Category : tabu

internship tabu
14 years ago

internship Tabu, sezonul 2 – inscrieri

Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.

Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)

Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
 Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– Sa faca reporting
 (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)

– Sa participe la intilnirile de business la care merg.

– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.

*

Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
 Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*

Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)

– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.

– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.

– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta

– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).

Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.

Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
 Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
 Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.

Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.

modatabu
15 years ago

tabu de septembrie – INNA

de miine la chioscuri Tabu de septembrie.

cu INNA cover story si cu un indemn pentru autoritati sa se uite si la tinerii romani care au ajuns primii in lume (in muzica, moda) cind iau in calcul valorile pe care vor sa le puna in spatele brandului de tara.

foto cover & pictorial Edward Aninaru

eu am scris cover story si trebuie sa va spun ca mi-a placut f f mult de INNA. e foarte organizata, disciplinata, stie ce vrea si e incredibil de ambitioasa. toate astea consolidate pe un mega bun simt.

asa incepe story-ul din revista:

Pe 29 iulie am primit via email un tabel în care erau dispuse, în ordine, cuvinte în romånă și engleză, însoțite de cifre. Șiruri de informații tehnice – pentru mine. Pentru fanii Innei din lumea întreagă, detalii pe care dacă le-ar ști, le-ar înflăcăra imaginația dånd greutate palpabilă unor gånduri fierbinți. Cifre care pot trece granița matematicilor simple, ajungånd în zona erotismului; matematici erotice.

Un tabel cu trupul Innei descompus în bucăți mici: sånii ca doi struguri grei, întrezăriți printre danteluri în concerte – puși acum în funcția grosime/lungime bust; forma de clepsidră a trupului care a dus-o pe locul 1 în topul FHM al celor mai sexy femei din lume – transformată într-o integrală cu limite către vise nepovestite încă: dimensiune umeri, torace, șolduri; picioarele fine care au provocat fantezii multiplicate exponențial reduse aici într-o clipă la fibră vibråndă prin esența unui logaritm: grosime coapsă-genunchi-gambă. Plus un amănunt amuzant: măsura la pantofi. 34. Ca de copil.

În 23 de rånduri și 2 coloane stăteau aliniate toate detaliile celor mai fierbinți părți din – de acum – celebrul trup al Innei. Totul arăta multă rigurozitate, atenție pentru detalii și perfecționism, la kilometri distanță de informațiile seci gen << 38, M, S, XS>> pe care le primim la redacție de la vedete înainte de o sedință foto. Am făcut ochii mari: ce e în spatele succesului Inna?

tabu, septembrie, 2010

*

e un numar cu citeva exclusivitati dragutze.
un interviu cu Gary Sinise (multumim AXN), un interviu cu Max Azria, un alt interviu cu creatorii noului parfum Armani ( e un numar cu muuulta moda – 67 de pagini numai cu si despre moda!!!).

apoi un interviu cu Dorotheea Petre foarte emotionant cu povestiri despre bunicii ei si despre Mar Nero care vine pe ecrane la mijlocul lui sept, un alt interviu cu Zoltan Szabo, cel mai faimos somelier al Canadei – altfel roman pe care noi nu stim sa-l “exploatam”

o lectie despre “de ce nu avem cum sa slabim intr-o saptamina cind ne-am ingrasat intr-un an” explicata pe intelesul tuturor de Ladislau Kristof, suuuper personaj cu care va veti mai intilni in Tabu.

si multe multe alte lucruri dragutze

tabu
15 years ago

dusul in strada in rusia

de dimineata, Blogatu a postat pe blogul lui despre un eveniment Palmolive din Rusia de acum citeva zile.

o fata imbracata in halat de baie s-a dat jos din taxi si a facut dus intr-o cabina in mijlocul strazii.

va suna cunoscut?

noi am facut asta (cu Dove parteneri) la inceputul lui mai.

atunci ne-au sarit multi in cap si la fel de multi s-au intrebat de ce nu comentez la acuzatiile de tot felul.

simplu: acuzatiile respective vorbeau despre prejudecatile oamenilor care le lansau si nu aveau nicio legatura cu evenimentul nostru. doar timpul putea sa dovedeasca asta.

acum orgoliul meu – caci ideea e a mea de mai bine de 10 ani – tresalta un pic de bucurie.

uite niste oameni care s-au inspirat de la noi. sau au gindit pe aceeasi lungime de unda.

*
ne punem pe gindit. sa mai facem lucruri care sa-i inspire pe altii.

1
2252
personaltabu
15 years ago

cover story-ul de sept- gargantua

nu, gargantua nu e personajul de pe coperta de sept. e locul unde tocmai m-am asezat ca sa scriu povestea care va insoti fotografiile pictorialului principal.

in parcul Gradina Icoanei, cu o inghetata cu fistic, mure si lamiie, un fresh mixt cu multe fructe. locul meu preferat din ultima saptamina:)

*

acum inspiratie sa avem. am inceput cu bine & rapid.
aveam deja structura cind m-am asezat la masa.

