trucuri au facut ca sa pastreze un anume fir narativ… Teama mea este ca, daca scriu ce si cum e controlat, oamenii se opresc in acele puncte si nu ii apreciaza la adevarata lor valoare pe magicienii din spate. Si n-am folosit intamplator magician pentru ca e ca la o magie, daca stii care e trucul, se pierde mult din spectacol.
O alta carte din categoria media pe care am citit-o este Actul creativ de Rick Ruben. Eu am citit-o in Kindle dar, la cateva zile dupa ce am zis pe Instagram ca o citesc, editura din Ro mi-a trimis-o in traducere. (a aparut la Editura Trei). Cartea se uita la procesul creativ si la modul in care creativitatea poate fi cultivata ca un mod de a trai. Nu este un manual traditional pentru artisti sau un ghid de self help, ci mai degraba o colectie de perspective si principii care exploreaza natura creativitatii si cum poate fi aceasta abordata in viata de zi cu zi. Rubin prezinta creativitatea ca fiind accesibila tuturor, nu doar artistilor. Este un mod de a percepe lumea si de a interactiona cu ea, mai degraba decat un talent innascut. El spune ca e important sa fii atent si receptiv la lumea din jur, sa observi detalii pe care altii le-ar putea ignora. Creativitatea, in viziunea lui Rubin, incepe cu observarea si ascultarea. Cartea incurajeaza cititorii sa se elibereze de frica de esec si de autocritica excesiva, care adesea blocheaza procesul creativ. Rubin ofera o perspectiva libera de judecati despre cum sa permiti ideilor sa curga fara a le suprima. Si mai vorbeste de ceva ce spun si sportivii maari, nu doar artistii: oricat de greu ti-ar fi, e important sa inveti sa iubesti procesul prin care treci, pe care-l parcurgi, pentru a definitiva creatia ta, si nu rezultatul final. Doar asa vei avea putere sa o iei de la capat de foarte multe ori.
Din aceasi serie a creativitatii si dezvoltarii unui process interior care sa te tina alert, curios si creativ, este The Artist’ s Way de Julia Cameron. Doamna a fost sotia lui Martin Scorsese, au o fiica impreuna, si e unul dintre script doctors foarte apreciati, dar si un trainer foarte bun pentru creativitate. Are cursuri in toata lumea (bine acum bate spre 80 de ani) si se spune despre dansa ca a gasit cheile sa motiveze unii dintre cei mai marti artisti si scriitori care credeau ca sunt in blocaj (din diverse frici si frustrari). Cartea e un curs in multi pasi (saptamani de fapt) despre cum iti reantrenezi creierul spre creativitate si deschidere. Sunt doua mari directii pe care le recomanda: “Morning pages” si “Artist date”. Prima se refera la a scrie de mana in fiecare dimineata 3 pagini intr-o agenda, a doua se refera la crearea unui obicei saptamanal in care sa fie un rasfat pentru minte si suflet: sa citesti ceva nou, sa invetiun sport nou, sa -ti deschizi ori zontul cunoasterii cu ceva ce n-ai mai intalnit.
Am mai citit Why We Read: 70 Writers on Nonfiction, editata de Josephine Greywoode, care este o colectie de 70 de eseuri in care scriitori si ganditori contemporani exploreaza motivele pentru care citim literatura de non-fictiune. Isi spun parerea autori ca Hilton Als, Malcolm Gladwell, Michael Lewis sau Lea Ypi. Multi autori subliniaza bucuria si satisfactia personala pe care o gasesc in lectura non-fictiunii, evidentiind cum aceasta le ofera o intelegere mai profunda a lumii, explicand ca lectura unor produse non fiction dezvolta gandirea critica, empatia si cunoasterea mai multor culturi. E o bijuterie de carticica care arata cum non-fictiunea poate schimba perspective si imbogati vieti.
E perioada in care eu citesc studii si tendinte incercand sa fac imbunatatiri ale produselor editoriale pe care le coordonez, iar studiul britanicilor despre care cititi mai jos, mi-a aratat inca o data ce important esste sa fii un mediator al informatiilor culturale si sa incurajezi lumea sa consume evenimente culturale de orice tip. Nu doar pentru educatie, ci si pentru sanatate.
Un studiu realizat in Marea Britanie arata ca consumul de arta si cultura aduce beneficii sanatatii si bunastarii oamenilor. De asemenea, genereaza imbunatatiri ale calitatii vietii oamenilor si o productivitate mai mare, in valoare de aproximativ 144 de miliarde de dolari pe an.
„Culture and Heritage Capital: Monetizarea impactului culturii si patrimoniului asupra sanatatii si bunastarii” este numele raportului 2024 elaborat de Frontier Economics pentru departamentul pentru cultura, media si sport al guvernului britanic.
Studiul a constatat ca participarea la un eveniment artistic sau la o activitate culturala, chiar si ocazional, cum ar fi o data la cateva luni, confera o serie de beneficii „semnificative” care pot include atenuarea durerii, fragilitatii, depresiei si dependentei de medicamente. Constatarile sunt ecoul celor dintr-un raport din 2019 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a constatat ca artele pot ajuta persoanele care se confrunta cu boli mintale, pot sprijini ingrijirea persoanelor cu afectiuni acute, pot ajuta la sprijinirea persoanelor cu tulburari neurologice si de neurodezvoltare, pot ajuta la gestionarea bolilor netransmisibile si pot sprijini ingrijirea la sfarsitul vietii.
E un studiu care, la o scara mai mica, se certifica si prin comportamentul romanilor: in pandemie, in perioada de lockdown, cand era un stress foarte mare emotional pentru toata lumea, consumul site-urilor si publicatiilor culturale a crescut seminificativ. In plus artistii romani au create produse online care au avut mare audienta, unele fiind active si 4 ani mai tarziu.
Cercetarea britanica a constatat ca implicarea in arta are efecte diverse si tangibile asupra sanatatii, inclusiv sprijinirea dezvoltarii cognitive si protejarea impotriva declinului cognitiv; reducerea simptomelor bolilor mintale; diminuarea durerii si a stresului prin intermediul acelorasi cai neurologice si fiziologice activate de medicamente; diminuarea singuratatii; si mentinerea functionarii fizice, reducand astfel fragilitatea si declinul fizic legat de varsta.
„De la vizitarea muzeelor si galeriilor la participarea la coruri si vizionarea spectacolelor de teatru, aceste activitati ne imbogatesc viata in nenumarate moduri”, scrie Gus O’Donnell in prefata studiului. „Studiul evidentiaza modul in care angajamentul cultural poate fi benefic pentru sanatatea generala a adultilor, modul in care activitatile artistice pot imbunatati stima de sine a copiilor [sic] si modul in care cantatul in coruri poate imbunatati sanatatea adultilor in varsta.”
In ceea ce priveste valoarea monetara, studiul a constatat ca participarea la activitati artistice a condus la economii cuprinse intre 1 263 si 2 342 de lire pe persoana pe an in ceea ce priveste vizitele la medic mai rare si sentimentul de a trai mai bine, in timp ce beneficiul pentru societate in general, prin costurile de sanatate evitate si impactul asupra productivitatii, a condus la economii cuprinse intre 360 de milioane si 144 de miliarde de dolari pe an.
Raportul include 13 grupuri diferite de persoane a caror sanatate si bunastare s-au imbunatatit atunci cand au luat parte la activitati artistice. Persoanele cu varsta de peste 65 de ani care au participat la cursuri de desen in fiecare saptamana timp de trei luni la muzeul local, de exemplu, au obtinut o economie pe facturile medicale de 2 360 de lire fiecare. (desigur, calculele sunt pentru costurile serviciilor medicale britanice) In acelasi timp, un studiu realizat pe 3 333 de tineri adulti cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani a constatat ca cei care participau la activitati artistice, muzicale sau teatrale organizate se simteau mai fericiti decat cei care nu participau si ca, prin urmare, viata lor avea mai mult sens si valoare.
