Category : povestile Ioanei

ioanaPRIETENIE

PRIETENIE

text de Ioana Blaj

Draga mea S,

Ma simteam ca o vioara inchisa intr-o cutie fara arcus. Eram plina de praf cand ai deschis cutia si m-ai atins cu grija ca nu cumva sa ma stric.  Te-ai uitat la mine si ai fost singura care a crezut ca am corzi functionabile. Ai luat o carpa si m-ai atins. Ti-a luat mult pana sa ma cureti pentru ca aveam particule gri pe toata suprafata. Ai avut rabdare si m-ai ingrijit. Intr-o zi ai pus arcusul pe mine si am inceput sa vorbesc. Am scartait, dar nu m-ai lasat. Am invatat sa sunam impreuna. Azi am cantat in linistea strazii. Eram doar noi doua cu muzica noastra lina. Vibram. Multumesc.

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

4911
ioanaWITH ALL MY LOVE

WITH ALL MY LOVE

Sunt multe momente in viata in care simti ca-ti lipsesc lucruri, fie ca e vorba de lucruri materiale, prieteni, iubiti sau pur si simplu emotii. Eu ma aflu intr-un punct al vietii mele in care am primit mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata.
Viata asta, sau poate Universul, s-a hotarat sa-mi faca un mare cadou anul acesta…

Poate am pierdut multi prieteni, poate am pierdut iubiti si poate lista mea de dorinte de la inceputul acestui an nu este atat de bifata ca pana acum, in schimb am primit emotii, sentimente, am primit prietenii pe viata si am invatat partial lectii la care nu credeam ca o sa ajung sa le cunosc nici macar ipoteza.

Stau in fata unui mic bradut si ma uit la mine. Ma bucur de caldura care e in sufletul meu. Nu am parte de haos. Ma simt ca dupa furtuna, ca atunci cand ti se ia casa, dar gasesti resursele necesare sa te bucuri de cerul senin de deasupra capului tau, de luna care e pe cer si de stelele pe care le vezi si speri sa-ti indeineasca dorinte. Mi-e dor de artificiile sufletului meu, dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de marea linistita care e in fata mea.

Am avut parte de o seara frumoasa, care mi-a dat liniste si m-a facut sa ma multumesc cu ce am acum oricat de putin sau mult ar fi. E. Si asta e cel mai important.

With all my love… for those who make me feel alive.

***
Ioana Blaj este actrita, masteranda in arta actorului la UNATC

3012
300466_10150311870441655_690381654_8294006_2038913802_nLIMITE

LIMITE

Exista momente in viata in care uiti cu totul “crezurile” tale si nu mai vezi nimic. Alea cred ca sunt momentele in care iti testezi limitele. In care vrei sa vezi cat poti duce si pana unde poti merge.

In ultima vreme am exagerat si mi-am testat limitele mai mult decat ar fi trebuit. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc nu ar fi trebuit sa o fac. Pentru ca fiecare limita testata inseamna cumva sa te dezechilibrezi si sa te lovesti cu buna stiinta. Practic inseamna MASOCHISM.

Ei bine, se pare ca mie imi place sa-mi mai fac asta din cand in cand si imi dau seama doar cand ma doare si nu e foarte placuta senzatia.
Dar dupa cum spunea cineva “ ce nu te omoara, te ajuta in meserie”,asta ca sa vedem partea buna din toate lucrurile.

Sfatul meu, unul poate insignifiant pentru multi: daca va simtit bine voi cu voi si daca simtiti ca in sfarsit ati invatat sa mergeti pe barna fara sa va dezechilibrati, nu incercati sa plecati in locuri in care nu va simtiti foarte siguri, doar ca sa incercati , pentru ca pot garanta 100%, din experienta proprie, ca o sa picati…rau.

Acestea fiind spuse, va urez un drum cat mai usor in descoperirea voastra.

* Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

2779
300466_10150311870441655_690381654_8294006_2038913802_nrepetitii (pentru a fi mai bun)

repetitii (pentru a fi mai bun)

Tocmai ce m-am intors de la repetitii si imi sta ceva pe suflet pe care trebuie sa il spun.

