Category : diverse

Sylvie Guillem la Bucuresti!!!!

asta e vestea care mi-a facut ziua minunata. de fapt, cred ca m-a bucurat pentru vreo luna.

Sylvie Guillem vine la bucuresti la intilnirile JTI.

e una dintre cele mai minunate dansatoare ever, iat-o aici intr-un solo demential

JTI Romania va invita pe 22 octombrie 2010 la „Intalnirile JTI”. De aceasta data, pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale” Bucuresti, „Intalnirile JTI” va prezinta spectacolul „PUSH”, avandu-i ca protagonisti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan si pe celebrul coregraf si dansator Russell Maliphant.
„PUSH” este alcatuit din patru momente coregrafice, purtand semnatura coregrafului Russell Maliphant: „Solo”, interpretat de Guillem, pe muzica de chitara a lui Carlos Montoya, confera balerinei postura mandra a unui mare artist de flamenco; „Shift”, purtand semnatura solo a lui Maliphant; „Two”, un solo orbitor, care pare ca o prinde pe Guillem intr-o cutie de lumina; si „Push”, un duet care combina abilitatile acestui extraordinar cuplu.

si un fragment din ce va dansa la bucuresti

trebuie neaparat sa o vedeti, trupul ei sfideaza legile mobilitatii si ale gravitatiei, iar eleganta ei ar trebui sa fie pusa in locul definitiei cuvintului “elegant” din dictionar. pur & sofisticat.

1233

de ce am vrut sa scriu despre Dragos Bucurenci:)

N-am avut timp sa scriu un making of legat de articolul din luna iunie despre Dragos Bucurenci, Efectele Dansez pentru tine. Astazi am postat on line integral povestea din revista si ma folosesc de prilejul acesta ca sa scriu ce n-am scris/spus in text:

– am vrut sa scriu genul asta de poveste despre Dragos Bucurenci pentru ca, desi nu promite din titlu, e un portret pe bune al lui. cu garda jos. citindu-l, intelegeti de ce face ceea ce face, cit efort e in spatele reusitei lui si, mai ales, cita disciplina.

*

N-o sa mai recunosc asta alta data, dar am vrut sa scriu despre aceasta latura a personalitatii lui Dragos Bucurenci – teama de a nu fi perfect – pentru ca o cunosc bine. Si eu ma lupt cu ea.

Stiu foarte bine prin ce a trecut Dragos ca sa se expuna intr-o forma care dupa standardele sale putea parea ridicola. Si mai stiu cit a luptat cu el ca sa-si depaseasca limitele.

Dupa prima editie de Dansez pt tine, mi-am adus aminte de o conversatie in care-mi spunea cum vrea sa-si depaseasca fobiile si fricile. Cum se lupta cu limitele lui. Ascultindu-l, mi-am amintit de o secventa din copilaria mea:

Aveam 6 ani si ma dusesem cu mama la piata. Am tinut neaparat sa car si eu o plasa. Era grea si simteam ca o sa-mi rupa mina. Tata m-a rugat sa-i dau lui plasa, si-atunci i-am spus: “Nu, lasa-ma sa vad cum e. Mina n-are cum sa cada, vreau sa vad pina unde pot s-o car”.

De atunci, de fiecare data cind a existat o bariera, am vrut sa vad daca pot s-o duc mai departe. Stiu ca asa face si Dragos. De asta am vrut sa scriu despre el, din aceasta perspectiva.

Ii mai multumesc o data, pentru ca mi-a povestit despre lupta cu sine.

fragmentul meu preferat:

Cred că limitările pe care ţi le impui te împiedică să-ţi trăieşti viaţa. Ele vin dintr-o perioadă din copilărie când au fost utile. Cu timpul nu mai sunt aşa…”, îşi susţine Dragoş teoria pentru care face lucruri care par uneori nebuneşti.
Ca atunci când s-a suit pe o platformă eoliană de 100 de metri, deşi ştia că are o teamă îngrozitoare de înălţime.
A urcat un nivel, l-a apucat tremuratul, angoasa s-a instalat, dar nu vroia să dea înapoi. Erau la baza eolienei câţiva oameni pe care, după reperele lui, nu i-ar mai fi putut privi în ochi dacă ar fi abandonat. Când strângea din dinţi şi tremura mai tare a auzit vocea inginerului care-l însoţea: „Staţi liniştit, nu vă grăbeşte nimeni”. Şi-a dat seama că pentru o vreme nu trebuie să decidă dacă să o ia în sus sau în jos. Poate să stea acolo. Mai târziu, la 100 de metri deasupra pământului, cu senzaţia de „înălţime de-aproape”, înălţime neprotejată, a trăit o imensă bucurie. A recunoscut acolo voluptatea victoriei cu sine. A coborât şi, la prima provocare, a luat-o de la capăt. Cu Dansez pentru tine.

