Category : tabu

mondenii

v, 5 ani: “pe tine cum te cheama?”
geta voinea
“aaaa, te stiu. pe tine te imita mondenii”

*
azi, la sedinta foto

282

Tabu- making of – part 2- Ultima graficiana

s-ar zice ca am pastrat ce-i mai bun pt sfirsit la prezentare:)

ultima graficiana e o poveste despre o doamna care face afisele ca din alte vremuri care-s puse deasupra intrarii de la scala. Despre doamna, Maria, cititi in revista intr-o poveste care e delicata si sensibila. Sper sa va doriti, asemeni unuia dintre prietenii mei, sa o cunoasteti pe Maria dupa ce cititi povestea.

Acum vreau sa scriu despre cei care au lucrat la subiectul care, in mintea mea, e cel mai esquire din tabu de februarie:)

Cristi Lupsa a fost editorul si, daca nu ma insel – e 12 noaptea si nu pot verifica acum –, el a fost si cu ideea; el s-a intrebat cine deseneaza afisele acelea si-a trimis-o pe Gabi sa afle.

Gabi Piturlea e cea care l-a scris. Despre Gabi, desi am vzt-o doar de doua ori, as scrie pagini intregi. Rezum insa descrierea asa: Amelie + Miranda July + Alice in tara minunilor.
Are o sensibilitate speciala, o inocenta cu care se uita la lucruri si o prospetime cu care le descrie pentru care o iubesc tare, dar o si invidiez un pic. Are 20 (!!!!!) de ani, o cultura jurnalistica de-i bate la fund pe multi dintre cei care au dublul virstei ei si un dar nativ: poate sa-si mentina tonul delicat in orice scriere, fara sa afecteze relatarea evenimentelor. In citiva ani va fi una din vocile importante din jurnalismul romanesc si o foarte buna scriitoare de romane nonfiction.

Andrei Pungovschi este cel care a fct fotografiile. A fost placut si amuzant pentru mine sa lucram cu el; e foarte hotarit, stie ce vrea, unde vrea sa-si duca subiectul. A petrecut cu Maria, graficiana, mai multe zile intr-un frig ingrozitor. “Am pozat cu manusile in mina si cu caciula in cap”, ne-a zis in redactie. A vnt cu fotografiile in ordinea pe care si-a gindit-o el, cu explicatiile foto date de el.

Mi-ar placea tare sa fiu de fatza la o discutie de “business” intre Andrei si Cosmin Bumbutz, despre povestile din fotografiile lor. E o chestiune trecuta pe to do list, pentru saptaminile ce vor urma.

510

Tabu de feb – making of – part 1 – dosar

Tabu de februarie are multa dragoste:)

Dosarul vorbeste despre lucrurile nebunesti pe care le fac oamenii indragostiti.
Nebunesti – vazute din afara, caci pentru ei sunt foarte firesti. Sper sa va placa normalitatea povestilor lor, care e data – din nou – de scriitura; urmareste linia evenimentelor, fara nicio exagerare, fara nicio adaugire. Simplu, clar, direct.

Daca ati auzi ca un domn a creat o vitrina de magazin cu hainele iubitei de care s-a despartit, ca a fost luat de politie si vitrina a avut o viata de doar 30 de minute, ati zimbi ironici. Sunt extrem de curioasa care va fi reactia voastra dupa ce veti citi dosarul care include si povestea acestei vitrine si a autorului ei.

*

E primul dosar coordonat de Cristi Lupsa si veti vedea mai multe povesti decit de obicei, mai multe unghiuri din care sa va uitati la “iubire”. Arata ca un caleidoscop: il rasucesti un pic si ai o noua figura din pietricele colorate.

Au lucrat la acest dosar Ani Sandu, Miruna Culger, Ioana Ulmeanu, Catalina Bolozan si, un special guest star, Oana Roman. Fotografiile ii apartin, ca de obicei, lui Cosmin Bumbutz.

Oana m-a surprins foarte tare. A scris o opinie cu garda foarte jos, foarte frumoasa, foarte sincera si foarte emotionanta; despre ea si gesturile din iubire pe care altii i le-au judecat.