1
1727
personaltabu
15 years ago

de ce am vrut sa scriu despre Dragos Bucurenci:)

N-am avut timp sa scriu un making of legat de articolul din luna iunie despre Dragos Bucurenci, Efectele Dansez pentru tine. Astazi am postat on line integral povestea din revista si ma folosesc de prilejul acesta ca sa scriu ce n-am scris/spus in text:

– am vrut sa scriu genul asta de poveste despre Dragos Bucurenci pentru ca, desi nu promite din titlu, e un portret pe bune al lui. cu garda jos. citindu-l, intelegeti de ce face ceea ce face, cit efort e in spatele reusitei lui si, mai ales, cita disciplina.

*

N-o sa mai recunosc asta alta data, dar am vrut sa scriu despre aceasta latura a personalitatii lui Dragos Bucurenci – teama de a nu fi perfect – pentru ca o cunosc bine. Si eu ma lupt cu ea.

Stiu foarte bine prin ce a trecut Dragos ca sa se expuna intr-o forma care dupa standardele sale putea parea ridicola. Si mai stiu cit a luptat cu el ca sa-si depaseasca limitele.

Dupa prima editie de Dansez pt tine, mi-am adus aminte de o conversatie in care-mi spunea cum vrea sa-si depaseasca fobiile si fricile. Cum se lupta cu limitele lui. Ascultindu-l, mi-am amintit de o secventa din copilaria mea:

Aveam 6 ani si ma dusesem cu mama la piata. Am tinut neaparat sa car si eu o plasa. Era grea si simteam ca o sa-mi rupa mina. Tata m-a rugat sa-i dau lui plasa, si-atunci i-am spus: “Nu, lasa-ma sa vad cum e. Mina n-are cum sa cada, vreau sa vad pina unde pot s-o car”.

De atunci, de fiecare data cind a existat o bariera, am vrut sa vad daca pot s-o duc mai departe. Stiu ca asa face si Dragos. De asta am vrut sa scriu despre el, din aceasta perspectiva.

Ii mai multumesc o data, pentru ca mi-a povestit despre lupta cu sine.

fragmentul meu preferat:

Cred că limitările pe care ţi le impui te împiedică să-ţi trăieşti viaţa. Ele vin dintr-o perioadă din copilărie când au fost utile. Cu timpul nu mai sunt aşa…”, îşi susţine Dragoş teoria pentru care face lucruri care par uneori nebuneşti.
Ca atunci când s-a suit pe o platformă eoliană de 100 de metri, deşi ştia că are o teamă îngrozitoare de înălţime.
A urcat un nivel, l-a apucat tremuratul, angoasa s-a instalat, dar nu vroia să dea înapoi. Erau la baza eolienei câţiva oameni pe care, după reperele lui, nu i-ar mai fi putut privi în ochi dacă ar fi abandonat. Când strângea din dinţi şi tremura mai tare a auzit vocea inginerului care-l însoţea: „Staţi liniştit, nu vă grăbeşte nimeni”. Şi-a dat seama că pentru o vreme nu trebuie să decidă dacă să o ia în sus sau în jos. Poate să stea acolo. Mai târziu, la 100 de metri deasupra pământului, cu senzaţia de „înălţime de-aproape”, înălţime neprotejată, a trăit o imensă bucurie. A recunoscut acolo voluptatea victoriei cu sine. A coborât şi, la prima provocare, a luat-o de la capăt. Cu Dansez pentru tine.

2
2254
tabu
15 years ago

despre ce vorbesc la connect|fb

mai am un pic de scris la prezentarea mea pentru prima conferinta despre retelele sociale: connect|FB.
vorbesc miine dimineata de la 10:)

uite in avanpremiera citeva idei

de ce protocolul facebook-ul e ca un ritual al dragostei/sex-ului?

– captarea atentiei
– sortarea “candidatilor”
– voyeurii vs exhibitionistii

de ce ramin oamenii pe pagina (mea) de FB?

*
so, we’ll have some fun. with photo included.
*
ne vedem miine dimineata, sper sa va treziti.
conferinta se va putea vedea live aici.

5
2604
tabu
15 years ago

audiente reviste up market SNA

Din decembrie anul trecut, cind la iesirea din trustul Realitatea Catavencu am auzit comentarii aiurea despre rezultatele Tabu, mi-am promis ca voi face publice SNA-urile la fiecare val.

iata cele mai recente rezultate, pentru publicatiile de femei in categoria Up market, in mii de cititori.
aprilie09 – aprilie10

Tabu 135
Elle 104
The One 82
Tango 53
Beau Monde 48
In Style 37
Marie Claire 23

6
3629
oameni din "aluatul bun"tabu
15 years ago

ajuta-ma sa fac o mega surpriza:)

Stiti cum e cind bucuriile pe care vrei sa le faci altora ti se intimpla tie?!