1388

la Magnum Blind Dinner cu mine:)

Concurs discriminatoriu DOAR PENTRU FETE

Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses.
te voi insoti la blind dinner – intre fete:) – unde te va mai astepta o surpriza.

conditii de participare
sa fii din bucuresti & sa o ora libera miine (vineri) seara incepind cu ora 19.00
sa -ti placa inghetata
sa intri in jocul concursului pina astazi la ora 20.00

ce se intimpla la degustarea pe intuneric din cadrul experimentului Magnumize your senses?

[gallery]

P.S. exista o cistigatoare in avans Sabina Cornovac. e un cadou din partea Redactiei Tabu pentru ajutorul la campania “Da un like la FB TABU ca sa mincam si noi inghetata”.

am pus un pariu cu colegii mei, daca aduna 200 de like -uri intr-un anume timp, le faccinste cu inghetata. au adunat mai multe cu ajutorul tuturor prietenilor lor si le-am cumparat Magnum. Sabina a fost una dintre promotoarele “agresive” ale lobby-ului colegilor mei si acum va primi Magnumul ei

cum sa-ti impresionezi prietenul cu inghetata:)

cind Magnum a lansat campania Magnumize your senses am avut o maaaare dorinta.
sa vorbesc cu Henrik Sebok, chef-ul care a creat minunatele deserturi care sunt degustate pe intuneric.

vroiam sa aflu (si) cum pot sa-mi impresionez iubitul cu o inghetata:)

cum stiu ca e o mare arta sa pui ingrediente surprinzatoare unul linga altul ca sa provoci simturile dincolo de limite, sunt fascinata de munca chef-ilor de renume. Henrik e Chef al Howard Johnson Grand Plaza, e canadian si e unul dintre mai mai faimosi chef-i din tara lui natala. La Avalon, restaurantul vedeta de la Howard Johnson a creat o multime de “nebunii” culinare.

i-am trimis intrebarile pe mail si m-a impresionat f tare ca mi-a raspuns la 12 si ceva noaptea, ca sa-si respecte promisiunea de a-mi da materialul in deadline. mi-am adus aminte de povestile altor chef-i faimosi despre cit de multa munca e intr-o bucatarie faimoasa si…cit de multa presiune: trebuie sa -ti iasa extraordinar totul in fiecare zi.

asa ca azi noapte, m-am gindit ca i-am putea face o bucurie lui Henrik, aflati un pic mai jos cum

Thanks Henrik.
*
The work you did with Magnum ice cream is quite magic. What combination was the most provocative for you? (In order to find the most surprising and tasteful ingredient)
All three combinations was a challenge. Exactly what I love! ☺ After tasting all the three variety of Magnum ice cream I went ahead, trusting my experience and imagination and I design all desserts in my head. Then I implemented and “re-tested”.
The result was exactly what I had expected. I’m very happy that it was a real success.

If the desert wouldn’t be served in a blind dinner, would you have made a different combination with this ice cream? (I think you use your tricks with fruits & plants with different textures to force us to use our senses at maximum ☺ )
I would not change anything except the construction of the food on the plate! Also I would add structural elements to the dish in order to make it stand out to please the eyes also.

Did you taste your magnum desert in a dark room? What was it like?
No, I haven’t tried it in the dark, since I was the only person whom knew how it is! After all I “dreamed” those desserts! ☺

When you‘re thinking of Magnum Ice cream, what are the taste that comes first in your mind?
As for the texture: smooth full body well balanced with crunchy chocolate coating.
As for the taste: Just a right amount of fine quality Bourbon vanilla, roasted almond.

When you’re thinking of a desert with ice cream and trying to innovate, what are your ideas?
I like to create something to remember. Combine flavors and textures to please the “soul” and excite the brain.

What are the things that you follow?
I follow my instincts and the harmony of the ingredients.

Do you make a list with Do’s & Don’ts?
I don’t use rules. Everything is based on trial and error! Some combinations are good and some are great. Matter of finding the correct combination and then you have to fine-tune it!

Please propose me a full menu for a dinner that can be finished with Magnum ice cream as desert.
Magnum Ice cream can be a sensational finale of any menu! But since you ask here is one:
French Polynesian Onion Soup
Thin slice Garlic roasted crouton and Four Cheese Mix
Salmon & Cheese Lolly Pops
Chèvre & Fresh herbs, Feta& Hot Chili, Cream Cheese & Horseradish
Duo of Duck Confit & Seared Magret
Served on Duo Rosti Potatoes, Poached Pear, Black Currant Compote,
Stewed Red Cabbage en Gel and Baby Asparagus
Warm Chocolate Fondant
Creamy Toffee Feeling, Thai Vanilla Ice Cream & Cracked Raspberry

I’ve tasted (…) and I have no idea what fruits were there. Can you tell me what was the combination?
Robust white chocolate coated Vanilla ice cream complimented with an Iranian Pistachio sponge. Served over a spicy & sweet Champagne infused Mango Chutney. Smooth textured Aerated Milk Chocolate, Fresh & Lyophilized Raspberry. A touch of spearmint.