Ioana si Catalina au pus cite ceva foarte personal in acest dosar, iar Ani si Miruna ne-au dat doua povesti spectaculoase care te fac sa spui: waaaaaaaaaaaaaaaaw, ce oameni!

(am iubit-o tare pe Ani – pe care o ascultati de obicei la stirile Radio 21 – pentru cum a scris povestea care se numeste Hainele iubitei. E ultima poveste sosita in dosar si daca nu s-ar fi intilnit cu Cristi cu citeva zile inainte de inchiderea numarului, n-ati fi citit-o luna asta. A fost un noroc, dar si un tur de forta pentru amindoi, caci au dus-o la capat in doar 3 zile)

Iar Bumbutz are citeva fotografii acolo intr-un foarte mare fel. Imi place mult fotografia care ilustreaza acest post: vorbeste despre familie, despre sarbatori, despre tata si fiu, fara sa-i aiba in cadru. Mi-nu-na-ta. (stiu Cosmin, nu vrei sa te mai laud :P)

357

Romanita Iovan in Tabu de februarie – culise

Stirea ca noua noastra coperta e Romanita Iovan a facut ocolul presei mondene si al site-urilor de birfe & fashion. Se rostogoleste ca un bulgar si probabil, pina marti cind revista ca fi la chioscuri, vor mai aparea comentarii.

Iata citeva info din culisele acestui cover story.

*
Am avut o alta coperta pentru februarie pe care am facut-o pe 30 decembrie.
Dupa ce Lavinia Gliga a stat de vorba cu Romanita (pe care ne-o doream o coperta viitoare) si i-a spus ca e insarcinata, ne-am schimbat planurile. Noul shooting a fost facut pe 12 ianuarie.

Am avut noroc ca Lavinia a facut interviul cu Romanita. Nu stiu daca altcineva ar fi dezvoltat o relatie de familiaritate cu Romanita ca sa i se faca marturisirea in cauza, dar stiu sigur ca, din echipa noastra, doar ea sau Cristi Lupsa ar fi putut sa o scrie in formula narativa.

Asa ca marti veti putea citi un subiect de tabloid – viata tumultuoasa a unui designer – scris cu o structura care plaseaza informatiile la un nivel up market, ducindu-le departe de zona tabloida. Pentru cei care o cunosc pe Romanita, textul va produce reactia “exact asa e ea!”, pentru ceilalti va fi o privire de aproape prin casa si viata ei.
Sunt tentata sa va dau citeva din cheile care fac ca textul sa reflecte atit de mult din personalitatea Romanitei (ca tehnica de scris), dar stiu ca instinctul de cititor va functiona perfect si prefer sa citesc reactii nealterate de nicio alta parere.

Stiu insa ca multi dintre colegii nostri de la tabloide au acum necazuri. Nu stiu cum sa citeze din interviu.

*

Shootingul a fost realizat de Gabriel Hennessey la Opera Romana. Stylingul ii apartine lui Catalin Enache. Make-up Dana Argesan.

Fotografia care ilustreaza acest post nu e niciun pic prelucrata. A fost primul cadru care s-a tras.
Mi-a plct mult o secventa de la realizarea acestei fotografii: ne uitam la computerul lui Gabi urmarind luminile si atmosfera, iar Romanita a ramas in cadru nemiscata, in pozitia agreata cu fotograful, mai bine de 5 min, chiar daca noi faceam altceva.

Shootingul a durat 7 ore. Romanita venea dupa o noapte in care Albert se trezise de multe ori cerind lapte. Ne-a povestit cum i-a pregatit laptele pe la 4 dimineata. Am ris de Albert si de cum spune doar Da si Nu.

Fotografiile care apar in revista au retusuri minimale. Am recunoscut cu totii ca arata incredibil.

*
Miine noi posturi despre culisele altor subiecte din Tabu de februarie

792

Reactii articol Andrei Serban / Lear

*
“MA INTREBI CE FAC? IATA O POZA FACUTA IN TIMP CE ITI SCRIU DE LA CABANA DIN MUNTI, CU POZELE BAIETIOR MEI SI CEASUL DIN PERETE…DACA SE VEDE IN UMBRA timpul care trece”
*

acum citeva minute, Andrei Serban intr-un mail care incheie un lung sir de intrebari/ raspunsuri/ comentarii pe tema articolului Regii mor in picioare, despre zilele de premiera ale piesei Lear de la Bulandra.

un motiv ca sa lansez o intrebare pe care o aveam in minte de multicel: cum v-a fost intilnirea cu textul acesta in Tabu?

