Category : oameni din “aluatul bun”

-pe cine ati vrea sa intilniti?

pe cine ati vrea sa intilniti?

prin prisma meseriei mele am intilnit de-a lungul timpului o multime de oameni pe care-i admiram de la distanta.
asta cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei de jurnalist: ajungi la niste oameni MARI si-i vezi/simti indeaproape.

*
de 3 zile trepidez la gindul ca joi il cunosc pe Hagi.

nu stiu nimik despre fotbal, notiunile mele despre jucatorii din campionat sau nationala se opresc pe la Lacatus si Camataru (eram f f f f mica, da??? sa nu indrazniti sa spuneti ca sunt batrina)
dar cu toate astea abia astept sa-l cunosc pe Hagi.

am o mare admiratie pentru el, pentru modestia sa, pentru vointa si profesionalismul sau. stiu ca nu vorbeste mult, ca e timid si ca, asemeni marilor artisti – cu orice instrument s-ar exprima ei artistic -, se simte mai confortabil in terenul sau de joc decit alaturi de oamenii care se uita la el ca la o legenda.

dar asta n-o sa ma impiedice sa ma uit la orice gest pe care-l face.

nici nu pot sa va spun cit de mult ma bucur ca o sa-l cunosc. mi-am innebunit toti prietenii explicindu-le unde merg si ce fac, mi-am facut scenarii (care au cazut repede din motive de organizare) despre care va fi unghiul povestii intilnirii mele cu Hagi, am inceput sa citesc interviuri si articole despre el. am rememorat discutii cu oamenii care l-au cunoscut, am revazut citeva filmulete pe net cu el. si tot asa.

stiu ca poate parea o copilarie, dar Hagi e unul din oamenii pe care eu i-as lua acasa la mine. sa ma bucur de prezenta lui. ( ar sta intr-o companie frumoasa cu multi actori regizori dansatori sportivi)

Tu pe cine ai vrea sa intilnesti?

*
merg cu Hagi in Constanta la scolile care vor beneficia de fondurile stranse in urma campaniei “Viitorul copiilor incepe la scoala” initiat de UNICEF si trebuie sa dau de baut UNICEF-ului ca-mi face aceasta mare bucurie, precum si Ligiei Adam de la agentia de PR BortunOlteanu.

asta e un exemplu f f bun de PR punct ochit, punct lovit: Ligia a citit pe blogul meu despre respectul pe care-l am pentru profesorul care m-a invatat matematica, stia ca imi doresc sa-l cunosc pe Hagi si m-a ales intre cei 5 bloggeri care vor relata despre campania UNICEF care stringe fonduri tocmai pentru ca toti mai multi copii sa mearga la scoala.

si uite asa, a facut un om (pe mine) fericit. si scriu cu drag despre aceasta intilnire.

2108
Mercedes-0061-1024x682ce nu stiti despre Bobby Voicu

ce nu stiti despre Bobby Voicu

nu mai e un secret pt nimeni ca Bobby e unul dintre prietenii si sfatuitorii mei in ale internetului. uneori profit de prietenia noastra si-l chinui cu intrebari (nu doar despre net) :)

ca in mini interviul pe care l-am facut pentru site-ul proiectului Mercedes, Proiect4.ro

iata 3 dintre raspunsurile mele preferate (sunt 20 in interviu)

Cel mai fericit am fost cind….i-am facut poza nepoatei mele la un minut de la nastere.

Mi-ar placea sa petrec o zi cu…Richard Branson, creatorul Virgin.

De la nepoata mea am invatat ca….barba mea zgarie.

*
acum dupa ce a raspuns pot sa recunosc ca am avut o placere deosebita sa pun inceputuri de fraza “capcana” ca sa vad unde se duce. pe Proiect4.ro vedeti pe unde a ajuns cu raspunsurile.

P.S. partea s!mpa e ca noi am devenit prieteni dupa 12 ore de conversatie in masina pe drumul dus si intors catre una din cetatile pentru care el a facut campanie in acest proiect.

1520
ioana si rodica mandacheLa multi ani Ioana

La multi ani Ioana

astazi, Ioana Blaj – vocea feminina de la Bine dimineata de la Radio 21 a implinit 24 de ani.
ocazie cu care, in buna traditie a aniversarilor din matinalul lor, a fost o avalansa de cadouri.

24 de kg de portocale, mesaje de la CRBL, Tudor Chirila, Radu Muntean, sora si nepotelul ei, plus o surpriza la care s-a gindit Paul Ipate (coleg de emisiune si titularul de contract in ceea ce o priveste pe Ioana, in viata – asa ca n-aveti sanse domnilor): o vizita in studio a doamnei Rodica Mandache, pe care Ioana o iubeste foarte mult.

am fost acolo, in studio, stiu ca Ioana a plins mult toata emisiunea, ceva mai mult cind a intrat in studio doamna Mandache, dar va avea amintiri pentru multa vreme.

la multi ani ioana

1678
houseDr House trebuie salvat.

Dr House trebuie salvat.

Suntem obisnuiti ca numai in filme sa aflam despre doctori care au solutii miraculoase la cele mai ciudate intimplari ale corpului uman.
Altfel, in viata noastra reala rareori povestim despre oamenii care cu intuitie teribila- dublata de multe ore de studiu – gasesc tratamente miraculoase.

La spitalul Militar e un astfel de medic, Florin Fanea, care a salvat nenumarate vieti fara sa ia niciun ban in schimb. De fapt, aici apare si problema lui: acum e diagnosticat cu neoplasm pulmonar, are nevoie de 150.000 de dolari pentru tratament si, pentru ca a fost corect o viata intreaga, nu are banii acestia.

De unde stiu ca e doctor House? Din povestea prietenei colegei mele Ina, pe care a salvat-o cind nu mai avea nicio speranta.

am vorbit cu Daniela. Intr-adevar, acum doi ani, Daniela a facut brusc o febra foarte mare (42 de grade) si a mers, timp de 2 luni, pe la toti doctorii posibili, fara ca vreunul sa-i spuna ce are. L-a gasit apoi pe doctorul Florin Fanea, care i-a descoperit o infectie la rinichi si a tratat-o, refuzand sa primeasca spaga pe care fata, cu o mana tremuranda, i-a intins-o. Si vorbim despre un om care castiga 800 de lei pe luna!