*
Luni, Ioana Ulmeanu, colega mea, m-a rugat sobra sa iesim pe hol ca vrea sa-mi spuna ceva.
Pe drumul de la biroul meu pina la usa, m-am gindit la tot felul de lucruri “e certata cu cineva din redactie; vrea marire de leafa; vrea sa plece in alta parte”. In mai putin de 10 metri de mers, ajunsesem la scenarii ingrozitoare.
Ioana a deschis usa si mi-a facut loc sa ies. Am gindit instantaneu “Atit de nashpa e vestea, de ma lasa pe mine sa trec prima?”

Si-am intrat in living: wwwwwwwwwaaaaaaaaaaaaaaau.

Fetele de la The Practice, adusesera mascota mea preferata pufuletele Gusto – Mircea Cristat pe care-l stiti de la Optimism 2010 (acum si cu un frate), iar pe masa din living erau platouri mari cu ciocolata si fructe.

Pufulete imi spunea ca ei s-au gindit sa-mi faca o surpriza, ca stiau ca sunt obo si stresata si am nevoie de ginduri bune (cu o zi inainte postasem chiar pe FB ca vreau sa aud vesti bune, nu doar ca vine sfirsitul pamintului).

Imi dadusera lacrimile de bucurie; nu doar pentru ca venisera ei acolo, ci pentru ca am inteles in citeva secunde ca toti colegii mei complotasera la asta. Toti stiau.

Nu l-am auzit f bine pe Pufulete ce a zis, pt ca era avalansa de ginduri in capul meu, dar intr-un moment de luciditate am zis “ciocolataaaaa”. In spatele pufuletelui Gusto era o fintinta de ciocolata. Care se revarsa in riuri, riuri de cioco calda si buna.

Ca sa-mi trag un pic sufletul, am trisat si-am plecat de la fata locului. Chipurile “sa-mi iau telefonul”. Apoi a fost rasfat maxim cu ciocolata si o imbratisare cu pufuletele gusto, dar si cu fetele de la the practice.

*

Aveam de multa vreme dorinta asta, dar era pt altii, nu pentru mine: propusesem chiar unei agentii de publicitate (alta decit the practice) acum vreo 2 luni sa facem surprize oamenilor stresati si necajiti de la birouri; sa le creem o clipa de rasfat aparuta ca de niciunde.
Nu ma gindisem nicio clipa ca mi se poate intimpla mie.

Dar, pentru ca mi s-a intimplat si –a fost foarte emotionat si placut, vreau sa o duc mai departe. Cum fusese si gindul meu initial.

Dincolo de ceea ce am primit – fructe & cioco – e ceva nepretuit: stiau ce-mi place (ciocolata), stiau cum sa ma bucure (cu un gind bun) si si-au luat toti din timp (si fetele e de la the practice si colegii mei) ca sa-mi faca aceasta surpriza.

*
Gesturile frumoase si gindurile mici care se trasforma in megasurprize trebuie intotdeauna date mai departe.

Asadar, vreau sa incep saptamina urmatoare facind o surpriza cuiva care e stresat si necajit la birou; cuiva care munceste mult si care se va bucura stiind ca sunt oameni care s-au gindit la el/ea.

Scrie-mi si descrie-mi un coleg/o colega care crezi ca ar putea fi beneficiarul surprizei. Da-mi citeva detalii despre el/ea si saptamina viitoare sunt la biroul lui/ei.

Comenteaza aici pina duminica la ora 12, descriindu-mi – fara nume, pliz- cui ar trebui sa-i fac surpriza. Si lasa o adresa de mail corecta, ca sa te pot contacta pentru detalii.

Multumesc.

tabu
15 years ago

The other side of “VIP” Internet – Bobby Voicu

Pentru ca Tabu are numar special Facebook, incepind de astazi, timp de o luna, povestesc intimplari mai putin stiute despre persoane pe care le-am cunoscut via Facebook or Twitter.
Un fel de The other side of “VIP” Internet.

Primul pe lista: Bobby Voicu.

L-am cunoscut pe Bobby prin noiembrie anul trecut cind l–am anuntat ca vreau sa scriu despre proiectul lui de reasezare in circuitul turistic a cetatilor din Romania.

Citeva luni mai tirziu ne-am dus amindoi pina la Ibida, linga Tulcea, locul unde se afla prima cetate pe care vrea s-o “cosmetizeze”. A fost o excursie in care am povestit incredibil de multe… si de personale:).

Inainte de excursia asta Bobby era pt mine, banuiesc ca si pentru multi dintre cei de pe net, persoana care – printre glume – isi arata ferm autoritatea.