(ce spune regizorul, dupa ce veti fi comentat voi)

870

sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
*
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici

649

Ce nu ati vzt in interviul cu Rudy Giuliani la Realitatea TV

Ana: n-au dat tot, au lasat fix 30 de min
Ana: pacat, mai zicea o chestie tare
Ana: despre inmormintarile la care a participat
Ana: si despre cum, cind era cite un pompier sau politist in agonie,
Ana: se ducea la spital
Ana: pentru ca stia ca daca apare el acolo
Ana: o sa apara si cel mai bun doctor, si cel mai bun chirurg
Ana: si in felul asta eroii orasului, cei care salveaza vietile new yorkezilor,
Ana: vor avea parte de cea mai buna ingrijire
Ana: iar el vroia sa se asigure ca se intimpla asa

*
cristina: ce emotii are dl hurezeanu
cristina: mi se pare f uman ca mai are emotii la nivelul lui
cristina: il stiu de la efm, stiu cum e si cind nu are
Ana: da, foarte emotionat
Ana: la inceput de emotie nu-si vorbeau si aia aranjau camerele
Ana: iar dl hurezeanu l-a intrebat pe giuliani cum a dormit
Ana: stai ca uite am gasit exact dialogul
Ana: il redau in engleza
Ana: ca l-am notat
Hurezeanu: how did you sleep, sir?
Giuliani: Excellent.
Hurezeanu, zimbind: So, no jet lag supplementary problems?
Giuliani: No, I got more sleep than I usually do.

*
bonus track o descriere din regia de emisie: “Cind a inceput Giuliani sa vorbeasca despre dimineata lui 9/11, pe masura ce avansa in poveste si spunea ca dadea telefoane, insa nu reusea sa prinda tot timpul linia, cei 8 oameni care eram in cabina ne cautam instinctiv privirile. Unul dintre baieti isi musca buza de jos. Discret si ritmic. Doar regizorul, cu privirea nedesprinsa de la monitoare, batea in masa ritmul povestii cu un etui negru.”

*
ana maria onisei, numita si anaceadesteapta, a asteptat cuminte in regia rtv pe cind dl hurezeanu facea interviul cu rudy giuliani. acum are un frumos interviu cu dl giuliani exclusiv pt tabu.
nimic din chestiile astea politice de le-ati citit in presa romaneasca.
lucruri marunte care dau imagini mari.
le cititi in numarul de februarie.

1104

incruntat in fotografii

În fotografiile de epocă, dvs. râdeţi mult, în timp ce el pare mai mereu nemulţumit de ceva. Ce e cu aceste feţe strâmbe? Sunt ele înrudite cu “grimasele” care apar atât de des în textele lui?

La vremea respectivă dura foarte mult să faci o poză, iar el suferea de astm. De foarte multe ori îl apucau crizele chiar în timpul necesar realizării fotografiilor, asta-i tot. În ceea ce mă priveşte, natura mea e una zâmbitoare.

*
dintr-un interviu frumu din numarul viitor. interviul a fost facut de cristi neagoe.

504

supliment pt barbati tabu

E prima revista gay oriented care se distributie mass market.
Asta e esenta.

Nu toate articolele contin cuvintul gay. Nu tot ce e intre cele 100 de pagini e exclusiv pentru comunitatea gay. Sunt lucuri de interes si pentru barbatii straight. Sunt lucruri de citit si pentru femei.

La fel ca in viata.

E un ghid life style gay oriented.

*
Cum a aparut?

Aveam in plan la sfirsit de an un supliment pentru barbati. Dar sunt atit de multe suplimente care insotesc revistele pentru femei, mai sunt si revistele de barbati, incit nu nu-si mai gasea locul inca unul la fel.

Am prieteni gay. Nu pentru ca e la moda sa ai prieteni gay, ci pentru ca viata ne-a adus alaturi si ne-am placut unii pe altii.

Prietenii mei nu sunt ca tarky sau mai stiu eu cine care se mascareste la tv. Am fct suplimentul asta cu gindul la ei.

