Category : personal

UniCredit_Tiriac_BankSa nu facem fapte bune doar de Craciun si Pasti

Sa nu facem fapte bune doar de Craciun si Pasti

Nu am prieten care sa nu strimbe din nas la gindul ca “doar de Craciun si de Pasti vrea lumea sa faca fapte bune”. Toti cred ca faptele bune trebuie facute oricind si oriunde e nevoie.

Unii dintre ei chiar si fac asta.

Tu?

*

de ceva vreme vreau sa mai scriu un post despre Cardul de fapte bune de la Unicredit Tiriac, cardul pe care daca-l folosesti – banca doneaza din fondurile sale 1% din valoarea fiecarei tranzactii a ta.

Altfel spus iti cumperi ceva, te bucuri si tu si se bucura si UNICEF-ul pentru ca primeste o donatie de 1% din valoarea cumparaturilor tale.

mi-a placut mult ideea asta, stiu ca a venit din inima si o stiu si pe Anca, doamna care a avut aceeasta idée minunata in simplitatea si eficienta ei. De la lansarea cardului m-am imprietenit si cu Sorana, o alta doamna implicata in proiect in partea de promovare, cu care impart ingrozitor de multe gusturi cinematografice:)
iar in echipa de la Unicredit mai am doua prietene, Catalina (pe care o stiu de…12? ani) si Greta, iar cu Despina de la UNICEF impart niste amintiri foare foarte frumoase legate de teatru si balet, asa ca ma simt foarte atasata de proiectul lor.

Si stiu ca succesul ideii vine din volumul persoanelor care se implica in proiect, de asta fac din nou lobby pentru el.

*
Eu mi-am facut cardul. Sunt client al bancii de foarte multi ani si tot ce a trebuit sa fac a fost sa cer schimbarea cardului vechi cu unul “de afinitate unicef”. A fost gata in 4 zile.
De fiecare data cind il scot din geanta sa platesc ceva, zimbesc. Pentru ca stiu ca tocmai ce se mai adauga un banut pentru construirea de maternitati in care mama sa stea impreuna cu copilul imediat dupa nastere.

(nu pot sa pun o foto cu cardul meu pentru ca nu e ok sa fac public numerele de pe el, dar el arata la fel ca asta si, de la ghiseu, il primesti intr-un pachet cartonat very very cute)

*
Acum va rog si pe voi sa faceti cunoscut acest proiect. De cit suntem de uniti in promovarea si in aplicarea lui depinde suma pe care o incaseaza UNICEF-ul.

Cum ziceam, efortul financiar nu e la noi, e la banca, si e foarte frumos sa poti sa-l ajuti pe Mos Craciun in tot timpul anului…

Asa ca va scriu ca sa ma ajutati.

Pune te rog un link pe blog catre acest articol indemind lumea sa nu faca fapte bune doar de Craciun si Pasti (nu promovam banca, ci ideea proiectului) ca sa afle cit mai multa lume si sa contribuiti si voi un pic la dezoltarea unei idei minunate.

(stiti ca aceasta campanie, creata in romania, va fi preluata si in alte tari in care e unicredit? :) )

sau fa-ti card de afinitate unicef la unicredit.
am mai zis acum ceva vreme ca dam abonamente la tabu pentru cei care isi fac card, acum plusez… va facem si o foto simpa si va punem in revista:)

multumesc frumos

1838
Pijama_Party__D_by_xXTatsuha_HoneyXxDespre cum se fac bani din blogging

Despre cum se fac bani din blogging

Chinezu a scris de dimineata despre experienta sa de blogger cu o agentie de PR care ii propunea un proiect pt blog, dar pentru care nu avea bani: sa testeze un meniu de la o firma de catering.

De aici, Cristi (chinezu) a desfacut pas cu pas nemultumirile bloggerilor in relatia cu agentiile de publicitate sau de PR. Ruxa, reactionind ca PR, a facut o diferenta de nuanta – “scrii despre produsul meu fara sa-l intelegi? Nu-i nimic, asta ma ajuta sa –ti explic si tie, dar si altora mai multe despre mine”, implicind CONTINUTUL scrierii de pe blog

S-au vehiculat sume pentru o postare pe blog – 30 -100 de euro- si s-au inflacarat comentariile.

Imi permit sa spun un punct de vedere, care mi-as dori foarte tare sa nu fie luat ca obraznicie or superioritate. E o reteta verificata in 15 ani de munca in media. Poate va e de folos.

*

Sa dezvoltam cazul de la care s-a pornit analiza, presupunind ca eu sunt in locul lui Chinezu.

O firma de catering vrea sa si faca reclama pe bloguri si vine sa-mi ceara sa-I testez produsele.

Care sunt primele mele ginduri?
produsul e relevant pentru ceea ce vreau eu sa comunic oamenilor cu blogul meu? (asta are legatura cu pozitionarea blogului meu, cum vreau eu sa fie perceput de audienta)

daca trec de intrebarea asta cu un raspuns decent, merg mai departe:

citi dintre oamenii care ma citesc ar “inghiti” un post despre asa ceva consinderindu-l relevant pentru viata lor ( aici e diferenta intre ce obtin cu blogul fata de ce mi-am propus)

daca trec si de intrebarea aceasta pe plus, mai fac un pas:

ce cistig din asta?

Abia aici intervin banii sau… altceva. Care poate sa fie cum zicea Ruxa beneficiu pentru cititori (amuzament, informatie utila etc)

Eu n-as fi acceptat sa scriu un post despre o firma de catering; oricare ar fi fost ea. Dar, chiar si stiind ca nu au niciun ban de platit bloggerilor, le-as fi propus altceva.

Un pijama party cu citeva bloggerite pentru care sa-i dau firmei de catering citeva cuvinte cheie, iar ei sa pregateasca gustarile pentru seara aceea. Cuvintele cheie ar fi fost in ton cu experienta pe care o anticipez la un asemenea party:amuzant- provocator- confident.

Ce cistig din asta?

– Ma pozitionez DIFERIT de oricare alt blogger.

– Vind o experienta – pentru ca bloggingul e despre ce fac eu/ ce mi se intimpla mie/cum vad eu – subiectiv- lucrurile. jurnalismul e despre ce se intimpla in general, in lume, relatat obiectiv, din mai multe perspective.