Pe deal la Ibida.

Cind am fost la Ibida, in februarie, era un frig de crapau pietrele.
Eu eram imbracata – nu rideti – intr-un pulovaras gri si o vesta lunga de blana. Bobby avea hanorac, geaca, un fes si era blindat cu toate cele.

La prima oprire, Bobby s-a uitat lung la mine si-a intrebat: Nu ti-e frig?
Am evitat elegant raspunsul.
La cetate batea vintul atit de tare, incit nu auzeam ce povestea arheoloaga care ne insotea. La un moment dat, Bobby, cu ochii lui albastri deja fulgerind, mi-a zis: “Nu vrei fesul meu?”.
Mi-era un frig de nu mai stiam de mine, dar imi purtam pletele-n vint– fusesem cu o zi inainte la coafor – si nu stiam cum sa-i explic ce gindeam:
“Cum sa-mi pun un fes fara oglinda?!”
L-am refuzat politicos. Din nou. Si l-am vzt cum se incrunta f tare.
Cind ma ajuta sa cobor de pe dealul plin de zapada (alunecam, desigur, pentru ca eram in cizmele mele ECCO cu talpa moale si fina) mi-a spus printre dinti, fara sa ne auda doamna arheolog :“Fi-ti-ar fitele de Dorobanti sa-ti fie!”.

A fost primul semn ca Bobby chiar spune ce gindeste. Si, de atunci incolo, mereu a fost asa.

Pina la sfirsitul acelei zile ii dadusem o porecla – “Short cut”. In timp ce povesteam lucruri, lui ii fugea mintea extrem de repede catre o solutie, o rezolvare instant sau vreo oportunitate de extindere.

Tot in ziua aia dupa povesti in care am dat fiecare din casa – de la copilarie si pina dincolo de adolescenta – am obtinut o promisiune: “eu ii scriu biografia, cind va fi el milionar celebru”. ( fetelor, daca dati bani grei, va spun povesti suuuper misto:) )

Dupa care el a descoperit ca ma pricep la radio (a fost singurul meu moment de glorie in 12 ore de drum; singurul moment in care i-am captat pe bune atentia- erau interesante smekeriile de programare/ format radio), iar eu am prins curaj sa-l “exploatez”.

Consilierea

In ultimele luni am profitat copios de cunostintele lui despre internet, iar o parte din modificarile site-ului Tabu i se datoreaza. Cind m-a invatat cum e cu google analytics cred ca i-am scos peri albi dar, cu autoritatea pe care i-o stiam dinainte, m-a certat tare cind a parut ca nu i-am explicat si Sinzianei – content managerul tabu.ro – ce ma invatase (pe cuvint ca-i explicasem!).

Acum conversatiile noastre pe teme de consiliere sunt o continua negociere. Sau un meci de ping pong.

“Te rog frumos, te uiti putin pe proiectul X in care vreau sa ma implic?”, il intreb eu cel mai adesea.
El cere la schimb cine stie ce traznaie (promovare pt proiecte lui, adesea), eu cer la schimb inca ceva, el mai adauga ceva la cerere… si tot asa.

Cu el am vorbit pentru prima data de numarul special Facebook, el m-a explicat cum s-a schimbat gindirea tinerilor care au trait numai in epoca internetului, tot el mi-a dat sa citesc lucruri complicate de SEO (n-am terminat nici acum cartea aia, ups!) si tot el m-a trimis catre jocuri online girlish ca sa inteleg pe unde ar trebui sa duc tabu.ro, daca vreau sa fie pentru un public tinar.

Si, dincolo de toate astea, a venit la Optimism 2010 cind aveam de povestit lucruri grele si personale. A fost in sala; unul dintre cei citiva prieteni in care mi-am sprijinit privirea cind gindeam “Hopa! Nu mai stiu ce tre sa zic mai departe”.

Asa ca acum stiu ca dincolo de autoritatea aia bossy e si altceva, foarte friendly si, contrar tuturor aparentelor, e o doza de timiditate.

Ok, ma opresc aici; daca descriu mai mult o sa se incrunte.

Bobby e unul dintre prietenii pe care mi i-a adus internetul si pe care-l necajesc des. Ca in aceste zile cind sunt suparata pe el pentru ca nu poate sa vina la petrecerea Facebook Tabu.

*
Miine descriu un alt VIP Internet.

4
8611
filme simpatabu
15 years ago

vizionare tabu – Felicia, inainte de toate

miine vedem intr-un cadru special unul dintre filmele mele preferate de la TIFF: Felicia, inainte de toate.