E una din putinele zile, in care plec cu un gust amar de la ceea ce-mi place sa fac si asta pentru ca am permis sa se intample asa.

Am ajuns la repetitie si mi-am gasit doua colege imbufnate ca ceilalti actori nu s-au prezentat la ora stabilita. Cand intr-un final ne-am strans cu totii, ele s-au imbracat frumos si au plecat, sub motivul ca au asteptat destul ca ceilalti sa vina. Am ramas stupefiata, ca niste studente, care sunt la inceputul drumului pot reactiona asa, in conditiile in care ne plangem cu totii ca nu avem ce sa jucam, ca nimeni nu ne baga in seama si nu ne ofera conditii de lucru.

Acum stau si ma intreb oare ele, in jumatatea aceea de ora in care au stat degeaba, nu puteau sa-si repete textul, sa-si incalzeasca corpul, sa-si incalzeasca vocea, ca in momentul in care ceilalti veneau ele déjà sa aiba un avantaj? Raspunsul vine repede, NU.

Si de ce NU? Pentru ca traim intr-o societate in care ne-am obisnuit sa dam vina pe altii si sa nu ne asumam ceea ce facem. Traim intr-o lume in care celalalt e vinovat, dar nu ma uit nici o clipa la ce as putea face eu. Ma intristeaza foarte tare faptul ca trebuie sa vad oameni de genul asta, zilnic si mai greu e ca trebuie sa si lucrez cu ei. Ma intreb de ce ne e mult mai usor sa vedem lucrurile rele si nu pe cele bune? De ce alegem sa ne consumam energia pe ceva ce nu ne intereseaza? Credem ca dam o lectie cuiva? Avem senzatia ca putem schimba pe cineva? Nu. Ne putem schimba doar pe noi si atat. Putem alege sa vedem lucrurile bune si in locul celor rele.

Acum probabil va intrebati de ce scriu postul acesta si de ce nu vad si eu partea buna din restul repetitiei de azi…Pai, trebuie sa recunosc ca s-au intamplat niste lucruri minunate la repetitie si ma bucur enorm ca nu m-am lasat afectata total de cele intamplat, dar ulterior am avut o discutie cu un domn profesor de la UNATC, care preda la anul 2 care mi-a spus ca si el se confrunta exact cu aceeasi problema: indiferenta studentilor fata de obiectivul lor.

Si atunci ma vad cumva nevoita sa transmit ceva. Nu vreau sa fiu lupul moralist, pentru ca si eu am trecut prin perioade si perioade, nu vreau sa schimb pe nimeni, nu vreau sa dau lectii nimanui, vreau doar sa transmit un mesaj: haideti sa fim mai buni  noi cu noi…pentru ca mai apoi, sa putem fii buni si cu ceilalti si in cazul actorilor…sa putem fi buni si in fata celorlalti.

*

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC.

3303
Girl_Money_PoolBANI VS ZAMBETE

BANI VS ZAMBETE

In ultima perioada vad si simt din ce in ce mai multi oameni care isi doresc sa se schimbe. Eu sunt unul dintre ei si ma fascineaza sa-i (ma) privesc.

Ori sunt eu zen si vad numai lucruri frumoase in jurul meu, ori oamenii incep sa iubeasca mai mult.

M-am surprins zilele astea inconjurata de frumos. Un frumos pe care nu-l stiam pana acum…zambete sincere si calme, culori vii, ganduri bune, decizii importante.

De cateva zile sunt cu banii pe minus si este prima data cand nu simt fiorul acela rece in inima, la gandul ca nu mai am bani. Stiu ca ei vin si se duc si mi-am dat seama ca in loc sa-mi consum energia pe “cum sa fac bani” mai bine o investesc in mine si in ce ma face sa ma simt bine.

Nu stiu din ce voi face bani. Nu am deocamdata de lucru…deci nici un venit stabil, dar nu-mi pasa. Sunt sigura ca o sa pot sa fiu la fel de fericita si fara sa cheltui si stiu ca in momentul in care trebuie sa vina, vor veni.