– Construiesc niste relatii in industria aceasta care e foarte la inceput (o pijama party intre bloggerite poate crea prietenii, ajuta sa se cunoasca oamenii intr-un context din off line care e o platforma pentru proiecte viitoare)

– Ii ofer agentiei/ clientului un proiect care e mai relevant pentru audienta mea (scriu despre experienta in sine, intr-un context feminin, elegant, cu umor) dar care-l ajuta mult mai mult decit daca ma trimite pe mine la o masa pe care nu mi-o doresc. Oricit ar fi mincarea de buna.

– Dezvolt o relatie cu agentia pentru ca nu o las cind ii e greu, dar imi si asez platforma de lucru pe viitor (ma pozitionez in relatia cu ea) pentru ca agentia va tine minte ca, la o data viitoare, poate sa ma intrebe direct daca n-am o idee pentru clientul lor. sau o sa tina minte ca-s …altfel.

*

Ce vreau sa spun cu aceast exemplu e ca, asa cum se intimpla de obicei, adevarul e cumva la mijloc. Sunt preturi mici in industrie si sunt multe gratuitati, pentru ca totul e foarte la inceput, dar…

Vrei contexte publicitare relevante pentru blogul tau? -> inventeaza-le pentru ca tu iti stii cel mai bine produsul pe care l-ai creat. Prezinta-le cind ti se ofera ocazia, ai in minte ca nu doar banii sunt importanti, dezvolta-ti relatiile si …diferentiaza-te.

Dupa o vreme, daca perseverezi si esti foarte creativ in solutiile pe care le propui agentiilor, 30 sau 100 de euro o sa fie maruntis.
Plus ca ati construit si ati crescut impreuna – si tu, si agentia- cautind cele mai bune solutii. Iar asta inseamna prietenie.

fetitaingerasul – fetita

ingerasul – fetita

cu o zi inainte de Craciun am gasit-o in geanta. sunt absolut sigura ca nu am cumparat-o din vreun magazin de jucarii (desi in zilele alea am tot colindat magazinele dupa cadouri)

m-am gindit: poate a fost printre darurile de la birou? poate a fost pe birou si am luat-o cu agenda si alte hirtii… poate…. poate…

dupa care mi-am zis ca, daca tot  e ingeras, de ce sa-mi bat capul care e motivul pentru care a venit la mine?!

are ceva straniu-singuratic-enigmatic- distins in ea. am decis ca e fetita, nu stiu de ce.

*

in seara asta m-am gindit ce mi-ar placea cel mai mult sa vad in 2011. si raspunsul a venit rapid: akram khan – vertical road. am gasit reprezentatii multe in europa, de luni ma ocup sa vad daca prind vreunul dintre spectacolele de la Paris.

dar cind ma uitam la fotografiile din show am vazut asta…

si-am aflat ca show-ul lui cel nou e despre ingeri.

*

akram khan e coregraf si balerin britanic. unul dintre oamenii aceia pe care-i am pe lista foarte scurta “de luat acasa, oricind, oricum”

1033
Erica II with border BOLDfaceti cunostinta cu Doamna T

faceti cunostinta cu Doamna T

una dintre cele mai frumoase persoane pe care le-am intilnit anul acesta este o doamna care vine din alte vremuri, dar traieste foarte ancorata in prezent, cu cochetarie, eleganta si umor.

Doamna T are 80 si ceva de ani, sau poate mai mult. Nu conteaza insa asta pentru ca are numai prieteni tineri, e foarte volubila, foarte lucida si nu poti sa nu o iubesti de la prima intilnire.

*

Prima noastra intilnire a fost la coafor. Undeva in Rosetti, un coafor banal, Igiena. Doamna T merge la acest coafor de cind s-a mutat in cartier. Si eu la fel. Doar ca asta s-a intimplat la o distanta de mai mult de un sfert de secol.

in ziua primei intilniri, asteptam sa-mi vina rindul la spalat, iar ea tocmai ce era spalata pe cap. Mi-am deschis calculatorul si-a prostestat:

“Nuuu, cu ala iti strici sanatatea. Lasa-l macar acum”.

“Daca va spun ca mai am unul mic, o sa va suparati si mai tare”, am ris eu desi nu stiam cine e si nici ea nu imi mai adresase alte vorbe.

Am scos Galaxy tab-ul din geanta si i l-am aratat.

“Ooo, dar pe asta poti sa-l folosesti si ca oglinda”, a replicat ea amuzata in timp ce i se facea masaj cu prosopul. Cind i-am povestit ca la Sibiu, in culisele de la TEDx, m-am rujat in geamul Tab-ul s-a intors catre doamna Ani, coafeza:

“Io v-am spus ca eram cocheta!” cu tonul acela demonstrativ care vroia sa arate ca si astazi poate fi competitiva.

Asa au inceput conversatiile noastre. In dimineata aia de simbata, mi-a spus ca sufera ca se darima cazinoul din Constanta pentru ca s-a nascut in orasul ala si-l iubeste. Mi-a povestit despre originea ei greceasca si-a incheiat cald, dar ferm: “Important e cum esti, nu din ce neam esti.”

Dupa care au venit zeci de alte povesti.

*

Doamna T iubeste dansul. In tinerete nu ar fi iesit cu niciun baiat care nu stia sa danseze. A ramas celebra rochia ei maro cu trei rinduri de pliseuri, strinsa pe talie, cu decolteu in V si un fronseu a la Marie Antoinette. Avea cordon auriu, o asorta cu pantofi maro cu floricele mici portocalii si cu o geanta mica maro. A dansat in ea o vara intreaga. Si-a facut si palarie din acelasi material, la casa de moda, si le pastreaza si astazi. Pantofii ii mai si incalta. Rar.

*

Doamna T iubeste jocurile. La aniversarea celui mai mic dintre nepoti, in noiembrie, a organizat acasa pentru el si alti pitici de 7-8 ani, o licitatie.

A adunat fotografii ale tablourilor celebre si a scris pe spatele lor mici istorii despre cum au fost create. Apoi i-a pus pe copii sa liciteze, ea fiind maestrul de ceremonii. S-au distrat atit de tare incit copiii s-au cautat la sfirsit prin buzunare ca sa plateasca ce au licitat. Vor vedea curind si tablourile originale, la muzeu.