Can you tell me a special secret to combine the ice cream with some magic ingredients to impress my boyfriend?
It’s all depending on the type of ice cream you use as a base of your dessert. Fresh berries are always a great choice. Crunchy texture can be obtained by using Oreo cookies (no cream). Don’t forget about a sauce! Can be chocolate, caramel, Bailey’s, etc…

Stiti care e cea mai mare bucurie a unui Chef?
sa stie ca mincarea lui, creatia lui, a fost apreciata si savurata de cel care a gustat-o.


Haideti sa-i facem o bucurie lui Henrik. Daca ati participat (sau participati la degustarile Magnumise your senses care mai sunt pina duminica) si v-a placut ce ati testat, scrieti-i un mesaj lui Henrik pe pagina de
FB Magnum.

Aveti incredere in mine, o sa-i facem o mega mega bucurie.

1627

magnumize your senses – my day

azi va fi ziua Magnum la mine pe blog.

in curind lansez concursul pentru exclusive blind dinner cu inghetata Magnum, putin mai incolo va fac cadou citeva dintre secretele chef-ului care a creat cele 3 deserturi cu inghetata care se degusta la Magnumize your senses, iar acum va arat celelalte doua povesti care insotesc deserturile (am postat deja povestea desertului pe care l-am degustat eu)

la Grand Cafe Van Gogh de astazi pina duminica se poate experimenta una dintre cele mai tari senzatii ale acestei veri Magnumize your senses – inghetata magnum in accesorii haute couture create de Henrik Sebok.

acestea sunt ultimele zile de degustare, detalii pe pagina de Facebook Magnum, unde este un alt mega concurs.

atentie! degustarea e gratuita, accesul se face pe baza unor invitatii pe care le primiti de la promoterii Magnum in zona Lipscani.

*
iata ultimele doua povesti despre deserturile Magnumize your senses

Copacul

Cel mai frumos copac din lume, cu trunchiul alb si frunze de ciocolata. asezat pe un cimp in care vintul miroase dulce. cel mai placut e sa te asezi ep spate sub copac si sa te uiti la soare printre frunze. numai asa razele sale te improspateaza racoros.

Stinca

De la departare pare o stinca.
Atunci cind te aproprii, vezi ca poti sa musti din ea, ca e gustoasa, bine prajita si emana o aroma plina de mister. efectul e unul dulce si racoros.

647

despre ce vorbesc la connect|fb

mai am un pic de scris la prezentarea mea pentru prima conferinta despre retelele sociale: connect|FB.
vorbesc miine dimineata de la 10:)

uite in avanpremiera citeva idei

de ce protocolul facebook-ul e ca un ritual al dragostei/sex-ului?

– captarea atentiei
– sortarea “candidatilor”
– voyeurii vs exhibitionistii

de ce ramin oamenii pe pagina (mea) de FB?

*
so, we’ll have some fun. with photo included.
*
ne vedem miine dimineata, sper sa va treziti.
conferinta se va putea vedea live aici.

1647

Mega surpriza – follow up

saptamina trecuta Pufuletele Gusto mi-a facut o mega surpriza cu ocazia lansarii noilor pufuleti cu, desigur, mega surprize.

am scris despre ea si, pentru ca m-a impresionat f tare gestul complicilor (Ioana Ulmeanu si fetele de la The Practice), m-am inscris in Liga Optimistilor pe Facebook si m-am oferit sa fac si eu o surpriza, drept complice al pufuletelui Gusto.

am ales dintre povestile propuse de voi dar, pt ca vreau sa fie surpriza pe bune, nu va spun aici ce am ales.
semnatarul povestii va primi astazi un mail de la mine ca sa putem lua legatura sa trecem la pasul 2: sa vedem cum surprindem omul care are nevoie de o mica bucurie.

Pufuletele Gusto o sa mearga cu mine la facut de surpriza si o sa va arat foto curind.

673

Mikhail Baryshnikov / Three Solos & A Duet

il iubesc pe Baryshnikov.

iubirea asta e dinainte de aparitia lui in Sex & The City, e de la White Nights, e de la seria de 11 piruiete consecutive. e de la energia si magnetismul lui (nu ma pot uita la niciun alt dansator cind danseaza in grup) si, mai e, de la miinile lui foarte frumoase si foarte expresive.

mi-am dorit tare sa-l vad in spectacolul Three Solos & A Duet cu care a fost in turneu in franta, anglia si italia dar nu m-am potrivit niciodata cu programul peste spectacole.