Ma gandeam, daca pentru o zi, fiecare om, ar incerca sa uite de BANI si daca ar incerca sa se bucure de tot ce poate face fara BANI, oare ce fel de oameni am vedea pe strada?

*
Ioana Blaj este actrita , masterand in Arta Actorului la UNATC

5321
ioanaun nou capitol

un nou capitol

Exista unele momente in viata cand te opresti pentru cateva secunde si te uiti inapoi la ce ai facut.

In clipa asta ma aflu in postura de a-mi intoarce capul peste umar si a privi la una din cele mai grele si in acelasi timp cele mai frumoase perioade din viata mea.

As vrea sa poata exista cuvinte sa pot multumi pentru ceea ce mi-a fost oferit. Stiu ca sunt o persoana norocoasa si mai stiu ca orice dorinta am avut mi s-a indeplinit. Probabil asta e motivul pentru care mi-a fost dat sa cunosc niste oameni minunati, care au stiut sa apeste butonul “share” si care au crezut in mine de la inceput si pana la final. Nu pot decat sa le multumesc pentru tot ce m-au invatat, pentru ca alaturi de ei am aflat ce inseamna radio, echipa si munca adevarata. Ii iubesc pe toti cu tot sufletul si stiu ca voi fi acolo undeva bine ascunsa in ei, chiar daca a venit momentul pentru un nou inceput.

Experienta pe care o traiesc acum e exact ca atunci cand muncesti la un film si ajungi sa te atasezi de toata echipa, sa muncesti cot la cot cu ei, sa realizezi ca impreuna ati dat nastere la ceva extraordinar, dar ca la un moment dat se incheie. Evident te trezesti din nou singur si pregatit sa o iei de la capat.

Practic, cam asta e stilul de viata pe care mi-l doresc: sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca la un moment dat sa pot sa ma asez intr-un fotoliu si sa pot fi mandra de ceea ce am de povestit.

A venit momentul sa inchei un capitol frumos din viata mea si sa incep sa scriu pe o pagina alba.

Ioana Blaj, iunie 2011

3495
ioanaDIMINEATA CU VORBE PUTINE

DIMINEATA CU VORBE PUTINE

Azi e o sambata cum visam de mult timp…Trezit tarziu, dragoste nevorbita… Soare si senzatia de usor.

M-am trezit langa el, la fel cum o fac in fiecare zi, dar azi era mai frumos. Pielea ii era calduta, iar caldura lui era ca un magnet pentru buzele mele. Fiecare milimetru de buza se incalzea treptat. Ochii ii erau mici si genele lui clipeau gales. As fi vrut sa-i spun ca e deosebit, dar, speram ca simte. Nu aveam chef sa vorbesc, pentru ca aveam senzatia ca stric vraja. Si totusi:
-Vrei ochiuri?
-Da.
-Cate?
-Doua.
-Nu avem paine.
-Ma duc eu sa cumpar. Mai vrei si altceva?
-Nu.
S-a intors, am mancat linistiti, iar ochii ni se mai intalneau din cand in cand. Era o liniste frumoasa, care spunea multe. Ne-am tolanit din nou in pat si fiecare si-a facut de lucru, dar caldura pielii lui era magnetizanta. Inima imi bate tare, dar mi-e teama sa-i spun ceva. Am exact senzatia aia de acum 5 ani…dar cum sa-i spun? Mai bine nu o fac. Ma uit in ochii lui si vad lumina aia…care te face sa sclipesti. E un punct minuscule, dar foarte luminos. E fericirea. Mai e nevoie de cuvinte?
In momentul asta se indreapta spre mine, dar nu o sa-i spun in fata. Mai bine scriu aici…

TE IUBESC.
Liniste, timp si iubire – o zi de sambata asa cum mi-o doream…Pentru unii insipida, pentru mine de vis.