*

Doamna T are prieteni mult mai tineri decit ea. “Nu ma vait pentru ce ma doare, pentru ce am si ce n-am, si vorbesc mult. De asta ma place lumea”. Anul trecut la revelion a mers la o prietena care lucreaza la radio. “Prima zi a fost cum a fost, dar a doua zi… a fost petrecerea adevarata… cu jocuri”

Au facut concurs de palarii, fiecare si-a adus de acasa cea mai eleganta palarie si-a purtat-o cu demnitate, au ascultat schetchuri recitate de invitati talentati si au ris in hohote de 3 fete plinute care au dansat Can Can. Profesioniste. Cu pantalonasi in volanase.

***

Doamna T ar putea fi personaj de roman, nu neaparat intr-o scriere de Camil Petrescu.

Cind a venit razboiul (al doilea mondial), tatal  -grec stabilit in Constanta –  si-a mutat toata familia in Capitala “Acolo o sa fie resurse; o sa aiba interes sa fie tot timpul lumina si energie. E guvernul tarii acolo”, le- a explicat copiilor.

Toata viata lui a investit in bijuterii si lucruri de arta (toate mici ca dimenisuni). I-a fost usor sa le ascunda in vreme de razboi si multi ani dupa aceea au trait din vinzarea lor.

Doamna T n-a ajuns balerina ( visul sau dincopilariei) pentru ca tata a stiut cum sa-i explice dezavantajele meseriei.

uite imagineaza-ti ca tu ai dansat, ai facut cel mai frumos dans posibil; lumea te-a aplaudat in urale, iar acum totul s- a terminat. a fost frumos. tu esti in mijlocul scenei si baiatul de la cortina, care e un om important pentru ca te poate ridica sau dobori si trebuie sa ai grija cum te porti cu el, nu vrea sa mai lase cortina jos.

si tu stai stinghera in scena si lumea incepe sa rida

…. (pauza mare)

si sa-ti mai spun ca o sa-ti strici foarte tare picioarele?

***

La prima noastra intilnire Doamna T mi-a spus:

“Tu trebuie sa te imbraci numai in negru. Acum cit esti tinara.”

“Stiti, mie imi place sa ma imbrac foarte mult in gri, e culoarea mea”, m-am aparat eu

“Foarte bine, e o culoare distinsa, dar imbraca-te in gri cit mai inchis. Ai o piele atit de alba incit culorile inchise te pun in valoare. Cind o sa ai virsta mea, te vei imbraca in pasteluri ca sa atragi atentia asupra hainelor, nu chipului.”

Astazi cind am vazut-o pentru a doua oara in viata mea, i-am spus ca mi-am luat o rochie neagra cu gindul la ea. Apoi cind i-am explicat cum m-am imbracat unisex pentru party-ul de Craciun de la revista, a zimbit si-a spus: “Minunat. Asta trebuie. Sa fii diferita.”

Peste vreo 10 minute, a iesit de sub casca unde isi usca parul de pe bigudiuri ca “sa arat omeneste de Revelion, nu?”.

“e prea fierbinte?” a sarit doamna Ani, coafeza, in ajutor.

“nu, vreau doar sa-i spun ceva domnisoarei”, a venit croita catre mine care stateam cuminte sa mi se aplice vopseaua pe par.

m-a intrebat unde fac revelionul, i-am spus, a ris si-a zis: “Imbraca-te in frac. N-o sa mai fie nimeni ca tine. Si puneti manusi…”

“albe” am zis amindoua in sincron…rizind.

*

i-am propus ca la anul sa o scot la ceai cu prietenele mele.

“O sa fiu cea mai in virsta, crezi ca e bine?”

“O sa ne spuneti povesti frumoase si noi o sa va ascultam.”

“Dar sa stii ca si eu stiu sa ascult”

Asa ca la anul, am sa va fac cunostinta cu Doamna T. sa va spuna si voua povestea cu dl Ciulei cu care a mers cu trenul de la Sinaia la Predeal si s-a suparat ca a fost prea scurta excursia. Sau cind l-a cunoscut pe primul sot. Sau cum a decis sa revina la numele de fata inainte de al doilea sot (un istoric celebru); sau cum s-a dus in Grecia si s-a intilnit cu o colega de scoala; sau cum isi facea 2 rochii pe sezon – cele din sezonul trecut erau trecute in garderoba de mers la munca, cele noi una pentru vizite, alta pentru dans.

Sau sa jucam un joc. Doamnei T ii plac jocurile, la ceai.

2485
1151851866-hr-1665 din 2010 :)

5 din 2010 :)

Mi-a dat Andreea Pietricel leapsa cu 5 din 2010 si, desi nu-mi plac jocurile gen leapsa, pentru ca ii sunt datoare ( a scris o minunata poveste pentru Cartea cu povesti de Craciun), iata-ma scriind.

ca sa-mi platesc datoria bine, iata 5 lucruri f personale din 2010, pe alea profesionale le pun intr-un alt bilant

*
5 din 2010

nimic
Am vorbit in public, in fata a peste 100 de femei, despre un subiect pe care mi-ar placea sa-l adincesc: “ce faci cind nu faci nimic” (cind nu faci lucruri pentru care te-ar valida societatea). E un exercitiu pe care am tot incercat sa-l rezolv anul asta: sa fii impacat cu mintea ta, bine asezat in ea, atunci cind “teoretic” nu faci nimic.
Inca nu pot sta mai mult de 10 minute cu mintea “goala”.

Mutarea
Anul asta m-am mutat din casa in care am stat 10 ani. Mi-a fost greu sa plec dintr-un loc in care am stat atit de multa vreme si sa-mi dau seama ca, de fapt, nu apartin niciunui loc. Sigur ca, in teorie, (ba chiar si in practica, pentru ca sunt dintre cei care care nu vor sa-si cumpere o casa a lor) stiam ca nu casa in sine iti da “radacinile”, dar cind stai intr-o casa noua in primele zile si simti ca ea nu poarta inca “amprenta ta”, e un sentiment foarte straniu. N-ai emotii de care sa se agate privirea sau mintea.

reset.
In iulie am avut o problema de sanatate si …m-am resetat. E straniu sa vezi cum mintea ta vrea sa depaseasca problema, iar corpul tau se opune. Pentru ca nu mai poate duce. In ultima zi in care m-am dus la spital pentru perfuzii, poate si cea mai grea de suportat fizic din punct de vedere al tratamentului, mi-am promis ca o sa fiu “human being not human doing”. Inca mai lucrez la asta.