Studiul sugereaza ca accesibilitatea la arte si cultura ar putea duce la beneficii pe scara larga, ar putea oferi o strategie valoroasa, bazata pe comunitate, pentru o mai mare bunastare, pentru un confort psihic important in societate si, daca vreti, pentru abordarea inteligenta a furiei si frustrarilor din societate care duc la abordari verbale agresive si violente, mai ales in social media, dar si la nivelul intregii societati. Probabil ca autoritatile romane nu vor gasi timp si resurse pentru o strategie coerenta care sa inglobeze asemenea studii dar depinde de fiecare dintre noi cum ne organizam viata si ne cream confortul mental si fizic, dar si cum ne preocupam de sanatatea noastra mintala pe termen lung. Puteti citi studiul aici.
La fiecare inceput de an citesc despre trendurile din multe domenii ca sa inteleg cam in ce directie merge lumea, dar sa imi iau si niste repere despre ce ar trebui sa mai invat/citesc ca sa fiu in pas cu vremurile.
Asa se face ca am ajuns sa citesc zilele astea ce gandeste futuristul Rishad Tobaccowala despre modul in care muncim si cum se vor transforma locurile de munca dar si raportarea oamenilor la job-uri. Fostul strateg global si director de dezvoltare al ageentiei de publicitate Publicis Groupe sustine, printre altele, ca prezentarile de afaceri nu ar trebui sa depaseasca noua slide-uri si ca firmele ar trebui sa ofere fiecarui angajat optiunea de a lucra 50%, 75% sau 100% din timpul de lucru al unui angajat full-time. Tobaccowala are o noua carte Rethinking Work care va fi publicata pe 4 februarie (am precomandat-o 😊 ) carte care exploreaza implicatiile fortelor macro, inclusiv tehnologia si schimbarile generationale, asupra muncii si carierelor noastre. Rishad Tobaccowala are o perspectiva interesanta asupra viitorului locurilor de munca, bazata pe intersectia dintre tehnologie, date si umanitate. El subliniaza importanta de a pastra latura umana in fata transformarilor aduse de automatizare, inteligenta artificiala si digitalizare. Tobaccowala crede ca, in ciuda avansurilor tehnologice, munca facuta de om va continua sa fie indispensabila datorita calitatilor noastre unice: creativitatea, empatia si abilitatea de a rezolva probleme complexe. El spune ca tehnologia nu poate inlocui complet judecata umana si conexiunile interpersonale care sunt esentiale pentru succesul organizational.
In era digitala, datele au devenit o forta dominanta in luarea deciziilor, cu toate acestea, Tobaccowala sustine ca o incredere exclusiva in date poate duce la pierderea perspectivei umane. El incurajeaza liderii sa combine analiza datelor cu intuitia si experienta umana pentru a crea locuri de munca mai bine adaptate si pentru a motiva angajatii.
Locurile de munca ale viitorului vor necesita adaptabilitate. Tobaccowala accentueaza importanta invatarii continue pentru angajati, deoarece competentele necesare se schimba rapid. Oamenii trebuie sa-si dezvolte abilitati precum gandirea critica, colaborarea si comunicarea, care nu pot fi usor automatizate. Abia acum vor intelege oamenii cat de important este sa ai o gandire matematica, structurata, analitica si sa poti destructura informatiile cu care te intalnesti in fiecare zi. Sigur ca tehnologia va transforma multe locuri de munca, eliminand unele roluri repetitive, dar va si crea noi oportunitati. Tobaccowala vede aceste schimbari ca pe o oportunitate de a redesena locurile de munca astfel incat sa fie mai implinitoare si mai creative pentru oameni. Liderii vor trebui sa devina mai empatici si mai constienti de nevoile angajatilor. Viitorii lideri trebuie sa inspire si sa creeze medii de lucru care sa valorizeze contributiile individuale si sa sprijine sanatatea mintala a angajatilor. (sin oi, aici in RO, avem o intelegere mai mult decat aproximativa a ceea ce inseamna un lider, iar modelele de lideri – din politica de exemplu – sunt “vai de capul nostru”) Leadership- ul se invata si-ar trebui studiat si la noi inca de la varste foarte mici. Sigur ca unele persoane au aptitudini native catre lidership, dar despre structura si dezvoltarea/implemantarea actestuia ar trebui sa avem cu totii notiuni de baza. Si sa le si exersam in scoala.
Pe scurt, Rishad Tobaccowala crede ca viitorul locurilor de munca va depinde de modul in care vom reusi sa echilibram tehnologia si latura umana. Desi automatizarea si AI vor schimba multe aspecte ale muncii, ceea ce va conta cel mai mult va fi abilitatea noastra de a ramane adaptabili, empatici si concentrati pe crearea unui viitor incluziv si creativ.
* Altfel, in aceeasi directie a impactului tehnologiei si AI-ului asupra vietii noastre citesc acum o carte care se numeste Smart until It’s Dumb pe care am descoperit-o via podcastul The Mind Arhitect care mi-a “ocupat” ceva timp din aceasta vacanta.
Scriu aproape anual despre acest program al Fundatiei pentru comunitate pentru ca stiu ca e foarte important si relevant pentru cineva care traieste intr-un mediu defavorizat si vrea sa obtina un loc de munca mai bun ca sa iasa din saracie. Anul asta va fi greu financiar si va fi si mai greu cu angajarile, asa ca un permis de conducere pentru toate categoriile, cu scoala platita de o asociatie poate schimba viata nu doar a unui tanar cat si a familiei lui cu totul. Cum inscrierile sunt pana pe 27 ianuarie va rog tare sa dam stirea mai departe. Cu foarte putin, trimitand stirea catre cat mai multa lume, putem face un bine, real, care poate schimba o viata. Deci avem asa: Tineri din medii defavorizate pot obtine finantarea costurilor scolii de soferi pentru orice categorie de permis de conducere. Programul Permis pentru viitor, ajuns la cea de-a 10-a editie, este organizat pe baza de concurs de proiecte. Solicitarile de finantare se depun online sau prin posta pana in 27 ianuarie 2025.
Prin programul Permis pentru viitor se acorda finantare necesara obtinerii permisului de conducere – costurile scolii de soferi si cheltuielile adiacente – pentru categoriile B, C sau D (incluzand tractoare agricole sau forestiere, troleibuze si tramvaie), in cazul tinerilor din medii defavorizate, cu varstele cuprinse intre 18 si 25 de ani, pentru care existenta permisului este o conditie sau un avantaj in obtinerea unui loc de munca, ori un instrument benefic in indeplinirea sau extinderea atributiilor de serviciu in cazul celor care se afla deja in activitate.
Tinerii interesati se pot inscrie online sau pot trimite proiectele prin posta pana la data de 27 ianuarie 2025. Formularul de inscriere si alte informatii sunt disponibile pe website-ul Fundatiei Pentru Comunitate – https://pentrucomunitate.ro/permis
Prima editie a programului a fost lansata in anul 2015, fiind al patrulea program de responsabilitate sociala conceput pe termen lung, organizat de Fundatia Pentru Comunitate cu finantarea companiei MOL Romania. In decursul celor noua editii anterioare 181 de tineri au finalizat cu succes cursurile scolii de soferi si alti 71 de beneficiari continua studiile sau sunt programati pentru examen. Va rog tare dati vestea mai departe, astazi au internet pe telefon multi tineri din toate colturile tarii si i-am putea ajuta cu un gest foarte simplu si usor.
Nu am niciun contract sau intelegere cu compania MOL Romania, imi place mult programul pentru ca efectiv poate schimab destinul unor tineri care pot iesi din saracie. Sigur ca vor munci mult, ca vor trebui sa invete ca sa-si ia permisul, dar cineva le plateste scoala si asta e cel mai important pas.
Suntem suparati ca avem in jurul nostru multe fake news si va fi o chestiune de luni, maximum ani, pana cand nu vom mai face diferenta intre ce e informatie corecta si ce e fake news. Dar cand vine vorba de una dintre cele mai mari minciuni pe care le servim de sute de ani, relaxati si curiosi, acceptam zambind pentru ca e inocent. “Ce rau are sa ne faca?” ne spunem toti, neluand in calcul ca ne obisnuim cu minciuna si sarlatania promovand impostorii. Pentru ca e “divertisment”, horoscopul – una dintre cele mai des intalnite minciuni la nivel global – nu mai pare atat de rea. Dar este o la fel de mare prostie mincinoasa ca numerologia, ghicitul in carti si in cafea. Vrajitorii de mama omida.