5014
ioanafriends will be friends

friends will be friends

Mi-ar placea sa scriu despre prietenii mei cei mai dragi, pentru ca de foarte mult timp nu i-am simtit atat de aproape de mine cum au fost seara trecuta.
Cred insa ca nu as termina nici in 3 zile daca as incepe sa astern toate gandurile care m-au vizitat in momentul in care i-am vazut pe toti. O sa ma rezum la a spune ca oamenii astia, pentru mine, sunt o parte din corpul meu, fara de care cred ca nu as putea fi.

Si spun asta pentru ca in ultimele luni, starea mea generala, a fost o combinatie de alb cu negru. Imi lipsea ceva. Simteam ca nu ma pot aduna, simteam cumva ca in corpul meu a adormit ceva, nu puteam sa stiu cu exactitate ce. Am incercat foarte mult timp sa identific ce-mi lipseste, de ce am dormit atat de mult timp, insa nici o parte din mine nu ma ajuta nici cu cel mai mic indiciu. Revelatia a venit in momentul in care, seara trecuta, din intamplare, am reusit sa ne strangem toti.

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa simtiti cum va ciocane cineva in piept si apoi in tot corpul si sa simtiti cum va copleseste o dragoste cu care ai putea trai toata viata, fara nimic altceva. Nu stiu daca exista cuvinte care sa poata descrie sentimentul asta, dar daca exista cu siguranta eu nu le-am descoperit, insa am descoperit faptul ca prietenii mei ma intregesc. Ii iubesc cu toata fiinta mea si daca exista vreun lucru in lumea asta, de care sa fiu mandra 100% ei sunt.

Sunt mandra ca sunt ai mei si ca sunt a lor.

3496
ioana4siguranta

siguranta

Sunt acasa. In bucataria in care m-am facut mare.

In fata mea, mama pregateste ultimele detalii pentru ziua de maine. Tata e langa mine si se uita curios la ce scriu. Imaginea asta ma intoarce inevitabil in timp si imi amintesc de zilele in care nu existam decat eu si ei. Nicio problema. Niciun job. Niciun gand negru. Doar eu, parintii mei si locul care m-a adapostit timp de 14 ani; in fiecare zi.

Cand Cristina a postat pe blog acum cateva zile intrebarea “ce inseamna siguranta pentru tine” raspunsul meu a venit automat: o casa mica la poalele muntilor Piatra Craiului, o familie modesta si amintirile mele. Atata timp cat pot sa am parte de aceste trei lucruri, ma simt in siguranta.

Foarte mult timp, dupa ce am plecat de acasa am simtit ca imi lipseste ceva. N-am vrut sa accept faptul ca mi-e dor de ei, pentru ca sunt foarte orgolioasa. Imi placea sa cred ca pot sa ma descurc singura, ca sunt destul de mare si ca nu am nevoie decat de mine si atat.
Am inceput sa caut protectie in oameni de foarte multe ori alesi gresit, in iubiti pe care ulterior i-am facut responsabili de nefericirea mea, in joburi care nu imi puneau calitatile in valoare, in locuri urate in care nu ma simteam deloc bine.

Nu-mi dadeam seama ca nu alegerile mele erau problema, ci faptul ca eu cautam in absolut tot ce faceam un inlocuitor pentru familia mea.

Dupa mult timp am acceptat faptul ca nicaieri in lumea asta nu o sa gasesc acea liniste si siguranta ca acasa. Din momentul ala alegerile mele au inceput sa capete culoare si sa formeze un curcubeu frumos, care imi apare in fiecare dimineata la geam.

In clipa asta ma simt mai in siguranta ca niciodata. Sunt inconjurata de ai mei sunt in casa mea, inconjurata de amintiri si locuri de neuitat. Garzile mele de corp sunt Bucegii si Piatra Craiului si… o gradinita plina de zambile si narcise.

2831
ioana4lectia

lectia

Intotdeauna inaintea Pastelui mi se intampla lucruri minunate, lucruri care imi schimba cumva cursul vietii.
Inca nu am inteles care e legatura mea cu perioada asta. Stiu insa, ca exista ceva si acum nu fac decat sa analizez cam tot ce mi se intampla.

Saptamana asta a fost una foarte speciala pentru mine pentru ca am cunoscut niste oamenii cu totul deosebiti, niste oameni luminati care in mod sigur au un mesaj de transmis tuturor oamenilor care sunt dispusi sa-i auda.