Maraton-ul
Prin august am invatat ca, oricit de intelegator/ supportive ai fi cu oamenii, camasa lor e mai aproape de ei decit camasa ta. Si o sa o sfisie pe a ta cind ai mai mare nevoie de caldura.
Tot pe atunci mi-am dat seama (stiu ca tirziu, dar asta e) ca nu poti sa obligi oamenii sa alerge cu tine la maraton, daca ei vor doar 1 km. Sau nu pot decit atit.

Multumesc
Anul asta am inceput sa invat limbajul mimico -gestual. A fost un exercitiu pe care mi l-am impus: imi cistig banii din vorbe (scrise sau rostite) cum ar fi sa incerc sa ma exprim fara ele?! La prima lectie am invatat ceva care ma urmareste de atunci. In “vorbirea” surdomutilor Multumesc se spune astfel: cu aratatorul si degetul mijlociu de la mina dreapta ( celelalte degete strinse) se atinge barbia.
Iar cu placere se spune desenind o inima cu ambele aratatoare in partea stinga a corpului in dreptul inimii.
Eram obisnuita sa pun mai mult pret pe “multumesc”, dar limbajul “surdomut” m-a invatat ca e mai important sa faci cu credinta, din inima, ceea ce faci… ca e mai important “cu placere” decit “multumesc”
Anul viitor o sa perseverez cu lectiile de limbaj mimico gestual.
Later edit: si-as vrea sa vorbesc la o viitoare conferinta despre “multumesc”

*
Later (later) edit: ca sa fiu onesta pina la capat si sa nu nedreptatesc pe nimeni- sunt oameni care au ales sa alearge cu mine la maraton; suficienti cit sa terminam, cindva, cursa.
si da, acum sunt bine, sanatoasa. :)

*

andreea si-a supra solicitat norocul si a cerut 10 lucruri… dar eu zic ca 5 ajung:) sa ia leapsa cine vrea, nu vreau sa nominalizez pe nimeni, ca sa am credit sa va taguiesc pentru o alta carte de povesti… info in curind:)

2664
rita_hayworth_02duminici de iarna…

duminici de iarna…

diminetile duminicilor de iarna le asociez cu filme de genul asta, cu portocale si o patura moale.
sechele din copilarie cind, in vacante, ma uitam mult la asa ceva…

desigur, acum tre sa ies prin frig la cumparaturi; iau si mandarine (portocalele nu-mi plac).

1100
home_familydictionar familie

dictionar familie

s-a lansat dictionarul online pentru cuvintul familie, o initiativa Microsoft pentru Windows 7 Family Pack.

sigur ca e emotionant ca poti sa citesti definitii ale familiei ca intr-un caleidoscop (mai rasucesti un pic, se aseaza cuvintele precum pietricelele si se formeaza alta definitie), dar ceea ce mi se pare mie cu totul si cu totul special la acest dictionar e ca el spune foarte multe lucruri despre cei care au scris defintiile (iar toti au ID-uri de twitter)
asa ca daca vreti sa adaugati listei voastre de prieteni de pe twitter oameni speciali, cautati-i printre semnatarii acestui dictionar.

il gasiti aici

Campania promoveaza oferta speciala Windows 7 Family Pack, disponibila in oferta Domo si Carrefour si include 3 licente Windows 7 Home Premium Upgrade, respectiv DVD-uri de instalare pentru versiunile pe 32 si 64 de biti.

1268
lansare munteandovada …:)))

dovada …:)))

sunt foarte putini oameni pe care nu-i pot refuza… mai ales cind imi cer sa merg la vreun eveniment monden unde nu-mi place din principiu sa merg.
nu-i scriu pe toti cei vizati (ca sa nu profite si mai mult:) ), dar zic de ada teslaru…

dupa o lege a firii, nestiuta nici de noi, ne inrudim foarte pe departe… motiv pentru care ne strigam “verisoara” cu derivata de alint “perisoara”:)

miercurea trecuta cind era party-ul nostru de craciun, a fost si lansarea pe dvd a filmelor lui radu muntean (boogie, hirtia va fi albastra si marti dupa craciun). mi-era rau, aveam si party-ul nostru…
dar am promis lu’ veri/peri ca ma duc la lansarea dlui muntean si iata dovada:

ma rog, imi place poza si de aia am scris de asta:)
aici faceam cunostinta cu sotia lui radu muntean…

daca veri/peri mi-ar da si o fotografie cu cutia cu dvd-urile v-as arata ce cool e… v-as spune o poveste despre ea (de la domn muntean aflata) si v-as recomanda-o cadou de Craciun.

ia veri peri sa vad daca ma citesti:)

996

cel mai tare concurs on line din Romania

Stii banking si cistigi… sau altfel spus: ii faci fata lui Mihai Calin?

Eu sunt una dintre persoanele (sa zic femeile?, sa zic blondele?) pentru care cuvintul banking e asociat cu o usa de fier care duce catre un tunel dubios de intunecat.

Ca sa invat cum e cu administrarea online a contului am trecut prin lectii serioase (din alea cu caiet si pix), dar pe bune ca asta nu m-a impiedicat sa cumpar online cu cadrul diverse chestii (gen carti… multe carti… hai poate si-un pantof or o rochita. pardon, si bilete la spectacole din alte tari).

Gindul ca, la rugamintea lui Alex Negrea si a lui Ionut Oprea, trebuie sa-i fac fata lui Mihai Calin intr-un concurs gen Stii si cistigi (premiile sunt f f mari) m-a cam distrat.

*

Din 10 intrebari am raspuns la 5 (in trei minute cit e regulamentul). Dar asta a fost prima incercare si sunt sigura ca pot mai mult. Mai am 4 incercari pe ziua de astazi (sunt 5 sanse pe zi) si va anunt daca am reusit sa le termin pe toate cele 10 intrebari…

De fapt o sa vedeti daca am terminat din profilul meu bancar care rezulta din quiz, pentru ca il voi posta pe facebook si va voi stresa sa ma votati ca sa intru in tragerea la sorti saptaminala pentru o masina.