Pentru ca roata vietii se intoarce, Daniela a descoperit din intimplare zilele trecute un articol pe hotnews despre medicul care i-a salvat viata si care acum e intr-o situatie critica.

Florin Fanea are 33 de ani si este medic specialist de urgenta la Spitalul Militar Carol Davilla din Bucuresti. A fost diagnosticat cu neoplasm pulmonar in ultima faza in septembrie, la un control de rutina. Nu este fumator si are nevoie de 150.000 de dolari pentru un tratament in SUA.

Si-a inceput o campanie pentru el.

De ce ma alatur acestei campanii?
Pentru ca nu se poate ca un om care a fost corect toata viata sa nu fie ajutat.
In caz contrar ar fi ca si cum i-am avertiza in gura mare pe toti medicii “faceti-va provizii cit puteti, nimeni nu o sa va ajute cand o sa va fie greu”

Pentru ca e un Dr House. Si Dr House trebuie intotdeauna ajutat.

Puteti dona online aici.

2092
ec5e689b-d6e9-4932-8eca-ac1df4481e7dputeti dona on line pt eva maria

puteti dona on line pt eva maria

am scris zilele trecute despre o fetita, eva maria, care si-a serbat ziua de nastere in spital, cu perfuzii.
astazi am aflat ca se pot face donatii si online, prin paypal.

la ora la care scriu am donat deja on line pentru ca eva maria sa se faca bine.
puteti dona si voi din doua click-uri aici. cred ca daca fiecare am dona banii unei cafele pe care ar fi urmat sa o bem saptamina viitoare, s-ar stringe cei 60.000 care sunt necesari ca eva maria sa se faca bine.

Pana Duminica, 30 Ianuarie 2011 s-au donat in total aprox. 22400 EURO
75.736 LEI
1.685 EUR
3.400 EUR (prin PayPal)

acum zimbesc pentru ca, s-a nimerit sa fac o dubla fapta buna. pentru ca am folosit cardul de fapte bune Unicredit – Unicef ( 1% din suma pe care eu am donat-o, UNICRED-ul a dubat-o si-a transferat-o catre Unicef)

953
UniCredit_Tiriac_BankSa nu facem fapte bune doar de Craciun si Pasti

Sa nu facem fapte bune doar de Craciun si Pasti

Nu am prieten care sa nu strimbe din nas la gindul ca “doar de Craciun si de Pasti vrea lumea sa faca fapte bune”. Toti cred ca faptele bune trebuie facute oricind si oriunde e nevoie.

Unii dintre ei chiar si fac asta.

Tu?

*

de ceva vreme vreau sa mai scriu un post despre Cardul de fapte bune de la Unicredit Tiriac, cardul pe care daca-l folosesti – banca doneaza din fondurile sale 1% din valoarea fiecarei tranzactii a ta.

Altfel spus iti cumperi ceva, te bucuri si tu si se bucura si UNICEF-ul pentru ca primeste o donatie de 1% din valoarea cumparaturilor tale.

mi-a placut mult ideea asta, stiu ca a venit din inima si o stiu si pe Anca, doamna care a avut aceeasta idée minunata in simplitatea si eficienta ei. De la lansarea cardului m-am imprietenit si cu Sorana, o alta doamna implicata in proiect in partea de promovare, cu care impart ingrozitor de multe gusturi cinematografice:)
iar in echipa de la Unicredit mai am doua prietene, Catalina (pe care o stiu de…12? ani) si Greta, iar cu Despina de la UNICEF impart niste amintiri foare foarte frumoase legate de teatru si balet, asa ca ma simt foarte atasata de proiectul lor.

Si stiu ca succesul ideii vine din volumul persoanelor care se implica in proiect, de asta fac din nou lobby pentru el.

*
Eu mi-am facut cardul. Sunt client al bancii de foarte multi ani si tot ce a trebuit sa fac a fost sa cer schimbarea cardului vechi cu unul “de afinitate unicef”. A fost gata in 4 zile.
De fiecare data cind il scot din geanta sa platesc ceva, zimbesc. Pentru ca stiu ca tocmai ce se mai adauga un banut pentru construirea de maternitati in care mama sa stea impreuna cu copilul imediat dupa nastere.

(nu pot sa pun o foto cu cardul meu pentru ca nu e ok sa fac public numerele de pe el, dar el arata la fel ca asta si, de la ghiseu, il primesti intr-un pachet cartonat very very cute)

*
Acum va rog si pe voi sa faceti cunoscut acest proiect. De cit suntem de uniti in promovarea si in aplicarea lui depinde suma pe care o incaseaza UNICEF-ul.

Cum ziceam, efortul financiar nu e la noi, e la banca, si e foarte frumos sa poti sa-l ajuti pe Mos Craciun in tot timpul anului…

Asa ca va scriu ca sa ma ajutati.

Pune te rog un link pe blog catre acest articol indemind lumea sa nu faca fapte bune doar de Craciun si Pasti (nu promovam banca, ci ideea proiectului) ca sa afle cit mai multa lume si sa contribuiti si voi un pic la dezoltarea unei idei minunate.

(stiti ca aceasta campanie, creata in romania, va fi preluata si in alte tari in care e unicredit? :) )

sau fa-ti card de afinitate unicef la unicredit.
am mai zis acum ceva vreme ca dam abonamente la tabu pentru cei care isi fac card, acum plusez… va facem si o foto simpa si va punem in revista:)

multumesc frumos

1666
Erica II with border BOLDfaceti cunostinta cu Doamna T

faceti cunostinta cu Doamna T

una dintre cele mai frumoase persoane pe care le-am intilnit anul acesta este o doamna care vine din alte vremuri, dar traieste foarte ancorata in prezent, cu cochetarie, eleganta si umor.

Doamna T are 80 si ceva de ani, sau poate mai mult. Nu conteaza insa asta pentru ca are numai prieteni tineri, e foarte volubila, foarte lucida si nu poti sa nu o iubesti de la prima intilnire.