5 dintre voi primesc aici pe blog cite o invitatie dubla la vizionarea la care participa si regizorii si actrita din rolul principal.

regula e: primul venit, primul servit. inscrieri numai pe blog, la comments

detalii despre vizionare

Parada Film si revista Tabu va invita miercuri, 9 iunie, ora 20:00, la Cinemateca Union din Bucuresti, la o proiectie speciala a filmului de lungmetraj “Felicia, inainte de toate”, in regia lui Razvan Radulescu si a Melissei de Raaf.

Dupa proiectie va invitam si la o discutie cu regizorii filmului, cu actrita din rolul principal, Ozana Oancea si producatorul filmului, Ada Solomon.

Dupa publicarea recenziilor voastre, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf vor alege 5 bloggeri carora le vor acorda un interviu in exclusivitate.

***
„Felicia, inainte de toate“, un film despre relatii familiale si despre felul in care timpul influenteaza comportamentul oamenilor, reprezinta debutul in lungmetraj al celor doi regizori. In rolurile principale ii regasim pe Ozana Oancea (Felicia Mateescu), Ileana Cernat si Vasile Menzel (parintii Feliciei). De asemenea, in roluri secundare apar, printre altii, Victoria Cocias, Gelu Nitu, Clara Voda si Serban Georgevici.

***

Pentru mai multe informatii, vizitati site-ul: www.feliciafilmul.ro. Pe site veti gasi si pagina de “Download” (http://www.feliciafilmul.ro/Ro_First_of_All_Felicia/Download.html), de unde puteti folosi orice material pentru blog-urile voastre.

tabu
15 years ago

de ce n-am mers la Marsul Gay

De 5 ani de cind lucrez pentru Tabu, marsul (parada) gay e aproape un fel de datorie de serviciu. Revista promoveaza egalitatea de sanse si diversitatea, iar reprezentantii ei cred in ceea ce promoveaza.

In acesti 5 ani, am lipsit de la marsul gay o singura data cind n-am fost in bucuresti.
Anul acesta am ales sa stau acasa si nici macar nu am deschis televizorul sa aflu daca e vreo problema acolo.

Revista si-a pastrat convingerile, eu am in continuare prieteni gay si as face orice ca sa aiba o viata sociala mai buna, dar …

*
Anul trecut la parada gay m-am simtit ca si cum organizatorii ar fi bifat ceva si si-ar fi luat banii pentru asta. 200 de manifestanti, 400 de politisti, tab-uri in stinga si-n dreapta, drumul inchis pe strazile pe care ajungea marsul.

Adica niciun efect asupra oamenilor din jur pentru care, de fapt, se face marsul. Nu era nimeni din afara comunitatii sau a prietenilor ei, care sa se uite si sa remarce ca nu poti sa deosebesti din sirul ala de oameni care-s gay si care nu. Pentru mine asta e sensul marsului “Normalitatea, asemanarea celor din coloana. Nu scrie pe nimeni gay”

Mai eficient, in termeni de bani & timp, ar fi fost o parada intr-un studio, in fata tuturor televiziunilor care sa ia repede citeva cadre cu travestitii care deschid coloana.

Dar marsul nu e despre asta.

*
La primele editii ale marsului gay prietenii mei din comunitate participau cu mindria unui coming out national. “sunt aici in multimea gay si iti arat ca sunt la fel ca tine”.
Am amintirea unui coleg gay pentru care drumul de 700 de metri a fost o tortura psihica. simtea toate privirile de pe strada avind tone in greutate.
Era o tortura care s-a supus singur, ca o confirmare a ceea ce e el si a faptului ca vrea sa fie acceptat asa.

Oamenii ca el si-au facut datoria in acest 7 ani si fata de sine, si fata de comunitate. Dar acum marsul nu le mai aduce nimik, pentru ca organizatorii n-au stiut sa puna nicio valoare emotionala in plus pentru eveniment. Ba mai mult, au restrins puterea lui.

E ca o bifa intr-un tabel. Ma rog, intr-o coloana de tab-uri ca sa nu se vada nimik in jur.

*
N-am fost anul asta la marsul gay pentru ca simt ca nu se merge intr-o directie buna. E grav ca dupa 7 ani de mars nu avem in Romania mai multe voci recunoscute ale comunitatii. E o problema de management a imaginii, a resurselor si, la capat de drum, a sentimentelor oamenilor alora din comunitate.
Care -acum – nu se mai regasesc nici in interiorului grupului minoritar din care fac parte.