*

bine, m-am razbunat pe Mihai Calin si l-am lasat sa se uite in hirtii, asteptind sa intru eu in joc, cam 10 minute. imi place cum ridica privirea din cind in cind intrebator: ei, esti gata?

*

Later edit: acum mi-e rusine, pt ca uite ce am primit :)

Zice asa in prezentarea celui mai tare concurs on line din Romania, Stii banking si cistigi:

MARELE PREMIU: 20 DACIA DUSTER

In fiecare saptamana, prin tragere la sorti, unul dintre voi (nota mea: unul dintre noi) castiga un autoturism Dacia Duster.

PREMII PENTRU CELE MAI VIZUALIZATE PROFILE BANCARE

In fiecare saptamana vor fi acordate 20 de carduri BCR cu 200 RON pe saptamana pentru cele mai vizualizate profile bancare

PREMII INSTANT SAPTAMANALE: 20 DE CARDURI BCR CU 200 RON SI 500 CARDURI GOOD.BEE

In functie de raspunsurile la cele 10 intrebari, participantii pot primi (sau nu) o intrebare bonus. (nota mea: daca ajung la intrebarea bonus, dau o bere) Daca raspund corect la aceasta, primesc automat un card BCR cu 200 RON, in limita a 20 de carduri pe saptamana, sau un card Good.bee, in limita a 500 de carduri pe saptamana. Pentru a vedea toate conditiile consulta regulamentul.

*

buuuun, eu stiu sigur ca voi aveti mai multe sanse de cistig la concursul asta pentru ca va pricepeti la banking mai mult decit mine, dar daca faceti quiz-ul va rog io: nu-mi ziceti si mie raspunsurile ca sa stiu si eu sa raspund? Promit ca va votez profilul la schimb.

Lasati-mi link-ul cu profilul vostru bancar si rezolv imediat.

Va urez succes la cel mai tare concurs online din Romania, Stii banking si cistigi, ceea ce-mi doresc si mie… (adica… eu imi doresc macar sa ajung pina la sfirsitul intrebarilor – care-s simple recunosc, dar sunt eu…talentata – in cele 3 minute de concurs.)

1665
marceauo saptamina f “cinematografica”

o saptamina f “cinematografica”

ultimele zile au fost foarte “cinema”

*

duminica am citit un scenariu de film al unui domn care e la primul scenariu scris.

f bun. “amelie se intilneste cu falling down intr-o agentie de publicitate din romania si incepe sa cinte la vioara” asa descriu eu povestea.

de cite ori zic ca am citit scenariul acestui domn, lumea ma intreaba “si, vrea sa joace el in film?”, raspund “nu.”

si invariabil vine reactia: “pe bune?!” :)

*

miercuri am fost  pentru citeva minute la lansarea pe dvd a trei dintre filmele lui Radu Muntean (Boogie, Hirtia va fi albastra si Marti, dupa Craciun) intr-un box kit de colectie.

am schimbat citeva vorbe cu Radu Muntean, suficient ca sa ma bucur ca Marti, dupa Craciun a mers f f f bine in Israel si e elogiat in Franta, unde a intrat pe ecrane vineri. aici una dintre cronici, iar pe pagina de FB a filmului multe altele.

me happy pt ca mi-a placut mult acest film si, odata cu el, am inceput sa o iubesc pe Mirela Oprisor.

*

vineri am fost la lansarea unei carti foarte speciale; un album de colectie cu afisele filmelor romanesti din perioada comunista. partea simpatica e ca autorul e american, Christopher Landry

cartea aceasta e un minunat cadou de Craciun pentru un cinefil.

*

tot vineri am vazut un film despre care nu pot scrie inca pentru ca…am fost “anexa la dosar” la vizionare. nu eram eu cu treaba acolo, astept sa apara textul titularului de intilnire si apoi scriu si eu un pic:)

pe una din mesele din biroul unde am vazut filmul (a carui premiera nu se stie cind va fi, desi eu sper sa facem o avanpremiera pt ca filmul e f f tabu) am gasit diploma asta inramata: premiul de la Cannes pentru California Dreamin’

*

miine inchei saptamina cu lansarea  “O carte atipica, despre un actor atipic – Stefan Mihailescu Braila” scrisa de Doamna Rodica Mandache ( ora 11, teatrul Odeon, intrarea libera) si, daca ma coordonez bine, vad si un film din Festivalul Filmului Francez.

1475

am cea mai frumoasa rochie din lume

era pe wish list-ul de ziua mea… am primit-o in seara asta cu participarea Alinei Ene, de la cea care a gindit-o si creat-o si lucrat-o, Vika Gorenco.

Vika e geniala, ce stie ea sa faca din tricotaje nu poate fi descris, trebuie vazut si simtit, puteti vedea aici

rochia mea este aceasta

multumesc mult mult mult Vika.
multumesc mult mult mult Alina.

later edit: multumesc si Paulei Negrea pentru ca am aflat ca ea a fost cu ideea.

love you for ever.

*

dragilor,
acum invitati-ma la un party la care sa o port, zic.

2280

nu iubesc Romania, ci niste oameni de aici

Nu iubesc Romania in felul in care zic colegii mei pe la televizor.

Nu cred nici in ideea de patriotism.

Uneori ideea asta e exprimata prin “sunt mindru ca traiesc/m-am nascut in Romania”. Daca ma nasteam in Coreea de sud as fi zis ca sunt mindra de tara mea? Sau prin cine stie ce trib african?

*

Inca mai am sechele pentru ca profesorii mei m-au mintit la scoala spunindu-mi ca am fost un popor care a luptat cu dirzenie in fata cotropitorilor. Ba pardon, am avut victorii cit sa incapa pe degetele de la miini si, chiar si alea, au tinut 2- 3 zile maxim.

Nu-mi iubesc tara pentru peisajele uimitoare si minunatiile pe care natura le-a facut pe aici. Da, e adevarat mi se taie de multe ori respiratia cind merg pe valea Oltului, pe Transfagarasan sau cind ajung in cine stie ce poienita, dar… Am vazut in alte colturi de lume lucruri cel putin la fel de uimitoare si n-am fost mindra de tara lor, m-am bucurat de ele, intr-un mod cit se poate de egoist, savurind momentul.