Noemi a fost saptamina trecuta la Tel Aviv unde, printr-o coincidenta frumoasa, Baryshnikov avea spectacolul asta.

mi-a adus programul spectacolului.

stiu ca poate parea o copilarie, dar alea 8 pagini de program ( dintre care 8 in ivrit!!) mi se par o maaaare comoara. (le-am citit din scoarta in scoarta, nu ca as intelege ceva din ivrit)

ii multumesc tare lui Noemi ca s-a gindit la mine sa-mi faca asa o bucurie.

*
uitati-va un fragment dintr-unul dintre dansurile din show-ul Three Solos & A Duet (care reia teme din patru mari succese ale lui Baryshnikov) si ginditi-va apoi ca amindoi dansatorii (Barishnikov si Ana Laguna) au virsta bunicilor vostri.

703

cochetarie si demnitate

“cit e ceasul? 12 fara un sfert, vezi la 12 fara un sfert am zis ca vin si am venit. si tu esti deja gata”, i-a spus un domn la 70 si ceva de ani sotiei sale care il astepta pe un scaun intr-un salon de coafor.
doamna, proaspat vopsita, coafata si cu manichiura facuta, s-a ridicat cu greu de pe scaun, sprijinindu-si cei 70 de ani intr-un baston de lemn, maro.
“iti multumesc ca ai venit”, a spus calma cu aceeasi privire calda cu care se uitase pe fereastra in ultimele 10 min, de cind doamnele din coafor o pregatisera de plecare.

*

“Vine aici de 20 de ani, la fiecare 2 saptamini, iar domnul Cornel o ia punctual de fiecare data”, mi-a explicat mai tirziu responsabila salonului, doamna Ani.

Habar nu am cum o cheama pe doamna cu parul alb care la mai mult de 70 de ani isi pastreaza cochetaria feminina cu o demnitate pe care i-am invidiat-o in dimineata asta. sunt sigura ca nu o dau banii afara din casa si cu toate acestea, vine la coafor la fiecare 2 saptamini pt ca se respecta pe sine.

era asa de frumoasa cu toti anii pe care-i purta si cu mindria bunului simt cu care vorbea cu toata lumea, incit m-a impresionat teribil. cum m-a impresionat si mindria domnului Cornel, ca si-a luat sotia cu maxima punctualitate. au plecat tinindu-se de mina, iar in miinile celelalte sprijinindu-se in bastoane.

o sa ma intilnesc cu doamna aceasta, peste doua saptamini:)

*

incepe sa-mi placa in cartierul meu cel nou.
cum nu imi functioneaza inca toate lucrurile prin baie (renovari, curatari etc) am cautat un coafor prin vecini sa ma spal pe cap.

asa am ajuns la salon Gioconda, care tine de Igiena, cu doamne care lucreaza acolo de 20 de ani.

2046

audiente reviste up market SNA

Din decembrie anul trecut, cind la iesirea din trustul Realitatea Catavencu am auzit comentarii aiurea despre rezultatele Tabu, mi-am promis ca voi face publice SNA-urile la fiecare val.

iata cele mai recente rezultate, pentru publicatiile de femei in categoria Up market, in mii de cititori.
aprilie09 – aprilie10

Tabu 135
Elle 104
The One 82
Tango 53
Beau Monde 48
In Style 37
Marie Claire 23

2359

ajuta-ma sa fac o mega surpriza:)

Stiti cum e cind bucuriile pe care vrei sa le faci altora ti se intimpla tie?!

*
Luni, Ioana Ulmeanu, colega mea, m-a rugat sobra sa iesim pe hol ca vrea sa-mi spuna ceva.
Pe drumul de la biroul meu pina la usa, m-am gindit la tot felul de lucruri “e certata cu cineva din redactie; vrea marire de leafa; vrea sa plece in alta parte”. In mai putin de 10 metri de mers, ajunsesem la scenarii ingrozitoare.
Ioana a deschis usa si mi-a facut loc sa ies. Am gindit instantaneu “Atit de nashpa e vestea, de ma lasa pe mine sa trec prima?”

Si-am intrat in living: wwwwwwwwwaaaaaaaaaaaaaaau.

Fetele de la The Practice, adusesera mascota mea preferata pufuletele Gusto – Mircea Cristat pe care-l stiti de la Optimism 2010 (acum si cu un frate), iar pe masa din living erau platouri mari cu ciocolata si fructe.