Miercuri am cunoscut-o pe Miki.
O doamna extraordinara care m-a facut sa inteleg ca darul cel mai scump al unui om e iubirea si ca ea trebuie impartita catre toti oamenii in mod egal. Ea mi-a amintit ca in fiecare om din noi exista un inger, iar noi trebuie sa-l lasam sa-si desfaca aripile ca sa ne poata proteja.

Joi a fost o zi exceptionala.
As putea spune ca am avut una din cele mai frumoase emisiuni “Bine dimineata” de la Radio 21 pentru ca inca de la inceputul zilei am incercat sa transmit acea iubire, de care imi vorbea Miki, tuturor oamenilor care ma ascultau (cunoscuti si necunoscuti). Rezultatul s-a simtit imediat. Oamenii reactioneaza la iubire prin iubire. Este extraordinar sa faci exercitiul asta.

Tot joi am intrat in direct la rubrica “Romanii au valoare” cu Toma Coconea, cel mai tare parapantist din tara (participant la cea mai spectaculoasa competitie de sport extrem din lume: Reb Bul X Alps – traversarea Alpilor intr-o saptamina doar cu parapanta si in alergare). Toma, ca sa intre cu noi in direct, s-a urcat pe varful unui munte, pentru ca nu avea semnal.
In momentul in care ne-a urat “buna dimineata” am simtit un val de energie buna. Rareori poti sa simti un om cu tot ce are el de dat prin doua cuvinte.

Toma e un om care colinda munti non stop, care zboara si care se bucura de Pamant si Aer asa cum foarte putini dintre noi o fac. E un om LIBER. Cind l-am intrebat ce mesaj are de transmis romanilor ne-a raspuns ca “Fericirea ti-o poti gasi din lucruri simple. Avem o tara frumoasa. Sugerez multor persoane sa iasa din tiparul asta, din viata cotidiana, si sa se deplaseze in locuri apropiate, dar mirifice”.

Ca ziua sa fie completa, dupa acest scurt interviu, am primit un mesaj de la Cristina Bazavan care mi-a spus ca i-am facut ziua frumoasa pentru ca, in sfarsit, a avut ocazia sa-i auda vocea lui Toma.

Eu am invatat ceva saptamana asta: sa ma las libera si sa ofer si altor oameni, ceea ce in mod normal, ii ofer doar mamei mele. Cred ca asta e una din lectiile mele preferate!

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata, ca sa o iau de la capat.

Cristina edit: sunt unul dintre cei mai mari fani ai lui Toma Coconea; in ziua aia in care emisiunea lor chiar mi-a dat o stare de as fi putut zbura pina la birou, Ioana a facut mai mult decit povesteste: mi-a dat numarul de telefon al lui Toma ca sa pot sa-l felicit pentru determinarea, ambitia si moralul lui, precum si pentru incredibilului efort pe care-l face in traversarea Alpilor.

i-am dat un sms. mi-a raspuns, la 3 zile distanta, in aceasta dimineata, pentru ca se antreneaza in munti pentru noua competitie XAlps care incepe in 2 luni: „Iti multumesc.”

3730
ioana4dor

dor


Ma uit pe geam. Vremea de afara imi contureaza niste imagini fumoase.

O masina mica, doi oameni in ea care isi tin maine strans unite pe schimbatorul de viteze. Parca odata cu schimbare unei viteze se misca ceva prin stomacul amandurora. Asculta Massive Attack si viseaza impreuna la acelasi lucru. Amandoi miros a primavara. In fata lor nu e decat o strada uscata, proaspat marcata, in dreapta si stanga un camp cu rapita inflorita. Mintea le e acoperita de aceeasi imagine, iar sufletele lor tresar la fiecare respiratie. Nu isi vorbesc. Se simt.