Cred ca patriotismul exprimat prin “mindria ca inca un roman a luat o medalie, un premiu, o certificare internationala” e doar o satisfacere a uneia dintre frustrarile noastre: sunt unii – de-ai nostri – care pot face ceva ce noi nu putem face si care reusesc in lume… iar noi proiectam pe reusita lor, hranindu-ne orgoliul din ea.

Pentru ca doar asta facem: ne hranim ogoliul propriu; nu ne ducem sa-I facem cadouri campionului, nu-i dam nimic la schimb pentru ceea ce el ne da, la nivel emotional.

*
Nu iubesc Romania, dar iubesc si admir multi oameni de aici.

Iata unii dintre ei.

Familia Petre – proprietarii hotelului Carol Parc care s-au intors de la New York ca sa construiasca aici. au facut un hotel care a ajuns in ghidurile lumii, dar au construit si sustinut si multi muzicieni/oameni de cultura. Fara sa apara la televizor pentru asta.

Diana Stoleru  (plus gasca de zine) care au facut anul asta minuni reusind sa uneasca o tara intreaga pentru o cauza, cea a lui Daniel Raduta.

Liana Buzea care impreuna cu echipa ei a scos multe zeci de mii de oameni in strada, sa voluntarieze facutul curateniei publice in campania Let’s do it Romania

Dragos Bucurenci care a transformat voluntariatul intr-o forma de educatie.

Tudor Chirila care si-a depasit de mult nivelul de solist de trupa rock dupa care ofteaza fetele, transformindu-se nu doar in model pentru o generatie, ci si in “constructor emotional cultural”; Cruciada Culturii e cel mai bun exemplu.

Pumnul de regizori care fac lucruri incredibile in teatru sau film cu mijloace financiare minuscule ( Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Radu Afrim, Andrei Serban, Andrei Ujica) si actorii care-i ajuta sa faca asta ( Vlad Ivanov, Marius Manole, Mirela Oprisor, Victor Rebengiuc)

Razvan Penescu care a miscat muntii in online-ul cultural cu Liternet.ro; Zoso, Piticul, Chinezu, Bobby Voicu, Cristi Manafu care au miscat internetul cu totul.

Marius Constantinescu, Ana Maria Onisei, Vlad Mixich, Cristi Lupsa si multi alti jurnalisti tineri pentru care a scrie/intervieva/face un reportaj e o pictura care trebuie sa respecte realitatea in cel mai mic detaliu.

*
Ii stiu pe toti oamenii astia, de asta i-am numit aici – si-as mai fi putut numi citeva zeci -, toti au ceva in comun.

Oamenii astia, in orice tara s-ar fi nascut, ar fi fost deasupra mediei, ar fi iesit la suprafata precum uleiul pus in apa. Pentru ca au perseverenta, au inteligenta, au talentul care-i face sa iasa in fata. Fiecare o face in felul lui, cu resursele lui, dar cu credinta ca trebuie sa duca lucrurile la bun sfirsit in cel mai bun mod in care pot ei. N-are legatura cu expunerea publica, toti au ajuns cunoscuti pentru ca rezultatele lor au iesit deasupra mediei. Si, sunt sigura, ar putea face asta in orice colt de lume.

N-are cum sa fie mindria noastra ca ei sunt romani, cum nu ne putem mindri (daca suntem onesti) cu faptul ca Alina Pogras (gimnastica) sau Radu Voina (antrenorul echipei nationale feminine de handbal) sau Simona Alexandru (scrima) au devenit campioni mondiali anul acesta. Nu e meritul tarii si nici al nostru.

Dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram de succesul lor.

*

Cind eram mica, mamaie – femei simpla de la tara – mi-a explicat ca o candela, ca sa arda mult si bine, trebuie sa aiba o combinatie potrivita intre cantitatea de ulei si cea de apa.

Oamenii astia ( si multi altii) sunt uleiul care iese la suprafata, cu ajutorul lor, restul – marea de oameni “de apa” – tin in viata o flacara pe care unii o numesc patriotism.

Imi pare rau, eu nu iubesc Romania; iubesc niste oameni care, din intimplare, locuiesc sau s-au nascut aici.

orhidee-300x225foto din telefon

foto din telefon

orhidee – vitrina florariei de linga facultatea de Matematica

multe calorii intr-un restaurant turcesc

Barbara Hangan asezindu-si tablourile in expozitia Baroque, de la Carol Parc Hotel

Tabloul meu preferat din expozitia Barbarei “Se face ziua, trebuie sa plec”

un tablou care astepta sa-i fie gasit locul pe perete… si se potrivea cu locul de parca ar fi fost o pictura in care el era personajul

2731

Profil-Poveste-Personaj: Eu… diseara la TVR Cultural

diseara la TVR Cultural, de la ora 21.30 e un profil cu mine:) realizat de Marius Constantinescu care-si prezinta astfel editia pe liternet.ro

eu stiu sigur ca Marius m-a prezentat mai desteapta decit sunt, asa ca ii multumesc inca o data ca m-a ales personaj in emisiunea lui.

*

(Acesta este editorialul lunii noiembrie din revista TABU pe care nu o să-l citiţi niciodată în revista TABU)

“Distinse cititoare, eleganţi domni,

Revista pe care o deschideţi chiar în aceste momente poate fi foarte uşor asemuită cu un cocktail. Cu cât mai inspirat sunt melanjate gusturile şi culorile, cu atât mai savuros este gustul. Dar cocktail-uri bune, colorate şi sofisticate sunt multe. Cel pe care vi-l oferim noi are un ingredient în plus, cel care mă face să vi-l recomand cu toată încrederea. El se numeşte surpriza.

Revista noastră poate să vă ameţească sau să vă dea peste cap sistemul. Putem vorbi mult despre sex, despre droguri, despre boală, despre băutură, despre minuni, despre femei şi bărbaţi, despre atitudini, înţepeneli, greşeli, dorinţe, scrâşneli, poluare, Internet, iubire, gelozie, moarte, litere, veşmânt, mască, dedesubturi, mode, nebunie, planuri, muzici, oameni. Vorbim în cunoştinţă de cauză sau îi întrebăm pe alţii mai deştepţi. Recunoaşteţi, e un amestec mai vehement decât un shot flambat.