Acum ca s-a schimbat anul si vad la stiri – unde ar trebui sa vedem informatii curate, corecte, ADEVARATE – vad horoscopisti care ne spun ce le trece lor prin minte, imi vine sa-i iau pe toti la alergat. Si pe aia care mint, dar si pe producatorii stirilor care ii accepta in program. Pur si simplu fac “urticarie” emotionala cand vad ca promovam prostia si neadevarul in context oficial. Inteleg ca oamenilor le place sa stie viitorul, sa aiba controlul si ca iluzia ca li se spune ceva personalizat le da un anumit confort. Dar daca am pune mana pe carte, daca am merge la scoala, am avea mai mult confort. Iata pas cu pas ce ar trebui sa stiti din istorie despre aceasta sarlatanie numita horoscop, fapte care s-au intamplat in istorie, nu mascari despre cum s-a plimbat nu stiu ce planeta si ne-am impiedicat noi.
Astrologia este clasificata ca o forma de pseudostiinta, adica o disciplina care nu indeplineste criteriile stricte ale metodei stiintifice. Iata cateva motive pentru care horoscopul nu este o stiinta:
Lipsa dovezilor empirice: Nu exista dovezi solide care sa confirme ca pozitiile astrelor influenteaza personalitatea sau evenimentele din viata oamenilor.
Imposibilitatea testarii riguroase: Previziunile astrologice sunt adesea generale si vagi, ceea ce face dificila verificarea lor prin metode stiintifice.
Absenta unui mecanism cauzal: Nu exista o explicatie clara si fundamentata care sa arate cum ar putea influenta corpurile ceresti viata oamenilor.
Contrazicerea legilor fizicii: Astrologia nu se aliniaza cu intelegerea noastra moderna despre univers, bazata pe fizica, chimie si biologie.
Horoscopul, ca parte a astrologiei, isi are originile in antichitate. Primele forme de astrologie au aparut acum mii de ani, in special in culturile mesopotamiana, egipteana si babiloniana.
Babilonienii (cca. 2000 i.Hr.) sunt considerati primii care au dezvoltat o forma sistematica de astrologie. Observau miscarile planetelor si ale stelelor si le asociau cu evenimente terestre, crezand ca acestea influenteaza destinul oamenilor. Va dati seama cata stiinta si adevar era acolo?! In jurul anului 700 i.Hr., babilonienii au impartit ecliptica (calea aparenta a Soarelui pe cer) in 12 sectiuni egale, corespunzand celor 12 semne zodiacale. Cei care au trait in Egiptul Antic (cca. 1500 i.Hr.) au influentat astrologia prin introducerea conceptului de “decani”, diviziuni ale cerului utilizate pentru a masura timpul. Ideile lor astrologice au fost transmise grecilor, care le-au adaptat si rafinat. In Grecia Antica (cca. 4-2 i.Hr.) astrologia s-a dezvoltat sub influenta filosofilor greci, precum Platon, Aristotel si Ptolemeu. Tetrabiblos, o lucrare scrisa de Ptolemeu in secolul al II-lea, este considerata un text fundamental pentru astrologia occidentala. In timpul Renasterii, astrologia a cunoscut o renastere, horoscopul devenind o forma de divertisment popular in secolul al XX-lea, odata cu mpublicarea rubricilor de astrologie in ziare. Mai aproape de noi, in epoca moderna, in secolul trecut, in timpul miscarilor contraculturale, anii ’60, astrologia a fost adoptata ca parte a unei renasteri spirituale. Generatiile mai tinere cautau alternative la valorile traditionale si raspunsuri spirituale in afara religiei institutionale. Horoscopul si astrologia au fost vazute ca o cale de auto-descoperire.
Sper sa citeasca asta si producatorii de stiri care pun in jurnalele lor capriori si caprioare care ne spun cum va fi anul din punct de vedere zodiacal.
Nu mai incurajati sarlatanii. Anul va fi cum ni-l facem noi: cu munca, lectura, scoala, bun simt.
De la 1 ianuarie pe Netflix se afla filmul Interstellar, regizat de Christopher Nolan, un domn genial care face filme cu o rigoare si o etica de viata pe care le invidiez. Miza unui film, sau a oricarui act artistic, e sa “stea in picioare” si peste 10 -20 de ani. Timpul e hartia de turnesol a valorii unui act artistic. Interstellar a aniversat, in decembrie 2024, 10 ani de la lansare si m-am uitat din nou la el ieri…. E la fel de emotionant, de antrenant si de puternic. Cu mintea de acum (sper ca am mai invatat si eu ceva in anii astia, s-o fi lipit de mine si vreo informatie din cartile pe care le-am citit) cred ca e minunant mixul de stiinta, filozofie, emotie si explorare cosmica la care se adauga partea de parenting si de familie, dragoste. Mi se pare o combinatie frumoasa ca sa atinga atat public feminine cat si masculin, si sunt gata sa fac pariu ca, de fapt, pe Nolan nu l-a interesat marketingul si pozitionarea pentru ambele targeturi feminine/masculine cat l-a interesat complexitatea povestii. Si mi se pare minunat ca a facut un film care e si pentru cei ca mine care nu iubesc SF-urile (nu pot sa ma uit cu bucurie la povestile Dune, Razboiul Stelelor, Stapanul inelului, le privesc dpar daca trebuie sa scriu ceva despre ele, sau sa intervievez pe cineva din distributie… dar cel mai adesea daca e un job in directia asta pe un asemenea film, il sau mai departe catre cineva care chiar s-ar bucura de experienta).
Daca n-ati vazut filmul (va rog sa o faceti, via Netflix) va spun ca este o poveste despre supravietuirea umanitatii, relatia dintre stiinta si emotie, si natura timpului si a spatiului. Povestea este construita in jurul calatoriilor interstelare pentru a gasi o noua casa pentru omenire, fiind totodata o meditatie asupra legaturilor familiale si a sacrificiului. Intr-un viitor distopic, Pamantul devine aproape nelocuibil din cauza conditiilor climatice extreme si a lipsei de resurse alimentare. Cooper (Matthew McConaughey), un fost pilot NASA devenit fermier, traieste alaturi de cei doi copii ai sai. Fiica sa, Murph, descopera un model ciudat de praf care pare sa comunice un mesaj. Acest mesaj ii conduce pe Cooper si familia sa la o baza NASA secreta, unde afla despre un plan pentru salvarea umanitatii. NASA a descoperit o gaura de vierme langa Saturn, care ofera acces la o galaxie indepartata unde mai multe planete potential locuibile au fost descoperite. Cooper este recrutat pentru a conduce o echipa de exploratori (inclusiv Brand, interpretata de Anne Hathaway) prin gaura de vierme pentru a evalua aceste planete. Nu vreau sa fac spoilere din poveste – care e abordata accesibil, desi are multe trimiteri stiintifice, iar Nolan a lucrat cu un mare astrofizician Kip Thorne care a adus stiinta foarte aproape de naratiunea ceruta in film, si foarte aproape de mintea unui om obisnuit, care n-a petrecut ore in sir cu ecuatii de fizica. Filmul a folosit simulari stiintifice precise bazate pe cercetarile astrofizicianului Kip Thorne, ceea ce a influentat modul in care gaurile negre sunt reprezentate in cultura populara si in alte productii. Partea frumoasa e ca Interstellar a starnit un interes major pentru fizica si astrofizica, inspirand multi tineri sa exploreze aceste domenii.