Pufulete imi spunea ca ei s-au gindit sa-mi faca o surpriza, ca stiau ca sunt obo si stresata si am nevoie de ginduri bune (cu o zi inainte postasem chiar pe FB ca vreau sa aud vesti bune, nu doar ca vine sfirsitul pamintului).

Imi dadusera lacrimile de bucurie; nu doar pentru ca venisera ei acolo, ci pentru ca am inteles in citeva secunde ca toti colegii mei complotasera la asta. Toti stiau.

Nu l-am auzit f bine pe Pufulete ce a zis, pt ca era avalansa de ginduri in capul meu, dar intr-un moment de luciditate am zis “ciocolataaaaa”. In spatele pufuletelui Gusto era o fintinta de ciocolata. Care se revarsa in riuri, riuri de cioco calda si buna.

Ca sa-mi trag un pic sufletul, am trisat si-am plecat de la fata locului. Chipurile “sa-mi iau telefonul”. Apoi a fost rasfat maxim cu ciocolata si o imbratisare cu pufuletele gusto, dar si cu fetele de la the practice.

*

Aveam de multa vreme dorinta asta, dar era pt altii, nu pentru mine: propusesem chiar unei agentii de publicitate (alta decit the practice) acum vreo 2 luni sa facem surprize oamenilor stresati si necajiti de la birouri; sa le creem o clipa de rasfat aparuta ca de niciunde.
Nu ma gindisem nicio clipa ca mi se poate intimpla mie.

Dar, pentru ca mi s-a intimplat si –a fost foarte emotionat si placut, vreau sa o duc mai departe. Cum fusese si gindul meu initial.

Dincolo de ceea ce am primit – fructe & cioco – e ceva nepretuit: stiau ce-mi place (ciocolata), stiau cum sa ma bucure (cu un gind bun) si si-au luat toti din timp (si fetele e de la the practice si colegii mei) ca sa-mi faca aceasta surpriza.

*
Gesturile frumoase si gindurile mici care se trasforma in megasurprize trebuie intotdeauna date mai departe.

Asadar, vreau sa incep saptamina urmatoare facind o surpriza cuiva care e stresat si necajit la birou; cuiva care munceste mult si care se va bucura stiind ca sunt oameni care s-au gindit la el/ea.

Scrie-mi si descrie-mi un coleg/o colega care crezi ca ar putea fi beneficiarul surprizei. Da-mi citeva detalii despre el/ea si saptamina viitoare sunt la biroul lui/ei.

Comenteaza aici pina duminica la ora 12, descriindu-mi – fara nume, pliz- cui ar trebui sa-i fac surpriza. Si lasa o adresa de mail corecta, ca sa te pot contacta pentru detalii.

Multumesc.

The other side of “VIP” Internet – Bobby Voicu

Pentru ca Tabu are numar special Facebook, incepind de astazi, timp de o luna, povestesc intimplari mai putin stiute despre persoane pe care le-am cunoscut via Facebook or Twitter.
Un fel de The other side of “VIP” Internet.

Primul pe lista: Bobby Voicu.

L-am cunoscut pe Bobby prin noiembrie anul trecut cind l–am anuntat ca vreau sa scriu despre proiectul lui de reasezare in circuitul turistic a cetatilor din Romania.

Citeva luni mai tirziu ne-am dus amindoi pina la Ibida, linga Tulcea, locul unde se afla prima cetate pe care vrea s-o “cosmetizeze”. A fost o excursie in care am povestit incredibil de multe… si de personale:).

Inainte de excursia asta Bobby era pt mine, banuiesc ca si pentru multi dintre cei de pe net, persoana care – printre glume – isi arata ferm autoritatea.

Pe deal la Ibida.

Cind am fost la Ibida, in februarie, era un frig de crapau pietrele.
Eu eram imbracata – nu rideti – intr-un pulovaras gri si o vesta lunga de blana. Bobby avea hanorac, geaca, un fes si era blindat cu toate cele.

La prima oprire, Bobby s-a uitat lung la mine si-a intrebat: Nu ti-e frig?
Am evitat elegant raspunsul.
La cetate batea vintul atit de tare, incit nu auzeam ce povestea arheoloaga care ne insotea. La un moment dat, Bobby, cu ochii lui albastri deja fulgerind, mi-a zis: “Nu vrei fesul meu?”.
Mi-era un frig de nu mai stiam de mine, dar imi purtam pletele-n vint– fusesem cu o zi inainte la coafor – si nu stiam cum sa-i explic ce gindeam:
“Cum sa-mi pun un fes fara oglinda?!”
L-am refuzat politicos. Din nou. Si l-am vzt cum se incrunta f tare.
Cind ma ajuta sa cobor de pe dealul plin de zapada (alunecam, desigur, pentru ca eram in cizmele mele ECCO cu talpa moale si fina) mi-a spus printre dinti, fara sa ne auda doamna arheolog :“Fi-ti-ar fitele de Dorobanti sa-ti fie!”.