*
dragi prieteni, nu va suparati pe mine ca n-am fost la marsul gay anul acesta. pentru voi si pentru multi altii pe care nu-i cunosc o sa scriu in continuare in Tabu despre comunitatea gay. stiu cat e de important pentru voi – dar si pentru noi – sa incepem sa intelegem nuantele care ne arata in culori putin diferite.

ca sa compensez, aseara, m-am uitat la A single Man:)

*

Unul dintre cei mai cultivati & rafinati membrii ai comunitatii gay din romania e Octavian. ma bucur ca-l stiu si ca scrie pentru Tabu. aici puteti citi cum se vede lumea lui in ziua internationala de lupta impotriva homofobiei

4
2700
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – internship Tabu – ultimul Jurnal

Saptamina trecuta Elena Mihaila a incheiat internshipul la Tabu.
“lucrarea ei de diploma” se gaseste in editia de iunie a revistei tabu, dar chiar daca internshipul s-a terminat, asta nu inseamna ca eu nu o mai “chinui”

de saptamina viitoare, va avea aici pe blogul meu, o rubricuta permanenta.
scopul: formarea reflexului de a da articole a deadline si o editare punctuala pe mai multe genuri de scriere. finalitatea: mai invatam lucruri – si ea, si eu:)

in ultima zi de intern, Elena ne-a adus un tort de cioco mi-nu-nat.

mai jos, ultima fila de jurnal in calitate de intern.

Din septembrie o noua tura de internship la Tabu. asa ca daca va intereseaza, urmariti-mi blogul in august:)

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part II

Am primit aseară mail-ul încurajator al Cristinei cu edit-ul draft-ului al doilea şi cu un îndemn ca următorul draft, al treilea, să fie şi ultimul (a mai urmat unul). Am învăţat zilele astea mai multe despre cum se scrie un story decât în 2 ani de facultate. Ştiu ce am de făcut acum, dar singură nu aş fi fost în stare să ajung aici.
Mulţumesc pentru îndrumare, ştiu cât de time consuming este, dar şi pentru *a glimpse* de 3 luni în lumea:
• *agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări şi „vreau acasă” – uri.*
Chiar dacă este ultimul jurnal de intern pe care îl scriu, o fac cu zâmbetul pe buze. Mă repet, dar nu-mi pasă, Jurnalismul este frumos dacă sunt oameni care să te facă să-l vezi aşa. Asta mi-a adus aminte de unul dintre motivele scrisorii “de ce vreau sa fiu jurnalist” cu care am aplicat:
• *“Pentru că oamenii au părerea greşită că viaţa este grea; de ce să nu existe mai multe persoane care să le deschidă ochii către o lume uimitoare, o lume mai simplă, dar frumoasă şi la fel de justă?”*
Acum trec printr-o perioadă “reminiscentistă”. Au fost multe momente drăguţe pe care nu le voi uita prea curând şi care inevitabil m-au motivat să învăţ mereu mai mult, să cer mai mult de la mine şi să nu mă dau bătută uşor.
Dragi copii, astăzi este ultima lecţie – recapitulare – ce am învăţat noi în ultimele 3 luni:
• Cum se ţine o şedinţă de brainstorming de idei pentru numerele viitoare, cum se corectează textele, cum se editează pozele şi cum se paginează articolele. Despre stresul ultimei săptămâni înainte de trimis revista la print, dar să nu uităm de research.
• Inserturi, interviuri, flat, sumar, front of the book/core/back of the book, draft, shooting-uri, transcrieri de interviu, book of the brand si feedback.
• Pitch, reportofonul în rolul unui *loyal sidekick* şi semnificaţia somnului dulce după o zi productivă.
• Reporting, “ciopârţirea” unui text, agitaţia constantă din redacţie (cu soundtrack – “În pădurea cu alune, aveau casă doi pitici…”), ce înseamnă stresul de dinaintea unui eveniment mare, dar mai ales “cum să ne ţinem cumpătul în situaţii extreme”.
• De la writer’s block, până la “Şi gataaaaaaaaa. Primul tău narativ la revistă mai are un pic şi-şi ia zboruuuul.”
Termin cu un singur gând, unul care mă caracterizează ca învăţăcel. Este destul de greu să recunosc sentimentul acesta, dar ucenicul îşi ia zborul cu: La la la la la. Şi nu, nu este un semn că de la cap. I – Intern, trec la cap. II – Internată!

Internul Elena (care nu s-a trezit la timp) over and out.

P.S. A nu se uita – „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.

Elena Mihaila, fost intern la Tabu in perioada 15 feb – 15mai 2010

jurnalul de intern al elenei poate fi citit aici

5
2570
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

0
1397
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – jurnal de intern Tabu – AMR 2 sapt

elena mihaila mai are 2 saptamini de internship la Tabu si, cum ii sta bine invatacelului, are cea mai grea tema de pina acum: un fel de lucrare de diploma.

dar ca orice invatacel, elena si-a facut singura viata mai complicata in aceasta saptamina.

lectia pe care a invatat-o in aceasta saptamina a fost “cum sa ne tinem cumpatul in situatii extreme”. la inaltime de-asupra bucurestiului sau acasa in pat, cind n-am auzit ceasul si-am ratat evenimentul:)

iata saptamina vazuta din perspectiva ei

Pentru tema de săptămâna aceasta am avut multe articole de citit. De la naraţiuni cu o structură la care rămâneam “wow, eu când o să ajung să scriu aşa?”, până la creative writing tricks.