Uitati aici un film scurt in care Nolan povesteste cum ecuatiile lui Kip Thorne care ajutau la ilustrarea gaurilor negre s-au dovedit peste ani validate de stiinta
https://www.youtube.com/watch?v=IBll61kHNRo
Iata ce explica Thorne la momentul lansarii “Filmul pe care I l-am trimis lui Nolan a fost doar o simpla dovada de concept, menita sa demonstreze unele dintre tehnicile care ar fi trebuit utilizate de echipa de efecte speciale. Cu siguranta nu-mi va aduce niciun Oscar, dar il puteti arata cu placere.(Pentru a da o idee despre scara, am suprapus cateva imagini pe un camp stelar, una fiind o imagine a lui Saturn luata de nava spatiala Cassini, iar cealalta o imagine compozita a unei galaxii. Calatoria prin gaura de vierme arata destul de diferit in filmuletul meu decat in Interstellar.Vizualizarea mea a folosit un tip foarte simplu de gaura de vierme, una cu un „gat” foarte scurt. Gaura de vierme prezentata in Interstellar are un gat mult mai lung, astfel incat calatoria prin gaura de vierme dureaza mai mult si sunt vizibile efecte optice mai interesante. Cand voi avea ceva mai mult timp liber (adica atunci cand semestrul se va incheia), sper sa extind codul computerizat pe care l-am folosit pentru vizualizarea mea pentru a utiliza acelasi tip de gaura de vierme ca in Interstellar.”
Viata a dovedit ca demonstratiile lui stiintifice sunt foarte corecte si simularile lui sunt foarte aproape de real. (Mie mi-a placut atat de mult filmul la momentul lansarii incat am si acum salvate pe hard interviuri cu Thorne 😊 )
Pe mine m-a amuzat tare, acum la revizionare, partea de inceput in care Cooper e chemat de directorul scolii pentru ca fiica lui Murph promoveaza idei “false” cum ca oamenii au fost pe luna. Si e o doamna profesoara care are un discurs care pare rupt din ce spun astazi cei cu conspiratiile tampite pe care-i intalnim acum pe net cu “totul a fost trucat si e o minciuna, nu am zburat niciodata in spatiu”. Am cautat pe net sa vad ce crede astazi McConaughey despre rolul din film, mai ales ca e tatal a 3 copii care deja sunt mari, iar el e un actor foarte implicat in viata comunitatii. E foarte frumos ce spune despre abordarea in parenting a filmului, vedeti mai jos dintr-un interviu de acum 3 saptamani.
https://www.youtube.com/watch?v=fRHDodSOB2A
Va mai las ceva simpatic despre cum s-a scris istoria cu acest film si cum s-au cernut oamenii din jurul ideii pana s-a ajuns la aceasta echipa istorica. Omul care a inspirat filmul si a urmarit indeaproape fidelitatea sa stiintifica – Kip Thorne, un renumit fizician teoretician de la California Institute of Technology din Pasadena si unul dintre cei mai mari experti mondiali in predictiile astrofizice ale relativitatii generale. In 2006, Thorne si Lynda Obst, o prietena veche si producatoare de film, au scris un scenariu de opt pagini pentru un film care porneste de la astrofizica gaurilor negre, a gaurilor de vierme si a dilatarii timpului. Steven Spielberg s-a alaturat curand echipei pentru regie. Jonathan Nolan, care a scris filme precum The Prestige si The Dark Knight Rises impreuna cu fratele sau regizor Christopher, lucra la scenariu. Sase ani mai tarziu, insa, Spielberg a fost nevoit sa renunte, dar a fost inlocuit de Christopher Nolan.
Stiu ca zilele acestea suntem mai preocupati de alte minciuni ale domnul Calin Georgescu care de cand a aparut in spatiul public o tine intr-o minciuna (de la CV, intalniri cu legionari si mercenari, promisiuni electorale elucubrante si daunatoare evolutiei europene a Romaniei), dar eu vreau sa va arat cum minte despre “prefata cartii lui Robert F Kennedy” pe care se lauda ca a scris-o.
Domnul Georgescu, aspirant la presedintia Romaniei, se lauda de cateva saptamani de cand a inceput sa se plimbe pe la televiziunile care ii ridica osanale ca… “am scris prefata cartii lui Robert F Kenedy Jr; am tinut strans legatura cu el”.
Sa lamurim cateva lucruri pentru cine nu stie cum e cu cartile si traducerile lor.
Cartea The Real Anthony Fauci de Robert F Kenney, editia originala in engleza aparuta in 2021 in Statele Unite, NU ARE PREFATA. Are o nota a publisherului, pe numele sau Tony Lyons (“The president and publisher of Skyhorse Publishing”) si o postfata scrisa de Luci Tomlinson, care nu este o personalitate publica bine cunoscuta, ea este asociata cu echipa editoriala a cartii, contribuind la analiza sau contextualizarea continutului acesteia. Iata un print screen al cuprinsului cartii precum si coperta originala
Prefata cu care se lauda domnul Georgescu, nu e prefata ci Cuvant inainte – adica un fel de justificare locala de ce apare cartea la noi (cartea are si prefata – scrisa de altcineva – la editia din Romania aparuta la editura Prestige in 2022). Si pentru orice editor de carte e cunoscut faptul ca nu e necesar acordul autorului nici pentru cuvant inainte si nici pentru prefata traducerilor. De asemenea, conform surselor mele, aceasta carte in mod specific a fost propusa editurii chiar de domn Georgescu, care s-a si oferit sa scrie scrie “Cuvant inainte”. In timpul campaniei sale electorale a avut chiar reclame cu dansul si cartea lui Kennedy cu care, practic, NU ARE NICIO LEGATURA la nivelul conceptului editorial al autorului si a echipei sale, ci s-a autolipit de editia din Romania pentru propria publicitate si o inselatoare validare. *
Si eu am scris la cateva carti prefata si asta s-a facut la propunerea editurilor. Intr-un caz a fost vorba despre cartea Orange is the new black care e aparuta la editura Publica, iar asocierea mea cu aceasta carte s-a facut via doua activitati din viata mea profesionala – am facut mai multe materiale jurnalistice din penintenciarul targsor, pe vremea cand eram redactor sef al revistei Tabu si, separate, scriu despre filme de foarte multi ani, iar cartea a fost transformata intr-un serial multi premiat. Un alt exemplu, am scris prefata pentru traducerea cartii Arta Interviului, de Lawrence Grobel. Cred ca m-am calificat pentru job-ul acesta pentru ca fac anual cateva zeci de interviuri nationale si internationale si pentru ca citisem cartea in original (ca sa ma perfectionez in meseria mea) si am recomandat-o pentru traducere in ro, ca sa avem cat mai multe carti de specialitate in zona mass media/jurnalism. (de altfel, am scris aici de multe alte carti despre scriere si jurnalism pe care le-am citit in original si le-am recomandat altor jurnalisti spre lectura)
Revenind la laudele dlui Georgescu doresc sa spun ca e o minciuna… domnul se lauda dar uita sa spuna ca singura lui legatura cu cartea e, de fapt, un cuvant inainte pe care chiar el l-a solicitat.
(aceasta este o reclama inselatoare a domnului Georgescu pentru a se lipi de imaginea dlui Kennedy)
La editia romana, exista o nota introductiva care apartine traducatoarei Mariana Oanta, iar prefata este scrisa de Vera Sharav care este o figura controversata, in special datorita criticilor ei vehemente la adresa masurilor sanitare adoptate in timpul pandemiei de COVID-19, cum ar fi lockdown-urile si vaccinarea obligatorie. (a comparat politicile actuale de sanatate publica cu practicile totalitare, ceea ce a generat dezbateri intense in randul publicului)
Nota mea. Nu am gasit nicio alta carte tradusa de doamna Mariana Oanta in Romania, la nicio editura.
Care este diferenta intre “Cuvant inainte” si “Prefata”
Prefata este adesea scrisa cu accent pe motivatii si procesul de scriere (uneori este scrisa chiar de autor pentru explicatii suplimentare), Cuvantul inainte este scris de altcineva, cu accent pe introducerea cartii si a autorului, pe contextul aparitiei cartii. Ambele pot fi omise fara a afecta in mod direct continutul propriu-zis al cartii.