Această revistă aţâţă. Da, exact ca o mixtură inspirat alcătuită. În loc de lichioruri avem fotografie inedită, în loc de suc de fructe adăugăm texte proaspete şi inspirate, în loc de gheaţă umplem paharul cu vedete scoase din pielea lor confortabilă de vedetă, iar în loc de şampanie…, ei, şampaniei îi ţin locul câteva condeie cu acid.

Revista pe care o ţineţi în mână, această întâlnire de gusturi şi texturi, nu vă dă dureri de cap. Vă pune la încercare îndrăzneala, vă dezleagă limba, vă ridică fruntea, vă zgândăre ego-ul, vă face să râdeţi, plângeţi, oftaţi, măsuraţi, cântaţi, zâmbiţi, dojeniţi, citiţi, priviţi, gândiţi. Dar păstrează nealterate proporţiile. Vrem să mai treceţi pe la bar şi luna viitoare.

Revista pe care tocmai aţi cumpărat-o e o parte eu, o parte ei, colegii mei şi o parte voi. Pare combinaţia perfectă.

Redactor-şef / Bartender,
Cristina Bazavan”

P. S.: Acest text NU este un pamflet, iar Cristina Bazavan are un sănătos simţ al umorului. (Marius Constantinescu)

*
TVR Cultural, Vineri, 26 noiembrie 2010, 21:30
profil.poveste.personaj@tvr.ro

Fana Razvan si Dani pentru totdeauna

sunt fana de fana a baietilor de la matinalul Antena 1; Razvan Simion si Dani Otil.

ii invidiez teribil pentru prietenia dintre ei – care le permite sa se ironizeze fara limite de umor (dar cu limita de bun simt). ironia ca la vasele comunicante – care trece de la unul la altul, fluid, in functie de cel care e pozitionat “mai jos” in acel moment, dar are nevoie de o secunda ca sa se aseze inapoi in echilibru.

ii invidiez pentru umor lor – sigur ca atunci cind ne uitam la televizor pare usor ca se mistocaresc doi tipi si printre glumele lor mai baga ceva informatii, dar … e al naibii de greu sa pastrezi dinamica si naturaletea in interiorul acestor glume; sa nu ajungi ridicol si sa nu depasesti niste bariere.
iar faptul ca nu depasesc limitele astea “tradeaza” muuulta educatie.

cu dinamica e usor de exemplificat de ce sunt ei cei mai tari si nu altii: cind pleaca in vacanta si sunt inlocuiti de altii, pe ecran e asa o tristete si o amatoreala in conversatii, si-o lalaiala de-ti vien sa-ti iei cimpii.

pentru mine ei sunt echivalentul romanesc al baietilor de la Top Gear; succesul emisiunii lor sta in chimia dintre ei – pe care, mai zic o data, o invidiez tare tare. starea aia pe care nu poti sa pui degetul ca sa o arati, dar pe care o simti si face al naibii de tare diferenta.

vreau de multa vreme sa scriu despre de ce imi plac Razvan Simion si Dani Otil (ma gindesc chiar sa scriu un story, cindva, despre ei, din perspectiva prieteniei lor atit de puternice); m-am urnit astazi sa scriu pe blog pentru ca m-am distrat copios cu varianta lor de la videoclipul “cele doua cuvinte” al trupei Taxi.

<

ok, e foarte amuzanta ideea, unele secvente de “impersonating” sunt geniale (si asta arata, din nou, talentul lor), dar – dincolo de toate astea – clipul asta arata AMBITIE: e un fel de a spune n-am fost in gasca cu baietii aia pentru ca …(si sigur a fost un motiv), dar uite cit putem… si ce putem…
si mai arata cum si-au construit succesul: demonstrind EI ce pot in raport cu ceilalti.

(ce reportaj minunat as fi scris daca as fi fost prin culise la realizarea acestui videoclip… sunt absolut convinsa ca au fost momente in care au zis ca nu mai pot, in care si-au impins limitele interpretarii, in care a functionat ambitia ca sa sustina talentul, dar si incredibile momente in care s-au distrat… adica exact lucrurile acelea care-i definesc)

mai spun o data: sunt fana Razvan si Dani pentru totdeauna

2390

prin cartea de oaspeti Carol Parc Hotel

m-am intrebat mereu de ce oamenii MARI scriu in cartile de oaspeti. cum de isi fac timp pentru un asemenea amanunt?

cartile de oaspeti ascund povesti foarte frumoase; poti descoperi nu doar “urma” emotionala a celui care s-a aflat in acelasi loc cu tine, dar il poti vedea altfel pe semnatarul rindurilor.
scrisul de mina iti arata caracterul omului, cuvintele alese- temperamentul lui.

m-am uitat in cartea de oaspeti de la Carol Parc Hotel, sunt foarte multe mesaje frumoase de la vedete si personalitati internationale. am insa citeva preferate:

1. Enrique Iglesias pentru povestea pe care am aflat-o zilele trecute – se vede si din scris ca e latin:)

2. Beyonce – o simti ca e in viteza dupa semnatura. a vrut sa cinsteasca locul, sa-l crediteze cu semnatura ei, dar – asa cum e ea – a facut-o simplu, in viteza:)

3. Hamid Karzai – presedintele Afganistanului – pentru grija pentru acuratete si exactitate; scrie cu majuscule, cu distante egale intre litere ca si cum ar vrea sa fie sigur ca se intelege ce a scris:)

preferata mea absoluta e insa o pagina pe care se afla doar doua cuvinte “Sincerement, Anne”, scrie simplu, cu litere mici si delicat-tremurinde. dar cuvintele astea doua , desi sunt in mijloc asezate cuminti, umplu toata pagina cu eleganta si simplitatea lor.

Regina Anna a Romaniei

2886

Carol Parc Hotel – bucataria

Ieri am facut o excursie in bucataria Carol Parc Hotel si cind zic excursie, nu e o exprimare metaforica. M-am plimbat prin mai multe camere si camarute, cu frigidere sau doar cu chiuvete si cu reguli stricte.

l-am cunoscut pe Mihai Ionita – cel mai tinar chef de restaurant de 5 stele – care are o poveste buna de un film.