A fost primul semn ca Bobby chiar spune ce gindeste. Si, de atunci incolo, mereu a fost asa.

Pina la sfirsitul acelei zile ii dadusem o porecla – “Short cut”. In timp ce povesteam lucruri, lui ii fugea mintea extrem de repede catre o solutie, o rezolvare instant sau vreo oportunitate de extindere.

Tot in ziua aia dupa povesti in care am dat fiecare din casa – de la copilarie si pina dincolo de adolescenta – am obtinut o promisiune: “eu ii scriu biografia, cind va fi el milionar celebru”. ( fetelor, daca dati bani grei, va spun povesti suuuper misto:) )

Dupa care el a descoperit ca ma pricep la radio (a fost singurul meu moment de glorie in 12 ore de drum; singurul moment in care i-am captat pe bune atentia- erau interesante smekeriile de programare/ format radio), iar eu am prins curaj sa-l “exploatez”.

Consilierea

In ultimele luni am profitat copios de cunostintele lui despre internet, iar o parte din modificarile site-ului Tabu i se datoreaza. Cind m-a invatat cum e cu google analytics cred ca i-am scos peri albi dar, cu autoritatea pe care i-o stiam dinainte, m-a certat tare cind a parut ca nu i-am explicat si Sinzianei – content managerul tabu.ro – ce ma invatase (pe cuvint ca-i explicasem!).

Acum conversatiile noastre pe teme de consiliere sunt o continua negociere. Sau un meci de ping pong.

“Te rog frumos, te uiti putin pe proiectul X in care vreau sa ma implic?”, il intreb eu cel mai adesea.
El cere la schimb cine stie ce traznaie (promovare pt proiecte lui, adesea), eu cer la schimb inca ceva, el mai adauga ceva la cerere… si tot asa.

Cu el am vorbit pentru prima data de numarul special Facebook, el m-a explicat cum s-a schimbat gindirea tinerilor care au trait numai in epoca internetului, tot el mi-a dat sa citesc lucruri complicate de SEO (n-am terminat nici acum cartea aia, ups!) si tot el m-a trimis catre jocuri online girlish ca sa inteleg pe unde ar trebui sa duc tabu.ro, daca vreau sa fie pentru un public tinar.

Si, dincolo de toate astea, a venit la Optimism 2010 cind aveam de povestit lucruri grele si personale. A fost in sala; unul dintre cei citiva prieteni in care mi-am sprijinit privirea cind gindeam “Hopa! Nu mai stiu ce tre sa zic mai departe”.

Asa ca acum stiu ca dincolo de autoritatea aia bossy e si altceva, foarte friendly si, contrar tuturor aparentelor, e o doza de timiditate.

Ok, ma opresc aici; daca descriu mai mult o sa se incrunte.

Bobby e unul dintre prietenii pe care mi i-a adus internetul si pe care-l necajesc des. Ca in aceste zile cind sunt suparata pe el pentru ca nu poate sa vina la petrecerea Facebook Tabu.

*
Miine descriu un alt VIP Internet.

3758

Fotografie pentru orbi la Salonul National de Fotografie

cum arata o fotografie pentru orbi? cum pot ei SA VADA ce surprinde un fotograf?

provocindu-mi aceasta dilema Dragos Bucurenci m-a convins sa merg la lansarea Salonului National de Fotografie ( The ark, expo e deschisa pina miine – duminica 13 iunie, ora 18.00)

*
pentru ochii mei e “goala”, pentru ei e plina.
pentru mine e doar un contur, pentru ei e o forma care capata multe intelesuri.
pentru mine e alb negru, pentru ei… nu conteaza asta.

tehnica prin care se realizeaza transpunerea fotografiei obisnuite intr-un “limbaj” pentru persoanele cu deficiente de vedere se bazeaza pe o presa care are efect invers: umfla/ridica bucata de hirtie in locul in care a fost imprimata cu cerneala. mi-a explicat asta directorul Salonului National de fotografie, Serban Mestecaneanu.

mergeti la salonul de foto sa vedeti si sa simtiti aceste fotografii. e o experienta foarte interesanta


*
la expo – unde am vazut lucrarile unor tinere sperante (n-are legatura virsta cu asta), am descoperit un fotograf despre care cred ca se va mai auzi multe: bogdan bousca. (sa ma ierte daca e celebru, eu am aflat de el abia ieri)

si mi-a placut ca un fotograf atit de cunoscut precum Cornel Lazia a fost prezent in expozitie. E un gest frumos de sustinere a breslei, dar si un gest de mare gentiletze (fara orgolii, fara pretentii). A fost singurul fotograf cunoscut care si-a expus lucrarile (linga ale incepatorilor, in sir indian, fara a fi demarcat de restul grupului).
Bravos Cornel.