* Si pentru ca tot scriu despre carti, in acest context greu al ultimelor zile vreau sa va recomand doua titluri de citit. Cred ca putem depasi aceste situatii grele doar impreuna, ca natiune unita, intelegand ce ne-a diferentiat in disputa si ne-a impartit in doua tabere care se lupta in idei. Solutia nu e niciodata in disputa, ci in eduacatie si informarea corecta, in intelegerea cat mai buna a contextului si adevarului. In respectarea drepturilor fiecaruia, in libertate (inclusive de exprimare).
Version 1.0.0
Economistul politic William Davies se bazeaza pe o istorie de patru sute de ani a ideilor pentru a ne reorienta intelegerea lumii contemporane. El sustine ca tendintele globale, care au aparut cu decenii si chiar secole in urma, au redus o lume a logicii si a faptelor la una condusa de emotii – in special de frica si anxietate. Acest lucru a dus la aparitia unei ere a „starilor nervoase”, atat in corpurile noastre individuale, cat si in corpul nostru politic. Urmarind cu elocventa istoria contabilitatii, statisticii, stiintei si anatomiei umane de la Iluminism pana in prezent, Davies arata cum am inventat expertiza in secolul al XVII-lea pentru a calma disputele violente – despre Dumnezeu si natura realitatii – care au devastat Europa. Prin separarea adevarului de emotie, faptele stiintifice, testabile, au deschis o cale de iesire din razboiul constant si au stabilit o baza pentru consens, care a devenit fundamentul politicii, afacerilor si democratiei moderne. Bazandu-se pe cercetari in domeniul psihologiei si al economiei, Davies dezvaluie modul in care sentimentele generalizate de frica, vulnerabilitate, durere fizica si psihologica si inegalitatea crescanda au remodelat politica noastra, rasturnand aceste idealuri vechi de secole privind modul in care intelegem lumea si organizam societatea. Cartea Nervous States: Democracy and the Decline of Reason de William Davies nu a fost tradusa la noi o gasiti pe amazon.com, aici
Amanda Ripley este o jurnalista premiata care, in aceasta carte, investigheaza modul in care oamenii buni sunt capturati de conflicte puternice – si cum se elibereaza. Cartea a fost tradusa la noi sub titlul Conflictul distructiv si o gasiti la editura Publica, aici e online. Atunci cand suntem nedumeriti de nebunia „celeilalte parti” – in politica noastra, la serviciu sau acasa – este pentru ca nu vedem cum conflictul in sine a preluat controlul. Acest gen de conflict este mana invizibila a timpului nostru si este diferit de frictiunea utila a conflictului sanatos ( un conflict bun si este o forta necesara care ne impinge sa fim oameni mai buni)
Conflictul distructiv este ceea ce se intampla atunci cand discordia se transforma intr-o disputa de genul „bine versus rau”, de tipul „noi” si „ei”. In aceasta stare, creierul se comporta diferit, Ne simtim din ce in ce mai siguri de propria noastra superioritate, iar tot ceea ce facem pentru a incerca sa punem capat conflictului, de obicei il inrautateste. In cele din urma, putem incepe sa imitam comportamentul adversarilor nostri, afectand ceea ce ne este cel mai drag.
Textul acesta e inspirat de doua persoane din domenii foarte diferite care nu cred ca se cunosc intre ele, desi fiecare stie de celalalt (poate le fac cunostinta pentru ca e frumos ca au/avem lucruri in comun).
Mai intai a fost domn Parvu, cum ii spun eu. Emanuel Parvu, regizor, actor, scenarist, profesor universtar, autor de carti si studii despre arta actorului. Are acum in cinematografe filmul “3km pana la capatul lumii”, care reprezinta Romania la Oscar. (echipa pleaca in SUA zilele viitoare pentru ca au screeninguri cu membri ai Academiei Americane de film si intalniri cu marile publicatii de film din lume). Am vorbit miercuri cu el la telefon si mi-a spus asa. “Mama a avut contributii importante la legea dreptului de autor din tara noastra si e unul dintre cei mai importanti specialisti din Europa pe aceasta tema. Miruna (n.mea. partenera sa de viata) e producator de film si director de festival si face lucruri cu impact international. Femeile sunt mai bune organizatoare si manageri decat barbatii, asa e in natura firii: noi am fost dupa vanat, voi ati fost multi-tasking avand grija de multe lucruri, inclusiv copiii, ca sa supravietuim ca specie.” Era evident in contextul declaratiilor candidatului straniu la prezidentiale care ne-a spus tuturor ca femeile nu au treaba cu nimic de conducere, n-au voie nici la cezariana, nici sa faca avort, ele trebuie sa stea acasa iar barbatul sa le aduca, cateodata, flori si gata. Apoi joi a fost Delia. O stiti dupa aparitiile on the edge si dupa muzica cu versuri puternice si mega atitudine. Pentru atitudinea ei feminista, pentru parerile puternice cand cineva se amesteca in viata ei privata (cum a fost momentul in care a spus ca nu isi doreste sa faca copii) . Ea a pus pe Instagram un film pentru care am iubit-o. Spune in el ca, in ultimele zile, s-a simtit ca in filmul “Povestea Slujitoarei pentru ca acolo ne indreptam” si ca ii este frica. Spune ca femeile au dreptul sa voteze, sa conduca si sa-si spuna parerile. Aici e filmul.
Pentru cine n-a vazut Povestea Slujitoarei sau n-a citit cartile lui Margaret Atwood (aici un interviu pe care l-am facut cu domnia sa) iata pe scurt despre serial: intr-un viitor distopic, o femeie este obligata sa traiasca drept o concubina, aparat reproducator extern, pentru un sef a carui sotie nu poate avea copii, totul intr-o dictatură teocratica fundamentalista.
Si plecand de la aceste doua momente, dar si de la contextul acesta complicat in care traim, in care ne e frica de directia in care am putea merge, in care pare ca se sterg in cateva zile multi ani de drepturi castigate pentru recunoasterea inteligentei femeilor si a abilitatilor lor de leadership si manageriale, m-am gandit sa va arat cateva romance foarte spectaculoase.
Romania are o istorie impresionanta de contributii ale femeilor in diverse domenii, inclusiv stiinta, tehnologie si arta. Iata cateva femei din Romania care, de–a lungul anilor, au adus inovatii sau contributii notabile pe plan global:
Ana Aslan (1897–1988). A activat in medicina, gerontologie. A fost pioniera in gerontologie si a dezvoltat Gerovital H3, un produs considerat unul dintre primele medicamente anti-imbatranire. Descoperirile sale au atras atentia internationala, iar metoda sa a fost utilizata de personalitati precum Charles de Gaulle si Salvador Dalí. Cercetarile ei au deschis calea pentru o noua intelegere a imbatranirii si a preventiei imbatranirii premature.
Elisa Leonida Zamfirescu (1887–1973) a fost prima femeie inginer din lume sau printre primele (in functie de surse). A contribuit la proiecte industriale si ingineresti semnificative in Europa, inclusiv in industria petroliera si minerit. Elisa Leonida Zamfirescu a fost o inginera si inventatoare remarcabila din Romania, una dintre primele femei ingineri din lume care a spart barierele de gen in inginerie, demonstrand ca femeile pot excela in acest domeniu. A lucrat la Institutul Geologic al Romaniei, unde s-a implicat in analiza si identificarea resurselor naturale din tara, mi ales in timpul primului razboi Mondial, cand a create munitie pentru armata si a gasit solutii pentru utilizarea inteligenta a resurselor naturle ale tarii noastre. Munca ei a avut o influenta majora asupra dezvoltarii economice si industriale a Romaniei in perioada interbelica si a fost recunoscuta postum pentru contributiile sale stiintifice. Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920–2008) a fost una dintre primele femei neurochirurg din lume. A realizat numeroase operatii inovatoare, contribuind la dezvoltarea neurochirurgiei moderne. Munca sa a avut un impact global, ajutand la dezvoltarea tehnicilor si a tratamentelor neurochirurgicale care sunt folosite si astazi.
Stefania Maracineanu (1882–1944) A fost unul dintre pionierii cercetarii radioactivitatii artificiale. Cercetarile sale au fost folosite mai tarziu de Marie Curie si alti fizicieni. A pus bazele unor descoperiri care au influentat dezvoltarea fizicii nucleare.