O plaja goala, doi oameni care stau pe nisip si ofteaza. In fata lor e marea, deasupra lor e cerul senin, in stanga nisip si stanci, in dreapta Vama Veche, iar undeva in spate o masina mica. Sunt plini de emotie, relaxasati si, in acelasi timp, isi simt gatul blocat. Nu se tin de mana. Fiecare e cu gandurile lui si cu imaginea lui, insa peste foarte putin timp se intalnesc. Se imbratiseaza si simt caldura cu aer de mare. Sunt doar ei doi… Aa, si marea.

Un drum national, o singura masina cu geamuri deschise in care sunt doi oameni. Aproape de Eforie Nord. Au in stanga un apus rupt dintr-un vis, in dreapta vad marea, in fata si spate… drumul lor. Se tin de mana, nu se privesc.. Unul priveste spre mare, altul spre apus. Privirile li se incruciseaza cand fura unul din imaginea celuilalt. Miros pentru ultima data pe ziua asta marea. E un miros mai puternic ca niciodata. Inspira puternic si inchid geamurile.

Visez intr-un apartament dintr-un Bucuresti vechi si care nu miroase a mare.
Stiu ca mai e putin , dar pana atunci mi-e imposibil sa nu strig cat pot de tare: MI-E RAU DOR DE MARE!

2818
ioanacearta

cearta

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa va certati si sa simtiti o placere nebuna in momentul acela.
Scriu acum, dupa o cearta imensa si ar trebui, in mod normal, sa fiu suparata si incordata, dar surprinzator, ma simt foarte foarte usurata si relaxata.
Nu e prima data cand mi se intampla asa.

In ultima vreme ma cert foarte rar, dar cand o fac, e foarte placut. Dupa fiecare cuvant rostit, curg alte o suta si cu fiecare cuvant care iti iese din gura se creaza tonuri noi si astfel se naste o melodie.

Odata cu melodia vine si dansul. Mainile capata forme, corpul se inmoaie, picioarele se misca haotic si simti cum incepe sa vibreze tot corpul.
Muschii fetei se incordeaza si se relaxeaza pe ritmuri create de tine. Ce satisfactie mai mare exista decat atunci cand simti ca iti masezi tot corpul prin tonalitatea vocii?
Iar la final urmeaza linistea aia ciudata care da culoare melodiei.

Probabil multi isi pun intrebarea “ fata asta e nebuna?” sau poate foarte multi empatizeaza cu ceea ce simt eu in momentul asta.
De fapt. e foarte interesant sa reusesti sa-ti studiezi reactiile corpului in momente critice. S-ar putea sa ai surprize placute.

Stiu ca e un act egoist sa ma bucur de un asemenea moment care poate, pentru omul din fata mea conteaza foarte mult, dar cateodata e bine sa gasesti si altfel de placeri…

La final de luna martie ati reusit sa vedeti si o partea diabolica din mine, pe care nu vreau sa o recunosc, dar care exista.

Am ales sa impartasesc acest moment pentru ca imi doresc sa ma las libera si sa nu ma mai ascund dupa acel paravan, care imi obtureaza imaginea primaverii.

4577
ioanasurpriza

surpriza

Mi-am dorit intotdeauna ca de ziua mea sa mi se faca surprize, dar am sfirsit de fiecare data sa nu imi placa cum se termina ziua. De fapt, nu imi doream surprize, ci pe cineva care sa-mi ghiceasca gandurile si sa faca exact ce as fi vrut eu. Era destul de complicat sa explic, poate pentru ca nu stiam clar ce vreau.

Anul asta, dupa 24 de ani de zile de nastere, am inteles exact ce inseamna o surpriza pentru ca nu am mai vrut sa-mi imaginez nimic si m-am lasat deschisa. Nu am mai avut asteptari.

E absolut superb sentimentul! E ca si cum ai avea cate o inima in fiecare centimetru de piele, care incepe sa se zbata tare, tare. Si imaginati-va cum e sa-ti bata multe inimi in acelasi timp…

Anul acesta de ziua mea, cind am trait pentru prima data o asemenea emotie, mi-am spus ca e mult prea frumos sentimentul acesta ca sa nu fie trait de toti oamenii cel putin o data in viata.

Asa ca am inceput sa fac surprize.