Mihai era debarasator la unul din hypermarketurile din Bucuresti si, pentru ca isi dorea sa intre in sistemul hotelier, s-a dus si s-a angajat la Marriott la curatat cartofi.
Dupa citeva luni a ajuns sef de tura la bucatarie, iar la mai putin de 30 de ani a condus bucataria unui restaurant de 5 stele.

De anul viitor puteti invata dintre secretele lui Mihai la un cooking class care se va organiza la Carol Parc Hotel, acum insa citeva mici trucuri pe care mi le-a spus ieri☺

– in bucataria unui restaurant de lux alimentele necuratate, mincarea si gunoiul nu se intilnesc niciodata. Fiecare are drumul sau pe culoare separate. Alimente vin de la furnizori pe o intrare pe care nu vor iesi niciodata gunoaiele – ca sa se evite infestarea prin incrucisare, din aer, cu tot felul de bacterii.
– Regula de sortare a alimentelor pentru depozitare (pe care ar trebui sa o respectam si noi acasa) are legatura cu temperatura de preparare a lor: alimentul care se pregateste la temperatura cea mai inalta va sta in frigider cel mai jos pentru ca in caz de decongelare accidentala, prin scurgere sa nu infesteze cu bacterii un alt aliment care se prepara la o temperatura mai mica.
– Din aceleasi considerente, alimentele se toaca pe suporturi de culori diferite: galben pentru pui, verde pentru legume, alb pentru fructe, rosu – pentru carnea rosie. (n-are sens sa va spun ca am un singur tocator in toata bucataria, da?)
– Pentru ca muschiul sa-si pastreze textura la preparare, el nu trebuie decongelat fortat (pus sub apa calda sau la microunde). Se lasa carnea in frigider, scoasa din congelator, pentru o zi, iar ea se decongeleaza treptat pastrindu-si toate proprietatile.

Si-acum pentru ca se apropie ora mesei, iara o supa de dovleac preparata de Mihai.

Pofta buna☺

4349

Carol Parc Hotel – Operatiunea Meniul Thanksgiving:)

Pentru o saptamina, ma uit la ce se intimpla in culisele unui hotel de 5 stele, Carol Parc Hotel. E parte dintr-un proiect personal care include mai multe asemenea experiente de o saptamina.

*
operatiunea Meniul Thanksgiving

Luni seara, la una din mesele restaurantului Hotel Carol Parc s-au adunat o parte importanta din “creierele” administrative.

Asteptindu-si supa, dl Adrian Petre – proprietarul hotelului – le-a spus celorlalti.

– Tocmai ce i-am dus bucatarului un teanc gros de retele pentru Thanksgiving. Trebuie sa le ierarhizeze in functie de ingredientele pe care le gaseste in Romania, sansele de reusita impecabila a retetei si eficienta prepararii. I-am spus ca le vom gati amindoi – el aici, eu acasa – pe cele care se afla pe primele locuri in ierarhia lui si vom compara ce a obtinut fiecare. Vreau 3 categorii de curcan in meniul nostru de Thanksgiving.

Sotia- Sylvia, fiul – Ludwig si Brand Ambasadorul – Cristina Turnagiu l-au ascultat cu atentie. Stiau proiectul “Meniul de Thanksgiving” la care se lucreaza de citeva zile. Retele colectate apartin unora dintre cei mai mari chef-i din lume, responsabili pentru bucatariile unor restaurante foarte bine cotate international.

Dl Petre si-a continuat prezentarea.
– Clientul trebuie sa poata opta pentru un curcan intreg la masa, pentru preparate din carnea alba – pieptul, carnea rosie – pulpele, sau pentru preparate numai din piept. Si sa-i dam posibilitatea sa poata lua la pachet restul de curcan pe care nu-l consuma.

– Si in ce-i dam acasa curcanul? Trebuie sa gasim alte caserole elegante, mai mari, a adaugat doamna Petre.

– Da, dar un curcan inseamna… asa, a desenat Cristina deasupra farfuriei o movilitza inalta de 15-20 de cm.

– Am vazut cutii de aluminiu la (…), le-a raspuns rapid Dl Petre.

– Trebuie sa anuntam clientilor aceasta oferta speciala a restaurantului, a continuat Ludwig.

– Facem un newsletter, avem evenimentele din aceasta saptamina si anuntam si meniul, il trimitem in seara asta, a replicat Cristina.

Au inceput sa faca planuri, cine ce scrie si cind, intr-o conversatie ca intr-un meci de ping pong in care fiecare avea o lovitura scurta si eficienta, iar Dl Petre le-a atras atentia ca meniurile vor fi insotite vinurile recomandate de restaurantele in care au fost create initial retetele si ca fiecare client va putea lua cu el nu doar cu curcanul preparat Haute Cuisine, ci si cu vinul, ba chiar si cu reteta tiparita, intr-un format foarte elegant, pentru posibiitatea in care cineva doreste sa-l prepare acasa.

In bucatarie, Mihai Ionita, cel mai tinar chef de restaurant de 5 stele, isi primise tema si provocarea. Pentru reusita retetelor sunt foarte importante ingredientele; unele foarte rare – era pe lista un preparat cu un vin obtinut din struguri stafiditi, altele “obisnuite” – dar e foarte important furnizorul “pentru ca rosia sa fie rosie si la gust si la miros, nu doar la culoare”. Asa ca Mihai are mult de lucru, nu doar in prepararea propriu zisa a curcanilor.

Astazi, miercuri, ar trebui sa se ia decizia asupra meniului si sa sa se confrunte preparatele realizate de fiecare. Miine trebuie sa se faca layout-ul meniului si sa se tipareasca, iar vineri va fi pe mesele restaurantului, la dispozitia clientilor.
Prea putini dintre cei care vor comanda (probabil dintre cei care au legatura cu munca in bucatariile cu multe stele) vor sti ca tot ceea ce e in meniu a fost testat, analizat, produs inainte intr-o competitie interna.

Lui Mihai Ionita, chef-ul restaurantului, i se pare insa ceva normal. Dar ca sa intelegeti de ce, trebuie sa va povestesc cite ceva despre el.
Voi face asta, fix la ora 12.00, ca sa va fac pofta de mincare☺

3101
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!