Smaranda Braescu (1897–1948) a fost prima femeie parasutist din Romania si campioana mondiala la parasutism (1932). A stabilit recorduri mondiale care au ramas neegalate ani de zile.
Cecilia Cutescu-Storck (1879–1969) este prima femeie din Europa care a fost profesor universitar in domeniul artelor decorative. Lucrarile ei au influentat stilurile artistice din perioada interbelica. A promovat la nivel mondial un stil modernist si a sustinut educatia artistica pentru femei. Iar femeile exceptionale care sunt implicate in proiecte globale avem si astazi, in aceste momente. Iata femei din romania care chiar in aceste momente au contributii care au lasat o amprenta semnificativa pe plan international.
Astazi Romania are mai multe femei manageri care ocupa pozitii importante la nivel global, in diverse industrii. Printre cele mai notabile nume se numara:
Maria Metz – CEO al NTT DATA Romania, parte a grupului global NTT DATA, care opereaza in domeniul IT si consultanta,
Carmen Sebe – CEO al platformei SeedBlink, specializata in investitii pentru startup-uri tech la nivel European,
Elisabeta Moraru – Country Director Google Romania, implicata in dezvoltarea ecosistemului digital din tara,
Roxana Tisaianu – Director general al FrieslandCampina Romania, contribuind la piata FMCG cu un management inovativ,
Irina Pencea – General Manager al eMAG Romania, fiind responsabila si pentru operatiunile din Bulgaria si Ungaria ale acestui retailer major online,
Monalisa Ungureanu – CEO al Agrii Romania, companie care activeaza in sectorul agriculturii inteligente.
Aceste femei au un impact semnificativ asupra economiei si contribuie la consolidarea imaginii Romaniei pe plan international. Totodata, initiative precum Women in Tech Romania sprijina cresterea participarii femeilor in domenii STEM si manageriale, evidentiind potentialul de leadership al femeilor din tara.
Astazi vorbim mult despre TikTok punand etichete pe utilizatori pentru ca suntem nemultumiti de voturile unor dintre ei. Imi pare rau de rezultatul votului, mi se pare grav pentru tara noastra, dar… nu cred ca e bine sa-i certam si jignim pe cei care au votat in favoarea unui domn straniu spre nebun.
A fost optiunea lor, cum noi am votat altceva… Am incredere ca ne vom uni cu totii si duminica asta vom vota pentru un parlament cu deschidere spre Europa si intelegerea tehnologiei, in pas cu vremurile si cu dezvoltarea stiintei, cu intelegere si respectare a drepturilor omului… Iar pe 8 decembrie vom scrie istorie la pozitiv, vom fi toti la vot pentru binele nostru. Eu folosesc acest prilej pentru a va arata cateva lucruri despre efectele asupra creierului provocate de TikTok.
Personal nu sunt sustinatoare a informatiei importanta care e prezentata in filmulete de cateva secunde, pentru ca e superficiala si, daca nu are context, poate arata doar o latura a adevarului sau poate sa nu-l arate deloc. Stiu ca informatia scurta poate afecta concentrarea si memoria in contextul avalansei de informatii si, pentru ca am putina expunere in online, prefer sa ma opun valului, uneori impotriva traficului, cu convingerea ca pe termen lung fac un bine. Nu sunt fana a tiktok-ului, nu-l promovez pe urban.ro cu nimic din ce e pe acea platforma, cum nu-i promovez nici protagonistii. Si fac asta din totdeauna, pentru ca am inteles cum afecteaza mental aceasta platforma.. Iata cateva exemple
Fragmentarea atentiei si memoriei • Durata scurta a clipurilor video: TikTok este cunoscut pentru continutul sau rapid, cu videoclipuri de cateva secunde pana la un minut. Acest format scurt poate reduce capacitatea de concentrare, deoarece utilizatorii se obisnuiesc cu stimuli rapizi si schimbatori. • Suprasaturarea cu informatii: Vizionarea continua a unui flux de continut diferit poate coplesi memoria de lucru, afectand abilitatea de a procesa si stoca informatii relevante pe termen lung.
Memoria pe termen scurt vs. pe termen lung • Memoria pe termen scurt: TikTok poate stimula memoria pe termen scurt, deoarece utilizatorii sunt nevoiti sa se concentreze rapid pe continut. Insa aceasta memorie este adesea superficiala si trecatoare. • Memoria pe termen lung: Deoarece continutul de pe TikTok este consumat rapid si rareori revizuit, informatiile nu sunt transferate in memoria pe termen lung. Acest lucru poate duce la dificultati in retinerea informatiilor importante.
Efectele asupra memoriei emotionale • Continut emotional puternic: Videoclipurile care provoaca emotii intense (amuzament, tristete, indignare) sunt mai usor de retinut. Acest lucru poate influenta memoria emotionala, dar poate duce si la o distorsiune a amintirilor. • Dependenta de dopamina: Consumul frecvent de continut captivant poate face ca utilizatorii sa caute stimuli similari in mod constant, reducand motivatia pentru activitati mai complexe sau care necesita efort mental.
Impactul asupra memoriei episodice • Focalizarea pe continut virtual: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate duce la o scadere a atentiei acordate experientelor reale, afectand capacitatea de a forma amintiri legate de evenimentele din viata reala. • Eroziunea perceptiei timpului: Consumul compulsiv de continut poate face ca utilizatorii sa piarda notiunea timpului, ceea ce poate afecta modul in care isi amintesc evenimentele dintr-o zi.
Efecte potential pozitive • Invatarea prin repetitie: Videoclipurile educative sau informative, daca sunt revizuite frecvent, pot consolida memoria pe termen lung. De exemplu, dansurile sau melodiile repetate devin usor memorabile. • Creativitatea si asocierea: Utilizarea TikTok-ului pentru a crea continut propriu poate imbunatati anumite tipuri de memorie, cum ar fi memoria procedurala (pentru pasii unui dans sau tehnici de editare video). TikTok-ul in sine nu „distruge” memoria, dar utilizarea excesiva sau fara un scop clar poate contribui la formarea unor obiceiuri care afecteaza procesul de invatare si retinere a informatiilor.
Filmele scurte de pe TikTok (si alte platforme similare) au mai multe efecte la nivel informational, avand un impact asupra modului in care percepem, procesam si utilizam informatiile. Aceste efecte secundare sunt legate de natura continutului si de obiceiurile de consum asociate acestuia.
Suprasolicitarea atentiei si dificultati de concentrare • Consum rapid de informatii: Clipurile scurte ofera informatii intr-un ritm accelerat, ceea ce poate antrena creierul sa aiba asteptari similare si in alte contexte. Acest lucru poate duce la dificultati in concentrarea asupra sarcinilor care necesita atentie prelungita. • Atentie fragmentata: Vizionarea continua a videoclipurilor scurte poate dezvolta un obicei de a „sari” intre subiecte, fara a procesa complet informatia. Creierul devine mai obisnuit cu schimbarile rapide de context decat cu gandirea profunda.
Supraincarcarea informationala • Flux continuu de stimuli: Vizionarea unui numar mare de videoclipuri scurte intr-o perioada scurta poate coplesi creierul, facand dificila selectarea si retinerea informatiilor importante. • Reducerea capacitatii de filtrare: Din cauza cantitatii mari de continut, utilizatorii pot avea dificultati in a distinge intre informatii utile si cele irelevante sau false.
Impact asupra memoriei • Memoria superficiala: Filmele scurte favorizeaza retentia pe termen scurt, dar rareori contribuie la memorarea pe termen lung. Informatiile sunt adesea uitate rapid dupa consum. • Lipsa contextului: Continutul condensat omite detalii importante, ceea ce poate duce la intelegerea incompleta sau gresita a informatiilor.
Distorsionarea prioritatilor informationale • Algoritmi care favorizeaza senzationalul: Algoritmii TikTok prioritizeaza continutul captivant si emotional, ceea ce poate distorsiona perceptia despre ceea ce este cu adevarat important. • Tendinta de a simplifica excesiv: Subiectele complexe sunt adesea reduse la explicatii sumare, ceea ce poate duce la intelegerea gresita a acestora.