1283

vizionare tabu – Felicia, inainte de toate

miine vedem intr-un cadru special unul dintre filmele mele preferate de la TIFF: Felicia, inainte de toate.

5 dintre voi primesc aici pe blog cite o invitatie dubla la vizionarea la care participa si regizorii si actrita din rolul principal.

regula e: primul venit, primul servit. inscrieri numai pe blog, la comments

detalii despre vizionare

Parada Film si revista Tabu va invita miercuri, 9 iunie, ora 20:00, la Cinemateca Union din Bucuresti, la o proiectie speciala a filmului de lungmetraj “Felicia, inainte de toate”, in regia lui Razvan Radulescu si a Melissei de Raaf.

Dupa proiectie va invitam si la o discutie cu regizorii filmului, cu actrita din rolul principal, Ozana Oancea si producatorul filmului, Ada Solomon.

Dupa publicarea recenziilor voastre, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf vor alege 5 bloggeri carora le vor acorda un interviu in exclusivitate.

***
„Felicia, inainte de toate“, un film despre relatii familiale si despre felul in care timpul influenteaza comportamentul oamenilor, reprezinta debutul in lungmetraj al celor doi regizori. In rolurile principale ii regasim pe Ozana Oancea (Felicia Mateescu), Ileana Cernat si Vasile Menzel (parintii Feliciei). De asemenea, in roluri secundare apar, printre altii, Victoria Cocias, Gelu Nitu, Clara Voda si Serban Georgevici.

***

Pentru mai multe informatii, vizitati site-ul: www.feliciafilmul.ro. Pe site veti gasi si pagina de “Download” (http://www.feliciafilmul.ro/Ro_First_of_All_Felicia/Download.html), de unde puteti folosi orice material pentru blog-urile voastre.

de ce n-am mers la Marsul Gay

De 5 ani de cind lucrez pentru Tabu, marsul (parada) gay e aproape un fel de datorie de serviciu. Revista promoveaza egalitatea de sanse si diversitatea, iar reprezentantii ei cred in ceea ce promoveaza.

In acesti 5 ani, am lipsit de la marsul gay o singura data cind n-am fost in bucuresti.
Anul acesta am ales sa stau acasa si nici macar nu am deschis televizorul sa aflu daca e vreo problema acolo.

Revista si-a pastrat convingerile, eu am in continuare prieteni gay si as face orice ca sa aiba o viata sociala mai buna, dar …

*
Anul trecut la parada gay m-am simtit ca si cum organizatorii ar fi bifat ceva si si-ar fi luat banii pentru asta. 200 de manifestanti, 400 de politisti, tab-uri in stinga si-n dreapta, drumul inchis pe strazile pe care ajungea marsul.

Adica niciun efect asupra oamenilor din jur pentru care, de fapt, se face marsul. Nu era nimeni din afara comunitatii sau a prietenilor ei, care sa se uite si sa remarce ca nu poti sa deosebesti din sirul ala de oameni care-s gay si care nu. Pentru mine asta e sensul marsului “Normalitatea, asemanarea celor din coloana. Nu scrie pe nimeni gay”

Mai eficient, in termeni de bani & timp, ar fi fost o parada intr-un studio, in fata tuturor televiziunilor care sa ia repede citeva cadre cu travestitii care deschid coloana.

Dar marsul nu e despre asta.

*
La primele editii ale marsului gay prietenii mei din comunitate participau cu mindria unui coming out national. “sunt aici in multimea gay si iti arat ca sunt la fel ca tine”.
Am amintirea unui coleg gay pentru care drumul de 700 de metri a fost o tortura psihica. simtea toate privirile de pe strada avind tone in greutate.
Era o tortura care s-a supus singur, ca o confirmare a ceea ce e el si a faptului ca vrea sa fie acceptat asa.

Oamenii ca el si-au facut datoria in acest 7 ani si fata de sine, si fata de comunitate. Dar acum marsul nu le mai aduce nimik, pentru ca organizatorii n-au stiut sa puna nicio valoare emotionala in plus pentru eveniment. Ba mai mult, au restrins puterea lui.

E ca o bifa intr-un tabel. Ma rog, intr-o coloana de tab-uri ca sa nu se vada nimik in jur.

*
N-am fost anul asta la marsul gay pentru ca simt ca nu se merge intr-o directie buna. E grav ca dupa 7 ani de mars nu avem in Romania mai multe voci recunoscute ale comunitatii. E o problema de management a imaginii, a resurselor si, la capat de drum, a sentimentelor oamenilor alora din comunitate.
Care -acum – nu se mai regasesc nici in interiorului grupului minoritar din care fac parte.