Nu prea stiam cum se fac, pentru ca nu stiam cum e sa taci pana la capat, dar am zis macar sa incerc.
Momentul a venit manusa. Prietena mea Vichi era plecata la Paris pentru un proiect de teatru si urma premiera. Si m-am intrebat cum ar fi sa apar la finalul piesei in fata ei?
Am luat bilet spre Paris, am rezervat o camera la un hotel foarte aproape de locul premierei si m-am dus la spectacol.

In timpul piesei am avut senzatia ca m-a vazut. Gresit, nu ma vazuse.
Cand a iesit prima data la aplauze mi-am zis “acum sigur m-a vazut”. Gresit, se uita in directia mea, dar nu la mine.
Abia ultima data cand a iesit la aplauze a dat cu ochii de mine. Socul ei a fost spectaculos si am stiut ca in mometul ala simte niste batai foarte ciudate in corp.

A doua surpriza i-am facut-o lui Paul de ziua lui. Stiam ca isi doreste foarte mult un kite. Stiam in acelasi timp ca e destul de scump si nu o sa poata sa-si cumpere tot echipamentul o data, asa ca am inceput sa caut solutii ca sa-i indeplinesc dorinta. As vrea sa povestesc in detaliu cum am procedat ca sa-i fac surpriza, dar stiu ca daca as face-o as demonstra ca inca nu stiu sa tac. O sa spun doar atat…a avut una din cele mai sincere si frumoase reactii pe care eu le-am vazut la un om.

In momentul in care si-a vazut “jucaria” eu am avut ocazia sa vad un alt Paul, un Paul copil, un Paul care avea milioane de inimi care bateau cu disperare in tot corpul lui.

Paul a implinit saptamana asta 26 ani! La multi ani!

4404
ioanacutremur

cutremur

Ieri dimineata am simtit fiori prin tot corpul. Vestea cutremurului din Japonia mi-a taiat respiratia, m-a facut sa-mi pun foarte multe intrebari si mi-am adus aminte de primul cutremur pe care l-am simtit.

Aveam 17 ani si eram in Brasov. Locuiam cu chirie intr-un bloc de opt etaje, destul de vechi. Mama, care locuia impreuna cu tata in orasul in care m-am nascut – Zarnesti, venise la mine in vizita si a ramas peste noapte. In jurul orei 23, la cateva minute dupa ce ne-am dus la culcare, am auzit un sunet foarte ciudat pe care nu-l mai auzisem pana atunci.
Am simtit cum incepe patul sa se miste. Nu realizam ce se intampla , dar mama, m-a luat de mana si m-a pus sub tocul usii. Mi-a spus cu o voce foarte calma: ” Ionunta mama, e cutremur.” Am inceput sa plang si in tot corpul meu era un haos pe care nu-l puteam controla.

Imi aduc aminte fata mamei…ochii erau foarte mari, fata palida, iar mainile ii tremurau. Nu era din cauza cutremurului care tocmai trecuse, ci din cauza faptului ca sora mea, care locuia in Bucuresti, nu raspundea la telefon. Am trait unul din cele mai crunte momente de panica: doua ore nu am reusit sa dam de ea.

Astazi am simtit din nou acel haos in corp. Nu am putut sa nu ma uit la imaginile socante care au aparut in mai putin de o ora de la cutremurului din Japonia si sa nu ma gandesc la ce e in sufletele acelor oameni. La cati dintre ei isi cauta disperati copii sau se zbat pentru o gura de aer ca sa supravietuiasca.

In momente ca astea realizez ca cel mai important e sa te bucuri de viata pe care o ai, sa iesi sa te plimbi, sa iei o gura de aer proaspat sa lasi de-o parte toate lucrurile materiale pentru care te zbati o viata intreaga pentru ca intr-o clipa poti ramane fara ele.

M-au zguduit evenimentele acestea si, o data cu ele, am inceput sa-mi pun in ordinea prioritatilor ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine.

Pamantul s-a suparat pe noi. Il doare si NOI l-am ranit.

Hai sa ne unim fortele si sa ne RUGAM cu tot sufletul pentru binele Planetei!

4849

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!