*

Prima noastra intilnire a fost la coafor. Undeva in Rosetti, un coafor banal, Igiena. Doamna T merge la acest coafor de cind s-a mutat in cartier. Si eu la fel. Doar ca asta s-a intimplat la o distanta de mai mult de un sfert de secol.

in ziua primei intilniri, asteptam sa-mi vina rindul la spalat, iar ea tocmai ce era spalata pe cap. Mi-am deschis calculatorul si-a prostestat:

“Nuuu, cu ala iti strici sanatatea. Lasa-l macar acum”.

“Daca va spun ca mai am unul mic, o sa va suparati si mai tare”, am ris eu desi nu stiam cine e si nici ea nu imi mai adresase alte vorbe.

Am scos Galaxy tab-ul din geanta si i l-am aratat.

“Ooo, dar pe asta poti sa-l folosesti si ca oglinda”, a replicat ea amuzata in timp ce i se facea masaj cu prosopul. Cind i-am povestit ca la Sibiu, in culisele de la TEDx, m-am rujat in geamul Tab-ul s-a intors catre doamna Ani, coafeza:

“Io v-am spus ca eram cocheta!” cu tonul acela demonstrativ care vroia sa arate ca si astazi poate fi competitiva.

Asa au inceput conversatiile noastre. In dimineata aia de simbata, mi-a spus ca sufera ca se darima cazinoul din Constanta pentru ca s-a nascut in orasul ala si-l iubeste. Mi-a povestit despre originea ei greceasca si-a incheiat cald, dar ferm: “Important e cum esti, nu din ce neam esti.”

Dupa care au venit zeci de alte povesti.

*

Doamna T iubeste dansul. In tinerete nu ar fi iesit cu niciun baiat care nu stia sa danseze. A ramas celebra rochia ei maro cu trei rinduri de pliseuri, strinsa pe talie, cu decolteu in V si un fronseu a la Marie Antoinette. Avea cordon auriu, o asorta cu pantofi maro cu floricele mici portocalii si cu o geanta mica maro. A dansat in ea o vara intreaga. Si-a facut si palarie din acelasi material, la casa de moda, si le pastreaza si astazi. Pantofii ii mai si incalta. Rar.

*

Doamna T iubeste jocurile. La aniversarea celui mai mic dintre nepoti, in noiembrie, a organizat acasa pentru el si alti pitici de 7-8 ani, o licitatie.

A adunat fotografii ale tablourilor celebre si a scris pe spatele lor mici istorii despre cum au fost create. Apoi i-a pus pe copii sa liciteze, ea fiind maestrul de ceremonii. S-au distrat atit de tare incit copiii s-au cautat la sfirsit prin buzunare ca sa plateasca ce au licitat. Vor vedea curind si tablourile originale, la muzeu.

*

Doamna T are prieteni mult mai tineri decit ea. “Nu ma vait pentru ce ma doare, pentru ce am si ce n-am, si vorbesc mult. De asta ma place lumea”. Anul trecut la revelion a mers la o prietena care lucreaza la radio. “Prima zi a fost cum a fost, dar a doua zi… a fost petrecerea adevarata… cu jocuri”

Au facut concurs de palarii, fiecare si-a adus de acasa cea mai eleganta palarie si-a purtat-o cu demnitate, au ascultat schetchuri recitate de invitati talentati si au ris in hohote de 3 fete plinute care au dansat Can Can. Profesioniste. Cu pantalonasi in volanase.

***

Doamna T ar putea fi personaj de roman, nu neaparat intr-o scriere de Camil Petrescu.

Cind a venit razboiul (al doilea mondial), tatal  -grec stabilit in Constanta –  si-a mutat toata familia in Capitala “Acolo o sa fie resurse; o sa aiba interes sa fie tot timpul lumina si energie. E guvernul tarii acolo”, le- a explicat copiilor.

Toata viata lui a investit in bijuterii si lucruri de arta (toate mici ca dimenisuni). I-a fost usor sa le ascunda in vreme de razboi si multi ani dupa aceea au trait din vinzarea lor.

Doamna T n-a ajuns balerina ( visul sau dincopilariei) pentru ca tata a stiut cum sa-i explice dezavantajele meseriei.

uite imagineaza-ti ca tu ai dansat, ai facut cel mai frumos dans posibil; lumea te-a aplaudat in urale, iar acum totul s- a terminat. a fost frumos. tu esti in mijlocul scenei si baiatul de la cortina, care e un om important pentru ca te poate ridica sau dobori si trebuie sa ai grija cum te porti cu el, nu vrea sa mai lase cortina jos.

si tu stai stinghera in scena si lumea incepe sa rida

…. (pauza mare)

si sa-ti mai spun ca o sa-ti strici foarte tare picioarele?

***

La prima noastra intilnire Doamna T mi-a spus:

“Tu trebuie sa te imbraci numai in negru. Acum cit esti tinara.”

“Stiti, mie imi place sa ma imbrac foarte mult in gri, e culoarea mea”, m-am aparat eu

“Foarte bine, e o culoare distinsa, dar imbraca-te in gri cit mai inchis. Ai o piele atit de alba incit culorile inchise te pun in valoare. Cind o sa ai virsta mea, te vei imbraca in pasteluri ca sa atragi atentia asupra hainelor, nu chipului.”

Astazi cind am vazut-o pentru a doua oara in viata mea, i-am spus ca mi-am luat o rochie neagra cu gindul la ea. Apoi cind i-am explicat cum m-am imbracat unisex pentru party-ul de Craciun de la revista, a zimbit si-a spus: “Minunat. Asta trebuie. Sa fii diferita.”

Peste vreo 10 minute, a iesit de sub casca unde isi usca parul de pe bigudiuri ca “sa arat omeneste de Revelion, nu?”.

“e prea fierbinte?” a sarit doamna Ani, coafeza, in ajutor.

“nu, vreau doar sa-i spun ceva domnisoarei”, a venit croita catre mine care stateam cuminte sa mi se aplice vopseaua pe par.

m-a intrebat unde fac revelionul, i-am spus, a ris si-a zis: “Imbraca-te in frac. N-o sa mai fie nimeni ca tine. Si puneti manusi…”

“albe” am zis amindoua in sincron…rizind.

*

i-am propus ca la anul sa o scot la ceai cu prietenele mele.

“O sa fiu cea mai in virsta, crezi ca e bine?”