Cu gindul la momentele in care prietenii mei merg cu teama pe strada, cind aud prin Mall-uri cuvinte greu de reprodus sau cind sunt dati jos din taxi.

Cu gindul la momentele in care pierd tencuiala din consolidarea caramizilor relatiilor lor pentru ca se priveaza de o multzime de senzatii pe care le-ar avea desfasurindu-se in spatiul public ( sa se tina de mina intr-un parc e doar un exemplu banal).

Cu gindul la mustrarile mele de constiinta pentru cazurile in care am tinut sa precizez in articole ca nu joc in echipa cealalta, desi stiam ca nu ar trebuit sa conteze precizarea asta, dar instinctul de aparare m-a fct sa marchez bine cum stau lucrurile.

“Daca ceva exista, el nu poate fi ignorat tocmai pentru ca exista” ne-a zis Tudor Kovaks mie si Oanei intr-o cafenea in timp ce-l chinuiam cu cele mai dure intrebari despre lumea interioara a gay-ilor. (interviul e in revista)

Sper ca a rezultat o revista onesta. Stiu insa ca scrisa de unii dintre cei mai frumosi dintre reprezentatii comunitatii gay ( frumosi ca ambalaj – da’ ce sa facem daca ne place de voi ca sunteti ingrijiti si frumusei :) – dar frumosi si ca structura umana).

Le multumesc tuturor pentru entuziasmul cu care s-au alaturat la un proiect care sper sa deschida un nou drum.

De aici incolo depinde doar de cumparatori si de reactiile publicului, daca va mai exista un supliment pentru barbati tabu (gay oriented).

tabu de decembrie

E editia din an in care vorbim despre oameni care au fct fapte bune. imi e drag sa muncesc la numarul de decembrie si cred ca le e drag si colegilor mei.

Dar numarul asta mi-e mai drag decit toate celelalte. Aici doar citeva lucruri f personale pentru care ma bucur in mod deosebit la aparitia pe piata a lui tabu dec 2008

Imi place fotografia cu Ioana si Elena Basescu.

Mi-a plct si relatia dintre ele de la shooting, dincolo de orice ochi indiscret si fara nicio parada; se protejau si aveau grija una de cealalta, se vedea ca fiecareia ii pasa ca sora cealalta sa se simta bine. a fost frumos si emotionant si mi-a plct tare gestul Ioanei care, pt ca nu avea niciun loc liber nemachiat pe fata Elenei si nu o putea saruta, o mingiia pe virful nasului.

Imi place fashionul Laurei si al lui Bumbutz. Laura a avut un an incredibil de bun si l-a incheiat in glorie.

Imi plac oamenii din dosar si cei de la spatiu privat (romanii care au fct ceva important fara sa se bata cu pumnul in piept, au fct pt ca asta cred ei ca le era datoria). Unii dintre ei imi sunt prieteni. Si sunt fericita ca viata ne-a adus aproape.

Sunt mindra si, daca ar fi sa descriu corect, mi se umple sufletul de bucurie cind ma gindesc ca-l avem cu noi pe Cristi Lupsa a carui magie se simte in Lear – Regii mor in picioare (la care au lucrat cu drag si entuziasm Lavinia Gliga si Georgiana Ilie), dar si la povestea cu Mos Craciun care locuieste in Bucuresti ( unde a adus-o pe Ana Onisei pe un cu totul alt drum decit plecase).
Cu abordarea lui magica asupra subiectelor si cu povesti speciale va veti intilni la anul mult mai mult.

Sunt happy cu creatiile celor care ne-au oferit si anul acesta designul pt hirtia de ambalaj pentru cadouri; preferata mea e cea creata de Olah.

Si-am un motiv special de mindrie: suplimentul pentru barbati tabu. Dar pentru el fac un blog special.

pentru toate acestea, mai mult ca niciodata, imi doresc sa cititi tabu de decembrie.

681

iti mai amintesti cum a fo prima oara?

am bifat lansare la gaudeamus, am promovat roman tabu si-am anuntat publicul larg ca daca scrii la romanul tabu si ai talent, ai mari sanse sa fii scriitoare. lorichic are deja contrat de scenarista, dupa ce a scris 2 capitole la roman.