 

·        “Writers like to whine and moan about the struggle, the pain, the suffering of writing, but they came to writing because it was easier for them than math, more exciting than chemistry, more fun than the playground.” – Donald Murrat.

 

Miercuri a fost o zi frumoasă, cum am intrat pe poarta redacţiei am început să zâmbesc. Am nimerit în mijlocul agitaţiei – cele trei finaliste ale concursului Dove se pregăteau pentru o şedinţă foto. Pe canapea se puneau la cale proiecte de viitor, iar eu am fugit ghiduşă să văd numărul de mai. Love at first sight! Acum se explică zâmbetul meu.

 

Pe fundal feon-ul mă lăsă pierdută în gândurile mele, meditând la maratonul zilelor ce vor urma, go go fantezie în locul şablonului. Nu pot să nu povestesc că, ieşind din redacţie, pe străduţă, doi baieti se jucau cu mingea: primul ţipa “Ronaldoo la balon, loveşte şi goool”, la care cel de-al doilea “pasee, pasee şi mie”. Mai au de învăţat despre munca în echipă, că doar veşnică pe lumea asta este schimbarea.

 

Joi, 7 am, Radio Zu – 11 persoane aşteptau afară, feţe de zombie nedormite, emoţii, finalistelor li se dau “accesoriile”, se intra în direct, extrage fiecare plicul cu “aroganţa”, râsete, încurajări şi fiecare pleacă să îndeplinească la timp ce a ales. Foarte amabilă familia Zu, chiar mult prea amabilă pentru ora matinală. Şi acum aşteptăm, aşteptăm…

 

“Dacă vineri dimineaţa nu sunt la Universitate, înseamnă că proba cabinei de duş (de vineri la 1 am), ridicată la 4 m înălţime, nu a mers bine”. Asta se trece la experienţe nocturne *once in a lifetime* în Bucureşti. Compoziţie decorativă: transformers boom!

 

Pot spune că a fost o săptămână hardcore ca la carte. Vineri nu am mai ajuns la timp la Universitate, dar nu pentru că s-a întâmplat ceva cu cabina, ci pentru că ceasul meu nu a mai sunat. Nu ştiu dacă să ţip, la cât de frustrant a fost momentul, sau să râd că niciodata un lucru nu merge bine până la capăt. O experienţă din care am multe de învăţat şi de…recuperat. Cred că mă duc să fac o baie să mă relaxez, dar nu, nu în mijlocul Bucureştiului.

 

P.S. acum o să mă prezint: Elena, internul care nu s-a trezit la timp.

Elena Mihaila, 1 mai 2010

intreaga experienta a Elenei in redactia Tabu o puteti citi aici

0
1412
tabu
15 years ago

cel mai curajos concurs al verii – cu Dove si Tabu – culise

Miine la ora 9, la Universitate, Romina Agapi va face dus intr-o cabina suspendata la 4 m inaltime. E la un pas de a cistiga o excursie la un spa de lux la Barcelona, oferita de Dove, si un pictorial in Tabu, in cel mai curajos concurs al anului “cite priviri ai vrea sa atraga pielea ta?”

Azi 3 concurente au fost in finala mica la radio Zu si au trecut prin incercari ale curajului.

La 7 dimine erau 11 oameni (cu tot cu concurentele) in fata la Radio Zu, gata sa ia startul in finala mica. Fiecare fata a fost insotita de un fotograf; din echipa au mai facut parte un operator, nusha, eu si cristi – comitetul de organizare al concursului (din partea tabu), plus Elena (interna simpa) care are de scris o poveste despre acest concurs.

Aici filmul evenimentelor de astazi. (proba alexandrei, proba marei, proba rominei)

La noapte la ora 1 testam cabina de dus, Elena si-a dorit sa se urce in cabina la inaltimea la care va fi si cistigatoarea pentru a sti care sunt senzatiile pe care le traiesti la acea inaltime. O vor ajuta in text emotiile pe care le va trai de la 4 metri inaltime (am iubit-o pentru initiativa ei si am avut confirmarea ca va fi un jurnalist bun, daca gindeste asa).

Miine de la ora 8 echipa tabu e la locul faptei, piata universitatii, linga fintina de la Arhitectura.

De la ora 9 incepe show-ul. In piata si in direct la radio zu.
Va asteptam cu drag (si cu cadouri) in piata universitatii.