“O sa ne spuneti povesti frumoase si noi o sa va ascultam.”

“Dar sa stii ca si eu stiu sa ascult”

Asa ca la anul, am sa va fac cunostinta cu Doamna T. sa va spuna si voua povestea cu dl Ciulei cu care a mers cu trenul de la Sinaia la Predeal si s-a suparat ca a fost prea scurta excursia. Sau cind l-a cunoscut pe primul sot. Sau cum a decis sa revina la numele de fata inainte de al doilea sot (un istoric celebru); sau cum s-a dus in Grecia si s-a intilnit cu o colega de scoala; sau cum isi facea 2 rochii pe sezon – cele din sezonul trecut erau trecute in garderoba de mers la munca, cele noi una pentru vizite, alta pentru dans.

Sau sa jucam un joc. Doamnei T ii plac jocurile, la ceai.

2215

nu iubesc Romania, ci niste oameni de aici

Nu iubesc Romania in felul in care zic colegii mei pe la televizor.

Nu cred nici in ideea de patriotism.

Uneori ideea asta e exprimata prin “sunt mindru ca traiesc/m-am nascut in Romania”. Daca ma nasteam in Coreea de sud as fi zis ca sunt mindra de tara mea? Sau prin cine stie ce trib african?

*

Inca mai am sechele pentru ca profesorii mei m-au mintit la scoala spunindu-mi ca am fost un popor care a luptat cu dirzenie in fata cotropitorilor. Ba pardon, am avut victorii cit sa incapa pe degetele de la miini si, chiar si alea, au tinut 2- 3 zile maxim.

Nu-mi iubesc tara pentru peisajele uimitoare si minunatiile pe care natura le-a facut pe aici. Da, e adevarat mi se taie de multe ori respiratia cind merg pe valea Oltului, pe Transfagarasan sau cind ajung in cine stie ce poienita, dar… Am vazut in alte colturi de lume lucruri cel putin la fel de uimitoare si n-am fost mindra de tara lor, m-am bucurat de ele, intr-un mod cit se poate de egoist, savurind momentul.

Cred ca patriotismul exprimat prin “mindria ca inca un roman a luat o medalie, un premiu, o certificare internationala” e doar o satisfacere a uneia dintre frustrarile noastre: sunt unii – de-ai nostri – care pot face ceva ce noi nu putem face si care reusesc in lume… iar noi proiectam pe reusita lor, hranindu-ne orgoliul din ea.

Pentru ca doar asta facem: ne hranim ogoliul propriu; nu ne ducem sa-I facem cadouri campionului, nu-i dam nimic la schimb pentru ceea ce el ne da, la nivel emotional.

*
Nu iubesc Romania, dar iubesc si admir multi oameni de aici.

Iata unii dintre ei.

Familia Petre – proprietarii hotelului Carol Parc care s-au intors de la New York ca sa construiasca aici. au facut un hotel care a ajuns in ghidurile lumii, dar au construit si sustinut si multi muzicieni/oameni de cultura. Fara sa apara la televizor pentru asta.

Diana Stoleru  (plus gasca de zine) care au facut anul asta minuni reusind sa uneasca o tara intreaga pentru o cauza, cea a lui Daniel Raduta.

Liana Buzea care impreuna cu echipa ei a scos multe zeci de mii de oameni in strada, sa voluntarieze facutul curateniei publice in campania Let’s do it Romania

Dragos Bucurenci care a transformat voluntariatul intr-o forma de educatie.

Tudor Chirila care si-a depasit de mult nivelul de solist de trupa rock dupa care ofteaza fetele, transformindu-se nu doar in model pentru o generatie, ci si in “constructor emotional cultural”; Cruciada Culturii e cel mai bun exemplu.

Pumnul de regizori care fac lucruri incredibile in teatru sau film cu mijloace financiare minuscule ( Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Radu Afrim, Andrei Serban, Andrei Ujica) si actorii care-i ajuta sa faca asta ( Vlad Ivanov, Marius Manole, Mirela Oprisor, Victor Rebengiuc)

Razvan Penescu care a miscat muntii in online-ul cultural cu Liternet.ro; Zoso, Piticul, Chinezu, Bobby Voicu, Cristi Manafu care au miscat internetul cu totul.

Marius Constantinescu, Ana Maria Onisei, Vlad Mixich, Cristi Lupsa si multi alti jurnalisti tineri pentru care a scrie/intervieva/face un reportaj e o pictura care trebuie sa respecte realitatea in cel mai mic detaliu.

*
Ii stiu pe toti oamenii astia, de asta i-am numit aici – si-as mai fi putut numi citeva zeci -, toti au ceva in comun.

Oamenii astia, in orice tara s-ar fi nascut, ar fi fost deasupra mediei, ar fi iesit la suprafata precum uleiul pus in apa. Pentru ca au perseverenta, au inteligenta, au talentul care-i face sa iasa in fata. Fiecare o face in felul lui, cu resursele lui, dar cu credinta ca trebuie sa duca lucrurile la bun sfirsit in cel mai bun mod in care pot ei. N-are legatura cu expunerea publica, toti au ajuns cunoscuti pentru ca rezultatele lor au iesit deasupra mediei. Si, sunt sigura, ar putea face asta in orice colt de lume.

N-are cum sa fie mindria noastra ca ei sunt romani, cum nu ne putem mindri (daca suntem onesti) cu faptul ca Alina Pogras (gimnastica) sau Radu Voina (antrenorul echipei nationale feminine de handbal) sau Simona Alexandru (scrima) au devenit campioni mondiali anul acesta. Nu e meritul tarii si nici al nostru.

Dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram de succesul lor.

*

Cind eram mica, mamaie – femei simpla de la tara – mi-a explicat ca o candela, ca sa arda mult si bine, trebuie sa aiba o combinatie potrivita intre cantitatea de ulei si cea de apa.

Oamenii astia ( si multi altii) sunt uleiul care iese la suprafata, cu ajutorul lor, restul – marea de oameni “de apa” – tin in viata o flacara pe care unii o numesc patriotism.

Imi pare rau, eu nu iubesc Romania; iubesc niste oameni care, din intimplare, locuiesc sau s-au nascut aici.