*
dragi prieteni, nu va suparati pe mine ca n-am fost la marsul gay anul acesta. pentru voi si pentru multi altii pe care nu-i cunosc o sa scriu in continuare in Tabu despre comunitatea gay. stiu cat e de important pentru voi – dar si pentru noi – sa incepem sa intelegem nuantele care ne arata in culori putin diferite.

ca sa compensez, aseara, m-am uitat la A single Man:)

*

Unul dintre cei mai cultivati & rafinati membrii ai comunitatii gay din romania e Octavian. ma bucur ca-l stiu si ca scrie pentru Tabu. aici puteti citi cum se vede lumea lui in ziua internationala de lupta impotriva homofobiei

1540

Elena Mihaila – internship Tabu – ultimul Jurnal

Saptamina trecuta Elena Mihaila a incheiat internshipul la Tabu.
“lucrarea ei de diploma” se gaseste in editia de iunie a revistei tabu, dar chiar daca internshipul s-a terminat, asta nu inseamna ca eu nu o mai “chinui”

de saptamina viitoare, va avea aici pe blogul meu, o rubricuta permanenta.
scopul: formarea reflexului de a da articole a deadline si o editare punctuala pe mai multe genuri de scriere. finalitatea: mai invatam lucruri – si ea, si eu:)

in ultima zi de intern, Elena ne-a adus un tort de cioco mi-nu-nat.

mai jos, ultima fila de jurnal in calitate de intern.

Din septembrie o noua tura de internship la Tabu. asa ca daca va intereseaza, urmariti-mi blogul in august:)

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part II

Am primit aseară mail-ul încurajator al Cristinei cu edit-ul draft-ului al doilea şi cu un îndemn ca următorul draft, al treilea, să fie şi ultimul (a mai urmat unul). Am învăţat zilele astea mai multe despre cum se scrie un story decât în 2 ani de facultate. Ştiu ce am de făcut acum, dar singură nu aş fi fost în stare să ajung aici.
Mulţumesc pentru îndrumare, ştiu cât de time consuming este, dar şi pentru *a glimpse* de 3 luni în lumea:
• *agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări şi „vreau acasă” – uri.*
Chiar dacă este ultimul jurnal de intern pe care îl scriu, o fac cu zâmbetul pe buze. Mă repet, dar nu-mi pasă, Jurnalismul este frumos dacă sunt oameni care să te facă să-l vezi aşa. Asta mi-a adus aminte de unul dintre motivele scrisorii “de ce vreau sa fiu jurnalist” cu care am aplicat:
• *“Pentru că oamenii au părerea greşită că viaţa este grea; de ce să nu existe mai multe persoane care să le deschidă ochii către o lume uimitoare, o lume mai simplă, dar frumoasă şi la fel de justă?”*
Acum trec printr-o perioadă “reminiscentistă”. Au fost multe momente drăguţe pe care nu le voi uita prea curând şi care inevitabil m-au motivat să învăţ mereu mai mult, să cer mai mult de la mine şi să nu mă dau bătută uşor.
Dragi copii, astăzi este ultima lecţie – recapitulare – ce am învăţat noi în ultimele 3 luni:
• Cum se ţine o şedinţă de brainstorming de idei pentru numerele viitoare, cum se corectează textele, cum se editează pozele şi cum se paginează articolele. Despre stresul ultimei săptămâni înainte de trimis revista la print, dar să nu uităm de research.
• Inserturi, interviuri, flat, sumar, front of the book/core/back of the book, draft, shooting-uri, transcrieri de interviu, book of the brand si feedback.
• Pitch, reportofonul în rolul unui *loyal sidekick* şi semnificaţia somnului dulce după o zi productivă.
• Reporting, “ciopârţirea” unui text, agitaţia constantă din redacţie (cu soundtrack – “În pădurea cu alune, aveau casă doi pitici…”), ce înseamnă stresul de dinaintea unui eveniment mare, dar mai ales “cum să ne ţinem cumpătul în situaţii extreme”.
• De la writer’s block, până la “Şi gataaaaaaaaa. Primul tău narativ la revistă mai are un pic şi-şi ia zboruuuul.”
Termin cu un singur gând, unul care mă caracterizează ca învăţăcel. Este destul de greu să recunosc sentimentul acesta, dar ucenicul îşi ia zborul cu: La la la la la. Şi nu, nu este un semn că de la cap. I – Intern, trec la cap. II – Internată!

Internul Elena (care nu s-a trezit la timp) over and out.

P.S. A nu se uita – „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.

Elena Mihaila, fost intern la Tabu in perioada 15 feb – 15mai 2010

jurnalul de intern al elenei poate fi citit aici

1483
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!