1
1871
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Jurnal de internship – au mai ramas 4 saptamini

primul intership pe care-l fac la tabu pentru “job”-ul de asistenta redactor sef intra in linia dreapta a finishului.

mai avem patru saptamini de impartit lucruri si experiente, de testat pe bune cum se face o revista.

elena mihaila, interna mea, a inceput sa faca materiale de una singura, ca orice redactor angajat la o revista. saptamina trecuta a fost prima ei saptamina de descurcat de una singura, cu reporting, research & interviu.

si a avut de scris. si de editat. mult:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

Azi încă jubilez după activitatea săptămânii trecute. Abia aştept să apară numărul de mai. Sunt ca un copil care pentru prima dată reuşeşte să scoată nişte hăinuţe din dulap, să se îmbrace şi să umble ţanţoş pe stradă. Primul pas spre independenţă, dar mai este până atunci…

Săptămâna a început cu un mini photo-shoot pentru dosar. Femei, make-up artist şi fotograf. Cafea, telefoane şi câte-o doză de nicotină la o mică şuetă sub teiul din curte. Acum copilul se întoarce la bucaţile lui de puzzle, să vedem ce iese.

(nu-mi place să “ciopârţesc” texte, m-am ataşat de text. Totuşi nu mă las. I can do it! Hai, selectează, aşa, acum…delete. Do it!)

Astăzi puiul încearcă al doilea zbor în lumea literelor şi, deşi este greu, realizez cât este de important să ai pe cineva lângă, care să te susţină şi să te înveţe cum să o iei de la capăt. Teoria mea: cumva o să fie! Trebuie să nu te laşi speriat de text, pentru că nimic nu iese de prima dată. De la 10 pagini, la 4, la 2 and that’s how it’s done! Săptămâna asta am învăţat şi ce înseamnă experienţa. Ce vedem noi ca articol într-o revistă are în spate 3-4 draft-uri, corectări, reformulări şi repoziţionări de paragrafe.

(flash-back de când ne învăţau profesorii ca înainte să compunem ceva să ne facem o schiţă a ceea ce vrem să zicem. Idei pentru fiecare paragraf. Vă aduceţi aminte când noi ziceam: pentru ce? Schiţa de idei ajută, şi chiar foarte mult, mai ales pe cei care sunt la început de drum.)

Un alt lucru important pe care l-am învăţat este – mare grijă cu research-ul. Ca jurnalist adevărat, învaţă să nu sari la concluzii, încearcă să ai confirmarea fiecărui detaliu. Când invadezi viaţa cuiva, nu o face cu bocancii, ca buna ta intenţie să nu devină calomnie.

Pe sfârşit de săptămână încerc să trec peste *writer’s block de moment*. Mereu m-am împotmolit când trebuia să scriu o ştire în 10 minute, pe principiul think fast! Problema mea este că vreau să spun multe lucruri deodată, care împreună au sens doar în bula mea. Vreau să învăţ să-mi separ ideile şi să iasă ceva coerent într-un timp cât mai scurt, iar asta se învaţă practicând. Mulţumesc oamenilor care au avut răbdare cu mine săptămâna asta.

Elena Mihaila, 19 aprilie

restul jurnalului de intern la tabu, il puteti citi aici

0
1527
tabu
15 years ago

fetele de la Oltchim, in pictorial fashion

nu se calificasera inca in finala Ligii Campionilor cind le-am fotografiat noi, dar ca intotdeauna suntem cu un pas inaintea tuturor:)

in tabu de martie v-am aratat cit de feminine si frumoase sunt fetele astea care se lupta din greu cu cele mai tari handbaliste din lume, intr-un sport f dificil.

(si da, colegi jurnalisti, va dam gratis fotografiile daca vreti sa le folositi, pentru ca fetele astea trebuie aratate in toata frumusetea lor)


narcisa lecusanu


ada nechita


adina meirosu

3
2678
tabu
15 years ago

gata si coperta de mai

coperta tabu de mai a plecat la tipar azi.
e asa de diferita de cea de luna trecuta incit nici nu pare aceeasi revista:)
sper sa va surprinda…

*
mai avem un pic si pleaca si restul revistei la tipar.
sunt foarte mindra/bucuroasa/emotionata pentru doua subiecte: dosarul cu 4 femei minunate (pe doua le-am intilnit/cunoscut si eu) si story-ul mare – o poveste emotionanta despre vointa si cum sa reusesti impotriva credintei tuturor.

*

numarul de mai e aniversar. 8 ani de tabu. avem surprize in el de ordinul sutelor (si nu exagerez) pentru cititori, dar mie imi place pentru un alt motiv, un simbol (pe care doar noi -in casa – il stiam pina acum): e prima coperta pe care a facut-o colegul nostru Roald Aron. de fapt a fotografiat aproape toata revista de mai. lucreaza cu noi de aproape 2 ani, dar asta a fost primul pictorial de cover si prima coperta pe care le-a facut.

*
miine nu sunt in bucuresti, dar simbata – ca intotdeauna – va mai fi un ultim lucru de scris: editorialul meu. m-am gindit deja ce scriu.

o sa se cheme “multumesc”

0
1525

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!