Fana Razvan si Dani pentru totdeauna

sunt fana de fana a baietilor de la matinalul Antena 1; Razvan Simion si Dani Otil.

ii invidiez teribil pentru prietenia dintre ei – care le permite sa se ironizeze fara limite de umor (dar cu limita de bun simt). ironia ca la vasele comunicante – care trece de la unul la altul, fluid, in functie de cel care e pozitionat “mai jos” in acel moment, dar are nevoie de o secunda ca sa se aseze inapoi in echilibru.

ii invidiez pentru umor lor – sigur ca atunci cind ne uitam la televizor pare usor ca se mistocaresc doi tipi si printre glumele lor mai baga ceva informatii, dar … e al naibii de greu sa pastrezi dinamica si naturaletea in interiorul acestor glume; sa nu ajungi ridicol si sa nu depasesti niste bariere.
iar faptul ca nu depasesc limitele astea “tradeaza” muuulta educatie.

cu dinamica e usor de exemplificat de ce sunt ei cei mai tari si nu altii: cind pleaca in vacanta si sunt inlocuiti de altii, pe ecran e asa o tristete si o amatoreala in conversatii, si-o lalaiala de-ti vien sa-ti iei cimpii.

pentru mine ei sunt echivalentul romanesc al baietilor de la Top Gear; succesul emisiunii lor sta in chimia dintre ei – pe care, mai zic o data, o invidiez tare tare. starea aia pe care nu poti sa pui degetul ca sa o arati, dar pe care o simti si face al naibii de tare diferenta.

vreau de multa vreme sa scriu despre de ce imi plac Razvan Simion si Dani Otil (ma gindesc chiar sa scriu un story, cindva, despre ei, din perspectiva prieteniei lor atit de puternice); m-am urnit astazi sa scriu pe blog pentru ca m-am distrat copios cu varianta lor de la videoclipul “cele doua cuvinte” al trupei Taxi.

<

ok, e foarte amuzanta ideea, unele secvente de “impersonating” sunt geniale (si asta arata, din nou, talentul lor), dar – dincolo de toate astea – clipul asta arata AMBITIE: e un fel de a spune n-am fost in gasca cu baietii aia pentru ca …(si sigur a fost un motiv), dar uite cit putem… si ce putem…
si mai arata cum si-au construit succesul: demonstrind EI ce pot in raport cu ceilalti.

(ce reportaj minunat as fi scris daca as fi fost prin culise la realizarea acestui videoclip… sunt absolut convinsa ca au fost momente in care au zis ca nu mai pot, in care si-au impins limitele interpretarii, in care a functionat ambitia ca sa sustina talentul, dar si incredibile momente in care s-au distrat… adica exact lucrurile acelea care-i definesc)

mai spun o data: sunt fana Razvan si Dani pentru totdeauna

2175

Expozitie Barbara Hangan la Carol Parc Hotel

cum se aseaza tablourile intr-o expozitie? era marea mea dilema;

uneori, ca in dupa amiaza asta, unele tablouri isi cer ele locul, stii cumva ca acolo si doar acolo pot avea viata lor.

*
de miine, puteti vedea in Hotel Carol Parc o expozitie cu o stare aparte; te uiti la tablouri si tragi aer in piept: Barbara Hangan – Baroque.

nu ma pricep la pictura dar dupa ce m-am uitat la toate tablourile, pe unele le-am si luat in brate la propriu, am spus ca e un omagiu adus femeilor de toate formele. e o eleganta si o gratie in ele care te face sa le iei in brate; si-o atmosfera care coboara din cap in stomac pe un traseu care te face sa tragi aer in piept.

pictura mea favorita (Se face ziua, trebuie sa plec)

*
Barbara e delicata, dar ferma si are ceva din gratia femeilor pe care le picteaza. Mi-a spus ca atelierul ei e luminos si curat si ca a stiut ca o sa se faca pictorita inca de la 6 ani.

Picteaza femeile care o inspira; aduna fotografii vechi de prin anticariate sau fotografii din reviste celebre; ia chipurile si le reinterpreteaza dindu-le o viata noua.

“Nu ti-e greu sa te desparti de ele? Banuiesc ca te atasezi de ele cind le pictezi, ca dezvolti o relatie cu ele”, am intrebat-o tocmai pentru ca picturile au o stare foarte speciala.
“M-a fost greu la inceput, dar acum m-am obisnuit. Si ma incurajeaza faptul ca oamenii isi schimba casa ca sa faca loc tablourilor mele”

Sunt si tablouri pe care nu le poate vinde pt ca nu s-ar desparti niciodata de ele, cum sunt si cumparatori pe care i-a refuzat pentru ca stia ca tablourile ei n-ar fi fost potrivite in contextul caselor respective.

*
Daca vreti sa o cunoasteti pe Barbara Hangan va invit miine la vernisaj; pun aici la bataie 5 invitatii la vernisaj. Va voi fi o companie simpa in hotelul acesta magic.
Va inscrieti prin comentarii pe blog; regula e simpla: primul venit primul servit

P.S. pentru prima data la o expozitie, daca nu va puteti permite un tablou ( Barbara are o cota foarte mare:) ), puteti sa-l cumparati dintr-o selectie de medalioane din portelan, in editie limitata, pe care au fost transpuse citeva dintre lucrari. pretul unui asemenea medalion este de 150 de euro si arata incredibil. e unul dintre cele mai elegante cadouri de Craciun.

2665

cheltui si faci fapte bune

te-ai gindit vreodata ca e posibil ca pentru fiecare lucru pe care-l cumperi, altcineva sa faca o fapta buna?

pare ireal dar chiar asa e… am mai scris despre asta aici.

si pentru ca mi-a placut mult proiectul revin la el cu informatii. mai ales ca succesul acestui proiect special – care nu te costa pe tine, consumator, nimik- depinde de citi oameni stiu de el si il folosesc.