*
i-am chinuit pe catalin enache, colegul meu, si pe dana argesan si-au glasuit si ei la lansare. pt ei a fost pt prima data la o lansare de carte, cu microfonul in mina:)

i-am rugat sa-mi scrie ceva pe cartea “iti mai amintesti cum a fost prima oara?” ca sa pastrez amintire. funny si emotionant:)

*
in viteza printre standuri: filip florian vorbea la telefon, eugen istodor astepta un autograf de la domnu’ foartza (si-am pus de o afacere mica), doi muzicanti isi plimbau iubitele (daca as stii cum ii cheama v-as si spune).
si-n mai putin de o ora, cit am stat cu totul la tirg, am avut timp si sa stau la cafea cu frumuselul asta din poza, florian zeller.
mi-a zis ca stie sa faca show, ca are un numar special.
i-am spus ca sa-l pastreze pt la anul cind lansam o carte impreuna:)

despre ce-a patit cu jurnalistii romani baiatul asta care a scris printre altele pt vogue si are si niste piese montate la noi, intr-un blog viitor

401

motiv d mindrie – fottorino part 2

de azi, directorul le monde, eric fottorino, are un tabu acasa.
” il iau cu mine. il vreau acasa. ”

me happy.

a fost curtenitor si mi-a turnat ceai intr-o canutza ca de lut cu desene albastre. rozmarin & yogurt.
si s-a amuzat cind am povestit ca dupa ce am citit prima pagina din cartea lui, am cautat pe google numele fotografului din poveste, sa vad daca a existat in realitate.
are un background al concretului prin meseria lui si ma gindeam ca se folo d realitati.

“acasa evadez”

344

Diane von Furstenberg in Newsweek

What does fashion mean to you?
Fashion is a very mysterious thing. I really think it’s not fashion that influences the world, but what’s in the street that influences fashion. It’s a reflection of our time.

What did you think about the presidential candidates’ fashion choices?
I thought that was such an exciting moment. Watching that has been the highlight of … a while.

But who did you like?
Oh! Obama, of course. That’s why it’s been such an extraordinary moment.

How many wrap dresses have you sold?
Oh my God, millions, millions, millions.

What makes it such a classic?
In times of uncertainty, I think the wrap dress becomes an even more important friend. It’s flattering. And wrapping is a reassuring thing.

*celebra ca designer, feminista si wonderwoman, Diane von Furstenberg a scos o carte de … benzi desenate, “The Adventures of Diva, Viva and Fifa”.

interviul aici

427

fottorino – sarutari de cinema – la bucuresti

se trezeste la 5 juma d dimine, isi ia bicicleta si pleaca la munca. la 7 juma incepe sedinta de redactie. ziua de munca se termina la 10 seara.
cind a fo instalat in functie, a dat jumatate din angajati afara.

arata ca un tatic domestic si e un pic timid. cind vorbeste in engleza isi cauta cuvintele cu vocea la volum mic si are accentul simpatic al francezilor.
scrie carti despre lucrurile ascunse in oameni, despre emotii si fragilitati. despre infidelitati.

*
directorul le monde este azi si miine la bucuresti pt a-si lansa cea mai recenta carte Sarutari de cinema.

am fost la lansare mai devreme, unde trebuia sa glasuiesc. evident ca n-am avut timp sa ma gindesc ce sa povestesc, evident ca am ajns pe ultima suta de metri (noroc ca a mai intirziat si autoru’). asa ca am fo sincera si am spus ce m-a surprins: un domn care e obisnuit cu strategii concurentiale, tabele si bugete, scrie atit de fin despre oameni in loc sa dezbata problemele universului, politice si economice in chestii stufoase si alambicate.

“n-am fost intotdeauna director le monde”, a raspuns incurcat la remarca mea.

cind faceam cunostinta si i s-a spus ca eu sunt cea cu interviul pe care l-a acordat in romania luna trecuta, s-a uitat lung la mine: “femeile citesc mult mai mult decit barbatii. se intimpla in franta si cred ca se intimpla si aici. dar au fost personale o parte din intrebari”.

cam da. dar care-i altfel farmecul? oricum la hardcore-uri n-a raspuns:(

interviul cu dl fottorino aici

689

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

958

lavazza, leibovitz… Roma, partea 1

prima data am intalnit-o in aprilie la New York. Mai vorbisem la telefon, ca sa pregatim conceptul, dar atunci am vazut-o fata in fata. Am stat o zi impreuna si mi-a zis: In urmatoarele zile nu voi putea vorbi cu tine pentru ca ma voi concentra pe ce avem de facut. Si in saptamana urmatoare nici macar n-a zambit.
Francesca Lavazza.