Promovarea continutului de calitate scazuta sau eronat • Raspandirea dezinformarii: Din cauza vitezei de consum, utilizatorii pot lua de bun continutul fara sa-l verifice, ceea ce faciliteaza raspandirea informatiilor false sau incomplete. • Biasul confirmarii: Algoritmii pot expune utilizatorii doar la continut care le sustine opiniile, limitand accesul la perspective diverse si informatii obiective.
Reducerea curiozitatii intelectuale • Obisnuinta cu raspunsuri rapide: Filmele scurte reduc rabdarea pentru explorarea detaliilor sau pentru intelegerea profunda a unui subiect. • Limitarea motivatiei pentru invatare: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate reduce dorinta de a investi timp in activitati care necesita efort intelectual sustinut, cum ar fi cititul sau cercetarea.
Cresterea dependentei de consumul pasiv • Consumul pasiv vs. activ: Filmele scurte incurajeaza consumul pasiv de informatii, in detrimentul gandirii critice si al procesarii active. • Scaderea abilitatilor de analiza: Lipsa timpului pentru reflectie asupra unui subiect poate afecta capacitatea de a intelege implicatiile complexe sau de a face legaturi intre informatii.
Filmele scurte, desi distractive si captivante, pot afecta modul in care interactionam cu informatiile. Prin utilizarea constienta a platformelor digitale, putem minimiza efectele negative si maximiza beneficiile educationale sau creative.
M-am uitat in telefon cand am vorbit ultima data cu Gabi Cotabita. In ianuarie 2021. Fusese la radio la Europa FM prin telefon, il auzisem de acasa de pe canapea la cafea, i-am dat mesaj si apoi l-am sunat sa povestim nimicuri. Ieri m-au anuntat prietenii ca a plecat departe, intr-o lume paralela. Sper sa aiba un drum lin. Am sa las mai jos o marturisire a lui despre vremea in care a fost in coma si s-a aflat pe granita dintre lumi. *
Il stiu pe Gabi din anii 2000, de cand lucram pentru Europa FM si parte din munca mea de promovare era administrarea din punct de vedere al imaginii al unui show care se intampla in Mangalia, Callatis. Era o productie mre, iar Europa FM avea o seara a sa, cu artistii alesi de Zaff, cu echipa de la sales care se ocupa de administrative (cazari, mese) si cu mine care administram partea de comunicare. Gabi era producatorul muzical al show-ului pentru toate serile, inclusiv a noastra si era si prezentatorul intregii serii de concerte care se intindeau pe durata unei saptamani. De la prima editie eu am vrut ca Zaff (George Zafiu) sa fie prezentator, regizorii si realizatorii acelei seri incercau sa-mi spuna ca Gabi e mai potrivit pentru ca Zaff nu are inca experienta. Eu nu si nu, pusesem in contractul dintre statia radio si organizatori aceasta conditie. Gabi a vazut nebunia mea, a iesit cu mine si cu Zaff la o cafea, ca sa-I explice lucruri tehnice si l-a sprijinit pas cu pas cu tot ce trebuia sa stie… a stat cu el langa scena la prima editie si la toate dupa aceea. Si cred ca acolo s-a creat o prietenie frumoasa intre ei. A fost ca un frate mai mare care ne proteja pe noi doi, tineri si neinfricati care ne aruncam cu capul in foc, si a facut tot ce se poate ca show-urile sa iasa bine. * Ne-am tot revazut peste ani pentru ca lumile noastre se intersectau. Era un cinefil rafinat si un mare consumator de filme. Imi aduc aminte ca ne intalneam la Festivalul Anonimul in Delta, venea in gasca cu Catalin Catoiu Teava, Mihai Bendeac si Emanuel Parvu. Multe discutii minunate am avut in foisor, dimineata la cafea, la festivalul acela… *
Gabi avea o cultura generala impresionanta, citea mult, vedea multe filme, asculta multa muzica si ii placea sa fie echilibru in jurul lui si sa nu se certe lumea pentru nimicuri. Daca pastrez ceva din intalnirile cu el e starea de bine, de echilibru, de liniste… si discutiile foarte rafinate pe multe subiecte culturale. N-am vorbit mult in toti anii acestia, dar de fiecare data cand ne-am sunat unul pe altul, dupa un update al statusurilor din viata noastra, am vorbit intotdeauna si de vreun film pe care-l descoperise unul dintre noi. A fost un om minunat si bun, si intelept. Ii sunt recunoascatoare pentru foarte multe lucruri. Si pentru ca m-a invatat sa iubesc Mangalia si mi-a aratat cele mai faine locuri din acel oras. * In 2015 Zaff m-a rugat sa ma intorc putin la EFM (desi aveam alte proiecte) ca sa-l ajut cu ceva in ceea ce voia sa dezvolte acolo. Si la una dintre emisiunile lui a facut un interviu prin telefon cu Gabi, dupa ce a iesit din coma. Stiu ca am trimis atunci catre toata presa ce spusese Gabi… Va las aici vorbele lui.
Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față. * Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile
Mai sunt 13 zile pana la primul tur de alegeri intr-un an in care avem de facut alegeri dificile si pentru contextul in care votam (razboi, negocieri internationale teritoriale si comerciale, extremism), dar si pentru ca ne sunt scosi in fata prostii clasei.
E un an in care daca esti cel mai prost e clar ca nu esti o amentiare pentru nimeni deci te promovam intru votare, iar domn Ciolacu si domn Ciuca sunt prostii si agramatii clasei. Nu-i scoate nimeni in dezbateri serioase pentru ca nu fac fata… amandoi invata acum, la peste 50 de ani, sa vorbeasca corect romaneste, nu vorbesc infraze lungi coerente si nu se pot exprima in nicio limba straina. Niciunul dintre ei nu intelege geopolitica, sunt mici smenari de coltul strazii la nivelul deciziilor pe care le-au luat in functiile lor publice (pentru care nu au avut oricum pregatire cand au fost numiti). Pentru campania electorala strategii lor i-au plimbat prin carciumi sau i-au facut autori de carte, vai de capul ei de carte, ca tot despre mancaruri a scris (cele din copilarie). Si i-au pozitionat drept “om normal” de la coltul strazii, pentru ca nu au cu ce sa se laude la nivel academic si nici la nivelul aptitudinilor necesare pentru job-ul de presedinte. N-a vorbit niciunul de vreo strategie politica, de vreun plan, de ce isi doreste si cum implemeneaza un program pentru dezvoltarea relatiilor externe ale tarii.
Oricat de greu ne-ar fi sa acceptam (pentru ca avem motive sa-I contestam pe fiecare), singurii oameni care ar putea face fata international la orice dezbatere/ discutie si negociere sunt: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Kelemen Hunor si Ana Birchall. Am sa scriu intr-o postare separata de ce cred ca nu vor fi votati de multi oameni in tara noastra si ce “defecte” suntem promptati le gasim pentru ca astia doi de mai sus sa para lebede eligible pe lac cand ei sunt niste impostori ipocriti si mincinosi.
Acum vreau sa ma uit la candidatii cu care defileaza televiziunile din perspectiva sotiilor/ sotilor lor pentru ca oamenii cu care te insotesti si iti faci viata spun multe despre tine. Noi nu am incurajat institutia Primei Doamne, suntem mult prea misogini – ca natie – pentru asa ceva, insa sotia presedintelui -ca e sau nu parte dintr-o “institutie”/ imagine oficiala – in vizite internationale se va supune rigorilor standard. (misoginia poporului nostru va face ca doamnele Lasconi si Birchall sa nu fie votate, desi amandoua sunt destepte si cinstite, n-au furat).
Iata, conform unora dintre cei mai mai consultanti politici ai lumii cum ar trebui sa fie sotia/sotul presedintelui unei tari.