*
Unicredit Tiriac a lansat un card de afinitate impreuna cu UNICEF care are la baza o idee simpla:
folosesti cardul ca pe oricare altul, iar banca doneaza catre UNICEF 1% din fiecare suma pe care tu o tranzactionezi. nu doneaza din banii tai, ci din banii bancii.

banii merg catre maternitatile din Romania pentru un proiect in care mamele sa stea impreuna cu copiii lor imediat dupa nastere.

eu am card Unicredit Tiriac (asa s-a intimplat sa fie, sa am cont fix la banca aceasta), asa ca in aceasta saptamina ma duc sa fac cerere sa-mi schimbe cardul cu unul ca acesta din fotografie.

daca ai si tu cont la Unicredit, cere sa ti se schimbe cardul cu cel de afinitate UNICEF si trimite-ne dovada. gindeste-te ca la fiecare dar pe care-l vei cumpara de Sarbatori, vei face o dubla bucurie. nu se va bucura doar destinatarul cadoului, ci si o viitoare mama, pentru ca banca va dona catre UNICEF 1% din suma pe care tu o cheltui.

si pentru ca ne ajuti sa facem o fapta buna, noi iti dam un abonament la revista Tabu pe 3 luni.

1021

primul live streaming de pe blogul meu

Live streamingul a fost cu Andreea Marin Banica si Lucian Mindruta pentru o cauza minunata: lansarea cardului de afinitate UNICREDIT UNICEF, un concept inovator prin care banca DONEAZA catre UNICEF 1% din valoarea cheltuielilor tale cu un anume card.

Daca n-ati fost on line la transmisia in direct, mai spre dupa amiaza, va fac un rezumat.

Mi-a placut foarte mult la primul meu interviu live pe blog si o sa mai fac asemenea interviuri.

Dar, inainte de asta, mi-a placut mult ideea ca doar optind pentru un card anume, banca face donatii/ fapte bune in locul tau.

Banii se duc in maternitatile din tara, la crearea de saloane in care mamicile stau impreuna cu copiii.

Spre seara povestesc mai multe si va arat si cardul, iar saptamina aceasta ma duc si eu sa fac cerere pentru acest card, pentru ca… sunt client UNICREDIT de muuuulti ani.

1081

Mako la Radio 21

Anca Macoviciuc e omul care a avut in grija in primul an de viata de tabu.ro.

ba chiar si blogul meu l-a avut in grija si imi mai spune si acum ce n-am facut bine sau, cind vede ca sunt pe aratura rau – nu stiu sa pun videoclipuri care sa stea bine in pagina mea sau lucruri de genul acesta -, intervine singura. stie parolele de la blogul meu si face singura curatenie.

(dar postul asta de blog nu e scris de ea, pe bune!)

de astazi are noua meserie: e DJ la matinalul de Week end de la Radio 21 alaturi de Surubel si Cretu si ma bucur tare tare pentru ea.

Anca, Mako cum ii spunem noi, ar putea vorbi o zi intreaga fara sa se repete si … fara sa se/te plictiseasca. odata s-au facut pariuri ca poate sa vorbeasca fara intrerupere pe drumul de la cluj la bucuresti (veneau de la TIFF cu echipa si cu the big boss Tudor Giurgiu) .

asa ca e cum nu se poate mai potrivita pentru job-ul asta. plus ca astazi am descoperit ca are o voce suuuper sexy la radio.

*
baieti, sa aveti grija de ea.
stiu ca astazi si-a lasat esarfele si alte acareturi feminine peste tot, dar…. asta e doar inceputul. nici nu stiti voi cite accesorii poate cara cu ea si le poate insirui peste tot.

*
pentru ca e vorba de inca o prietena de-a mea, va rog: ascultati-i (pe anca, surubel si cretzu) simbata si duminica de la 8 la 12.
*
pentru ca am pile, i-am rugat sa-si faca o foto cu telefonul la sfirsitul primei zile de emisie.

acum plusez: cum ar fi sa faceti cite o foto la fiecare sfirsit de emisie si sa le postati pe un blog? poate pe blogul lui mako?

*ha! a venit si rindul meu sa zic ce sa faci pe blogul tau.:)

Baftaaaaaaaa.

1246

lauda vs critica

-e la fel de greu sa primesti o lauda precum o critica. ele vin pe acelasi … canal.

– si esti stingher?

– da, le accepti la fel de greu. dar ele se depoziteaza acolo, undeva in creier, si te ajuta.


dintr-o discutie cu dna Rodica Mandache in aceasta dupa amiaza care a facut mai mult decit toate medicamentele pe care le iau contra gripei.

784

profesorii care ne-au schimbat viata

E o vreme in care avem tot mai putin respect pentru meseria de profesor, iar astazi incepe din nou scoala, asa ca – pentru un echilibru – va propun sa ne amintim de profesorii care ne-au schimbat, transformindu-ne din copii in oameni MARI.

*
Se prinsese ca am un spirit combativ, ca-mi plac intrecerile. Se prinsese si ca ma duce mintea asa ca ma provoca de cite ori i se dadea ocazia.

Intr-o dupa amiaza de octombrie faceam pregatire pentru olimpiada. Mi-era foame si nu mai aveam chef sa ma uit la ce era scris pe tabla si, ca un copil rasfatat, tinjeam dupa o pauza.

– Mi-e foame! m-am auzit spunind din a treia banca de la geam.
– Pina nu rezolvati tot ce e pe tabla, nu luati pauza, mi-a replicat profu’
– Dar mi-e foame si la 6 se inchide la magazin. Mai am una, o rezolv dupa ce ma duc sa iau de mincare pt toata lumea.
– Pe care o mai ai?
– Pe a treia.
Profu’ a zimbit si mi-a spus calm:
– Poti sa te duci doar daca atunci cind te intorci imi prezinti o solutie mai scurta si mai rafinata decit a mea.
M-am uitat la prof, apoi la subiectele de pe tabla:
– De acord. Pot sa ma duc?

S-a creat putina rumoare in clasa dar nu pentru pariul pe care tocmai il pusesem. Toata lumea imi arunca biletzele si bani ca sa le cumpar biscuiti, pufuleti sau cornuri.

Am plecat cu o colega, pentru ca mi-am facut calculul ca nu pot cara eu tot ce trebuie sa cumpar. Eram mindra tare – mai scosesem pe cineva din clasa. Aveam ceva putere.