Am baut de dimineata un espresso cu mama calendarului Lavazza. E parte din familia cu cafeaua si e tare simpa. Lucreaza la calendar de la editia facuta de Mondino.

Am vazut in avampremiera fotos din calendar: italian icons in a surreal background.
seamana cu ce a facut Leibovitz pentru Disney la aniversare.
si e si my love, Fellini acolo:)

Ca sa ma bucur de moment am dat o fuga si pana la casa lui Fellini de langa Piata di Spania.
Fotos cand vin acasa.
In 2 ore press meeting cu dna Leibovitz.

SUNT LA ROMA!!!!

scarlett johansson, cenusareasa. by annie leibovitz. 4 disney.

576

rochia teodora burz

“Iti trimit una din reclamele care inca ma fascineaza de cate ori o privesc…
E mai mult decat o rochie, e o senzatie, o stare de spirit, o rochie vie!”
*
asta mi-a scris teodora pe care n-am intilnit-o niciodata, dar o stiu prin hainele “ei”, adica Ziggo. (am hainute de la tineeee)
later edit> acum teodora nu mai e legata de ziggo, reprezinta tot ceea ce inseamna http://www.einstein.it/
cind am deschis sa vad reclama, ca sa identific rochia am fct waaaaaaaaaaaaaaaaw… enjoy. e mi-nu-na-ta!
*
(acum daca e sa fac racord cu teodora, as spune ca dupa rochie e pasionala, romantica, rafinata si cu un spirit f f special)

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

393

rochia diana

“Imi place jocul. Imi place provocarea. Si mai ales imi place iubirea obsesiva. Nu m-as putea lipsi vreodata de ele chiar daca sunt o simpla rochie. O rochie rosie dogorind pasiune, fara bretele, fara imprimeuri si fara accesorii, asezata pe un trup de un alb spumos. Sophie m-a imbracat in “Jeux d’Enfants” cu gratie specifica frantuzoaicelor. M-a scos din casa in timpul unei furtuni de vara, care ne-a contopit pe viata. I-am aflat povestea, l-am cunoscut pe al ei Julien si am fost martora unei reinvieri din morti. A fost o noapte plina de aventuri, care si-a cerut tributul sub forma unui somn adanc. Cat timp va dura el, nimeni nu stie. Insa in mod cert impreuna vom scrijeli multe emotii in inimile tuturor celor care mai viseaza inca la o iubire fara sfarsit.”

*

diana e o fata f f speciala. mai intii ca e incredibil de frumoasa, mai apoi ca are o personalitate aparte care o face sa iasa in evidenta. fumeaza tigari de foi si se imbraca dupa regulile ei. inca mai sper sa pot sa lucrez cu ea, e jurnalist la (semi) concurenta, caci are o lume doar a ei pe care ati fi fascinati sa o cunoasteti.

blogul ei e aici.

322

rochia noemi

“este cea purtata de Julianne Moore, cu tot cu jacheta cea verde. Este rochia mea preferata, pe care as purta-o in fiecare zi si nu m-as plictisi de ea, niciodata! Si nu e numai din cauza filmului, imi starneste amintiri din camera mamei de la bunicii din Braila, cand rasfoiam albume de fotografii cu mama in anii de liceu iar aceste rochii erau a la mode. Iubesc rochia asta!”

*

*

Noemi e cel mai bun om pe care-l cunosc. nu poate sa spuna o rautate, nu poate sa se certe cu nimeni. nu poate fizic, are eraticat din creieras sectiunea “suparare”. e omul care si-ar da si haina de pe ea pt tine, care e gata sa se mute de la ea de acasa sa te lase pe tine sa locuiesti acolo daca nu ai unde sta. noemi vine de pe alta planeta, nelocuita de noi muritorii, e ingeras.

541
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!