O First Lady trebuie sa fie o comunicatoroare excelenta, capabila sa transmita mesaje clar și convingator. Fie ca se adreseaza mulțimilor, presei sau întalnește persoane în contexte private, trebuie sa aiba abilitatea de a empatiza și de a inspira încredere. Trebuie sa stie sa poate dialog , fie si informal, intr-o limba straina. Un nivel ridicat de empatie este crucial, mai ales în momente dificile sau atunci cand întalnește persoane care trec prin perioade de suferința. Inteligența emoționala o ajuta sa fie sensibila la nevoile celor din jur și sa abordeze cu diplomație situații complexe. Deși rolul nu este unul oficial în termeni de putere politica, First Lady are o influența semnificativa. Abilitațile de leadership îi permit sa inițieze campanii sociale, sa promoveze valori importante și sa inspire cetațenii, implicandu-se în proiecte de impact. Este important sa aiba o buna înțelegere a culturii, istoriei și politicii naționale și internaționale pentru a reprezenta țara cu respect și profesionalism în toate interacțiunile, inclusiv în vizitele externe. Fiind un simbol național, imaginea personala și abilitațile de prezentare conteaza. Apariția în public trebuie sa inspire profesionalism și respect, iar stilul sau personal poate transmite multe despre cultura și valorile națiunii. Adesea, First Lady promoveaza cauze sociale, precum educația, sanatatea sau egalitatea de șanse. Abilitațile de advocacy sunt importante pentru a atrage atenția asupra acestor teme și pentru a convinge opinia publica și autoritațile de importanța lor. Aceste aptitudini ajuta First Lady sa influențeze pozitiv societatea și sa fie un adevarat ambasador al valorilor naționale și ale instituției prezidențiale.
Personal nu cred ca avem prea multe doamne/domni care sa poata sa faca fata unui asemenea standard la nivel international. Candidatii nostri de “frunte” nu bifeaza ei singurei aceste calitati si aptitudini, si nu par sa fie niste barbati puternici (si relaxati la minte) care sa accepte drept sotie o femeie mai puternica si mai desteapta decat ei. Deci sotii sotiile sunt dupa chipul si asemanarea lor. Sa le trecem in revista, in ordinea in care specialistii politici ii claseaza pe sotii domniilor lor in clasamentul preferatilor.
Doamna Roxana Ciolacu, patroana unui magazin alimentar in Buzau si a unei covrigarii.
Presa a mentionat ca domnul Ciolacu a divortat de sotia si mama baiatului sau, dar dansul a negat acest lucru. A spus insa ca au facut un partaj inainte de campania electorala. Asta ca sa scape de acuzatiile ca doamna a “cumparat” un apartament in centrul capitalei al carei pret depaseste cu mult veniturile sale. Marcel Ciolacu a fost recent subiectul unor speculații legate de o relație cu Sorina Docuz, fosta soție a primarului Robert Negoița. Informațiile au circulat intens în presa, iar Ciolacu a confirmat ca o cunoaște pe Sorina de mulți ani și a exprimat nemulțumirea fața de transformarea acestei speculații într-un subiect politic.
Doamna Mihaela Geoana este de profesie architect si are un Master of Business Administration la Universitatea din Quebec.
Este implicata activ în diverse proiecte sociale și educaționale din Romania, prin intermediul Fundației „Renasterea”, pe care a co-fondat-o, și care este dedicata prevenirii și combaterii cancerului la femei. Personal cred ca este singura dintre sotiile candidatilor care ar putea reprezenta Romania cu eleganta si discretie la nivelul oricarei prime doamne din alte tari. Dincolo de asta, stiu femei care au fost ajutate real de Fundatia Renasterea in lupta lor cu cancerul si stiu pe cineva care a oprit-o pe strada pe doamna Geoana, cerandu-i ajutor legat de boala sa iar dansa a pus-o in legatura cu medicii fundatiei imediat. Pentru asta are tot respectul meu (persoana la care ma refer ca a solicitat ajutorul nu e o persoana publica, e o femeie absolut obisnuita).
Domnul Lasconi, Catalin Voloseniuc se numeste de fapt, este avocat la USR, angajat dupa ce sotia domniei sale a devenit primar in Campulung.
Presa a aratat ca pana la angajarea la USR n-a avut foarte multe procese si nici n-a castigat multe dintre procesele pe care le-a avut. E o bila neagra care sta deasupra capului doamnei Lasconi – in categoria pile si nepotism, dar in comparatie cu afacerile rudelor candidatilor psd si pnl e ca la o plimbare la iarba verde.
Doamna Ilinca Munteanu, sotia lui George Simion, are 24 de ani, este din Slobozia, a terminat Dreptul (dar nu se stie la ce universitate) si s-a casatorit cu liderul AUR copiind nunta legionarului Zelea Codreanu, intr-o manifestare megalomana cu 10.000 de invitati.
Cum sotul sau ar face orice ca sa mai apara in public, in speranta ca ii mai creste notorietaatea, sotia a anuntat ca scris o carte autobiografica… E anuntata la Editura Meteor (adica si-a platit singura aparitia) si nu se stie cand va aparea pe piata, deocamdata a fost doar anuntul cat sa mai scrie lumea de ea si sotul candidat.
Cristina Ciuca, sotia generalului Nicolae Ciuca, a fost profesoara de limba romana si este pensionara.
Nu si-a dorit o viata publica si, chiar si in timpul in care sotul ei era premier, nu a participat la evenimentele sociale impuse de statut.
Cat priveste partenerii de viata ai celor despre care eu cred ca ar putea face fata mai mult decat onorabil functiei de presedinte (dar ii ignora si sondajele si mass media) avem urmatoarele profesii.
Doamna Mariana Diaconescu, sotia lui Cristian Diaconescu, este avocat.
A fost director la EximBank, o numire politica (pe linie de nepotism) intr-un guvern PSD si dupa ce banca a fost implicata in fraude de milioane de euro, a fost numita vicepresedine Asirom, acum e pensionara.
Éva Kelemen lucreaza la UDMR unde sotul sau este presedinte.
Kelemen Hunor spune ca sotia lucre la partid cu mult inainte de a fi el implicat in politica si ca acolo s-au cunoscut. Au doi copii si doamna Kelemen sta departe de aparitiile publice si viata sociala.
Sotul Anei Birchall este Martyn Birchall, un bancher de origine britanica.
Cei doi s-au cunoscut in perioada in care Ana Birchall studia in Statele Unite si formeaza o familie de mai mulți ani, avand impreuna un baiat care este acum student. (cum spuneam, desi Ana Birchall e foarte educata si are o poveste demna de o carte – desi ea nu si-a scris memoriile precum cotracandidatii care au mai putin de spus: vine dintr-un sat, parintii au facut super eforturi sa o dea la scoala, a fost super buna la scoala si a invatat cu burse in Drept si la Yale si la Harvard – nu va avea multe sanse in alegerile prezidentiale pentru ca romanii nu sunt pregatiti sa accepte femei la conducere, cu atat mai mult super destepte… noua ne place cand, misogini, radem de femei cum era Viorica Dancila) In Ro Anei Birchall i-au inscenat multe mizerii, pe care le-a dovedit in instanta ca sunt falsuri. O mizerie in care era implicat si domnul Geoana care n-a avut, din pacate, niciodata eleganta sa admita ca era o minciuna.
Ma rog, acestea sunt micile mele observatii pentru ca noi, ca popor, nu suntem foarte respectuosi cu femeile, mai ales cand au super scoala. De asta ii admir pe Moldoveni ca au avut intelepciunea sa o voteze pe Maia Sandu.
Revenind la primele doamne si sotii candidatelor la presedintie, cred ca ei sunt un reper pentru nivelul si calitatea candidatilor, dar si pentru cum am putea fi reprezentati international. Nu am scris acest articol ca sa va spun cu cine sa votati, ci doar ca sa va ofer o alta perspectiva de analiza a candidatilor care au crescut cu totii in aceasta lume corupta si sunt mai mult sau mai putin murdari, niciunii impecabili. Dar cred ca ar trebui sa ne uitam cu atentie si sa alegem dintre candidatii educati.
Va rog foarte mult sa nu faceti comentarii referitor la aspectul fizic al celor prezentati