Pe drum m-a apucat panica “si daca nu o sa gasesc o solutie mai simpla decit a lui?”; aveam figura in minte- un triunghi si o constructie dubioasa in interiorul lui. Trebuia sa arat ca doua segmente sunt congruente si trebuia sa o fac intr-o demonstratie cit mai scurta. Ma rog, cind mergeam catre magazin, n-aveam idée nici pentru o demonstratie lunga.

Am cumparat toate cele, am platit cu tot maruntul din lume si-am plecat catre clasa. La iesirea de la Crinul – asa se chema magazinul – a strigat dupa mine vinzatoarea:
“Hei, ai plecat cu cosul. Adu-l inapoi.”

Mi s- a facut rusine, m-am intors cuminte. Eram insa pe pilot automat, construiam in cap prelungiri peste triunghi in cautarea unei solutii la problema de pe tabla.
Am incercat sa fac cit mai lung drumul de la magazin pina la scoala, poate poate vine solutia salvatoare.

Cind am intrat in clasa, domn profesor m-a pus sa las pungile pe catedra si m-a invitat la tabla. M-am uitat inca o data la triunghiul ala, am prelungit o latura din constructia din interiorul lui pina cind s-a intilnit cu una din laturi.

“Aplicam Menelaos.”
Am pus trei rapoarte cu semnul x intre ele, apoi = si 1
“Astea doua se reduc ca sunt egale, la fel si astea doua, rezulta ca astea doua care ne-au mai ramas sunt egale”, am spus cu voce clara si seaca.

Profu’ s-a uitat la mine:

-Bravo. E mai scurta decit demonstratia mea

– A mea e de un rind, cum ar fi putut fi a dvs mai scurta?!, a iesit la suprafata rasfatul din mine

A inceput sa rida si m-a trimis in banca unde mi-am mincat victorioasa pufuletii. Nu stia nimeni ca ideea imi venise pe loc, de panica si de rusine ca am sa-i insel increderea.

*
Gratie lui am facut Matematica. Gratie lui am invatat ca, daca iti doresti cu ardoare, gasesti intotdeauna o solutie la probleme. Gratie lui am invatat ca intotdeauna se poate si mai bine, ca rareori solutia unei probleme e unica; pe undeva trebuie sa fie ceva mai scurt, mai rafinat. Trebuie doar sa cauti.

E omul care mi-a slefuit ambitia fara sa-mi puna vreodata limite. Si culmea, niciodata in fata lui, nu mi-am pus problema ca o sa ratez. Ca in pariul de mai sus.
In 4 ani de scoala, doar de 2 ori am cistigat asemenea dispute, dar habar nu am cum, niciodata, nu m-a facut sa ma simt prost ca n-am cistigat.

Ba din contra.

E proful meu de matematica de la scoala generala. Il cheama Pantelimon Negreanu

*
Ce professor ti-a schimbat viata? Care e povestea pe care o pastrezi cu tine peste ani?

Oameni care te schimba

Sunt oameni care apar in viata ta tangential, spun lucruri care aprind beculetze pe cararea ta si te schimba, fara sa stie ca fac asta. Si, mai ales, fara sa-si fi propus sa te influenteze in vreun fel.

Ii iubesc pe oamenii astia.

*

Saptamina asta un domn de 57 de ani mi-a bulversat o parte mare din ceea ce credeam despre oamenii care reusesc sa miste muntii, care deschid noi usi si revolutioneaza lumea.

Mi-am imaginat intotdeauna ca pentru a descoperi si a inova e nevoie sa fii acolo unde se petrec lucrurile, in mijlocul urbanului, sa fii printre ce e nou, sa simti tendintele si sa incerci sa le depasesti.

(asa mi-am explicat adesea de ce, in dorinta noastra de a progresa, suntem atrasi – precum fluturii catre o lampa aprinsa – sa ne mutam in orase tot mai mari si mai cosmopolite )

Marti, in Danemarca, intr-un orasel de 5000 de locuitori, Tonder, am intilnit un domn care a revolutionat modul in care se fac pantofii. Se numeste Ejnar Truelsen
Traieste in oraselul acela de foarte multi ani, in locul ala linistit, in the middle of nowhere.

Asta nu l-a impiedicat sa creeze ceva ce oricare marketing manager intreg la cap i-ar fi spus ca nu mai poate fi creat intr-o lume dominata de Nike, Puma, Reebok: “un nou pantof pentru alergat”.
El a creat Biom – impreuna cu un cercetator in biomecanica (acesta a studiat felul in care calca peste 2500 de oameni cind alearga) si un alt prieten designer de pantofi – o pereche de incaltaminte care urmareste confortul si echilibrul piciorului in timpul alergarii, bazindu-se pe miscarile pe care le fac toate oasele si oscioarele pe care le avem in constructia labei piciorului.

Pantoful se vinde la ECCO si pentru ca a avut un succes f mare, desi initial era destinat alergatorilor de performanta, are acum si game pentru nonprofesionisti: alergatorul ambitios, alergatorul de ocazie si cei care fac fitness.
(colectiile 2011 pe care tocmai le-am vazut in Danemarca sunt treeees simpa:) )

*
Ejnar vorbea cu pasiune despre inventiile lui, fara sa fie insa ostentativ in vreun fel. Si printre insiruirile de cuvinte lansa mega maxime de viata, ca si cum ar fi fost lucruri la fel de importante cu a bea un pahar de apa.

“Daca vrei sa faci ceva care e diferit, care sa revolutioneze, lucreaza singur sau cu cit mai putini oameni. Cu cit sunt mai multi implicati in proiect, cu atit devine mai comun.”

De unde se inspira, pentru ca traieste intr-un orasel asa de mic? (desigur obsesia mea despre creatorii urbani si agitati)
“Din oamenii pe care-i vad pe strada. Din nimic special: muzica, filme. Sunt atent la ce e in jurul meu. Cind calatoresc stau cu ochii deschisi.”

La inceputul anilor 2008 a inventat un pantof gheata pe nume shark care a fost copiat de nenumarate alte firme (chiar si eu am o varianta copy a acestui pantof), iar ideea a venit dintr-un lucru f simplu.

Vroia ca pantoful sa poata fi facut de ECCO in interiorul Danemarcei ( mult din productia pantofilor ECCO se face in Portugalia) si cauta sa foloseasca doar lucrurile pentru care existau tehnologie in tara lui. Ca sa ramina toti banii pentru productie printre compatrioti.

Nu-i ceruse nimeni asta, era gindul lui. Romantic si idealist.

*

Ejnar Truelsen m-a invatat in mai putin de o jumatate de ora de discutii, fara sa stie ca ma invata asta, ca poti schimba lumea si de la capatul pamintului: daca ai pasiune si crezi in ceea ce faci.

Desigur si daca ai talent si ai ceva de spus pe lumea asta.:)

(dupa cum se simte, chiar mi-a placut de omul acesta; mi-a placut bunul lui simt, bucuria neostentativa cu care vorbea despre descoperirile lui si, mai ales, intelepciunea si linistea interioara la care a ajuns traind departe de lumea dezlantuita. intr-un mod uimitor pt mine, de la distanta asta, a schimbat lumea.)

2411

cel mai emotionat…

cel mai emotionant lucru pe care l-am citit in week end-ul acesta mi-a fost trimis de Dragos Bucurenci.
multumesc mult mult Dragos.

e vorba despre un proiect multimedia facut de un fotograf american despre tatal lui: Phillip Toledano – Days with My Father

am plins mult citind povestea si am zimbit vazind ca toti cei care au urmarit conversatia mea cu Dragos via twitter au fost impresionati de ea.

de fapt, noi pornisem de la Franzen. Ii recomandasem lui Dragos (care tocmai ce citise Time-ul cu Franzen pe coperta si stia “Corectiile” lui) sa citeasca un eseu care se numeste My Father’s Brain, scris de Franzen dupa moartea tatalui lui.

Iar Dragos, impresionat de text, mi-a trimis eseul multimedia semnat de Toledano.

*
simbata, dupa ce-am citit povestea lui Toledano, m-am intors la Patrimony, cartea lui Philip Roth.
Multzam Dragos pentru un week end emotionant, ravasitor si (pe alocuri) chinuitor. intr-un sens frumos:)

*
P.S. azi e ziua tatalui meu. nu citeste bloguri, dar “la multi ani!”:)

1900
julia-300x193libertatea citeste Tabu… cu intirziere

libertatea citeste Tabu… cu intirziere

astazi libertatea are pe coperta o stire exclusiva pe care noi, Tabu, am dat-o de 2 luni.
romanca Julia Verdes este vedeta la bollywood.

am scris amplu despre ea in numarul din iunie al revistei, ba chiar am intermediat o intilnire intre Julia si Tudor Giurgiu care s-a sfirsit cu o invitatie la TIFF 2010, unde Julia a fost prezentata drept “senzatia de la Bollywood”

dincolo de “exclusivul” Libertatea, nu foarte exclusiv si nou, sunt foarte happy ca se scrie din nou despre Julia. e o femeie minunata si merita toata atentia din lume. am mai scris despre asta si aici

1444
connect-r1we love Connect-R

we love Connect-R

pina astazi, habar nu aveam ca pe Connect-R il cheama Stefan Mihalache. era baiatul care cinta si danseaza misto.
tabu.ro a facut un interviu cu el si – brusc – ne-am dat seama ca e un om cu mega bun simt, cu o structura foarte misto.

astazi toata redactia l-a iubit pe Connect-R.
si vrem sa-l invitam la noi, curind:)

Care sunt cele trei locuri în care vrei să ajungi?

C.: La Disneyland în State. Am fost în Franţa şi mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea în Egipt la piramide. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea ca, măcar o dată, să fiu în acelaşi loc unde este Dan Puric. Îl iubesc pe Dan Puric. Mă fascinează. Am auzit foarte târziu de dumnealui, acum vreo doi ani, dar am citit şi “Omul frumos” şi “Cine suntem”. Nu am fost la nicio piesă, dar am văzut tot ce se poate vedea cu dumnealui pe internet. Nu există nimic cu Dan Puric, care să fie nevăzut de mine pe internet. Acum chiar lucrez la o “şpârlă” (dacă pot folosi un limbaj mai de cartier) care îl include şi pe Dan Puric. Dumnealui face şi step şi mimă şi aş vrea să reuşesc să îl aduc să ţină o prelegere la o şcoală de street dance. Parcă îl şi văd vorbind despre dans şi Dumnezeu. Eu sunt mereu înconjurat de cifre. Semnez contracte, sunt mereu interesat să ştiu cât e ceasul, concert pe data de la ora de, cânţi atâtea minute. Şi cifrele mă fac să îmi pierd culoarea, iar când citesc sau îl ascult pe Dan Puric simt că mă colorează din nou. Îmi dă o stare de bine. Dacă ar fi să le recomand tinerilor un drog, ar fi Dan Puric. Eu mă droghez cu Puric.

in ce film se vede Connect-R actor si alte raspunsuri surprinzator de sincere si de misto

1186

ajutor, contra cronometru, pt un prieten

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

E parte din descrierea de pe blogul lui Mihai Gavrila despre fratele lui care are nevoie mare de ajutor. trebuie sa faca o operatie complicata pe creier.

Pe fratele lui il cheama Florin. e cel din poza de mai jos, la botezul fiicei lui, Teresa, alaturi de sotia Iulia.

Si Florin, si Mihai sunt prieteni buni cu colega mea Ioana. Adica stim direct de la sursa ca e nevoie mare, mare de ajutor.
Nu stiu daca va ajuta informatia asta, dar stiu ca il putem ajuta si noi sa stringa cei 40.000 de euro necesari operatiei. Si de data asta e contracronometru. Ar putea ramine paralizat la 27 de ani.

Nu e o suma imensa, dar pentru ei si pentru timpul pe care-l au la dispozitie e uriasa
Nu e timp de campanie prin sms-uri, nu e timp nici pentru completat formulare la stat.
Singura lui sansa tine de cit de omenosi, cit de darnici, cit de atenti cu ce e in jur, suntem noi.

Faceti o donatie, oricit de mica, va rog?
Si va mai rog sa puneti pe blogurile voastre, ca sa afle cit mai multa lume..
Multumesc frumos.

iata numerele de cont:
GAVRILA MIHAIL
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

GAVRILA IULIA MARIA
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01
Alpha Bank Craiova

GAVRILA FLORIN
RO58 BRDE 410S V893 6378 4100

1945
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!